CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Teoria ciclurilor Kondratieff şi noul război mondial care ar putea începe în următorul deceniu

 

 

Nikolai Kondratiev s-a născut în 1892 în satul Galuevskaya Kineşma District, Ivanovo-Voznesenski provincie.

În 1911, sa înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Sankt-Petersburg.În 1918-1920, Kondratiev şi sa mutat la Moscova, a fost responsabil al Consiliului Central al Agricultura Cooperare in asociere, a predat într-un institut de cooperare şi Timiryazev Academiei Agricole.

Din 1920 a fost pâna in 1923 şeful departamentului de economie agricolă şi politică, şi apoi al celui de învăţământ  profesional.În 1928 el a fost revocat din funcţie, iar în 1930 a fost arestat şi închis într-un lagăr de concentrare, pe 26 ianuarie 1932.Kondratiev a fost împuşcat în data de 17 septembrie 1938.

A lasat doar o notă fiicei sale,  în care cerea să nu fie uitat. Numele lui a fost reabilitat abia în 1987.

Teoria ciclurilor Kondratieff  în economie scrisă în 1926, susţine că „războaiele şi revoluţiile au loc  mai presus de toate, datorită condiţiilor economice … pe baza agravării luptei  pentru pieţe de desfacere  şi  pentru materii prime … În aceste condiţii revoltele sociale apar cel mai uşor aceasta fiind perioada de debut rapid al forţelor economice noi.

 Kondratiev analizat evoluţiile economice începând cu anul 1790 şi a constatat existenţa unor cicluri subîmpărţite în  patru etape.

Ele sunt ca anotimpurile: „de primăvară” – dezvoltarea rapidă a economiei, „Vara” – perioada fericită , „Toamna” – o recesiune teribilă şi „Iarna „, în care economia scade masiv, în ciuda eforturilor depuse de stat.

Ultima etapă poate dura până la 20 de ani. În mod semnificativ, recesiunea economica din SUA în anii 2000,  a fost precedată de 25 de ani de creştere economică neîntreruptă.

În ultimele decenii şi în economia americană se constată o creştere a datoriei publice şi încearcă   să sprijine un nivel nesustenabil de consum.

Un profesor al Universităţii din Moscova, Serghei Malkov, academician la Academia militară rusă, prezice începutul unui nou război mondial în următorul deceniu.

El şi-a expus joi ideea în timpul unei reuniuni a grupului de lucru pentru formarea cadrelor din industria militară rusă, de pe lîngă Consiliului prezidenţial cu privire la educaţie şi ştiinţă de la Moscova, relatează Interfax.

Omul de ştiinţă de la această Academie Militară  a ajuns la această concluzie, bazându-se pe teoria ciclurilor Kondratieff.

Ciclurile Kondratieff pot fi definite, aşa cum am arătat anterior, ca o succesiune regulată a modificărilor structurale în cadrul economiei moderne.

Întinzându-se pe o perioadă de până la 60 de ani, aceste cicluri sunt formate prin alternarea perioadelor de creştere ridicată a unor sectoare economice cu cele de creştere lentă. Studiul acestei teorii ajută la urmărirea evoluţiei economiei mondiale şi este de ajutor în domeniul prognozelor politico-economice.

Conform acestei teorii, un al treilea război mondial a avut deja loc la răscrucea dintre ciclul patru şi cinci, propuse de Kondratieff.

Războiul s-a desfăşurat fără folosirea armelor, însă rezultatele au fost evidente: s-a redesenat harta geopolitică a lumii.

URSS, candidat la dominaţia mondială, şi aliaţii săi au suferit o mare înfrângere şi au încetat să mai existe în forma anterioară.

Nikolai Kondratieff a stabilit în total şase cicluri, care cuprind perioada istorică 1803-2060.

Al patrulea ciclu a durat de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial până în prima jumătate a anilor 80. Acum trecem prin ciclul al cincilea, care, potrivit teoriei lui Kondratieff, se va încheia în anul 2018. Această teorie leagă fiecare ciclu economic de nivelul tehnologic propriu.

Actuala perioadă se distinge prin dezvoltarea IT, a telecomunicaţiilor şi tehnicii robotizate.Următorul ciclu, al şaselea, va fi marcat de un progres în tehnologiile nano, bio şi informaţionale.Însă, pe lângă progresele tehnologice, fiecare ciclu este însoţit de crize şi războaie.

Finalul actualului ciclu şi trecerea la următorul vor fi însoţite de minimum o perioadă de instabilitate politică puternică şi de maximum un război mondial, este convins Serghei Malkov.

„Acum ne aflăm în stadiul unei situaţii de criză, care a trecut în depresie. În prezent, se caută cu înfrigurare ieşiri din această stare de depresie, între altele pe seama noilor tehnologii, care vor fi motoarele de creştere. Această perioadă este foarte periculoasă, deoarece ieşirea din criză nu se întrevede, iar controversele s-au acumulat. De obicei, în astfel de perioade încep războaiele mondiale: comerciale, financiare, economice, politice. Şi clasice. Are loc un fel de reconfigurare a lumii”.

Fireşte, dacă analizăm cu atenţie această teorie a ciclurilor, se poate observa că, în decursul ultimelor secole, cele mai sângeroase evenimente din istoria mondială au avut loc când în perioada de încheiere a aşa-numitului ciclu Kondratieff. Acum ne apropiem de răscrucea fatală.

În următorii zece ani, ne aşteaptă o puternică instabilitate politică şi tehnologică”, a estimat expertul rus, explicând că un grup de experţi de la Universitatea de Stat din Moscova a analizat ciclurile economice şi nivelul agresiunii militare în lume în ultimii 200 de ani şi au ajuns la concluzia că războaiele mondiale şi ciclurile economice se sincronizează.

Ţările care nu vor reuşi să treacă de la al cincilea la al şaselea ciclu tehnologic vor rămîne în urmă cu 50 de ani. 

Cu toate acestea, aşa după cum a menţionat expertul rus, este imposibil de prevăzut dacă următorul conflict mondial va fi un ‘război rece’ sau un conflict militar deschis,
Însă Serghei Malkov nu se îndoieşte de faptul că se va declanşa un război informaţional, psihologic, economic şi comercial.  

 

Sursa: zerohedge.com

Zerohedge:  Conform teoriei ciclurilor Kondratiev, perioada de criză ar putea dura până în anii 2030

Majoritatea analiștilor sunt pesimiști privind perspectivele economiei.

Desigur, analiștii s-au mai înșelat în trecut, dar au dreptate să fie îngrijorați, arată o analiză publicată pe zerohedge.com., care notează:

„Economia internațională operează în cicluri Kondratiev, botezate astfel după Nicolai Kondratiev (1892-1938), economist și statistician rus care le-a identificat pentru prima dată.

Grosso modo, teoria funcționează așa : condițiile sociale și economice se maturizează pentru a declanșa un boom de investiții în tehnologii noi.

După o perioadă, excesul de investiții și creșterea concurenței duc la scăderea rentabilității, limitând boom-ul.

În același timp – pentru că este vorba atât de un proces sociologic, cât și economic – creșterea extinde forța de muncă la nivel mondial, atât în ​​număr cât și din punct de vedere geografic.

Noua forță de muncă militantă lansează lupte sociale pentru a primi o parte din bogăția creată. Acest lucru, la rândul său, contribuie la diminuarea profiturilor.

Vârful ciclului și începutul scăderii sunt caracterizate de conflicte sociale violente, ale căror rezultate determină durata contracției.

Până în prezent, fiecare ciclu Kondratiev a însemnat o înăbușire a protestului social și o oprire a creșterii salariilor, dacă nu o scădere a veniturilor reale pentru clasa muncitoare, conform zerohedge.com:

“Astfel, se acumulează condiții pentru un nou boom al investițiilor, pe măsură ce profitabilitatea se recuperează. Ultimul declanșator al noului ciclu de creștere este investiția în următoarea generație de noi tehnologii, care asigură simultan profituri monopoliste și un nou set de piețe”.

Unde ne aflăm în ciclul Kondratiev?

Există o dispută în legătură cu punctul în care ne aflăm pe ciclurile Kondratiev.

 Economiștii convinși de teoria lui Kondratiev sunt în mare parte de acord că, în urma celui de – Al Doilea Război Mondial, a existat o puternică fază de dezvoltare, care a durat până la începutul anilor 1970.

Aceasta a fost determinată de prăbușirea salariilor europene impuse anterior de naziști și de adoptarea universală a tehnicilor de producție în masă Ford.

Această extindere s-a transformat într-o scădere în anii 1970 și începutul anilor 1980, pe măsură ce rentabilitatea a scăzut, iar economiile europene revitalizare (în legătură cu piața comună timpurie) au erodat competitivitatea americană.

Dezbaterea se referă la ceea ce s-a întâmplat în continuare – epoca lui Reagan, Thatcher, neoliberalismul și globalizarea, care continuă până în prezent.

Au existat câteva trăsături caracteristice ale valului de creștere în perioada 1985-2010.

În primul rând, a fost mai lung decât media, sugerând că recesiunea actuală ar putea fi, de asemenea, mai lungă.

În al doilea rând, ascensiunea neoliberală a implicat o victorie comercială și politică pentru un capitalism american întinerit.

Vedeți dominanța actuală a tehnologiei de vârf americane.

Europa, pe de altă parte, se află în declin, strivită între rivalitățile imperialiste americane și chineze.

Criza UE, inclusiv Brexit, rezultă direct din această schimbare geopolitică.

 

29/07/2019 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PANOPTICON – sistemul generalizat de dominare a individului prin supraveghere neîncetată. VIDEO

 

 

Jeremy Bentham și PanopticonulOamenii trăiesc așa cum sunt observați de cineva din sistemul panopticon.

 

 

 

Numele Panopticon provine de la termenul folosit de Jeremy Bentham in sec. XIX pentru a desemna o inchisoare in care prizonierii se simt monitorizati permanent dintr-un punct strategic central al acesteia. Este un concept care semnifica supravegherea totală

Stapânirile moderne sunt caracterizate de inregimentare, dresare, programare, “educare” prin nivelare, prin aducere la un numitor comun. De contabilizare, fişare, identificare.

De pildă, filosoful modern Michel Foucault vedea că principiul de funcţionare al puterii moderne inlocuieşte sabia ca instrument de impunere asupra individului, cu  mult  mai eficienta dominare a individului prin supraveghere

Panopticonul, un model de inchisoare imaginat de ultilitaristul J. Bentham (utilitariştii doreau fericirea unui numar cât mai mare de oameni), este luat de Foucault ca reprezentare a puterii moderne.

Panopticonul este o inchisoare construită în asa fel incât un singur paznic poate supraveghea toate mişcările tuturor prizonierilor. Vizibilitate maxima, expunere totala a prizonierilor, care nu mai sunt tinuti în frica de o putere ce pedepseste din cand in cand, ci de puterea care te urmareste zi şi noapte. 

Foucault vedea societatea modernă ca o astfel de carceră, în care individul, din pruncie până la moarte, este supravegheat, crescut, acomodat, educat, indrumat în cadrul unui sistem programat.

Intr-adevar, principiul panopticonului, al supravegherii neincetate şi permanente, arată deosebirea fundamentală dintre puterea moderna şi cea din vechime, care se exercita cu sabia şi prin culegerea taxelor.

Sabia era pentru păstrarea ordinii, pentru pedepsirea care avea un caracter de forta brutala (pedepse prin tortură, prin tot felul de instrumente – crucea, roata, etc.) dar periodică, iar taxele pentru intreţinerea aparatului de stat.

Au existat însă şi atunci, în vechime,  tendinţe, manifestari timpurii şi anticipatorii ale unei maladii omniprezente azi – autozeificarea, tendinţa de a impune ascultarea prin forţă, închinarea la chipul de aur sau la om.

Societatea moderna cunoaşte aşadar o putere care se perpetueaza într-un mod cu totul deosebit, după cum profeţeşte proorocul Daniel. Sabia este înlocuită cu închisoarea, cu sistemul concentraţionar deghizat în sistem social şi politic.

Iar nebunia auto-zeificarii îmbracă haina binelui umanist, în care chipul de aur şi împăratul roman se regăsesc în chipul omului pentru care se construieşte un nou Babilon.

“Nu am nimic de ascuns” – este o replică pe care o auzim frecvent de la cei carora nu le pasa de dezvoltarea exponentiala a tehnologiilor de supraveghere ubicua. Este şi una din atitudinile comune răspândite în Olanda, o ţară care se distinge pe plan european prin nivelul scăzut de preocupare faţa de subiectul protejarii vieţii private şi a temelor legate de monitorizare, control, reţinerea datelor personale etc.

Realizatorul documentarului de mai jos pleacă de la aceasta atitudine inconştientă pentru a arăta pericolele sistemelor tot mai avansate de supraveghere, generalizate în sistemul public de transport, şosele, oraşe, internet şi multe alte programe guvernamentale. 

Astfel, pe măsură ce tehnologia avansează intimitatea noastră este pe cale de dispariție.

Acest documentar explorează în ce măsură viețile noastre personale sunt afectate de utilizarea de tehnologie invaziva pentru a ne monitoriza continuu.

Filmul analizeaza exemple specifice Olandei, cum ar fi sistemul de monitorizare folosit in trenuri. In curand, va fi imposibila o calatorie fara detinerea unui card cu cip personalizat. Un astfel de sistem este implementat şi in România şi va fi implementat în orice alta ţara în viitorul apropiat.

Nu vă faceți iluzii!

Sunteți monitorizați 24/24, prin intermediul milioanelor de CCTV-uri, dar și de camerele și microfoanele de pe device-urile utilizate la birou, pe stradă, la shopping, la restaurant, în gări, în aeroporturi, în școli.

Dar atenție! Și în SPA-uri, băi publice, WC-uri.

Tot traficul electronic, convorbirile telefonice, SMS-urile, e-mailurile sunt stocate pe megaservere, conform legii, inclusiv cele criptate.

Mii de agenți guvernamentali, dar și privați, vă urmăresc comportamentul folosind algoritmi și software extrem de complexe pentru a vă modela și influența comportamentul. Cum? Cel mai facil este telefonul mobil de care nu vă despărțiți nici în cele mai intime locuri.

1. Oficial, operatorii de telefonie sunt obligați prin lege să “conecteze” tot traficul la organele abilitate ale statului (Interception Modernisation Programme).

Abuzurile sunt frecvente, mandatate de securitatea națională, numere de telefoane nerelevante pentru autorități.

Coruperea, la nivel de jos, a angajaților de telefonie. Cu câteva zeci de euro poți cumpăra lista de billing a iubitei. Ca să afli pe cine mai „iubește”.

2. Breșe și vulnerabilități ale protocolului de semnalizare SS7 (Signalling System no. 7). Suna complicat, dar e atât de simplu de implementat.

Un fel de deturnare a traficului prin date eronate, transmise către antenele de telefonie mobilă (sote). Se poate realiza din orice loc al lumii!

3. Prin intermediul unui „cal troian”, utilizat cel mai frecvent de persoane private în scopul de urmărire a concurenților, vecinilor, infidelilor.

Se instalează pe programe false, e-mailuri false, cu atașamente dubioase.

Se mai întâmplă și cu programe oficiale. Prin intermediul iTunes, în perioada 2008-2011, se putea foarte ușor implementa „un căluț” în toate device-urile Apple, inclusiv iPhone. Acum se pare că procesoarele Intel au lăsat „ușa din spate” deschisă.

Prin intermediul aplicațiilor pe care le puneți pe telefon, în mod special, jocuri care vă cer acces la video, microfon, e-mailuri, date personale etc. Copiii se joacă cu telefonul dumneavoastră?

4. Stații de bază de telefonie mobilă false, mai puternice decât cele
oficiale (tip stingray).

5. Stații de o capacitate mai slabă, FINP FEMTO, se folosesc în companii, locuințe, pentru a intercepta semnalul înainte de a fi transmis către stația oficială.

6. Stații mobile care interceptează semnalul, copiindu-l, îl retransmit către stația oficială. Raza de acțiune 300-500 m.

Tot traficul interceptat prin metodele descrise mai sus se descifrează foarte ușor prin intermediul programelor pe care le puteți găsi pe internet.

Descifrarea se face prin cuvinte-cheie, pe parametrii de voce, de date.
Nu este un secret că, în regiunea noastră, sunt hectare întregi de servere care au „grijă” de noi de la Berlin până la Bagdad.
Și totuși, lucrurile nu par a fi atât de simple. Un exemplu ar fi navigația pe internet, dacă site-ul are protocolul httrs, tot traficul este criptat. Se poate vedea doar unde ați intrat, cât ați stat, dar nu și ce ați vizualizat. Dacă priviți porno de pe site-uri cu protocolul http – vizionare plăcută tuturor!

Evident că sunt foarte multe oferte de criptare, dar care necesită timp și expertiză. Ar mai fi o soluție, aplicațiile care utilizează criptarea de tipul end-to-end (Whatsapp, Viber).

Dar atenție! Ce este o comunicare? Un număr de bytes care se stochează la operator sau pe serverele descrise mai sus. Teoretic, dacă ai codul de decriptare, poți avea acces la conținut. Dar nu toți providerii de aplicații pot pune la dispoziția „autorităților” cheile de decriptare. În cazul Whatsapp și Viber, ele sunt unice și se instalează pe device-ul utilizatorului. Teoretic, nimeni nu știe codul de criptare, dar asta teoretic.

Alte exemple includ:

– autostrăzi căptușite cu aparate fotografice, ca parte a sistemelor ANPR – recunoaștere automată a unui număr de înmatriculare;

– sistemul DPI – deep packet inspection – care analizează traficul electronic la nivel de pachete de date; și cu ajutorul căruia se identifică si stochează dosare ale activității dvs. pe Internet;

– localizarea tuturor telefoanelor poate fi depistată pe baza unui semnal transmis la fiecare 6 secunde; 

– paşapoartele sunt digitalizate si contin amprentele noastre;

– camerele video de pe străzi filmeză tot timpul oamenii, fără ca aceştia să conştientizeze acest lucru;

– software-uri de tip trojan folosite de guverne pentru a spiona calculatoarele oamenilor, a face capturi si a monitoriza activitatea;

Si, in perspectiva, internetul obiectelor – adica cipurile rfid plasate pe lucrurile pe care le purtam sau de care ne folosim si care, astfel, devin ”inteligente” şi ”vii”, preluand si comunicând informaţii.

Ar fi o iluzie să considerați că sunt vizate doar celebritățile. Nu! Toți. Total și permanent. Întrebarea e când Big Brother va scoate de pe raft datele dvs. și în ce scopuri le va utiliza?

Deocamdată, giganții Google, Facebook, Apple „analizează” la greu datele noastre din mesaje, e-mailuri sau convorbiri, pentru a construi algoritmi cât mai complecși în ideea de a modela comportamentul nostru social, pasional și comercial.
Așa că, relaxaţi-vă! Suntem monitorizați și manipulați din ce în ce mai eficient!

Aceasta este doar o listă parțială a tuturor programelor și sistemelor   introduse in uz cu scopul de a-i supraveghea şi controla pe cetățeni, în   tări care pretind ca sunt devotate toleranţei şi libertăţii de exprimare!

Numai că, în acest tărâm al “libetartii” observăm naşterea uneia dintre cele mai docile societăţi, care acceptă necritic dezvoltarea unui Big Brother care depăşeste cu mult posibilităţile tehnice inchipuite de George Orwell în secolul trecut.  

In cele din urmă, documentarul de faţă nu ne vorbeşte doar despre supravheghere şi control, ci şi despre pierderea libertăţii intr-o societate care se autodefineşte a fi  mai liberală şi mai  libertină decât oricare alta. 

Oare când va cădea  masca? 

 Traducere, subtitrare si prezentare –  Razbointrucuvant

 

Surse:

 http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/panopticon-documentar-video-supravegherea-totala-subtitrare-romana/

http://basarabialiterara.com.md/?p=30525

 

 

 

18/03/2018 Posted by | LECTURI NECESARE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum este descrisă România în presa maghiară?

 

 

 

 

Începând cu 1 decembrie Agenţia naţională de ştiri din Ungaria MTI a lansat un flux de ştiri în limba română. 

Pornind de la acest fapt, am fost curioşi să vedem cum este reflectată România în presa maghiară. Am ales şase publicaţii, cu audienţă mare din presa centrală maghiară, pe care le-am monitorizat începând din 1 ianuarie 2017 până în prezent.

Dintre acestea trei sunt care susţin guvernul actual (Magyar Idők, Demokrata, Magyar Nemzet) şi trei sunt critice faţă de puterea de la Budapesta (Népszava, Hvg.hu, Index.hu).

Statistic, se constată că dintre toate ţările din vecinătate, interesul presei maghiare este cel mai mare faţă de România.  Mulţi dintre ziariştii care lucrează în Ungaria provin din România, cunosc limba română şi au acces la toate informaţiile publice din ţara noastră.

În publicaţiile amintite, motorul de căutare cel mai popular a găsit nu mai puţin de 3248 articole în care figurează cuvântul România. 

În ceea ce priveşte tematica aleasă, am obţinut următoarele date:

 

 

 

Domenii

Ponderea articolelor în presa guvernamentală

Ponderea articolelor în presa de opoziţie

Probleme economice

5,00%

11,00%

Politică internă românească

11,00%

28,00%

Problemele minorităţii maghiare din România

32,00%

6,00%

Relaţii bilaterale

3,00%

4,00%

Cultură

2,00%

7,00%

Sport

12,00%

17,00%

Altele (fenomene meteo extreme, accidente, fapt divers etc.)

35,00%

27,00%

 

 

Putem observa că presa guvernamentală este mai sensibilă la problemele minorităţii maghiare, pe când presa de opoziţie urmăreşte atent evoluţiile politicii interne (demonstraţiile de la începutul anului, schimbarea guvernului din luna mai şi disputele dintre liderii coaliţiei de guvernare şi preşedintele Iohannis) şi dezvoltarea relaţiilor economice, respectiv situaţia economiei româneşti.

Majoritatea covârşitoare a articolelor despre România (93%) difuzează  ştiri, informaţii, relatări de la diferite evenimente, formulate pe un ton neutru.

În aproximativ 4% dintre articole (exclusiv în presa guvernamentală) se poate observa prezenţa unor stereotipuri neargumentate (România dintotdeauna urmăreşte asimilarea minorităţilor;există ostilitate sau subiectivism din partea autorităţilor române atunci când tratează problemele minorităţilor naţionale, în special ale celei maghiare).

Aproximativ 3% dintre articole nu sunt suficient documentate, sau se referă la fapte şi situaţii care între timp s-au schimbat.

Majoritatea acestora tratează problemele minorităţii maghiare din România (cenzura din presa maghiară din România, incidentele de la Tabăra din Tuşnad, retragerea Ordinului Steaua României lui Kelemen Hunor etc.).

Mai ales în presa guvernamentală se poate observa o practică şi anume că situaţia din România este folosită pentru a argumenta justeţea politicii guvernului maghiar (secuii îi sunt recunoscător lui Orbán Viktor, Gyurcsány Ferenc (fostul premier al Ungariei, cel care recent a propus retragerea dreptului de vot cetăţenilor maghiari care nu au domiciliul în Ungaria) să meargă în Ţinutul Secuiesc să afle ce gândesc despre el secuii etc.

Falia care există între presa guvernamentală şi cea de opoziţie din Ungaria se poate observa şi în modul de tratare al problemelor româneşti, fiind interesant de observat că guvernul actual din România cât şi partidele care îl susţin sunt privite cu reticenţă, dacă nu chiar cu suspiciune, atât de către presa de opoziţie cât şi de cea guvernamentală.

Prima consideră că nu doreşte eradicarea corupţiei, iar cea de a doua îl doua critică pentru lipsa de flexibilitate faţă de solicitările minorităţii maghiare.

 

(Autor: Székely Ervin, RADOR.ro)

22/12/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: