Cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni .

 

România are 102 moaşte sfinte şi icoane făcătoare de minuni şi 16 izvoare tămăduitoare. Din acest punct de vedere ne aflăm pe locul cinci în lume, într-un top dominat de Grecia.

Mai mult, în ţara noastră sunt patru biserici care păstrează bucăţi din crucea pe care a fost răstignit Iisus.Teologii spun că obiceiul păstrării moaştelor începe în primele secole ale erei creştine.

Comunităţile care trăiau întru Hristos au observat, la acea vreme, că, în mod miraculos, unele trupuri ale creştinilor nu putrezeau, iar mumiile erau înzestrate cu puteri miraculoase, adică făceau minuni.
„Din secolul al XIV-lea domnitorii şi boierii ctitori de biserici căutau să cumpere moaşte prin care să mărească prestigiul ctitoriei. Comerţul se făcea în special cu mănăstirile din Grecia”, a spus preotul Ioan Stoica, şeful biroului de presa al Patriarhiei.

O biserică nu funcţionează fără o bucăţică din corpul unui sfânt
La această oră nici o biserică nu poate funcţiona dacă nu are o bucăţică, cât de mică, din corpul unui sfânt.
Moaştele propriu-zise sunt închise în racle speciale şi se pun, în general, în pronaos. Nu se ştie exact când şi cum au ajuns în Ţările Române câteva bucăţi din lemnul Sfintei Cruci pe care a fost răstignit Hristos.

După ce au trecut prin mai multe mâini, adică au fost vândute-cumpărate de mai multe ori, moaştele sfinte au ajuns în patru biserici, respectiv Biserica Sf. Vasile de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Biserica 40 de Mucenici din Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Secu şi Biserica Episcopiei din Slobozia.
În ceea ce privesc icoanele, feţele bisericeşti susţin că, cel puţin teoretic, fiecare poate face minuni. \’Puterile\’ lor se trag din faptul că sunt sfinţite înainte de a intra în biserică.

Unele au căpătat o aură de legendă datorită unor cazuri speciale relatate de credincioşi. La aceste icoane se fac, în momentul diferitelor sărbători religioase, adevărate pelerinaje.Institutul Oxford a studiat fenomenul.
Un grup format din 45 de cercetători de la Institutul Oxford a venit, în 2004, special la Craiova, pentru a analiza câmpurile energetice emanate de icoana făcătoare de minuni de la Catedrala Episcopală \’Madona Dudu\’. \’A fost uimitor ceea ce s-a întâmplat. Aparatele au luat-o razna pur şi simplu.

Reactţia specialiştilor a fost ceva de genul:
„Este aproape vie.” Aşa ceva nu văzuseră niciunde în lume şi fuseseră în foarte multe locuri sfinte\’, a declarat la vremea respectivă preotul Petre Mocanu.
În comuna 23 August, judeţul Constanţa, o icoană a plâns în primăvara lui 2006 cu lacrimi de mir, adunând o mulţime de credincioşi, unii veniţi chiar din Bucureşti, pentru a se ruga la icoana făcătoare de minuni.

Povestea acesteia este simplă: în 2004 au venit în localitate doi călugări. Mai întâi au locuit într-un vagon, apoi într-un cort.
Mult mai târziu au ridicat biserica, dar, se spune, uşor nu le-a fost, au avut probleme cu pământul, le-a ars troiţa din faţa bisericii. ‘Poate că de aceea a plâns icoana, ca să pună capăt tuturor necazurilor. Pentru că icoanele plâng de răutatea oamenilor\’, a declarat părintele Bretanion.Icoana unicat
La 20 km de Botoşani, în Mănăstirea Sihăstria Voronei, o icoană a Maicii Domnului sparge canoanele bisericii. Pentru prima dată în iconografia românească, Fecioara e reprezentată ţinându-şi Fiul de mână şi nu în braţe, aşa cum sunt toate icoanele ce o reprezintă pe Maica Domnului.
Pictura nu a fost niciodată restaurată şi se păstrează în stare perfectă. Călugării cred că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi adevărate. Icoana a fost pictată în 1875, în urma unei revelaţii avute de unul din călugări.

Ea simbolizează intrarea Fecioarei în templu, de mână cu Fiul Său, Iisus. Un fapt cu totul deosebit este acela că din orice colţ al schitului admiri icoana ai senzaţia că Maica Domnului te priveşte direct în ochi.Cum e canonizat un sfânt
Chiar şi în zilele noastre există cazuri de mumificări miraculoase ale unor preoţi sau călugări decedaţi.

Trupul preotului Ion Lăcătuş, din Bucureşti, a fost găsit intact, la 7 ani de la deces. Pentru a intra în rândul sfinţilor recunoscuşi de Biserica Ortodoxă, asemenea cazuri trebuie studiate de o comisie a Sfântului Sinod. Dacă din relatările celor ce l-au cunoscut va rezulta că preotul respectiv a trăit o viaţă plină de evlavie, atunci se va trece la canonizarea lui şi, implicit, la transformarea rămăşiţelor sale pământeşti în moaşte.

Icoana Maicii Domnului ODIGHITRIA

 

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Crasna

 

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului „Vladimirskaia”

Zile de prăznuire: 3 iunie, 6 iulie, 8 septembrie (după calendarul iulian)

Sub milostivirea Ta scăpăm Născătoare de Dumnezeu Fecioară.
Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în necaz, ci ne izbăveşte din nevoi, Una curată şi blagoslovită.

Conform vechii tradiţii, Sf. Evanghelist Luca a zugrăvit trei icoane ale Maicii Domnului. Văzându-le, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a spus: „Harul Celui ce S-a născut din Mine şi al Meu să fie cu sfintele icoane”. Una dintre aceste trei este cea pe care noi o cunoaştem ca icoana din Vladimir.

Icoana Preasfintei Stăpâne până în anul 450 s-a aflat la Ierusalim, iar apoi a fost dusă la Constantinopol. În prima parte a secolului XII sfânta icoană a fost trimisă de către Patriarhul Constantinopoului Luca în dar marelui cneaz Iurie Dolgoruki, întemeietorului oraşului Moscova şi aşezată de el în mănăstirea pentru fecioare din Vâşgorod. Satul Vâşgorod aparţinuse în trecut sfintei întocmai cu apostolii cneaghine Olga, iar din 1155 a devenit moştenirea fiului cneazului Iurie – Andrei Bogoliubski, care era foarte evlavios şi cucernic.

Mulţimea minunilor săvârşite de la icoană îi erau comunicate cneazului. Printre altele, cneazului i s-a povestit că sfânta icoană de câteva ori şi-a părăsit locul şi s-a aflat în aer; cneazul a înţeles din cele povestite că trebuie să schimbe locul icoanei.

Andrei Bogoliubski constituie o epocă întreagă din istoria poporului rus: crearea nucleului statal al ţării.

Exista un principiu deosebit al vieţii de stat, în comparaţie cu cel de la sud, pe care cneazul Andrei l-a refuzat şi a plecat spre nord. Hotărând să se strămute din Vâşgorod în patria sa, moşiile Suzdalului, cneazul a luat cu sine, fără ştirea tatălui, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Pe cale, înaintea ei neîncetat s-au slujit tedeumuri. Locuitorii oraşelor Vladimir şi Kleazma au întâmpinat icoana cu multă dragoste şi osârdie. Din Vladimir cneazul s-a îndreptat spre Rostov. Îndepărtându-se de Rostov zece verste, pe malul râului Kleazma caii s-au oprit şi nu voiau să meargă mai de parte.

Au înhămat alţi cai, dar nici aceştia nu s-au urnit din loc. Uimit şi înspăimântat, cneazul a căzut înaintea icoanei Maici Domnului şi s-a rugat cu lacrimi. Preasfânta Fecioară i s-a arătat în vis, având un sul în mână, poruncindu-i să lase icoana în Vladimir, iar în acest loc să zidească o biserică în cinstea Naşterii Ei.

Cneazul a aşezat icoana în Vladimir. Din acestă vreme – 1160 – sfânta icoană începu să se numească icoana Maicii Domnului din Vladimir.

În anul 1164 această icoană a fost purtată de cneazul Andrei în marşul împotriva bulgarilor de pe Volga. Înaintea luptei cneazul Andrei s-a mărturisit, s-a împărtăşit şi, rugându-se înaintea icoanei Maici Domnului, exclamă: „Tot omul ce nădăjduieşte în Tine, nu va pieri!” Şi toată oastea, urmând exemplul cneazului, a sărutat cu lacrimi sfânta icoană şi, chemând ajutorul Maicii Domnului, s-a dus la bătălie.

Bulgarii au fost biruiţi. După victorie, încă pe câmpul de luptă, în faţa icoanei, s-a săvârşit un tedeum. În timpul slujbei în faţa tuturor ostaşilor s-a săvârşit o minune: de la icoană şi Crucea de Viaţă Făcătoare a strălucit lumină, care a luminat întreaga împrejurime.

Fiindcă în aceeaşi zi împăratul bizantin Manuil a văzut lumină de la Crucea Domnului şi, întărit de acest semn, a biruit saraţinii, de comun acord cu cneazul Andrei Bogoliubski şi împăratul a fost instituită ziua de 1 august, sărbătoarea „Scoaterii Cinstitului Lemn a de Viaţă Făcătoarei Cruci a Domnului”.

În anul 1175, în timpul răzmeriţei din Vladimir, cneazul Andrei Bogoliubski a fost omorât. Oraşul căzuse în mâinile tâlharilor. Atunci un preot cu numele Nicolai a purtat icoana pe străzile oraşului şi răscoala s-a potolit.

Multe minuni s-au făcut de la sfânta icoană. În anul 1135 catedrala unde se afla icoana Maicii Domnului din Vladimir a ars până în temelie, dar sfânta icoană a rămas neatinsă. În anul 1237 icoana făcătoare de minuni şi alte sfinţenii au suferit de la hoardele tătarilor: de pe ea a fost scoasă veşmântul preţios, însă icoana a rămas întreagă şi neschimabată.

În anul 1395 Tamerlan cu hoardele de tătari a năvălit asupra pământului rusesc şi se apropia de Moscova. Poporul avea o singură nădejde: ajutorul lui Dumnezeu. Marele cneaz al Moscovei Vasilii a poruncit să fie adusă icoana Maicii Domnului din Vladimir la Moscova.

Zece zile a durat calea icoanei spre Moscova. Pe marginile drumului stătea poporul îngenuncheat şi, întinzând mâinile spre icoană, cerea: „Maica Domnului, mântuieşte pământul nostru!” La Moscova icoana a fost întâmpinată cu o mare solemnitate.

O procesiune formată din tot clerul moscovit, familia marelui cneaz, boierii şi toţi locuitorii Moscovei au ieşit din oraş în câmpia Kucikov şi, întâmpinând icoana, au însoţit-o până la catedrala Adormirii din Kremlin.

„Tor oraşul a ieşit să întâmpine icoana”, povesteşte letopiseţul. Mitropolitul şi marele cneaz, „bărbaţi şi femei, copii şi prunci, orfani şi văduve, de la mic la mare, cu cruci şi icoane, cu psalmi şi cântări duhovniceşti, dar mai cu seamă, cu lacrimi, că nu puteai afla om să nu plângă cu suspine neîncetate şi bocete”, zice letopiseţul.

Maica Domnului nu i-a lăsat pe cei ce nădăjduiau în Ea. În momentul întâmpinării sfintei icoane la Moscova Tamerlan dormea în cortul său. Deodată văzu în vis un numte înalt, de pe care coboarau spre el sfinţiţi ierarhi cu toiege de aur. De asupra lor, într-o măreţie negrăită, într-o strălucire puternică a razelor se afla o Femeie luminoasă.

Nenumărate mulţimi de Îngeri erau în jurul Femeii şi ţineau în mâini săbii de foc. Ridicându-le în sus s-au năpustit asupra lui Tamerlan… El s-a deşteptat, tremurând de spaimă. Înţelepţii şi tălmacii chemaţi să tâlcuiască visul au zis că Femeia văzută de el în vis este Ocrotitoarea ruşilor, Maica Dumnezeului creştin şi puterea Ei este de neînvins.

„Atunci noi nu mai avem ce face”, a exclamat Tamerlan şi a dat ordin oastei să se întoarcă înapoi. Şi tătarii, şi ruşii au fost profund uimiţi de acest eveniment. Iar letopiseţul, descriind cele întâmplate, adăugă: „Şi a fugit Tamerlan, alungat de puterea Preasfintei Fecioare!”.

Renumitul predicator, arhiepiscopul Inokentie al Hersonului, meditând la minunatul ajutor al Maicii Domnului, spunea: „E cu neputinţă să nu cădem până la pământ cu duh de mulţumire înaintea Maicii Domnului”.

De aceea cu vrednicie şi cu dreptate să-i cântăm şi s-o lăudăm pe Ocrotitoarea noastră Cerească, pentru că întotdeauna, când ne aflam pe muchia prăpastiei şi pierdeam orice nădejde, afară de nădejdea la ajutorul cel de sus, Preasfânta Stăpână, Maica Domnului ne dăruieşte slăvita Sa apărare.

În prezent, cu multă părere de rău, această icoană, ca şi icoana Sfintei Treimi a lui Andrei Rubliov se află în Galereia Tretiakov şi doar în anumite cazuri este expusă în biserica Sf. Nicolai din preajmă, spre închinare.

 

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Nicula

 

 

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Durău

 

Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamţ