Adevăruri ascunse. Cărei ţări i-au predat ruşii Tezaurul României ?

 

 

 

  Lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le afle românii

Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei secolului trecut. Ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am initiat-o.

Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei:

profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „DergoldenePflug. Lebensernteeines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit, nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia – Germania –Franţa.

O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.

Problema tezaurului a fost resăpată periodic, asemeni unei povesti cu zîne, adica fara vreo finalitate concretă, de politicienii României.

Pentru că suna bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă.

Traseul cronologic al storiei Tezaurului:

– 23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athéné Palace.
– 12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii.Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care, aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei aur (echivalentul a circa 170 de kg aur).

In total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au disparut exact 93.540 kg de aur. Este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.

– 18 decembrie 1916: Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupatie) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsură ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci.

— Eu: „Dar reglementarea cu România?”. El (n.r. generalul Petersen, şeful delegaţiei germane la Bucureşti): „Vom vedea la pace”. Cu alte cuvinte, administraţia germană tipărea moneda în România pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl evacuase din ţară.

– 5 ianuarie 1917: Banca Naţională e pusă sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, notează politicianul român. După care adaugă că, Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.

– Octombrie 1917: Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul Germaniei cu intenţia să încheie Frontul din Est.
u 13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărîrea de a rupe relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărîri stipulînd că: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română”.

– 3 martie 1918: Rusia şi Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcînd astfel ieşirea Rusiei din primul război mondial, ca să înlăture astfel de pe Frontul de Est.

– 7 mai 1918: România semneazaTratatul de Pace de la Bucureşti, un document umilitor,dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de ocupatie germane.

Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar fi renunţat la Tezaur. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie in Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti.

Se pare că Romania ar fi renunţat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului. (http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2).

– 27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în Rusia. Compensarile in aur se efectuează, conform tratatului, în doua tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a doua de 50.676 kg aur. In total: 93.540 kg aur (http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3).

– 11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrangerea Germaniei şi anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi Tratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania, Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit să fie predat puterilor Antantei care au declarat că-l vor ţine în custodie pînă la semnarea unui acord de pace.

Formularea exacta din armistiţiu este: „Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau aflat în custodia Germaniei”. Textul din armistiţiu se referă la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalenta cu cea a Tezaurului Romaniei trimis, spre păstrare, la Moscova). (http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4).

– 5 decembrie 1918: potrivit documentelor aferente armistiţiului din 29 noiembrie, o cantitate formată din doua transe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536kg aur) pornesc, în două vagoane, pe linia ferată Mainz – Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliati, pe riscul Guvernului francez. (http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5).

23 iunie 1919: I.I.C.Brătianu se interesează intr-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim ministru al Franţei), ministrului francez de Finanţe Klotz şi mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de finanţe este negativ. (http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-României-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru)

– 28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi nu participă la semnare, are conform art. 116 a acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistiţiul din noiembrie 1918. (http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6).

– 16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaşte Rusia sovietică. Totodată Germania renunţă conform art. 2 al tratatului la orice pretenţie de despăgubire împotriva Rusiei ( pretenţii admise la Brest-Litowsk şi anulate ulterior de Aliaţi) cu condiţia ca nici Rusia să nu despagubească ţări terţe pentru confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia.

Deoarece cele mai mari plasamente de capital din Rusia erau germane, firesc că Rusia nu ar fi intenţionat să ne restituie tezaurul şi să se oblige din nou la plată faţă de Germania cu sumele fabuloase stabilite la Brest-Litowsk . (http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7)

– Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, pînă la Odessa, însă nu scoate niciun cuvant despre restituirea Tezaurului de către Moscova.

1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste din România, aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916. Şi, cel mai probabil, singura care mai era depozitată, la acea, dată, la Moscova.

Dacă scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul financiar germano-rus şi cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.

Aşadar se înţelege că aurul României se află în Germania. Nu întîmplător la data de 02 octombrie 2012 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei hotărăşte: România nu va primi Tezaurul înapoi de la Rusia!

(Sursa: Radu Golban în Politics, 19 februarie 2014) / http://www.monitorfg.ro/indexsecretul-tezaurului-romaniei / http://cyd.ro/adevarul-nespus-rusii-au-restituit-in-intregime-tezaurul-romaniei-dar-nu-tarii-noastre/