CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

DESPRE discriminarea limbii române în Ucraina

Politica struțului aplicată de Ministerul Educației din România

Deși este vorba despre un subiect delicat, speculat de propaganda rusă, Ministerul Educației nu este în stare să explice detaliile tehnice referitoare la subiectul studierii limbii materne de către comunitățile românești din Ucraina nici măcar atunci când presa le solicită acest lucru.

Subiectul educației în limba maternă pentru românii din Ucraina a fost unul intens speculat de propaganda rusă, atât înainte de război, cât mai ales după începerea acestuia, relatează publicația online https://ortodoxinfo.ro.

Pe scurt: ucrainenii își asupresc minoritățile pentru că nu-i lasă să învețe la școală în limba maternă.

În cazul nostru e vorba de români, dar putem extrapola acum și la ruși sau la alte naționalități de acolo. Iată, s-ar putea gândi unii, un alt motiv legitim pentru Putin să intervină militar în Ucraina pentru a-și apăra concetățenii.

Așa, judecat din avion, problema drepturilor românilor din Ucraina e legitimă și, în plus, prinde excelent la partea naționalistă din societatea românească.

Este cunoscut faptul că în lipsa unor informații și analize care să ofere și alte perspective și nuanțe asupra unui subiect, oamenii tind să îmbrățișeze retorici radicale sau care simplifică foarte mult o problemă.

Cine ar trebui să aducă acele clarificări asupra subiectului educației în limba română din Ucraina? Primul pe listă, statul român prin instituțiile responsabile.

Educația în limba maternă pentru românii din Ucraina este doar unul dintre punctele aflate pe lista negocierilor între cele două state, desfășurate în ultimii ani. Dar este probabil unul dintre subiectele cele mai tehnice. De aceea nici nu este indicat să fie prezentat publicului doar din perspectivă ideologică.

În realitate, românii din Ucraina au dreptul să studieze în limba maternă, dar, în mod evident, nu cum se întâmpla înainte de 2017 și nici cum își doresc acum comunitățile de acolo. De fapt, corect ar fi spus cum își doresc o parte din comunitățile din Ucraina, pentru că alții, statistic cei mai numeroși, nici măcar nu se recunosc a fi români, ci moldoveni.

După momentul Maidan 2014, când Ucraina s-a întors dramatic cu spatele la Rusia și cu fața la Occident, la NATO și UE, autoritățile de la Kiev au emis mai multe legi care au restrâns drepturile minorităților etnice. În special, dar nu numai, este vorba despre folosirea limbii materne (rusa, româna, maghiara etc), în educație, administrație etc.

Înainte de a merge mai departe, ar trebui să ne amintim totuși faptul că, până în 2014, Ucraina nu era foarte apropiată de vecinii din UE, fiind influențată de politica externă a Rusiei.

„Mult timp, exercițiile militare ucrainene aveau ca inamic posibil România, ca stat membru NATO, în timp ce Rusia era aliatul de bază”, remarca jurnalistul român din Cernăuți Marin Gherman, într-un articol publicat anul trecut de pe site-ul Veridica.O asemenea întoarcere a orientării unui stat, cu 180 de grade, nu poate produce efecte peste noapte.

Este astfel ușor de înțeles faptul că politicienii ucraineni, chiar și cei pro-europeni, au privit și după 2014 oarecum cu suspiciune către comunitățile etnice, cum ar fi cea română, poloneză, maghiară etc (comunitatea rusă reprezintă o poveste separată). Iar acest lucru s-a răsfrânt și în ceea ce privește dreptul la educația în limba maternă, care până atunci fusese garantat.

Iată, de exemplu, ce spune un român din Cernăuți care după începerea războiului s-a refugiat în România:

„O narațiune care nu mi-a picat deloc bine în anii trecuți a fost aceea că școlile în limba maternă din Ucraina pregătesc absolvenți pentru țările din jur. Cu alte cuvinte, românii, maghiarii, polonezii din Ucraina studiau pe banii statului ucrainean și după aceea plecau să muncească în țările respective. Nu știu pe ce statistici se bazau aceste afirmații, dar erau cât se poate de greșite.

O altă teorie pe care am auzit-o a fost că minoritățile nu se integrează în societatea ucraineană pentru că învață în limba maternă, nu în ucraineană. Din nou, fals, și aș putea să exemplific cu cazul meu și al soției: amândoi am studiat 11 clase în limba română, apoi am mers la universități și am făcut studiile în limba ucraineană și acum profesăm. Soția a studiat medicina, eu științe politice”.

Spuneam că politicienii pro-europeni din Ucraina au dat mai multe legi menite să consolideze folosirea limbii ucrainene pe teritoriul țării: în 2017- Legea educației, în 2019- Legea privind asigurarea funcționării limbii ucrainene ca limbă de stat și în 2020-Legea privind educația generală secundară. Mai sunt și altele, acestea sunt cele mai importante.

Un lucru care trebuie menționat aici este acela că, în opinia legiuitorului ucrainean, educația în limbile UE, deci și în limba română, beneficiază de derogări de la prevederea generală și anume că „educația în Ucraina se face exclusiv în limba ucraineană”. Altfel spus, româna ar fi privilegiată de exemplu în fața limbii ruse.

În esență, este vorba despre faptul că, până în 2017, minoritățile naționale din Ucraina aveau dreptul să studieze exclusiv în limba maternă în învățământul preșcolar, primar și secundar general, iar limba ucraineană era studiată ca materie separată.

După 2017, noua legislație a prevăzut înlocuirea treptată a disciplinelor predate în limba maternă cu cele predate în limba ucraineană. Reforma a început cu clasele primare, iar de la 1 septembrie 2022 va fi implementată și la clasele medii, iar din 2027 și la clasele superioare (9-12).

Cum se întâmplă concret lucrurile în școlile din Ucraina îmi explică tot românul din Cernăuți:

„Copilul meu este în clasa a patra și în acest moment mai are o singură oră de română pe săptămână. Chiar din clasa întâi numărul orelor predate în ucraineană crește treptat, nu numai în detrimentul limbii române, dar și a limbii engleze, de exemplu.

În clasa a opta practic nu se mai predă nimic în limba română. Părerea mea personală este că se crează o adevărată ciorbă în capul copiilor care nu vor ști foarte bine niciuna din limbi: nici română, nici ucraineană. Și nici engleza, pe care am realizat că o învață foarte prost”.

Și Aurica Bojescu, secretarul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, organizație care a redactat inclusiv un memoriu pe care l-a adresat autorităților române și ucrainene, spune că rezultatul pentru românii din Ucraina al acestei reforme a educației nu poate fi decât acela că „nu se va mai putea forma o elită în rândul comunității românești. De pe băncile școlii vor ieși doar absolvenți cu slujbe simple, meșteri, mecanici etc, nu și intelectuali”.

Ucrainenii sunt, evident, de altă părere.

Cum motivează autoritățile din Ucraina aceste schimbări?

Totul pleacă de la răspândirea limbii ruse într-un stat care până în 1990 a făcut parte din URSS.. De exemplu, un argument concret îl găsim în motivarea Curții Constituționale a Ucrainei (care în iulie 2021 a declarat constituțională legea din 2019 privind folosirea limbii ucrainene ca limbă de stat), citată în articolul juristului Vasile Țiple de pe Contributors:

„(…) pentru că limba de stat a fost studiată ca materie separată a rezultat un nivel scăzut de înțelegere și folosire a acesteia. Rezultatul a fost acela că se folosea limba rusă ca mijloc de comunicare interetnică și formarea de comunități izolate de participare la viața publică și procesul democratic”.

Judecătorii constituționali au exprimat practic această teamă pe care autoritățile ucrainene o au față de limba rusă. O atitudine explicabilă, atâta vreme cât Rusia a folosit întotdeauna limba pe ca un instrument de expansiune geopolitică.

De aici, pot fi mai bine înțelese și tendințele apărute recent în Ucraina, mai ales în contextul războiului, de a înlocui pur și simplu denumirea limbii ruse, astfel încât Rusia să nu mai aibă acest pretext de a-și invada vecinii.

De aici, pot fi mai bine înțelese și tendințele apărute recent în Ucraina, mai ales în contextul războiului, de a înlocui pur și simplu denumirea limbii ruse, astfel încât Rusia să nu mai aibă acest pretext de a-și invada vecinii.

Un articol relevant pe acest subiect poate fi citit aici: ​​Limba rusă, pretextul Moscovei de a-și invada vecinii. „În opinia mea, Ucraina va pune în discuție la nivel internațional redenumirea limbii ruse”- expert ucrainean.

Sunt lucrurile pierdute definitiv pentru comunitatea românească din Ucraina?

În niciun caz. Aminteam mai sus despre un memoriu adresat autorităților din cele două țări și am să prezint, pe scurt, câteva dintre cerințele comunității românești din Ucraina doar pe subiectul educației:

  • Menținerea și chiar lărgirea rețelei de instituții școlare și preșcolare cu instruire în limba română în regiunile Cernăuți, Transcarpatia și Odesa, acolo unde populația românofonă este autohtonă și locuiește compact și tradițional, dar asigurând și studierea limbii ucrainene pentru a facilita integrarea efectivă în societatea ucraineană.
  • Interzicerea în școlile mixte, după absolvirea claselor primare, a combinării din clasa a 5-a a claselor cu predare în limba română cu cele cu predare exclusiv în limba ucraineană, excluzând astfel procesul de educație în limba maternă în școala secundară pe motiv de insuficiență de fonduri sau număr mic de elevi.
  • Unificarea programelor prevăzute pentru studierea limbii materne în școlile din regiunea Odesa cu cele din școlile din regiunea Cernăuți și Transcarpatia, folosind doar termenul științific de „limba română” (limba moldovenească nu există potrivit deciziei Curții Constituționale a Republicii Moldova).
  • Burse de studiu din partea României, atât pentru elevi, cât și pentru profesori.

Aici trebuie făcută o mențiune importantă și anume aceea că datele oficiale ale MAE arată o diviziune a ceea ce noi numim generic „comunitate românească din Ucraina”: doar 151 de mii de membri ai acestei comunități se recunosc „români”, în timp ce 258 de mii spun că sunt „moldoveni” și vorbesc „moldovenește”.

Din nou, trebuie să ne întoarcem la narativele din perioada sovietică, care spuneau că românii și moldovenii sunt națiuni separate, idei care, din păcate, au fost îmbrățișate, până nu demult, și de o parte din „experții” ucraineni (să nu uităm de influența mare a Rusiei în această țară până în 2014).

Cel puțin la nivel oficial și declarativ însă, Ucraina arată (și arăta și înainte de război) o deschidere mare pe subiectul educației în limba română.

Anul trecut, l-am cunoscut la Kiev pe Iuri Kononenko, un oficial din Ministerul Educației (șeful Departamentului principal pentru școala secundară și educația preșcolară) care-și manifesta speranța că România și Ucraina vor semna totuși într-un termen rezonabil așa-numitul „Protocol de cooperare în domeniul învățământului.”

Războiul a stopat lucrurile, nu mă îndoiesc că ele vor fi reluate, mai ales în noul context creat de invazia Rusiei. Iar problema așa-numitei „limbi moldovenești” era și atunci în fruntea listei de revendicări a părții românești, mai ales în contextul în care există din 2013 o decizie a Curții Constituționale din Moldova în sensul în care „limba moldovenească” nu există.

Dar, mai spunea anul trecut oficialul de la Kiev, nicio instituție din Ucraina nu poate să-i oblige pe cetățenii respectivi să se recunoască „români”, dacă ei se consideră o minoritate distinctă și anume „moldovenească”. Greu de spus dacă așa stau lucrurile, practica a dovedit că schimbările țin mai mult de voință politică decât de altceva.

În orice caz subiectul va trebui să-și găsească o rezolvare în cel mai scurt timp. Așa cum de altfel a afimat și președintele Volodimir Zelenski, cu ocazia unui interviu pe care l-a dat în martie, când a promis semnarea unui acord cu țările vecine, printre care și România, pentru protejarea limbilor minorităților naționale.

Ministerul Educației din România refuză să vorbească pe acest subiect

Dar dacă tot vorbim despre ce nu au făcut ucrainenii pentru concetățenii noștri de pe teritoriul lor, să vedem și cum se poziționează și autoritățile din România.

Nicio lege din Ucraina nu interzice, de pildă, deschiderea de școli private pentru minoritățile de acolo.

România nu a deschis totuși niciuna, spre deosebire de Ungaria, de pildă, una dintre țările cele mai vocale în ceea ce privește apărarea comunităților maghiare din alte țări. Inclusiv Comisia de la Veneția a recomandat și acest mecanism pentru asigurarea educației în limba maternă, constată Gabriel Bejan în HotNews.ro.

În al doilea rând, nici nu este foarte clar despre câți elevi români din Ucraina ar fi vorba. Nu există date oficiale recente comunicate de statul român.

Dintr-un articol scris tot de juristul Vasile Țiple pe Contributors, aflăm că ar exista 69 de școli cu predare în limba română în care ar învăța aproximativ 20 de mii de copii aparținând minorității etnice române.

La o comunitate pretinsă de peste 400 de mii de români, potrivit datelor MAE, cifrele acestea ar trebui să dea de gândit.

În fine, am încercat să obțin toate aceste lămuriri chiar de la Ministerul Educației, care a fost parte activă în procesul de negociere care s-a întins pe mai mulți ani, dar m-am lovit de o tăcere extrem de neplăcută.

Pe 29 martie, am trimis o solicitare oficială pentru a mă întâlni cu o persoană care a participat la negocierile dintre România și Ucraina pe tema educației în limba română pe teritoriul Ucrainei.

Pe 7 aprilie, mi s-a cerut să trimit întrebările scrise pe mail pentru că nu dorește nimeni să se întâlnească cu mine pe acest subiect. Am trimis întrebările, degeaba însă.

Zilele trecute am revenit fără succes cu un telefon la Biroul de presă al Ministerului Educației. Nici până în ziua de azi nu am primit vreun răspuns.

În total, au trecut 44 de zile, minus cele nelucrătoare, în orice caz suntem în afara legii.

O politică a struțului, care-și băgă capul în nisip ca să scape de probleme, cum probabil numai autoritățile din România știu să facă.

Iar în acest timp,

și fake news-urile despre românii din Ucraina circulă libere pe internet.

12/05/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VLADIMIR FEDOROVSKI, un susținător al democratizării UNIUNII SOVIETICE, a declarat că: ”URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război”și că ” Arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal

Fostul diplomat sovietic Vladimir Fedorovski, un susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, în prezent cetățean francez și scriitor de succes, opinează în https:// http://www.lefigaro.fr., că URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război.

El a ţinut să precizeze că prăbuşirea zidului de la Berlin nu s-ar fi putut produce pe 9 noiembrie 1989, dacă la Moscova nu s-ar fi aflat la putere un lider reformator înconjurat de o echipă reformatoare.

În Germania de Est erau staţionaţi 500 000 de soldaţi sovietici, iar KGB-ul era gata să pună în aplicare un plan de intervenţie în cazul în care germanii ar fi forţat unificarea țării lor.

Vladimir Fedorovski a evocat în interviul său un moment precis, care s-a derulat pe 10 iunie 1989, cînd Gorbaciov şi echipa sa au înţeles că vor deveni ostaticii KGB-ului şi ai armatei dacă vor accepta să recurgă la forţă.

Decizia lui Gorbaciov de a nu folosi forţa a mai avut, conform declarațiilor lui Fedorovski şi alte motivaţii:

 „În realitate, arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal şi că trebuia ieşit din această logică. Zidul a căzut întrucît Gorbaciov a refuzat să ucidă pentru a guverna”.

Iată o concluzie care merită tot respectul, ca şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov (foto) care a pus-o în urmă cu 30 de ani, în aplicare, dar care a devenit între timp, unul dintre cei mai detestaţi oameni din Rusia,arată scriitorul român Matei Vișniec într-o corespondență pentru https://www.rfi.ro.

Într-adevăr, în vreme ce în occident Mihail Gorbaciov, astăzi în vârstă de 91 de ani, este iubit și este ridicat la rangul de erou pentru că a dat jos Zidul Berlinului, punând capăt tiraniei regimurilor comuniste în estul Europei și în Uniunea Sovietică, în Rusia el nu se bucură nici de departe de un asemenea renume și de popularitate.

Mai mult, un sondaj de opinie, publicat în ziua în care fostul lider sovietic împlinea 85 de ani arăta că numai 12% dintre cei intervievați cred că a făcut ce a putut mai bine pentru țara sa, introducând reformele necesare, în timp ce 24% au declarat pur și simplu că este un „infractor“, un criminal, care a distrus URSS.

Pentru mulți ruși, destrămarea Uniunii Sovietice a lăsat un gol imens și un sentiment puternic că viața de atunci era mai bună.

Doar 1% dintre respondenții unui sondaj realizat, în 2021 (când s-au împlinit 30 de ani de la destrămarea URSS) de Centrul independent Levada, au menționat cele mai grave crime ale sistemului, inclusiv lagărele de muncă forțată din Gulag, și că în URSS au avut loc represiuni politice și execuții. 

De altfel, însuși tiranul de la Kremlin, Vladimir Putin, a descris prăbușirea URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.

Fedorovski făcea într-un alt interviu acordat tot pentru „Le Figaro”, o comparaţie cu un eveniment mai recent: imaginaţi-vă o Iugoslavie de o sută de ori mai mare şi cu 30.000 de focoase nucleare”, 

El a respins teoriile precum că Gorbaciov era înconjurat de agenţi mandataţi de CIA să submineze, chiar să distrugă URSS.

Vladimir Fedorovski, a fost un martor al evenimentelor majore ale secolului al XX-lea, susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, oponent al puciului din august 1991.

El este autorul mai multor bestselleruri internationale în care a dezvaluit aspecte necunoscute ale perioadei de tranzit spre Rusia de astazi și este cel mai publicat scriitor de origine rusă din Franta.

Cărțile sale de mare succes, „În slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei” sau „Secolul roșu. De la revoluția bolșevică la Putin”, au fost traduse și în limba română.

Vladimir Fedorovski s-a născut la Moscova la 27 aprilie 1950 și este fiul unei rusoaice și al unui ucrainean erou al celui de-Al Doilea Război Mondial. Deosebit de talentat la limbi străine, a asistat adesea în calitate de translator, la întâlnirile lui Brejnev cu liderii țărilor arabe.  

S-a împrietenit cu Aleksandr Iakovlev, principalul arhitect al perestroikăi, a devenit apoi un colaborator apropiat al lui Gorbaciov, fiind numit consilier diplomatic in Franta, cu misiunea de a explica perestroika (1985-1990). În 1991 a fost unul din fondatorii Mișcării pentru reforme democratice din URSS, al cărei purtător de cuvânt a fost în timpul puciului comunist de la Moscova, din luna august a aceluiași an.

Din această experiență s-a născut cartea „Histoire secrete du coup d’Etat” (1991) care a avut un rol determinant în cariera de scriitor de mare success în Occident. Ultimul său volum, apărut în luna martie 2022, a fost dedicat situației din Ucraina – „Poutine, Ukraine, Faces caches.

02/05/2022 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

PRESA RUSĂ AMENINȚĂ: ”Bucureștiul și Varșovia o caută cu lumânarea”

Pravda: România, prima candidată pentru a fi lovită de Rusia cu rachete Kalibr. „Nu ar supraviețui unui atac, nici fizic, nici mental!

MOSCOVA – Sub titlul „România și Polonia, principalele candidate pentru rachetele Kalibr”, principalul ziar al propagandei lui Putin scrie că „în primul rând România va fi lovită” din rațiuni militare- Bucureștiul ar putea ordona invadarea Transnistriei „pentru a-și salva frații moldoveni de acolo”.

Recent, James Heappey, subsecretar de stat britanic pentru forțele armate, a declarat pentru Times Radio că Ucraina are dreptul legal de a lovi instalații militare de pe teritoriul rusesc pentru a perturba logistica forțelor armate ruse.

Este „complet legitim ca Ucraina să țintească în interiorul Rusiei pentru a întrerupe o logistică ce, dacă nu ar fi fost întreruptă, ar fi contribuit în mod direct la moartea și măcelul de pe teritoriul ucrainean”, a declarat Heappey.

Comentând această declarație, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a declarat că, tot pentru a întrerupe logistica militară, Rusia ar putea lovi ținte militare pe teritoriul mai multor țări NATO care furnizează arme regimului de la Kiev.

„Avem înțelegerea corectă a acestei chestiuni? La urma urmei, aceasta duce direct la morți și vărsare de sânge pe teritoriul ucrainean. Din câte am înțeles, Marea Britanie este una dintre aceste țări”, a precizat Zaharova pe canalul său de Telegram.

Moscova consideră că recunoașterea de către Londra, a legitimității loviturilor Ucrainei contra instalațiilor militare de pe teritoriul Rusiei – cunoscutele „incendii ciudate” din a doua zi de Paști, pe care Ucraina nu recunoaște că le-ar fi provocat – echivalează cu admiterea unor lovituri rusești contra lanțurilor logistice din mai multe țări NATO care furnizează arme Kievului. România și Polonia ar fi primele vizate de rachetele rusești, scrie Pravda.ru,citată de https://www.activenews.ro.

„Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că este puțin probabil ca negocierile privind Ucraina să fie eficiente dacă Kievul continuă să primească transporturi de arme din alte țări.

În Statele Unite, surse CNN descriu livrările de arme către Ucraina ca fiind o investiție în neutralizarea armatei și marinei rusești pentru următorii zece ani.

Recentele declarații ale șefului Pentagonului, Lloyd Austin, despre intenția sa de a „slăbi Rusia” prin intermediul ajutorului militar acordat Ucrainei, sunt o reamintire cinică a faptului că NATO este o organizație agresivă care vizează în primul rând Rusia.

Unde poate Rusia să lovească facilitățile logistice și militare occidentale?

Aceasta ar putea fi, în primul rând, România. România ar putea acum să invadeze Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo. 

Polonia este următoarea pe listă – această țară servește drept punct de tranzit pentru toate transporturile de arme din țările occidentale către Ucraina.

Aceste țări nu vor supraviețui unui atac cu rachete Kalibr, nici fizic, nici psihologic. Iar lista de ținte potențiale pentru rachetele Kalibr nu se oprește aici, ea incluzând „furnizori activi de arme letale pentru regimul de la Kiev” precum Cehia, Polonia, Slovenia, Turcia, Germania și SUA, dar și un furnizor neoficial, Bulgaria. 

Ar fi, într-adevăr, un preludiu la cel de-al treilea război mondial, dar aliații SUA ar fi primii care l-ar pierde, deoarece se comportă greșit”, scrie Pravda.ru în continuarea articolului despre declarațiile doamnei Zaharova referitoare la remarcile d-lui Heappey.

Potrivit Antena3.ro în ultimele zile, Pravda a publicat mai multe articole în care acuză România că ar avea un interes ascuns în privința Republicii Moldova.

În majoritatea articolelor, jurnaliștii citează diverși analiști politici ruși susținători ai regimului lui Putin.

Jurnaliștii ruși scriu că România „este cea mai interesată de destabilizarea Transnistriei și își poate realiza visele de unirea cu Moldova și poate rezolva problema separatismului transnistrean cu ajutorul NATO.

Potrivit expertului militar Igor Korotchenko , România și Republica Moldova trebuie să cunoască consecințele unui posibil atac asupra forțelor ruse de menținere a păcii din Transnistria.

Analistul consideră că Moscova trebuie să avertizeze Alianța Nord-Atlantică și Bucureștiul la nivel oficial că nu ar trebui să se amestece criza din Ucraina.
„Acest lucru va fi calificat drept agresiune și, ca răspuns,va fi lansat un atac cu rachete rusești asupra centrelor decizionale din România și Moldova în același timp”, susține Korotchenko citat de Pravda.

Convins că România se pregătește să lovească Transnistria din Moldova, politologul Evghenii Satanovsky crede că „un atac (rusesc) cu rachete ar putea corecta ușor situația și ar putea răcori capetele înfierbântate (din România)”.
Potrivit lui Satanovsky, România are nevoie de Moldova în provocări geopolitice împotriva Rusiei. NATO nu poate permite Moscovei să mențină un asemenea cap de pod precum Transnistria, pentru că acest lucru este contrar conceptului de bază al dezmembrării și distrugerii Rusiei. Și aici nicio negociere nu va ajuta.

Cât privește atacul rusesc, Satanovsky spune că acesta ar putea viza rafinăriile de petrol din România și infrastructura neproducătoare de petrol, care lucrează cu putere pentru a aproviziona cu combustibil și lubrifianți forțele armate ucraineană.

„Acest lucru ar da posibilitatea autorităților române să înceapă să-și organizeze propria economie, în loc să se grăbească să dezvolte Moldova sau să cucerească Transnistria.

Un plus ar putea fi distrugerea instalațiilor militare americane din România, care oricum sunt incluse pe lista celor pe care Washingtonul a fost îndemnat să le desființeze, readucând NATO la granițele de desfășurare a infrastructurii militare din 1997”, a conchis Satanovski.

Https://evenimentulistoric.ro vorbește despre faptul că Moscova pare să fi decis să declanșeze un conflict direct cu NATO, iar România ar putea fi folosită pentru declanșarea ostilităților.

Numai așa se explică acuzațiile halucinante lansate de Igor Strelkov, fostul șef al Ministerului Apărării din așa-zisa Republică Populară Donețk,

Iată integral articolul publicat de Pravda, o trompetă a propagandei Kremlinului, pe baza declarațiilor acestui Strelkov, :

Date alarmante vin din Moldova . Surse relatează că un număr mare de soldați și ofițeri români au fost deja aduși în republică sub masca „militarilor moldoveni”. Potrivit fostului șef al Ministerului Apărării din Republica populară Donețk, analistul militar Igor Strelkov, acestea și alte semne indică pregătirile ascunse ale României pentru război.

„SE PREGĂTEȘTE OCUPAREA MOLDOVEI”

Conform declarațiilor lui Strelkov, o parte semnificativă a ofițerilor moldoveni din toate comandamentele și din toate funcțiile cheie au fost înlocuiți cu ofițeri ai armatei române.

El a subliniat că personalul a fost înlocuit în totalitate cu români în companiile comandante ale unităților militare care îndeplinesc funcțiile de poliție militară, adăugând și că depozite de uniforme și încălțăminte militare, rații ale armatei NATO și alte echipamente militare auxiliare, dar nu și arme, sunt create pe teritoriul Moldovei și aprovizionate de urgență din exterior.

Potrivit unor surse, nu este nevoie să se importe arme, pentru că atunci când armata română va ocupa Moldova, aceasta va veni cu tot cu arme.

Totodată, mobilizarea moldovenilor, cel mai probabil, fie nu a fost deloc planificată, fie va fi de natură auxiliară.

Anterior, deputatul Dumei de Stat Viktor Vodolatski și-a exprimat încrederea că Rusia va recunoaște în curând independența Transnistriei.

Potrivit politicianului, scrie Pravda, este imposibil să se permită declanșarea unui alt război pe teritoriul Transnistriei de către președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, și de curatorii săi români”.

28/04/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

%d blogeri au apreciat: