Cele trei opțiuni care reies din « Planul Trump pentru Ucraina »

Foto: Fostul președinte Trump @ Annabelle Gordon / Keystone Press Agency / Global Look Press

Jurnaliștii și analiștii politici din întreaga lume se întreabă care poate fi ”planul Donald Trump” pentru soluționarea conflictului din Ucraina », cu care acesta se laudă în mod regulat, dar nu-l dezvăluie nimănui. Cel mai probabil,Trump are trei opțiuni și s-ar părea că există și o a patra, scrie prof. Gevorg Mirzayan,în publicația rusă VZGLYAD https://vz.ru.

Donald Trump are « pentru Ucraina » un plan detaliat, dar acesta este păstrat secret. În fapt, este un set de acțiuni care, potrivit fostului președinte american, pot opri foarte repede conflictul dacă va reveni la Casa Albă după alegerile din noiembrie.

Evident,« Trump nu va vorbi despre asta la televiziune, pentru că poate pierde oportunitatea de a influența situația », a comentat publicația britanică The Daily Telegraph.

Acum, experții și jurnaliștii din întreaga lume se întreabă care este esența acestui plan, iar presupunerile lor se referă la trei opțiuni.

Prima opțiune ar fi presiunea asupra Rusiei. Trump a declarat anterior că ar putea oferi președintelui Vladimir Putin un acord și că în caz de refuz va consolida asistența acordată regimului de la Kiev.

Adică va escalada conflictul care ar putea merge până la introducerea trupelor americane în Ucraina.

« Trump ar putea fi interesat să înghețe conflictul pe linia actuală, restul Ucrainei s-ar transforma în fapt, într-o anti-Rusie pe steroizi.

Condițiile puse de ruși (demilitarizarea, reducerea forțelor armate, interzicerea cooperării militare cu Occidentul) nu sunt adoptate nicăieri și nu sunt îndeplinite », a declarat ziarului VZGLYAD, Dmitri Suslov, directorul adjunct al Centrului pentru Studii Integrate Europene și Internaționale al Școlii Superioare de Economie .

Ar părea un scenariu Trump. Exact în același mod s-au făcut unele compromisuri cu Coreea de Nord. Dar cu RPD Coreeană, schema a funcționat pentru că Fenianul este obișnuit cu faptul că Statele Unite fie o ignoră, fie nu sunt atât de dispuse să fie agresive. Rusia însă se confruntă nu numai cu amenințări de doi ani, ci și cu atacuri teroriste.

Mai mult, vorbim despre o criză existențială pentru ea, de soluția de succes de care depinde existența a statului.

A doua opțiune este – predarea Ucrainei. Această opțiune este evidențiată de adversarii lui Trump, care doresc astfel să-și dovedească incompetența și incapacitatea de a apăra interesele naționale americane.

Ideea este că Statele Unite pot înceta pur și simplu să ajute Ucraina cu arme și bani. În cadrul unei întâlniri cu premierul ungar Viktor Orban, Trump a spus că după venirea la putere, nu va da niciun cent regimului de la Kiev. Și fără bani americani, regimul de la Kiev nu va rezista mult,pentru că nici Europa nu îl va ajuta, pentru că pur și simplu nu are bani pentru a înlocui finanțarea americană în scădere.

În al doilea rând, retragerea SUA din proiectul ucrainean va consolida poziția lui Viktor Orban și a altor lideri europeni care se pronunță în favoarea finalizării aventurii ucrainene.

S-ar părea că o astfel de opțiune, spre deosebire de încercarea de a șantaja Rusia, este în concordanță cu interesele naționale americane.

Americanii au obținut deja un anumit succes în Ucraina, după producerea de disensiuni între Rusia și Europa și slăbirea Uniunii Europene.

În orice caz, Moscova va trebui să cheltuiască resurse importante pentru reconstrucția noilor teritorii, iar europenii – vor face față crizei economice apărute în urma conflictului. În același timp, predarea Ucrainei va contribui la soluționarea uneia dintre sarcinile cheie ale președinției Trump – aceea de a submina cvasi-alianța Rusiei, Iranului, Chinei și Coreei de Nord, pe care premierul britanic Rishi Sunak a numit-o « noua axă a răului ». Potrivit experților occidentali, va fi mai ușor să fie scoasă Rusia din această structură.

Adică Trump va renunța la Ucraina în schimbul răcirii relațiilor dintre Moscova și Teheran și Beijing. Sau este posibil să nu ofere nimic dacă sfârșitul conflictului va fi completat de renunțarea SUA de a interveni în treburile Federației Ruse în spațiul post-sovietic. Stabilizarea treptată a contactelor ruso-occidentale va duce la posibilitatea ca Moscova să dorească din nou să echilibreze din nou relațiile între Occident și Est.

Consecințele strategice ale pierderii războiului ucrainean vor deveni minusul acestui plan pentru Statele Unite, pentru că la urma urmei, va fi și sfârșitul perioadei de dominare americană și va urma o slăbire a instituțiilor de guvernare globală controlate de Washington. De asemenea, Europa transatlantică va considera retragerea unilaterală a Statelor Unite din conflict ca o adevărată trădare.

La rândul lui, prof. Suslov este sigur că « Trump nu va lua o poziție care ar fi mai pierdută și mai mult, ca să spunem așa, umilitoare pentru Statele Unite decât poziția lui Biden »

A treia versiune a planului vorbește despre rezolvarea acestei probleme nu unilateral, ci împreună cu ucrainenii. Oficialii americani de la toate nivelurile spun că obiectivul principal al acțiunilor lor este menținerea suveranității ucrainene, dar regimul de la Kiev trebuie să-și determine propriile frontiere teritoriale.

Cu alte cuvinte, Trump poate încerca să forțeze Ucraina să semneze un acord privind recunoașterea anexării noilor teritorii cucerite de Rusia. După aceea, Washingtonul vadeclara victoria menținerii suveranității Ucrainei.

Problema aici este că nu va fi ușor să forțezi Ucraina. Regimul de la Kiev are un anumit grad de independență și se bazează pe un mare număr de politicieni din SUA și UE.care împărtășesc punctul de vedere cu privire la necesitatea războiului « cu Rusia până la ultimul ucrainean ». Prin urmare, este puțin probabil ca Vladimir Zelensky să respecte ordinul de predare al lui Trump și va încerca să se bazeze pe Marea Britanie și Franța, ceea ce va obliga președintele SUA să adopte acțiuni unilaterale riscante.

În cele din urmă, există și o a patra opțiune – cea mai realistă și mai sigură pentru Trump, aceea de a adopta o strategie de PR pentru candidatura sa la președinție.Un populism banal, al cărui scop este de a sublinia incapacitatea actualului șef de stat – Biden.

Dacă vorbim despre interesele Moscovei, pentru aceasta cea mai bună opțiune este a doua, și anume predarea Ucrainei.

De asemenea, nu pare rea o încercare de a-l forța pe Zelensky să semneze un acord care va tensiona relațiile SUA-Ucraina.

În sfârșit, dacă în realitate Trump nu are un plan, aceasta va permite Moscovei să aducă războiul la un final victorios odată cu alipirea de noi teritorii. Și cel mai probabil va trebui să ne pregătim pentru acest scenariu, și nu pentru cel în care « Trump vine și rezolvă în tăcere totul ».

VALOAREA AJUTORULUI PRIMIT DE URSS de la SUA în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Armata Roșie – Afiș de propagandă sovietic, foto: University of Florida

De zeci de ani propaganda sovietică, apoi rusă, a întipărit bine în mentalul colectiv rus ideea conform căreia în al doilea război mondial țara lor a jucat cel mai important rol în înfrângerea Germaniei. Fiecare 9 mai este serbat la Moscova prin festivități și parade militare, dar puțin, sau deloc se mai vorbește astăzi de substantialul ajutor economic primit din partea S.U.A.

Ciudat mod de a intra într-un război denumit ulterior Marele Război pentru Apărarea Patriei ținând cont că la începutul acestuia, Uniunea Sovietică era aliată cu Germania.

Rusia nu era pregătită de război, recenta aventură militară dezastruoasă a rușilor când au atacat Finlanda în 1939, fiind vie în memoria dictatorului sovietic. La începutul lunii martie 1941, președintele american Theodore Roosvelt semnează Lend Lease, legea prin care S.U.A acordă ajutor economic Marii Britanii și Chinei. Ulterior, efectele acestui act se vor întinde și asupra U.R.S.S. Pentru Rusia, ajutorul a fost unul esențial, mai ales în ceea ce înseamnă logistica.

Un număr imens de vehicule, articole de îmbrăcăminte, rații de mâncare, echipamente telefonice au fost furnizate de către americani. Odată cu finalul celui de-al doilea război mondial, propaganda sovietică a început, în cel mai clasic stil propriu, o campanie de minimalizare a importanței ajutorului economic acordat de SUA dar NU a putut merge până la negarea lui completă, pentru că faptele erau totuși clare.

Ce datorează URSS-ul americanilor

Când se raportează la cel de-al Doilea Război Mondial, rușii consideră, în pofida agresiunii săvârșite de ei asupra Poloniei începând cu 17 septembrie 1939, că acesta a început la 22 iunie 1941, odată cu delanșarea de către Germania nazistă a Operațiunii Barbarossa – invadarea Uniunii Sovietice.

Rușii se raportează la cel de-al Doilea Răzoi Mondial numindu-l Marele Război pentru Apărarea Patriei. Pentru ei conflictul a început pe 22 iunie 1941, nicidecum pe 1 septembrie 1939 odată cu invadarea Poloniei, uitând că pe 17 septembrie 1939, această țară, spulberată de blitzkrieg, era invadată dinspre est și de Armata Roșie . 

Până la  Operațiunea Barbarossa, Iosif Vissarionovici Stalin și Adolf Hitler au fost aliați. În fond, cei doi și-au împărțit cu cinism, Europa Centrală și de Est printr-un protocol secret al pactului de neagresiune rămas în istoriografie sub denumirea de Pactul Ribbentrop – Molotov.

Azi pare oarecum greu de crezut că cele două ideologii criminale, nazismul și comunismul și-au dat mâna. Nici în anii 1930 lucrurile nu erau privite mai bine. Oricum, pentru sovietici, după ce Stalin deviase grav de la principiile leninismului, o alianță cu Adolf Hitler era o bagatelă.

Narativul rus prezintă Moscova ca o victimă a războiului mondial, deși, în fapt, URSS a fost și el un stat agresor

Rușii se raportează la cel de-al Doilea Răzoi Mondial numindu-l Marele Război pentru Apărarea Patriei. Pentru ei conflictul a început pe 22 iunie 1941. Nicidecum pe 1 septembrie 1939, după invadarea Poloniei, uitând că mai apoi pe 17 septembrie 1939, o Polonie spulberată de blitzkrieg, era invadată dinspre est și de Armata Roșie. Cei doi aliați își împărțeau Europa. 

Retorica rusă cu privire la Marele Război pentru Apărarea Patriei transformă Moscova dintr-un agresor în victimă. Dar paradoxul e că Patria rusă a fost în mare măsură apărată cu ajutorul Occidentului, în special cu ajutorul și finanțările americanilor.

În Piața Roșie din Moscova, Federația Rusă de azi, URSS-ul de ieri , își expune falnic în vaste parade militare, tehnica de luptă, tancuri, avioane, rachete, capacități nucleare, mai nou rachete hipersonice, în ceea ce rușii numesc Ziua Victoriei.

Narativul rus prezintă Moscova ca „vioara întâi” în victoria împotriva Germaniei, aducând mereu argumentul celor aproape 30 de milioane de sovietici, soldați și civili, morți în timpul conflagrației mondiale. Aproape jumătate din morții războiului mondial au fost sovietici!

Pentru sovietici morții nu reprezentau decât cifre statistice…

Soldați ai Armatei Roșii, sursă foto: Scribd

Nu putem nega atrocitățile comise de nemți în Est, după invadarea URSS-ului și ocupația teribil de violentă și brutală cu care s-au confruntat sovieticii, dar adevărul e că cifrele uriașe a numărului morților sovietici sunt în mare parte cauza unui fapt cât se poate de cinic: Kremlinul nu a pus niciodată un preț prea mare pe proprii cetățeni. Spre deosebire de Occident, pentru Stalin factorul uman nu era decât o resursă, iar morții – simplă statistică. 

Istoria contrafactruală – istoria lui ce-ar fi fost dacă – nu își are locul în cercetarea istorică, dar ne putem juca cu ea, scrie jurnalistul Tudor Curtifan în publicația online Defenseromania.ro.

Întâlnirea trupelor americane cu cele ale Armatei Roșii pe 25 aprilie 1945 pe un pod peste râul Elba din Germania. Sursă foto: Stripes.com

În 2021 Ambasada Statelor Unite la București a reamintit de ajutorul acordat de SUA către URSS. Un ajutor care, potrivit Ambasadei, calculat la valoarea din 2016, se ridica la 180 de miliarde de dolari! Și un ajutor care din punct de vedere tehnic a fost de fapt un împrumut niciodată achitat.

„Din 1941 până în 1945 au fost livrate un număr imens de jeepuri și camioane, avioane, tancuri, arme, muniție, tehnică militară, medicamente, pături, încălțăminte, milioane de tone de produse petroliere și alimente, toate în valoare de 11,3 miliarde de dolari (180 de miliarde la valoarea din 2016). Din punct de vedere tehnic, acesta a fost un împrumut, dar la sfârșitul războiului, S.U.A. nu au căutat sau așteptat prea multe în ceea ce privește rambursarea de către URSS.

În memoriile sale, Nikita Hrușciov a descris modul în care Stalin a subliniat valoarea ajutorului: „El a declarat direct că, dacă Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi câștigat războiul” – se arată într-o postare a Ambasadei Statelor Unite ale Americii.

Ajutorul ca ajutorul, dar conducerii americane, care s-a trezit la finele celui de-al Doilea Război Mondial în plin Război Rece cu URSS, i-a fost greu să explice populației după ani de propagandă că între Stalin și Adolf Hitler se impune semnul egalității. În fond, Iosif Vissarionovici Stalin a fost declarat personalitatea anului 1943,imaginea sa tronând pe coperta celebrei reviste americane Time. In mod ironic, în numai doi ani lucrurile s-au schimbat radical între acești doi aliați și începea războiul rece.

Fostul secretar american al apărării, a vorbit despre posibilitatea trimiterii de trupe aliate NATO în Ucraina

Exercițiul militar NATO Sursa Foto: Foreign Brief.com.

Posibilitatea ca trupe NATO să fie trimise în Ucraina nu trebuie exclusă, dar nu trebuie să fie făcută publică, a declarat fostul secretar american al apărării Robert Gates.

,,Se pare că unii lideri europeni au avut un atac de cord când Macron a spus că va trimite trupe NATO”, a spus Gates într-un interviu acordat recent în cadrul emisiunii Face the Nation de la CBS News, în care a comentat declarația președintelui francez Emmanuel Macron, potrivit căreia nu ar trebui exclusă desfășurarea de trupe franceze în Ucraina.

Defenseromania.ro scrie că fostul oficial american este convins că o astfel de posibilitate nu trebuie exclusă, dar că nu este „necesar să se vorbească deschis despre ea”.

„Mă îngrijorează faptul că guvernul nostru vorbește prea mult, la fel ca alte guverne. 

Uneori este mai bine să faci ceva și să nu spui că faci”, a adăugat el.

,,Cred că problema trimiterii de trupe NATO în Ucraina este acasă și nu doar în Statele Unite, ci și în Europa”, a conchis expertul.

Gates a subliniat că este important ca în următoarele săptămâni să se livreze Ucrainei echipamente de apărare antiaeriană, artilerie și rachete, astfel încât forțele armate ucrainene să poată descuraja ofensiva rusă din est și să stabilească o linie de apărare puternică.

El a descris situația de pe câmpul de luptă din Ucraina ca fiind „destul de îngrijorătoare”, făcând referire la avansurile rusești și la rapoartele privind reaprovizionarea rapidă a efectivelor rusești. „Rușii au mai multe trupe în Ucraina acum decât la începutul războiului”.

Comentând diferențele de abordare dintre politicienii americani în ceea ce privește Ucraina, Gates a remarcat că rolul de lider al președintelui american Joe Biden în crearea unei coaliții internaționale în sprijinul Ucrainei, activitatea de succes a serviciilor de informații americane înainte de invazia rusească la scară largă, a reușit să restabilească încrederea în Biden, care a fost zdruncinată de retragerea dezorganizată a trupelor americane din Afganistan.

În același timp, Gates a recunoscut că la începutul războiului la scară largă, au existat întârzieri inutile în aprobarea transferului anumitor tipuri de arme către Ucraina.

În același timp, posibilul al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump conține un „element de imprevizibilitate” în ceea ce privește securitatea națională, a spus Gates. „În ceea ce privește încercarea de a opri războiul din Ucraina, el nu a explicat cu adevărat cum speră să facă acest lucru sau ce acorduri va încheia”, a spus Gates.