CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

VIITORUL ÎMPĂRAT

Încoronarea lui Napoleon în Catedrala Notre Dame din Paris Foto YouTube

Foto: Jacques-Louis David – „Încoronarea lui Napoleon”

Sosirea împăratului

În ultimii 20 de ani, în timp ce dormeați, s-a petrecut un eveniment fabulos. Veți spune că au fost mai multe: Criza Dotcom, 9/11, Criza Subprime s.a.m.d. Vă spun din nou: n-ați privit unde trebuie! Ați dormit!

Nu există decât un singur eveniment colosal care s-a petrecut în liniște, în timp ce înfundați fotoliul din living privind unde nu trebuie, anume la TV sau citind ziare.

Nu mai fac apel la memorie deoarece a fost amorțită în perioada asta în care s-a schimbat liderul.

Pe scurt: în anul 2000 80% dintre țările lumii făceau comerț preponderent cu SUA. După doar 20 de ani, această valoarea a scăzut la 25%.

Doar țările din America de Nord mai fac comerț preponderent cu SUA! Asistăm la cea mai mare inversare economică a istoriei. China e noua capitală a lumii și noi nu ne-am prins de asta!

Arhitectul acestei construcții este actualul președinte al Chinei, Xi Jinping, scrie https://trenduri.blogspot.com/sosirea-imparatului.html

Dacă mai țineți minte, primul lucru pe care l-a făcut a fost să declanșeze o campanie internă anticorupție prin intermediul căreia a lichidat orice opoziție din PCC. Apoi a trasat directivele programului „Made in China 2025”.

Când s-a întâmplat asta? În 2015! Dinamicul premier Li Keqiang a prezentat strategia de trecere a Chinei de la „fabrica lumii cu muncitori prost plătiți” la „fabrica tehnologică” a lumii, păstrând aceleași prețuri mici de producție, dar nu prin salariile mici ale angajaților săi, ci prin tehnologie și integrare.

Saltul tehnologic al Chinei a fost fantastic în acești cinci ani! Uitați-vă doar la clasamentul producătoarelor de telefoane mobile: din Top 10, 7 sunt producători chinezi.

Apple este deja pe locul 3 și va continua să scadă. Probabil veți spune că nu-i mare lucru, dar nu priviți unde trebuie. Mai știți unde se afla China în 2015? Vă spun eu, făcea imitații ieftine de iPhone și Blackberry. De Blackberry nici nu vă mai amintiți! Ce fac giganții electronici ai Chinei? Dau noi direcții în domeniu.

Apple a anunțat că vrea să integreze comunicația prin satelit în noile modele de telefoane pe care le lansează. Xiaomi deja are tehnologia!

Camerele cu cea mai mare rezoluție din lume sunt integrate în telefoanele aceluiași Xiaomi, necunoscut în urmă cu câțiva ani. Probabilitatea să aveți un robot de aspirare de la Xiaomi este extrem de mare întrucât firma a ajuns pe locul 3 la nivel global, lăsând în urmă „legendele” domeniului. Iar Xiaomi nu e singura.

Mai avem Huawei, Oppo, Vivo s.a.m.d. În plus, o grămadă de startup-uri de care n-a auzit nici naiba, dar care promit să revoluționeze câte un domeniu.

Sunt doar câteva exemple care arată limpede dinamismul extraordinar al Chinei.

Singurul politician care a văzut clar trendul a fost Donald Trump. Iar singurul lucru pe care l-a reușit – prin mijloace cât se poate de penibile însă – a fost să-și protejeze zona sa de influență, anume America de Nord.

Schimbarea lui Trump, printr-o scamatorie electorală grosolană, trebuie văzută tot ca o victorie a Chinei întrucât întreaga șleahtă de globaliști – pornind de la cei de rang internațional precum Klaus Schwab și până la cei de prin diversele cotețuri oengistice americane – joacă acum cartea Chinei.

Practic, America de Nord va fi inevitabil invadată de China. Tot ce vedeți acum acolo ați văzut în Revoluția Culturală a lui Mao și e un pas esențial pentru spălarea creierului și reeducarea în noua ideologie. 

Pe zi ce trece, hălci întregi din domeniul industrial sunt înghițite de China. Acolo sunt rentabile deoarece lucrează integrat, în timp ce peste tot în lume sunt „energofage” sau nerentabile deoarece nu fac față prețurilor.

China a trecut la viitoarea civilizație industrială. Pot trece și ceilalți, dar doar după ce acceptă botezul ideologic al noii lumi. Spre deosebire de SUA care a impus cu forța comunismul din Rusia, China are o altă abordare: lentă, dar vicleană ca un virus.

Să luăm domeniul tehnologic. Care-i diferența dintre China și SUA? Ați văzut anul trecut prăbușindu-se imperiul lui Jack Ma. El însuși a dispărut vreun an, luând lecții de pictură. Ciudat pentru un om care înghițea domenii diverse cu o rapacitate rar întâlnită. Ce s-a întâmplat?

După ce imperiul său mediatic a început să-i promoveze ideile – unele absolut contrare politicii de stat – autoritățile antitrust au intrat în el ca-n brânză, determinându-l să se dea la fund. Și ca el mulți alții. S-a ajuns astfel la o cădere a întregului domeniu. Căderea am spus?

Am greșit. Între timp TikTok este prima platformă video a lumii detronând YouTube. Mai mult, devine lider al live-urilor, domeniu pe care se băteau atât YouTube cât și Facebook. Iar acesta e abia începutul.

Ceea ce trebuie să remarcați e însă un aspect crucial: în China statul(adică PCC) domină companiile tehnologice, în timp ce în SUA companiile tehnologice domină statul. Iar când transnaționalele domină statul se întâmplă exact ceea ce a prezis Marx!

Iată de ce China a intrat cu bocancii în cele mai mari companii ale sale. Iată de ce se dărâmă, în lacrimi de sânge pentru mulți mici investitori, Evergrande. În China ai voie să crești, dar doar până la o anumită dimensiune dincolo de care te lovește statul astfel încât să te facă mai suplu. 

Istoria ne arată niște chestiuni cât se poate de simple. În primul rând că picajul economic este urmat indubitabil de cel militar. Acolo se află SUA. Ce mai știm din istorie e că pentru o putere economică ascendentă, finanțarea unei armate de top nu-i grea. Toate puterile lumii s-au înălțat pe spatele unor modele economice avansate, armata ajungând să servească solidificării modelului. Armata așadar a venit după, în momentul în care modelul economic a avut nevoie de ea. China deja are o armată care, cu toate că e dotată strategic, încă nu a făcut pasul către statutul de super-armată. Însă nu va fi o problemă s-o facă!

Puterile momentului, SUA și Rusia, sunt de domeniul trecutului. Odată ce nu ai un model economic funcțional, armata e un fals refugiu deoarece ajunge să-ți mănânce cote din ce în ce mai mari dintr-un buget care se micșorează continuu. Dar asta nu se întâmplă în SUA – veți spune.

Așa e, nu se întâmplă deoarece SUA încă au tiparnița care însă le va fi luată de către globaliști,. împinși acum să fixeze un „sistem financiar just”. Tradus, asta înseamnă „să ne salvăm fundul pentru a-i parazita pe chinezi după același model cu care i-am parazitat pe ruși și pe americani”.

Și cum se poate face asta altfel decât prin prăbușirea financiară a SUA? Uitați-vă puțin la structura datoriei și, mai ales, la „clienții” care cumpără datorie a SUA. Nu prea mai sunt! FED-ul cumpără datorie de la Trezorerie, ce-i drept mascându-și prezența sub diverse forme. Asta însă nu înseamnă că nu avem de-a face cu o schemă ponzi care, mai devreme sau mai târziu, va face implozie. 

O altă direcție strategică pe care am văzut-o a fost alianța surprinzătoare anunțată de Casa Albă: SUA-Anglia-Australia. Pare un front anti-chinez. În fapt este o încercare disperată de a smulge Australia din ghearele economice ale Chinei.

Și, în același timp, o tentativă de regrupare a  complexului militaro-industrial american care, iată, își vede comenzile din ce în ce mai afectate de noua structură economică. China, prin modelul economic pe care-l propune, vine cu propuneri de pace.

Modelul său economic e similar celui impus de cuceririle arabe: tu vezi-ți de treabă, noi te apărăm și îți dăm framework-ul care te conduce spre integrare. Iată lumea industrială 3.0 denumit modelul economic „Belt and Road”!

Când China propune Afganistanului exploatarea resurselor naturale n-o face pentru a-i păcăli, așa cum fac americanii: tu ne pui la dispoziție resursele și forța de muncă ieftină, noi luăm profitul și, în final,te scoatem și dator. Ăsta e modul banditesc de a face business.

Chinezii spun altfel: voi aveți resursele pe care noi le putem integra într-un model economic care funcționează; așadar, noi vă putem pune la dispoziție know how-ul astfel încât să vă vindeți resursele la prețul pieței.

Asta vă va permite să vă integrați economic, să vă dezvoltați infrastructura s.a.m.d. Vi se pare că e o diferență? Da, e una mare. Singura chestie pe care nu o vedeți e „cheia mecanismului” care rămâne mereu în China și care, de asemenea, forțează schimbarea ideologică a lumii.

Ce urmează? NATO e precum Pactul de la Varșovia. Va face implozie lăsându-i cu buza umflată pe gușterii care au crezut în el. Dar întotdeauna trebuie să existe proști ai istoriei. Rusia e puternică pentru că joacă exclusiv cartea Chinei.

Putin încearcă să se repoziționeze în noua lume ca putere independentă, dar e lipsit de tehnologii.

Doar alianța ruso-germană ar putea face ceva, dar între cele două puteri complementare au fost în toată istoria suspiciuni care au făcut imposibilă alianța.

Asta se va întâmpla și acum! Nu neg faptul că, la un moment dat, vom vedea o opoziție, însă aceasta nu va apărea acum.

Deocamdată, noul stăpân al lumii este invitat să-și ocupe tronul. Ăsta e spectacolul pe care-l vom vedea începând cu 2024.

21/09/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Reflecțiile prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae legate de vaccinare și miturile pandemiei

Jocul numerelor

Autoritățile și „experții” ne recomandă să consultăm doar site-uri oficiale, să evităm să ne lăsăm manipulați de conspiraționiști, corona sceptici, negaționiști, mistici etc. și să avem încredere în idolul numit știință.

Deși, până la pandemie, nu auzisem nimic despre majoritatea „experților vedete TV”, m-am decis să le urmez sfatul și să îmi iau informațiile numai de din surse credibile.

Urmăresc două surse: V.A.E.R.S. și „Ourworldindata”, scrie Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae în revista https://www.art-emis.ro/jocul-numerelor.

„Vaccine Adverse Event Reporting System” (V.A.E.R.S.), înființat în 1990, este un sistem național de avertizare timpurie pentru detectarea posibilelor probleme de siguranță la vaccinurile autorizate de S.U.A.. V.A.E.R.S. este co-administrat de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (C.D.C.) și Administrația S.U.A. pentru Alimente și Medicamente (F.D.A.). Deci nu este nici conspiraționist, nici negaționist, nici antivaccinist.

De acolo am aflat – se poate accesa[1] – că, în 7 luni, pentru vaccinul anti-Covid s-au înregistrat mai multe efecte adverse decât pentru orice alt vaccin clasic cumulat în 20 de ani. De exemplu, s-au raportat peste 1.500 de avorturi spontane postvaccin la femei, care într-o proporție de 91% nu aveau antecedente patologice.

„Ourworldindata” este o platformă dezvoltata de Universitatea din Oxford (care nu este conspiraționistă, negaționistă sau antivaccinistă) și poate fi accesată[2] și care sintetizează datele din întreaga lume.

De acolo am accesat datele privind pandemia din patru țări: două în care s-a vaccinat masiv și au fost luate măsurile restrictive recomandate de experți (Israel și S.U.A.) și două în care vaccinarea a mers greu și a existat o laxitate în ceea ce privește măsurile restrictive (Iordania și India).

Am urmărit numărul de cazuri noi (la un milion de locuitori) în perioada de vârf a pandemiei în fiecare țară, numărul de decese (la un milion de locuitori) și procentul de vaccinări complete.

Am ales raportarea la milionul de locuitori deoarece aceste țări au populații diferite: Israel – 9,1 milioane de locuitori, Iordania – 10 milioane de locuitori, S.U.A. – 328,2 milioane locuitori, India – 1,366 miliarde locuitori.

Cei doi parametri, cazuri noi și decese au valoare orientativă. Numărul cazurilor noi confirmate este diferit de numărul cazurilor reale din două motive: testarea limitată și erorile testelor.

Numărul deceselor este influențat de modalitatea de raportare impusă de O.M.S. Cazuri noi la mil. locuitori decese la mil. locuitori % populație vaccinată complet. Datele pot fi verificate[3].

Două observații:

– Este posibil ca vaccinarea să nu fi influențat în mod semnificativ mersul pandemiei. Mai mult, situația epidemiologică din India și Iordania a fost și este mai bună decât în Israel și S.U.A.. Pot exista mai multe explicații: fie eficiența vaccinului nu este cea prognozată, fie perioada de protecție este mai mică de 6 luni, fie vaccinul este ineficient față de varianta delta, care a devenit dominantă în aceste țări. De remarcat că, în perioada de vârf, India a avut un număr de cazuri și de decese la mai puțin de jumătate comparativ cu Israel și S.U.A. (India – 3,01 decese /milion locuitori la 21 mai 2021, Israel – 7,38 decese/milion locuitori la 25 ianuarie 2021, S.U.A. – 10,27 decese/milion locuitori la 14 ianuarie 2021).

– Vaccinații se pot infecta, se pot îmbolnăvi și pot transmite virusul la fel ca nevaccinații. De aceea nu se justifică măsuri discriminatorii luate împotriva nevaccinaților sau obligativitatea vaccinării.

În concluzie, sloganul „Învingem pandemia prin vaccinare” nu are deocamdată susținere în jocul numerelor.

P.S.1: Un alt mit, care începe să se prăbușească: „vaccinații se pot îmbolnăvi, dar fac forme ușoare”.

 În luna iulie 2021, 40% dintre decese în Marea Britanie se înregistrau la vaccinați, iar în S.U.A., în statul Massachusetts, majoritatea deceselor și spitalizărilor au fost la persoane vaccinate.

Cifrele arată astfel: SUA, pe 11 ianuarie 2021, raporta la 752,48 cazuri noi/milion locuitori, 383,23 cazuri/milion locuitori spitalizați, iar la A.T.I. – 86,32 cazuri/milion locuitori la o rată de vaccinare – 0%.

Pe 28 august 2021, la 465,18 cazuri noi/milion locuitori existau 282,46 cazuri/milion locuitori spitalizate, la A.T.I. – 75,64 cazuri/milion locuitori deși rata de vaccinare completă era de 51,47%[3].

P.S.2: Repet pentru a nu știu a câta oară: sunt pro-vaccinare, dar împotriva vaccinării obligatorii. Am participat la nenumărate campanii pro-vaccinare pentru acele vaccinuri care și-au dovedit eficiența în timp.

Am mari reticențe cu privire la produsele vaccinale folosite în actuala pandemie și de aceea nu pot să le recomand.

De altfel, o recentă cercetare sociologică în S.U.A. constată că sunt mai reticenți cei cu doctorat în știință și nu (cum se afirmă până în prezent) persoane inculte și neinformate.


Vasile Astărăstoae

FIȘA biografică

Vasile Astărăstoae (n. 1 august 1949, Fălticeni) este un medic român, fost președinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, membru al mai multor organizații științifice naționale și internaționale.

A absolvit în 1967 în 1973 Facultatea de Medicină din cadrul Institutul de Medicină și Farmacie Iași (I.M.F. Iași), iar în 1978 Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Activitatea profesională În perioada 1973-1977 a fost medic generalist (medic medicină generală) la dispensarul medical Rădășeni, județul Suceava. În 1977-1979 a fost asistent universitar stagiar la disciplina Genetică Medicală U.M.F. Iași, apoi în 1979-1990 – asistent universitar (stagiar și apoi definitiv) la disciplina Medicină Legală U.M.F. Iași.

În perioada 1979-1982 a fost medic secundar, specialitatea Anatomie Patologică și Medicină Legală, apoi în 1982-1990 a fost medic principal, specialitatea Anatomie Patologică și Medicină Legală, iar din 1990 și până în prezent este medic primar specialitatea Anatomie Patologică și Medicină Legală.

În anul 1986 obține titlul de Doctor în medicină. După 1990 profesorul universitar dr. Vasile Astărăstoae se remarcă în cadrul universitar, fiind în 1990 -1992 șeful lucrări la Medicina Legală U.M.F. Iași, iar din 1992 – conferențiar la aceeași catedră. Din 2001 este profesor universitar la Medicina Legală U.M.F. Iași.

Vasile Astărăstoae predă medicina legală și cursul de bioetică, deontologie și drept medical și este coordonator al programului de master în bioetică și conducător de doctorat în medicina legală și bioetică.

Contestarea pandemiei de gripă porcină În 2009, când Organizația Mondială a Sănătății declarase pandemia de gripă porcină iar experți eminenți precum Adrian Streinu-Cercel atrăseseră atenția că aceasta va aduce zeci de mii de morți în România și e nevoie să se treacă urgent la un program de vaccinare , Vasile Astărăstoae a declarat că i se par exagerate măsurile cerute și că i se pare „suspect” ca pandemia de gripă a apărut exact în momentul în care se discuta despre o reducere a cotizației către Organizația Mondială a Sănătății.

Critici la adresa acțiunilor autorităților în problema pandemiei covid-19 Vasile Astărăstoae s-a remarcat drept un critic al acțiunilor autorităților în problema pandemiei covid-19. A contestat mortalitatea cauzată de virus, afirmând că sunt declarați decedați de covid-19 toți cei testați pozitiv dar și persoane la care rezultatul testului este negativ. Deasemenea, a afirmat că mulți oameni au murit în urma reacțiilor adverse la tratamentul împotriva covid-19 și că legea carantinei lasă loc de abuzuri.

Activitatea managerială Vasile Astărăstoae în perioada 1990-1996 a fost prodecan al Facultății de Medicină Iași, iar în perioada 2008-2015 a fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. În 1996-1999 a fost membru în Consiliul Colegiului Medicilor Iași, iar din 1999 este președinte al Colegiului Medicilor Iași. În intervalul 2003–2007 a fost secretar general al Colegiului Medicilor din România, iar din 2007 este președinte al Colegiului Medicilor din România.

În perioada 1997-1998 a fost director al Direcției Sanitare Județene Iași, iar din 2001 este director al Institutului de Medicină Legală Iași. Între 1993 și 1997 a fost editor a Revistei British Medical Journal (ediția în limba română), iar între 1992 și 1997 secretar general al Revistei Medico-Chirurgicale Iași. Din 2002 este redactor șef al Revistei Române de Bioetică. Din 2005 este editor general al revistei Medica, oficios al Colegiului Medicilor din România.

Din 2006 este redactor la jurnalul Human Reproduction and Genetic Ethics (An International Journal). În 1992-1995 a fost coordonator al Colecției Bioetica a Editurii Synposion (în care au apărut cinci volume), din 2006 membru în Comitetul Director de Bioetică (CDBI) al Consiliului Europei (Strasbourg).

Din 2005 este expert în bioetică al UNESCO. Din 2006 până în prezent este Președinte al Comisiei de Etică a UMF „Gr.T.Popa” Iași, din 2004 președinte al Comitetului de Bioetică din cadrul Colegiului Medicilor din România, iar din 2005 până în prezent este președinte al Comisiei de Bioetică a Ministerului Sănătății Publice.

[1] https://vaers.hhs.gov/about.html.

[2] https://ourworldindata.org/coronavirus

[3] Idem

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Astărăstoaie

05/09/2021 Posted by | stiinta | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

CERCETĂRI PRIVITOARE LA ROMÂNII DE LA EST DE BUG (1941-1944),ORGANIZATE DE INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ SUB CONDUCEREA SOCIOLOGULUI ANTON GOLOPENȚIA (Ep.III).

„Fără amintirea Patriei” – ROMÂNII DE LA EST DE BUG în cercetarea echipelor organizate de Institutul Central de Statistică 1941-1944 (Ep.3)

FRAGMENTE DIN VOLUMUL IN PREGATIRE „CALATORII IDENTITARE”

În continuarea articolului

”CERCETĂRI PRIVITOARE LA ROMÂNII DE LA EST DE BUG (1941-1944),ORGANIZATE DE INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ SUB CONDUCEREA SOCIOLOGULUI ANTON GOLOPENȚIA” (Ep.II). https://wordpress.com/post/cersipamantromanesc.wordpress.com/164225

* * *

Multe din localităţile bejenilor români aveau nume româneşti: Arcaşi (pe malul drept al Bugului), Grădiniţă, Şerban, Solobozia Valahă (între Nistru şi Bug), Bucureşti, Vaslui (pe Nipru), Olteanka, Voloskaia (Valahă), denumirile geografice indicând explicit naţionalitatea locuitorilor.

O încheiere la această succintă prezentare a campaniei de identificare a românilor de la est de Bug ar trebui să cuprindă şi destinul oamenilor care au realizat studiul, ca şi posteritatea enormului material documentar rezultat în urma efortului de cercetare.

         OAMENII

Anton Golopentia şi-a continuat activitatea în cadrul I.C.S. în funcţia de director general 1947-19148). În 1950 a fost arestat (ridicat din Biblioteca Academiei) în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, cu care colaborase anterior.

Nu a mai fost eliberat din detenţie. Moare în închisoarea Văcăreşti la numai 42 de ani, după ce “cunoscuse” tehnicile de interogare care începuseră să fie folosite în RepublicaPopulară Română.

În 1996, George Popescu, fostul său colaborator îi aduce un cald elogiu, spunând esenţialul despre Anton Golopentia: “Domnia sa ştia că nu eram doar un teritoriu şi o populaţie. Ci un popor şi o ţară”. Nicolae Betea a fost condamnatla 10 ani închisoare şi 5 ani domiciliu forţat în Bărăgan, lângă Feteşti. A murit intr-u azil de bătrâni din Bucureşti. Constantin Pavel, care a executat şi el, o condamnare identică, înnebuneşte.

Sabin Manuila a reuşit în 1948 să părăsească România, stabilindu-se la New York. Aflat pe pământ american colaborează cu dr. Wilhelm Filderman, fostul conducător al “Uniunii Comunităţilor Evreieşti”.

Împreună elaborează studiul” Evoluţia numerică regională a populaţiei evreieşti din România”. Anton Raţiu, de asemenea, anchetat de securitate avea să scrie în volumul publicat în 1994: “Viaţa mi s-a scurs pe acelaşi făgaş, al aceluiaşi destin întunecat, amar, obscur. Destin hărăzit de mereu aceeaşi şi aceeaşi sursă cinică şi barbară”.

Nichita Smochină, recunoscut acum drept cel mai reprezentativ exponent al românilor transnistreni a fost nevoit să se ascundă în munţi ceva timp. Supravegheat operativ de securitate – situaţie de care era conştient – evită să-şi mai întâlnească apropiaţii pentru a nu-i expune unor eventuale măsuri administrative.

Târziu, i se recunoaşte calitatea de membru corespondent al academiei, dar fără să primească şi pensia la care era îndreptăţit în această calitate. Alexandru Smochină care funcţionase ca subprefect în Gvernamintul civil al Transnistriei (1941-1944) a fost interogat cu privire la activitatea sa din Tiraspol şi Berezovca în timpul războiului.

În decembrie 1948 a fost arestat de securitatea romană şi predat organelor sovietice de “specialitate”. Rechizitorul împotriva sa menţiona următoarele infracţiuni prevăzute în Codul penal al R.S.S. Ucrainiene: “spionaj împotriva statului sovietic”, “propagandă antisovietică pe timp de război” şi… “românizarea moldovenilor”.

În 1949 a fost condamnat la 25 de ani de Gulag, pedeapsa pe care a executat-o la Kolama, Republica Yakutia, dincolo de Cercul Polar. A fost eliberat în 1956.

Nu toţi colegii şi colaboratorii lui Golopentia au avut de suferit: Henri H. Stahl şi-a continuat opera.

În 1969 primeşte titlul de “profesor emerit al R.S.R”, devenind în 1974 membru corespondent al Academiei Române. Corneliu Mănescu a ajuns ministru de externe, demis în perioada Ceauşescu.

Traian Herseni a continuat să-şi publice studiile de referinţă până la încetarea din viaţă. Ovidiu Bârlea a lucrat la Institutul de folclor Bucureşti. În 1981 a semnat excepţionalul studiu “Folclorul românesc “(volum II publicat în 1983). Întreaga sa activitate a fost recunoscută ca o pagină de excepţie în istoria folcloristicii româneşti.

Nicolae Marin Dunăre va publica mai multe lucrări de arta populară, studii despre portul popular, broderii ţărăneşti şi ornamentică tradiţională. Gheorghe (George) Retegan, arestat în 1950 sub acuzaţia de “crimă de înaltă trădare” va fi achitat de Tribunalul Militar Bucureşti.

A publicat în “Revista română de statistică”. Până la pensionare a fost profesor la A.S.E. şi Universitatea Bucureşti.

MATERIALUL DOCUMENTAR

Represaliile care s-au abătut asupra unora dintre cercatatori au fost însoţite de o politică de respingere a oricărei analize a rezultatelor obţinute pe teren în condiţii vitrege, datorate numai şi numai abnegaţiei membrilor echipelor coordonate de Anton Golopentia.

Materialul documentar oferit cercetătorilor spre studiu, analiza şi, eventual, actualizare nu a mai fost valorificat din punct de vedere academic, ştiinţific sau documentar.În parte, acest dezinteres a fost încurajat şi de atenuarea interesului pentru destinul românilor din afara ţării, în general şi a romanităţii răsăritene, în special.

Volumul publicat de Anton Raţiu în 1994 a reprezentat singura apariţie în peste 50 de ani. Abia în 2006, când apare monumentală monografie a activităţii I.R.E.B., editată de Sanda Golopentia, preocupările unei generaţii de valoare au fost readuse în atenţia publică; o generaţie care a continuat opera înaintaşilor fără a căror eforturi am fi rămas doar o populaţie obscură, îngroşând rinduriele locuitorilor dintr-un imperiu vecin. Comunităţile studiate între 1941-1944 au suferit, ele însele un proces de deznaţionalizare/asimilare.

Simboluri populare la românii de la Est de Bug

Vasile Harea sesizase devreme că situaţia grupurilor izolate în stepa nu poate dăinui: Această stare de lucruri nu poate să se prelungească la nesfârşit. Înstrăinarea completă îi ameninţa…” (13). Lucurile s-au schimbat după cel de-al II-lea război mondial când, potrivit propagandei sovietice, aceste grupuri de populaţie au început: “Să trăiască în familia unită a popoarelor Uniunii Sovietice, fiind egali în drepturi, fericiţi şi liberi “. Procesul de pierdere identitară a continuat în ritm accelerat; aria limbii române s-a restrâns totodată dramatic. Dispariţia grupurilor etnice, minoritare, izolate de masă mare a contionalilor nu reprezintă, la scara istorică, un caz singular. În ceea ce priveşte evoluţia populaţiilor româneşti se cunoaşte cazul pisticosilor, locuitori valahi din Bitinia, nord-vestul Asiei Mici sau situaţia goralilor din Polonia, desprinse, în timp, din trunchiul lot etnic.

După decembrie 1989, nici noi nu ne-am mai preocupat de cei rămaşi departe. Exceptând fotografiile prof. Vasile Soimaru. (14) şi un documentar realizat de Marian Voicu pentru Televiziunea Romană nu există alte mărturii contemporane despre românii/moldovenii de la est de Bug.

Cu atât mai remarcabile au fost cercetările folcloriştilor din Chişinău, sub direcţia Academiei de Ştiinţe a Moldovei (la acea epocă, încă R.S.S.M.) în regiunile Nikolaev, Khirovograd, în raioanele Voznesensk, Arbuzinca, Pervomaisk, Olsansk (1969-1970) sau în Nordul Caucazului (1987-1988. Trebuie menţionate: culegerea de folclor moldovenesc “Şi cânt codului cu drag” publicată în 1987, volumul lui T. Colac “Nistrule, apleacă-ţi malul. Folclor poetic din Transnistria” apărut la Chişinău în anul 2004 sau lucrarea “Folclor românesc de la est de Nistru, de Bug, din Nordul Caucazului” publicată în două volume sub egida Institutului de folclor al A.S. M., Chişinău, 1987.

Jurnalistul de televiziune, Marian Voicu a oferit un document impresionant care ne îngăduie să vedem astăzi, o comunitate românească, ce fusese studiată şi de participanţii la I.R.E.B. Sub titlul “Români uitaţi. Moldovenii de dincolo de Prut”, reportajul intră în viaţa locuitorilor din Martanosa şi Grutkoe, regiunea Kirovograd, sate aflate în stepa ucrainiana de peste 300 de ani. Aflăm un grup uman marginalizat care-şi practică limba maternă în cadrul limitat al relaţiilor de familie; o limbă de ogradă.

Deşi îşi vorbesc limba numai în jurul mesei – aşa cum apar filmaţi – limba română rămâne singurul reper de identitate şi o sursă puternică de confort identitar. Sunt conştienţi de precaritatea vieţii lor. Îi atrag atenţia reporterului ca mai vorbesc limba română, deşi influenţată de limba. ucrainiana, recunosc că “au calicit limba”.

Unul “grăieşte curat”, dar un puşti declara “Ia niznaiu moldovski “, cu toate că înţelege limba maternă.

Şcoala e în ucrainiana, iar biserica nu şi-a revenit după decenii de “ateism ştiinţific”. Matusa Maria Vartic se arata mai sceptică şi precizează, râzând, că ei vorbesc… “limba martanosa”. Mai au rude în Moldova (Basarabia), pe la Cahul.

“Acolo e România?” întreabă o mătuşă.” Nu “, vine răspunsul. “Nu încă”?, se mira mătuşă. (filmul, realizat în iunie 2000 este disponibil pe vimeo.com).

Gustul amar care persistă după vizionare avertizează că, în absenţa unui sentiment real de solidaritate culturală şi lingvistică, românii estici pot fi considerate de-acum încolo doar un subiect de arhivă, o pagină de carte cumpărată la anticariat, un expozeu istoric; fără materialitatea solidă a unei existenţe sociale. O amintire…

Temele de cercetare şi metodologia aplicată în teren aprofundate de poiectul I.R.E.B. constituie o operă unică care ne oferă şi în prezent argumentele pentru a înţelege mai bine mecanismele asimilării.

Subiectul este cu atât mai actual cu cât marile migraţii contemporane- spre statele Uniunii Europene, spre S.U.A sau Canada, şi nu numai – indică şi un scenariu posibil al pierderii condiţiei naţionale originare.

Ştiri de presă menţionau că în anul 2016 s-au născut mai mulţi copii români în afara frontierelor ţării, decât în interiorul lor; un avertisment care justifica abordarea de urgenţă a fenomenului. Exodul masiv al populaţiei României şi deteritorializarea sentimentului identitar pot fi urmate de un proces de deculturalizare, desfăşurat în etape desigur, dar ireversibil.

În sfârşit, soarta ţesăturilor expuse în 1943 la sediul I.C.S. trebuie umarita peste ani. Conform art. 12 din Convenţia de Armistiţiu (publicată în Monitorul Oficial nr. 219/22 septembrie 1944) semnată la Moscova de către Lucreţiu Pătrăşcanu şi mareşalul sovietic Rodion Malinowski, guvernul român s – a obligat să restituie, în “desăvârşită bună stare”, valorile luate de pe teritoriile Uniunii Sovietice în timpul războiului.

Astfel, toate cusăturile – textile de interior sau de port – toate ţesăturile lucrate în şezători de tărăncile române din Dombass au devenit “captură de război” care trebuiau restituite. Şterguri, şervete, păretare, chilimuri, paturi înflorate, scoarţe, broderii în fir de lână sau de mătase, căpătâie (feţe de perne) au devenit la insistenţa învingătorilor – subit interesaţi de arta populară românească – “pradă de război “a învinsului. Nu au mai ajuns în muzeele noastre etnografice. Au fost restituite Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste.

În mod cu totul miraculos, o mică parte din cusături rămăseseră în grija familei Golopenția în aşteptarea unor vremuri prielnice. După emigrarea doamnei Sanda Golopenția în S.U.A., o parte din ţesăturile achiziţionate la schimb pe malurile Donețului au reintrat în posesia fiicei sociologului Anton Golopenția.

În anul 2006, aceasta donează piesele Muzeului Ţăranului Român. După 71 de ani, ţesăturile ajung, din nou, în faţa unui public avizat: se organizează expoziţia “În urma acului. Românii de peste Bug”, coordonată de Ioana Popescu, M.T.R., 2014.

Un epilog nesperat, singurul, marcat de încrederea stăruinţei.

VA URMA

Note

13) citat de dr. hab. Nicolae Baiesu, “ Observatii privind cultura populara a romanilor de la est de Nistru, Bug, din Nordul Caucazului” , in revista “Akademos”, nr. 2 (13), iunie 2009, Chisinau
14) Vasile Soimaru, “Romanii din jurul Romaniei. Monografie etnofotografica”, Ed. Magic Print-Onesti si Ed. Serebia-Chisinau, 2014
15) Dr. hab. Nicolae Baiesu, op. cit., p. 109-111

SURSA:

România Breaking News – RBN Press - ROMÂNIA BREAKING NEWS

01/09/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: