Un simbol antic, cu cel putin 12 secole de istorie – SVASTIKA

 

 

 

 

Svastica, cel puţin 12.000 de ani de istorie 

 

Svastica este un simbol antic, care a fost folosit de unul dintre cei mai detestaţi oameni de pe Pământ, şi a fost corelat cu uciderea a milioane de oameni într-unul din cele mai mari războaie de pe planetă.

“Svastika” a fost si un simbol al bolsevicilor din Rusia între anii 1917-1920 …

 

 

 

 

 

 

 

În anul 1917 ţarul Nicolai al II-lea al Rusiei pierde puterea, controlul asupra ţării preluându-l Guvernul Provizoriu.

Acest guvern emite bani care aveau pe ei simbolul svasticii.

După ce prin intermediul unei lovituri de stat, în octombrie 1917, puterea este acaparată de bolşevici, svastica a fost prezentă pe bani şi chiar pe uniforma Armatei Roşii (până în 1920).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Din 1921 svastica a fost  preluată de Partidul Naţional-Socialist al lui Adolf  Hitler din Germania.

 

 

 

 

 

Dar nici bolsevicii rusi si nici nazistii lui Adolf Hitle, nu au  fost primii  care au  folosit acest simbol, ei doar l-au furat de la antici.

De fapt, svastica este considerat un simbol al puterii de mai multe mii de ani, în mai multe culturi şi pe mai multe continente de pe glob, relatează Ancient Origins.

 

 

 

 

Astazi se stie ca svastica era folosita in mod obisnuit cu cel putin 3000 ani I. Hr. si de vechii locuitori ai Daciei intracarpatice.

Era gravata pe oase, pe oale, tesuta in covoare si piese decorative etc. Apare pe unele din cele mai vechi monede dacice.

O moneda ce are pe revers o cetate cu cap de taur pe zidul din dreapta prezinta o svastica in fata portii. Vasile Lovinescu, in “Dacia Hiperboreana”, e de parere ca fortareata reprezinta Cetatea Soarelui, “Manastirea Alba”, Tula, Centrul Suprem si considera prezenta svasticii ca o dovada indiscutabila pentru aceasta.

Si tot Vasile Lovinescu, observand ubicuitatea svasticii in traditia Spatiului Carpatic, aminteste de mormantul voievodal al unui Radu Negru gasit la Curtea de Arges.

Scheletul, imbracamintea, podoabele erau admirabil conservate iar  giulgiul era acoperit cu svastici.

Si altarul celto-roman  al  soldatilor din cohortelor romane  formate din daci, care stationau permanent la Amblogama,in  Marea Britanie de azi, este decorat cu svastici. Astfel, pe o inscripție a cohortei Dacice I, Aelia Dacorum, se găsește semnul svasticii cu brațele spre răsărit.

Din spatiul Carpatic, primordial, svastica ajunge la Troia, in secolul al III – lea I.Hr., prin populatiile contopite apoi in masa tracilor, apare in Grecia clasica in secolul al IV-lea I.Hr.

La Orhomenos, pe plafonul palatului tezaurului se gasesc svastici.

Savantul mexican Pedro Astete (Los signos, 1950) considera svastica “unul dintre cele mai vechi simboluri ale umanitatii”.

”Dupa Goblet d’Alviella (Migration des simbols, 1891) “crucea gamata (se mai numeste asa fiindca, in forma cea mai simpla, este compusa din patru litere eline Gama – n.n.), apare din timpurile preistorice la populatiile originare din bazinul Dunarii care au colonizat , respectiv, Troia si nordul Italiei.

Ea se raspandeste  la greci, etrusci, latini, gali, germani, bretoni, scandinavi, iar pe de cealalta parte in Asia Mica, Persia, India, China, Japonia, fiind in fapt un simbol migrator.”

Acest simbol apare pe vase , oale, talere, altare, monezi, arme, stalpi funerari, tesaturi taranesti etc. De la Gurile Dunarii la Oceanul Atlanticsi din Norvegia in Sicilia.

Exista chiar incercari de a proba existenta unui tur complet al Globului Pamantesc , cum e cea a lui Pierre Carnac, in “Les Conquerants du pacifique”.

Pierre Carnac ia in ras, pe buna dreptate definitia svasticii din prestigiosul dictionar Larousse :”simbol religios al Indiei care consta intr-o cruce gamata cu ramuri egale intoarse spre dreapta”, care arata o data in  plus cat de departe sunt autorii apuseni de intelegerea simbolurilor stravechi.

Pierre Carnac afirma ca numele de “svastica” ar fi de origine sanscrita, ceea ce in niciun fel nu poate fi acceptat.

Sanscrita, o limba culta, artificiala, apare in secolele V-IV I.Hr. odata cu gramatica lui Panini, in timp ce svastica are 50 de secole de existenta.

Ar insemna deci, ca doua milenii si jumatate, aproape, perioada in care se imprastie peste tot intre Atlantic si Japonia, simbolul sa nu fi avut nume.

Ceea ce nu-i  de crezut.Nici etimologia, data in mod curent din sanscrita (su=bine+aski=este, pe de-a-ntregul: sa fie bine, “sa auzim numai de bine” nu s-ar fi pus pe piepturile mortilor, pe giulgiul lor, pe stele funerare.

Traditia simbolului svasticii se gaseste deopotriva la pagani si la crestini, la budisti si la jainisti.

Practic pe toate continentele.  India este doar unul dintre locurile de popas ale svasticii, iar nu loc de pornire.

Interpretarea pe care o dam noi acestui simbol stravechi ne-a fost sugerata de culmea operei sadoveniene:”Creanga de aur”.Svastica este “semnul celor patru puncte”.

Este un vechi semn initiatic, care semnifica nemarginirea in timp si spatiu, regenerarea necontenita a vietii, jertfa si mangaierea.

Un astfel de semn poate fi pus atat la nastere cat si pe pieptul unui mort, la orice aniversare si eveniment de familie.

Un argument peremptoriu, este faptul ca in timpul persecutiilor lor din secolul al III-lea D.Hr., crestinii au folosit svastica pentru a-si ascunde crucea , eventualii denuntatori nemaisesizandu-se de prezenta svasticii, semn atat de vechi si atat de comun printre adoratorii zeilor “pagani”.

Amintirea acestei stratageme si simbolul crucii folosit in crestinism au contribuit, probabil, la intretinerea amintiri svasticii si la raspandirea ei.

 

 

 

 

 

 

 

Pentru hinduşii şi buddhiştii din India şi alte ţări asiatice, svastica este un simbol important de mai multe mii de ani, iar în zilele noastre simbolul poate fi văzut deseori pe temple, autobuze, taxiuri sau pe copertele cărţilor.

A mai fost folosit în Grecia Antică şi poate fi găsit printre ruinele oraşului antic Troia, care a existat acum 4.000 de ani.

Druizii antici şi celţii au folosit de asemenea acest simbol, care s-a reflectat în relicvele descoperite ale acestor culturi. A fost folosit de triburile nordice şi chiar de primii creştini, incluzând Cavalerii Teutoni, un ordin militar medieval german, care a devenit un ordin catolic pur religios.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cuvântul ”svastica” este de origine sanscrită, ”svasktika” însemnând ”este”, ”stare de bine”, ”existenţă bună” şi ”noroc”. Totuşi, este cunoscut sub nume diferite în ţări diferite – precum ”Wan” în China, ”Manji” în Japonia, ”Fylfot” în Anglia, ”Hakenkreuz” în Germania şi ”Tetraskelion” sau ”Tetragrammadion” în Grecia.

Un cărturar sanscrit, P.R. Sarkar, a explicat, în 1979, că înţelesul mai profund al cuvântului este ”victorie permanentă”. Acesta a declarat că orice simbol poate avea atât un înţeles negativ cât şi unul pozitiv, în funcţie de felul în care este desenat.

Astfel că în hinduism svastica îndreptată spre dreapta este un simbol al zeului Vishnu şi al Soarelui, în timp ce svastica îndreptată spre stânga este un simbol al lui Kali (zeiţa morţii printre altele) şi al magiei.

Înţelesul dublu al simbolului este comun tradiţiilor antice, precum se întâmplă şi cu pentagrama, care este considerată negativă atunci când este îndreptată cu un colţ în jos, şi pozitivă când este îndreptată în sus.

Cea mai veche svastică descoperită vreodată a fost găsită în Mezine, Ucraina, pe o figurină de fildeş, cu o vechime incredibilă de 12.000 de ani.

Se ştie că una dintre primele culturi care au folosit svastica a fost o cultură neolitică din sudul Europei, care ocupa teritoriile de astăzi care aparţin de România, Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi a fost numită cultura Turdaş-Vinca, datând de acum aproximativ 8.000 de ani.

 

 

 

 

 

 

 

 

În budism, svastica este un simbol al norocului, prosperităţii, abundenţei şi eternităţii. Este legată direct de Buddha şi poate fi găsită pe statuile lui Buddha pe diferite părţi din corp, precum tălpile picioarelor sau piept.

Pe zidurile unei catacombe creştine din Roma, lângă un simbol al svasticii apar cuvintele ”Zotiko Zotiko”, care înseamnă ”Viaţa Vieţii”. Se poate găsi şi pe ferestrele misterioaselor biserici Piatra Lalibela din Etiopia, cât şi pe diferitele biserici din jurul lumii.

În miturile nordice, Odin este reprezentat trecând prin spaţiu ca un disc care se învârte sau ca o svastică ce se uită în jos, pătrunzând prin toate lumile. În America de Nord, svastica a fost folosită de tribul Navajo.

În Grecia Antică, Pitagora a folosit svastica sub numele ”Tetraktis” şi era un simbol care lega cerul şi pământul, având braţul drept îndreptat spre cer şi braţul stâng îndreptat către Pământ. A fost folosit de fenicieni ca un simbol al Soarelui şi pentru preotesele feniciene era un simbol sacru.

Cum şi de ce s-a folosit în atât de multe culturi, de-a lungul atâtor ere, acelaşi simbol purtând aparent aceeaşi însemnătate?

 

 In loc de concluzii…

 

 

La 15 octombrie 1922 Ferdinand şi Maria erau încoronaţi la Alba Iulia ca regi ai României Mari. Cu această ocazie Regina Maria a purtat o coroană de aur de 5 kilograme, făurită după modelul coroanelor bizantine femeieşti purtate de soţiile voievozilor români – o coroană aproape identică cu cea purtată de doamna Despina a lui Neagoe Basarab în fresca de la mănăstirea Curtea de Argeş.

 

Ca o notă paralelă: coroana Sfântului Ştefan, simbolul Ungariei, este şi ea o coroană feminină bizantină, cu lănţişoare de aur care atârnă pe lângă urechi.

O chestie puţin remarcată la coroana purtată de Regina Maria a României la Alba Iulia: lănţişoarele de la urechi se încheie cu discuri în care sunt încastrate svastici.

  Asadar,svastica nu apare doar pe primele bancnote sovietice sau  pe primele uniforme ale Armatei Roşii, ci şi în alte locuri surprinzătoare.

Coroana de aur a Reginei Maria poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

  În imaginea de mai jos se poate vedea svastica  pe pieptul Reginei Maria. Cumva prima jumătate a secolului al XX lea s-a desfăşurat în Europa sub semnul svasticii, doar că nu cunoaşteam toate detaliile.

 

 

 

 

 

 Semnul svasticii  a continuat să fie păstrată de poporul nostru  de-a lungul timpului și putea fi găsit pe monumente, pe cusăturile naționale, pe podoabele bisericești vechi.

Acoperământul mormântului Mariei de Mangop , a doua soție a lui Stefan cel Mare, din 1477, este împodobit cu svastici. Ele se găseau și pe pictura bisericii Trei-Ierarhi din Iasi .

 Astăzi svastica este un simbol blamat și interzis.

Este ironic, dar şi trist, că un simbol al vieţii şi eternităţi care a fost considerat sacru mii de ani, să fie considerat un simbol al urii în prezent.

 

 

 

 Surse:  Petre Pavel – Epoch Times ; Dr. Veaceslav Stavila – http://blog.nistru-prut.info/;  (fragmente din revista Match, nr 7 , iulie 1995, articolul “Svastica sau semnul celor patru puncte”); blogul George Damian