ÎNAINTE DE A ADERA la UNIUNEA EUROPEANĂ, Republica Moldova și-a stabilit obiectivul de a reintegra regiunea separatistă Transnistria, care este o creație a Rusiei

Maia Sandu, președinta R. Moldova, în vizită oficială în Norvegia. Photo source: Maia Sandu @OfficialFacebook.

Rusia testează în Moldova tot ce ține de războiul hibrid

Republica Moldova și-a stabilit obiectivul de a reintegra regiunea separatistă Transnistria, susținută de Rusia, înainte de aderarea la Uniunea Europeană, a declarat marți președinta republicii, Maia Sandu, aflată într-o vizită de stat în Norvegia, relatează https://www.defenseromania.ro. care citează Agepres, Reuters și Radio Chișinău.

„Scopul nostru și misiunea noastră sunt să pregătim țara pentru aderarea la Uniunea Europeană până în 2030. Ideal ar fi ca până atunci să avem țara reintegrată. Lucrăm în acest sens, dar nu depinde doar de noi. Vom face tot ce este posibil să realizăm reintegrarea înaintea aderării la UE, dar nu trebuie să excludem și alte posibilități. Angajamentul nostru pentru o rezolvare pașnică a conflictului rămâne la fel de puternic„, a declarat Maia Sandu într-o conferință de presă comună cu premierul Norvegiei, Jonas Gahr Store.

În aceeași conferință de presă, șeful executivului norvegian a anunțat că țara sa oferă un ajutor suplimentar Republicii Moldova în valoare de 350 de milioane de coroane, echivalentul a circa 30 de milioane de euro.

Acest sprijin financiar va fi destinat susținerii sectoarelor energetic și educațional, dar și promovării procesului democratic, a societății civile și bunei guvernări.

Atât premierul de la Oslo, cât și Maia Sandu au menționat războiul hibrid fără precedent pe care Federația Rusă îl duce în Europa, cu accent pe Republica Moldova, unde încearcă să destabilizeze situația politică și să submineze procesele democratice, a transmis Radio Chișinău.

„Alegeri importante urmează să aibă loc în Republica Moldova – prezidențiale, un referendum privind integrarea europeană, dar și alegeri parlamentare – și deja putem observa o multitudine de atacuri hibride menite să destabilizeze agenda acestor evenimente. O nouă amenințare de securitate în Europa, unde Rusia forțează toate limitele și toate frontierele. Suntem alături de dumneavoastră și de tot pentru ce luptă cetățenii Republicii Moldova”, a subliniat Jonas Gahr Store.

Moldova este un teritoriu de testare pentru „instrumentele hibride” ale Rusiei

Maia Sandu a menționat că în ultimii ani, Moscova a utilizat o serie de acțiuni hibride, inclusiv șantaj energetic, presiuni economice, campanii de dezinformare, atacuri cibernetice și interferențe electorale, în încercarea de a submina stabilitatea Republicii Moldova. Ea a exprimat recunoștință față de poporul norvegian pentru sprijinul acordat în depășirea crizelor generate de agresiunea Rusiei în Ucraina.

Republica Moldova este un teritoriu de testare pentru „instrumentele hibride” ale Rusiei, a declarat Maia Sandu, subliniind că partenerii pot învăța cum să contracareze aceste tactici. Ea a accentuat necesitatea consolidării eforturilor comune în lupta împotriva corupției și a reiterat speranța integrării europene a Republicii Moldova până în 2030.

De asemenea ştim că Rusia investeşte mult în dezinformare, nici o altă ţară, nici măcar una mult mai bogată decât Moldova, nu poate să facă faţă resurselor pe care le investeşte Putin. De aceea avem nevoie să ne unim forţele”, a mai spus ea.

Publicația timpul.md care apare la Chișinău, scrie că spațiul mediatic e inundat de analize în care ni se explică cum Rusia ar duce un război hibrid împotriva Moldova.

Majoritatea „experților” ratează esențialul, și anume că războiului hibrid al Rusiei împotriva Moldovei a început cu mai bine de două secole în urmă, în 1812, iar unicul obiectiv a fost și rămâne în convingerea moldovenilor că nu sunt români, iar într-o oarecare măsură, destul de mică din fericire, s-a reușit.

Războiul hibrid este o strategie de luptă care combină metode tradiționale cu metode neconvenționale, precum propaganda, dezinformarea și manipularea opiniei publice. Această tactică a fost folosită de Uniunea Sovietică și mai târziu de Rusia într-un efort de a-și extinde influența în Europa de Est.

În cazul Moldovei, Moscova a încercat să își justifice dominația asupra teritoriului și populației prin cultivarea unei identități moldovenești separate de cea românească. Această strategie a fost pusă în aplicare prin intermediul propaganda și al politicii culturale.

În timpul perioadei sovietice, s-a încurajat dezvoltarea unei culturi moldovenești separate, inclusiv a unei limbi moldovenești, diferită de limba română. Cu toate acestea, această limbă era de fapt identică cu limba română, cu excepția alfabetului, care a fost schimbat de la cel latin la cel chirilic.

În plus, propaganda sovietică și postsovietică a subliniat diferențele culturale și istorice între Moldova și România, încercând să evidențieze o identitate moldovenească separată. Aceasta a inclus promovarea istoriei moldovenești separate și a personalităților istorice moldovenești, precum Ștefan cel Mare , în detrimentul istoriei și personalităților românești.

Revista22.ro subliniază că în ciuda acestor eforturi, majoritatea moldovenilor se consideră încă români și își împărtășesc istoria și cultura cu România. Cu toate acestea, există și un număr semnificativ de moldoveni care se identifică exclusiv ca moldoveni, respingând orice conexiune cu România. Majoritatea „moldovenilor” ne-români sunt fie de altă etnie decât cea majoritară sau sunt de partea fascismului imperialist, șovin și xenofob rus.

Există câteva mari probleme de securitate, cu posibil impact regional, pe care le-ar putea pune Transnistria: un avans, acum puțin probabil, al trupelor ruse prin regiunea de sud a Ucrainei și realizarea joncțiunii cu regiunea separatistă, intenții care au fost chiar anunțate public de către oficiali din armata rusă în primăvara lui 2022.

Un astfel de scenariu nu este însă dorit de regimul politic nerecunoscut de la Tiraspol, nici măcar de către trupele GOTR – formate în majoritate din localnici, care s-au obișnuit să fie militari pe vremuri de pace și cu unicul scop al unui salariu mai mare din partea armatei ruse. În mod similar gândesc și cei care fac parte din forțele paramilitare controlate de separatiști. Nu este însă exclus ca Federația Rusă să încerce să facă noi provocări și răzmerițe în regiunea separatistă, pentru a pune în dificultate atât R. Moldova, cât mai ales Ucraina.

O a doua problemă este depozitul de armament de la Cobasna. Vreme îndelungată, au fost făcute publice scenarii apocaliptice mincinoase în care o posibilă explozie la Cobasna era comparată cu o bombă atomică. Prezența GOTR este justificată de Rusia tocmai pentru a securiza armamentul. Dar Rusia s-a obligat prin Declarația finală a summitului OSCE de la Istanbul din 1999 să evacueze armamentul din Transnistria, angajament pe care l-a pus în practică doar într-o formă insuficientă. Securizarea depozitelor de muniții nu este însă atât de problematică. Aceasta poate fi realizată, în opinia societății civile de la Chișinău, de armata națională a R. Moldova, eventual folosind o expertiză ce ar putea fi realizată de către o comisie internațională.

Igor Grosu consideră însă într-un interviu pentru G4media că „… primul lucru care trebuie făcut este scoaterea armatei străine care se află ilegal în Transnistria și evacuat ceea ce poate fi evacuat din muniții, ce nu – sunt tehnologii care permit dezamorsarea într-un regim sigur”.

4. Aspecte legate de reintegrarea cetățenilor R. Moldova din stânga Nistrului

Infuzia masivă de propagandă de la Moscova, dar și cea creată la Tiraspol au pus amprente adânci în mentalitățile populației care trăiește în Transnistria. Integrarea în corpul electoral al R. Moldova a 150.000 de electori este o provocare serioasă pentru integrarea europeană. Dar atât reprezentanții guvernării, cât și experții din societatea civilă consideră că un proces de curățare a spațiului informațional din regiune ar putea schimba situația.

Pe termen scurt, a fost avansată posibilitatea introducerii unei perioade de tranziție: „O perioadă de tranziție în care să nu aibă drept de vot la nivel național, în care să poată vota doar autoritățile locale pentru 1-2 scrutinuri. O tranziție foarte bine explicată pe ani, ca să nu se înțeleagă că aceia din Transnistria sunt cetățeni de rangul doi, cred că ar fi o soluție de discutat, a declarat, pentru revista 22, Irina Tăbăranu, jurnalist zonadesecuritate.md, cu o vastă cunoaștere a regiunii separatiste.

Ion Manole, directorul executiv al Asociației Promo-LEX, consideră însă că la ultimele alegeri parlamentare, chiar dacă a fost organizat transport pentru locuitorii din stânga Nistrului (fiind înregistrate numeroase cazuri de corupere, transport organizat etc.), procentul celor care au votat pentru actuala guvernare (adică programul electoral pro-european) a fost mai mare decât în autonomia găgăuză (a se analiza procesele-verbale de la circumscripțiile electorale 36 și 37). În aceste condiții, probabil ar fi total nedrept și incorect să vorbim și mai ales să decidem fără a implica serios în aceste discuții locuitorii din regiune. Eu m-aș gândi serios mai degrabă la modul în care va trebui să asigurăm condiții egale și acces liber tuturor concurenților electorali în regiune. Rezultatele din stânga Nistrului ar putea fi o surpriză pentru mulți care pretind că ar cunoaște situația și pretind că știu ce trebuie făcut cu exactitate.

De foarte multe ori, rezultatele unor procese sau evenimente, inclusiv politice, sunt consecința unor greșeli fundamentale admise de majoritate sau de un grup de persoane, care la moment consideră în mod subiectiv că anume aceasta este soluția. Mai spun ceva aici, ca o altă concluzie. Din păcate, trebuie să recunoaștem că atât statul R. Moldova, cât și societatea moldovenească au eșuat să integreze minoritățile (acum nu vom descrie lacrimogen cauzele, pentru că este neproductiv) și acest eșec trebuie să-l asumăm. În condițiile în care nu vom accepta și nu vom analiza aceste greșeli, riscăm să greșim în continuare, inclusiv în raport cu cetățenii noștri din stânga Nistrului (atât câți au mai rămas).

În plus, reintegrarea transnistrenilor ar fi mult mai facilă decât cea a găgăuzilor, care fac parte din corpul electoral, trăiesc într-o regiune în care funcționează instituții și forțe de ordine finanțate din bugetul R. Moldova, dar care sunt complet integrați în lumea rusă. „Cei din Transnistria sunt mult mai puțin afectați de ideile propagandei ruse decât cei din Găgăuzia și Taraclia. În anii ‘80, mulți moldoveni s-au mutat în partea stângă a Nistrului pentru a lucra în industrie, școli și au încă rude în partea de teritoriu controlată de Chișinău. Contactele interumane sunt mult mai intense și datorită piețelor săptămânale. Comunitatea celor care cunosc limba română, chiar dacă nu o vorbesc, este mai mare în Transnistria”, a declarat, pentru revista 22, Valeriu Pașa, expert al comunității WatchDog.md.

5. Necunoașterea realităților din regiunea separatistă

În ultimii 30 de ani, autoritățile separatiste au permis doar sporadic accesul societății civile și al jurnaliștilor în regiune. În plus, „poziția slabă, inconsecventă și lipsită de orice viziune a Chișinăului a alterat în ultimii 20 de ani și atitudinea, înțelegerea și abordarea partenerilor străini. Astfel, au fost tentative insistente ale unor parteneri internaționali de rezolvare total greșită și neadecvată a problemei. Totodată, în unele domenii sau sectoare, organizații ca OSCE, de exemplu, au acționat într-o manieră neprofesionistă și au influențat negativ procesul, iar azi multe dintre acestea urmează a fi regândite și corectate”, a declarat Ion Manole.

6. Teama de Rusia și de război

Este larg răspândită atât în mentalitatea elitelor politice, cât și în cea a cetățenilor R. Moldova. Aceasta provine atât din experiența războiului din 1992, cât și din ideea că Rusia este atotputernică.

Războiul din Ucraina este o șansă pentru reconsiderarea chestiunii transnistrene. Conflictul din Transnistria a revenit pe agenda publică internațională în contextul războiului din Ucraina, precum și al amenințărilor directe transmise de elitele militare și politice de la Moscova cu privire la un atac al Rusiei asupra R. Moldova, cu utilizarea regiunii separatiste. Formatul de negocieri 5+2 pentru soluționarea conflictului s-a reunit ultima dată în 2019, deși autoritățile ruse și cele separatiste au cerut reluarea discuțiilor chiar și în 2022. Chișinăul consideră însă că astfel de demersuri ar fi sortite eșecului, atât timp cât Rusia și Ucraina se află în război. Nu trebuie însă ratată șansa de a configura un nou plan de reintegrare, pentru ca R. Moldova să nu fie pusă în situația în care, la sfârșitul războiului, s-ar putea regăsi cu o regiune eliberată de Rusia și cu riscul transnistrizării teritoriului controlat de autoritățile constituționale.