CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Drepturile istorice ale românilor asupra Basarabiei

La 27 martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu România. Rusia Sovietică a protestat față de actul unirii Basarabiei cu România. La 14/27 aprilie 1918, Gheorghi Cicerin, comisarul de Externe rus, a transmis protestul prin diplomatul german von Kriege, care i l-a citit prim-ministrului Alexandru Marghiloman. România a ignorat protestul deoarece Rusia a recunoscut Basarabia ca stat suveran cu ocazia încheierii Păcii de la Brest-Litowsk[26].   
La ora la care sovieticii au protestat împotriva unirii Basarabiei cu România, părinții fondatori ai ideologiei comuniste, Karl Marx și Friedrich Engels, precum și ideile vehiculate de ei, aveau putere de lege în lumea bolșevică. În ceea ce privește Basarabia și drepturile asupra ei, Friedrich Engels a fost tranșant.

El scria că: „Basarabia este românească și Polonia este poloneză. Nu se poate vorbi în aceste cazuri de reunirea unor grupuri etnice care au fost împrăștiate, dar pot fi numite rusești și sunt înrudite; aici avem de a face cu o cucerire flagrantă, cu forța, a unor teritorii străine; avem de-a face, pur și simplu, cu un furt”. De aceeași părere era și Karl Marx. Clasicii comunismului au condamnat ocuparea Basarabiei de către Rusia.
Aceste poziții atât de tranșante ale marilor ideologi ai comunismului nu au fost invocate de autoritățile române în discuțiile purtate cu reprezentanți ai U.R.S.S., din diverse momente istorice importante referitoare la drepturile românilor asupra Basarabiei.

O excepție ar fi faptul că Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu câteva luni înainte de a muri, a susținut criticile lui  Marx și Engels privitoare la ocuparea Basarabiei de către Rusia, fapt relatat și într-un document secret al C.I.A., din data de 18 februarie 1965, declasificat în 16 august 2000[27].   

Pentru a contracara deciziile politice ale Sfatului Țării și a pune stăpânire pe Basarabia, bolșevicii în frunte cu Christian Rakovski, conducătorul bolșevic al Ucrainei, numit de Lenin responsabil cu puteri depline în toate chestiunile privitoare la Basarabia, au trimis trupe în Basarabia pentru a ataca Sfatul Țării, a ocupa Chișinăul și a determina retragerea armatei române.Armata Roșie a lui Rakovski a declanșat operațiuni de-a lungul Nistrului. Ca urmare, comandamentul armatei române a fost nevoit să retragă trei divizii care acționau împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor, să întrerupă înaintarea acestora către Budapesta și să le trimită în Basarabia.
În contextul foarte complicat al preluării puterii în Rusia de către bolșevici, alieșirii Rusiei din războiul mondial și al războiului civil din Rusia, cu efecte asupra teritoriului României, generalul Averescu a decis să dialogheze cu Rakovski și a purtat un schimb de scrisori cu el, pe care, ulterior, sovieticii l-au numit Acordul Averescu-Rakovski din 5 martie 1918.

Unii specialiști consideră că așa-numitul „Acord Averescu-Rakovski”, îndelung dezbătut în istoriografia română și străină, a fost o decizie controversată. Sovieticii au considerat acordul ca o recunoaștere clară a apartenenței Basarabiei la Uniunea Sovietică și un angajament al autorităților României de a evacua acest teritoriu în decurs de două luni.

În ceea ce privește partea română, explicația și motivația sunt mai complexe și s-au emis mai multe ipoteze referitoare la cauzele care l-au determinat pe premierul român să accepte tratative cu bolșevicii.

S-a spus că Averescu era preocupat în primul rând de salvarea miilor de români refugiați în Sudul Rusiei între care se găseau și părinții lui Constantin Argetoianu, ministru de Justiție, precum și membrii misiunii generalului Constantin Coandă la Kiev, care fuseseră arestați de bolșevici[28].   
La fel de importantă era și soarta depozitelor românești aflate în Basarabia dar și în sudul Rusiei. Se știe că după arestările făcute printre români la Odessa, închiderea consulatului român și expulzarea personalului său, sechestrarea unor bunuri publice românești adăpostite aici, RUMCEROD-ul [29] rechiziționase tot parcul de automobile, avioane, depozitele de muniții și de arme de la Karlovka și Selestina și oprise și expedierea celor 18 vagoane cu arme și muniții aflate în drum spre România[30].

De aici necesitatea prim-ministrului Alexandru Averescu de înțelegere cu structurile bolșevice din zonă, care ar fi putut contribui la rezolvarea problemelor[31].

Autor: Prof. univ. dr. Corvin Lupu
Sursa: art-emis.ro

NOTE

[26] Vezi Alexandru Marghiloman, Note politice (1897-1924), vol. III, Editura Scripta, București, 1995, pp. 136-137.
[27] Vezi Friedrich Engels, Politica externă a țarismului rus, în Karl Marx și Friedrich Engels, Opere, vol. 22, Editura politică, București, 1965, pp. 28-29 și Karl Marx, Însemnări despre români (Manuscrise inedite), publicate de acad. A. Oțetea și S. Schwann, Editura Academiei, București, 1964, pp. 105-106. Istoricul american Larry L. Watts arată că poziția părinților fondatori ai comunismului față de chestiunea raptului unor teritorii românești de către Rusia a fost argument al Chinei comuniste de a ține partea României în disputele ei cu Uniunea Sovietică, în perioadele conducătorilor Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu. Vezi Larry L. Watts, Ferește-mă doamne de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România, Traducere din limba engleză Camelia Diaconescu, Editura RAO, București, 2011, pp. 245 și 286.
[28] În memoriile sale, I.G. Duca are aprecieri aspre față de decizia generalului Alexandru Averescu. Deși era obligatoriu când a devenit premier, el nu demisionase din Armată, acesta fiind, după părerea lui I.G. Duca „singurul act pe care Rusia îl poate invoca împotriva noastră în chestiunea Basarabiei”. Vezi I.G. Duca, Memorii, Editor Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, București, 1992, vol. IV, partea a II-a, p. 83. Tot I.G. Duca aruncă anatema răspunderii pentru acordul încheiat: „După câte mi s-a spus, din îndemnul lui Argetoianu, ai cărui părinți erau la Odessa, Averescu, cu o ușurință nepermisă, a încheiat cu RUMCEROD-ul, adică de fapt cu Rakovski, o convenție în temeiul căreia (…) el se obliga să evacueze în termen de două luni Basarabia”. Vezi I.G. Duca, Amintiri politice, vol. III, Colecția „Memorii și Mărturii”, Jon Dumitru-Verlag,  München, 1982, p. 75; ed. 1994, vol. IV, part. II, p. 92.
[29] RUMCEROD este acronimul rusesc pentru Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa. RUMCEROD a fost un organ bolșevic revoluționar care s-a instalat provizoriu în sudul Ucrainei, cu competențe politice, administrative și militare asupra teritoriului guberniilor Basarabia, Herson și Taurida, constituit în contextul destrămării Imperiului Rus și a războiului civil rus. RUMCEROD a funcționat din mai 1917 până în mai 1918.
[30] Mușat Mircea, Ardeleanu Ion, De la statul geto-dac la statul român unitar, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 529.
[31] Ion Al. Popescu, Relații româno-ruse și sovieto-române între anii 1914-1924, în volumul Eugen Petrescu (coordonator), Primul război mondial și Marea Unire a românilor. 100 de ani de la semnarea Tratatului de Pace de la Trianon (1920-2020), Editura Universitaria, Craiova, 2020, pp. 399-401.

Publicitate

27/04/2023 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

URSS, stat agresor în al DOILEA RĂZBOI MONDIAL, este prezentat azi de Moscova drept victimă

Jurnalistul Tudor Curtifan redactor-șef la DefenseRomânia, scrie că nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa – invadarea Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.

Până la  Operațiunea Barbarossa, Iosif Vissarionovici Stalin și Adolf Hitler au fost aliați. În fond, cei doi și-au împărțit, cinic, Europa Centrală și de Est printr-un protocol secret al pactului de neagresiune rămas în istoriografie sub denumirea de Pactul Ribbentrop – Molotov.

Azi pare oarecum greu de crezut că nazismul și comunismul, două ideologii care nu pot conviețui, și-au dat mâna. Nici în anii 1930 lucrurile nu erau privite mai bine. Oricum, pentru sovietici, după ce Stalin deviase grav de la principiile leninismului prin renunțarea la revoluția permanentă în detrimentul consolidării revoluției într-un singur stat, o alianță cu Adolf Hitler era o bagatelă.

Fără SUA, Armata Roșie nu ar fi ajuns niciodată la Berlin. URSS, stat agresor, este prezentat azi de Moscova drept victimă

Narativul rus prezintă Moscova ca pe o victimă a războiului mondial, deși, în fapt, URSS asemenea Germaniei naziste a fost un stat agresor.

Rușii numesc cel de-al Doilea Răzoi Mondial, Marele Război pentru Apărarea Patriei. Pentru ei conflictul a început pe 22 iunie 1941, cu trădarea lui Hitler. Nicidecum pe 1 septembrie 1939, după invadarea Poloniei de către naziști, uitând că pe 17 septembrie 1939, o Polonie spulberată de blitzkrieg, era invadată dinspre est și de Armata Roșie. Cei doi aliați își împărțeau Europa. 

Retorica rusă cu privire la Marele Război pentru Apărarea Patriei transformă Moscova dintr-un agresor în victimă. Dar paradoxul e că Patria rusă a fost apărată cu ajutorul Occidentului, în special cu ajutorul și finanțările americanilor.

În Piața Roșie, azi Federația Rusă, ieri URSS-ul, își expun falnic în vaste parade militare, tehnica de luptă, tancuri, avioane, rachete, capacități nucleare, mai nou rachete hipersonice, în ceea ce rușii numesc Ziua Victoriei împotriva nazismului.

Narativul rus prezintă Moscova ca „vioara întâi” în victoria împotriva Germaniei naziste, aducând mereu argumentu celor aproape 30 de milioane de sovietici, soldați și civili, morți în timpul conflagrației mondiale. Aproape jumătate din morții războiului mondial au fost sovietici!

Pentru sovietici, morții nu reprezentau decât cifre statistice

Nu putem nega atrocitățile comise de naziști în Est după invadarea URSS-ului și ocupația teribil de violentă și brutală cu care sovieticii s-au confruntat.

Fără să negăm îndârjirea cu care mulți soldați sovietici au luptat pentru a apăra țara și a o elibera – luându-și revanșa în ceea ce privește atrocitățile în timpul contraofensivei din vest în 1944 – adevărul e că cifrele uriașe a numărului morților sovietici sunt și cauza unui fapt cât se poate de cinic: Kremlinul nu a pus niciodată un preț prea mare pe proprii cetățeni. Spre deosebire de Occident, pentru Stalin factorul uman nu era decât o resursă, iar morții – simplă statistică. 

Fără ajutorul Occidentului, Armata Roșie nu ar fi ajuns niciodată la Berlin.

Istoria contrafactuală – istoria lui ce-ar fi fost dacă – nu își are locul în cercetarea istorică. Însă acesta este un simplu articol, nu o lucrare științifică. Altfel spus, e greu de crezut că fără ajutorul imens din partea Occidentului, ofensiva sovietică înspre Vest ar fi fost încununată de succes.

Nemții au rezistat într-un mod în care puțină lume s-ar fi așteptat, o decizie inutilă ce-i drept care a mai ridicat numărul victimelor războiului cu câteva milioane (despre rezistența Germaniei recomand volumul lui Ian Kershaw – Sfârșitul. Rezistența sfidătoare și înfrângerea Germaniei lui Hitler, 1944-1945 – unde autorul explică cauzele deciziei catastrofale a Germaniei de a rezista până la final).

How much food was delivered to the USSR through lend-lease, and how  significant was it? - Quora

Foto: Alimente livrate de americani URSS în cadrul programului american Lend-Lease

Legea Lend-Lease a fost un program de pus în aplicare de către Statele Unite în timpul al doilea război mondial și a constat în livrarea masivă de materiale de război către URSS și alte țări prietene.

Legea a însemnat o măsură prin care se punea efectiv capăt neutralității Statelor Unite care data din anii 1930.

Legea Lend Lease privind împrumuturile, a fost votată de Congresul american în data de 11 martie 1941 și l-a autorizat începând cu luna octombrie a aceluiași an pe președintele Statelor Unite să „vândă, să transfere posesia, să schimbe, să emită contracte de închiriere, să împrumute sau să dispună în orice alt mod orice obiect de apărare” către Uniunea Sovietică .

Sprijinul logistic american pentru Uniunea Sovietică, atacată de o coaliție condusă de Germania nazistă, a constat în milioane de tone de materiale de război, scrie publicația https://timpul.md.

În baza acestei legi, s-au trimis Uniunii Sovietice mari cantități de arme și muniții.

Jeepuri51.503
Camioane375,883
Motociclete35 170
Tractoare8.071
Piese de artilerie8,218
Mitraliere131 633
Explozivi345.735 tone

Forțele aeriene sovietice au primit 18.700 de avioane, care reprezentau aproximativ 30% din producția de război sovietică. De asemenea aproximativ 7.000 din tancurile cu care a luptat armata sovietică proveneau din America.

Se mai știe și că cca.30-40% din numărul tancurilor medii și grele cu care Armata Roșie a luptat în bătălia Moscovei în decembrie 1941, au fost furnizate din America în baza contractului LeandLease.

Practic 92,7% din necesarul căilor ferate sovietice din timpul războiului, respectiv 1.911 locomotive și 11.225 vagoane proveneau din America.

În plus, americanii au mai oferit un sprijin logistic constând în de sute de mii de camioane. În 1945, se ajunsese ca aproape ⅓ din camioanele din dotarea Armatei Roșii să fie fabricate în Statele Unite. 

Au fost livrate în total 4 milioane de tone de material de război, inclusiv alimente și rechizite medicale, 5 milioane de tone de alimente, 55.000 tone de bumbac, 49.200 tone de lână, 12.300 tone de curele, 46.126 tone de fire de cusut, fibre de tricotat și lână și nasturi, 14, 5 milioane de pantofi și cizme din piele și 2,6 milioane tone oțel, 261.109 tone aluminiu, 781.663 tone metale neferoase (magneziu, nichel, zinc  etc.).

Fără medicamentele, tonele de petrol, alimentele trimise de SUA Armatei Roșii, e aproape imposibil să ne imaginăm că soldații lui Stalin ar fi putut să reziste Germaniei pe frontul de Est, iar despre ofensiva din 1944, intrarea pe teritoriul german și mai apoi în Berlin în 1945, nici nu putea fi vorba.

Americanii au calculat: Ajutorul trimis sovieticilor s-a ridicat la 160 de miliarde de dolari!

Din punct de vedere tehnic, acesta a fost un împrumut, dar la sfârșitul războiului, S.U.A. nu au căutat sau așteptat prea multe în ceea ce privește rambursarea de către URSS.

În memoriile sale, Nikita Hrușciov a descris modul în care Stalin a subliniat valoarea ajutorului: „El a declarat direct că, dacă Statele Unite nu ne-ar fi ajutat, nu am fi câștigat războiul” – se arată într-o postare a Ambasadei Statelor Unite ale Americii.

Ajutorul ca ajutorul. Dar pentru americani, care s-au trezit la finele celui de-al Doilea Război Mondial în plin Război Rece cu URSS, a fost mai greu să explice populației după ani de propagandă că între Stalin și Adolf Hitler se impune semnul egalității.

În fond, Iosif Vissarionovici Stalin a fost declarat personalitatea anului 1943, fiind imaginea coperții celebrei reviste americane Time. Ironic cum s-au schimbat lucrurile în numai doi ani.

30/03/2023 Posted by | ISTORIE | , , , , | Lasă un comentariu

ANALIST POLITIC: UNIREA celor două state românești trebuie să fie coordonată cu marile puteri

Unirea Basarabiei cu România, care s-a produs în 1918, reprezenta un proces istoric firesc.

Se pare însă că, după mai bine de 100 de ani de la acel eveniment major, cele două state românești, separate de graniță la Prut se află din nou în fața unei decizii importante.

De această părere este analistul politic și expertul permanent al proiectului Igor Boțan, care a fost exprimată în cadrul unei dezbateri publice  la https://www.ipn.md/ro.

„Procesele care au avut loc începând cu mijlocul secolului XIX sunt evenimente istorice absolut naturale și trebuie să aibă o finalitate firească. Sigur că trebuie să fim foarte precauți, dar fermi în ceea ce privește restabilirea adevărului istoric și alegerea pe care trebuie să o facă Republica Moldova în aceste circumstanțe foarte dificile. Vedem că ceea ce are loc în Ucraina nu este întâmplător, sunt niște încercări revanșabile ale Rusiei, iar noi suntem vizați dacă nu direct, atunci implicit în toate aceste procese”, a declarat Igor Boțan.

El spune că o eventuală unire a Republicii Moldova cu România trebuie să fie coordonată cu marile puteri.

„Unirea nu trebuie să dăuneze României, să nu fie compensată din interior. Sigur că vor exista elemente și segmente care vor contesta, dar ele nu trebuie să fie acel element care să submineze întregul proces și să nu fie contestat de alte puteri. Noi înțelegem că România, fiind stat membru al NATO și UE, trebuie să discute toate aceste lucruri. Procesul de integrare europeană al Republicii Moldova crează oportunități pentru ca mai apoi aceste probleme să fie discutate în alt cadru și în alte circumstanțe. Această problemă va trebui să fie soluționată. Lucrurile se mișcă în direcția aia”, a explicat analistul politic.

Potrivit lui, și astăzi, la fel ca în 1918, cetățenii Republicii Moldova sunt victime ale unei propagande acerbe îndreptate spre demonizarea statului român.

„Era o propagandă absolut oribilă anti-românească, care spunea despre faptul că în România era un regim burghezo-moșieresc care, prin forța armelor, ar fi organizat Unirea, iar aici în permanență am avut răscoale, precum cea de la Bender, Tatarbunar ș.a. Noi înțelegem că a existat o politică de îndoctrinare a cetățenilor Republicii Moldova, că moldovenii sunt altfel decât românii, chestiuni legate de limba moldovenească. Cel mai dureros este că această propagandă a lăsat rădăcini foarte adânci, iar ceea ce a urmat se observă și în prezent. Noi până acum ne confruntăm cu efectul propagandei. Există forțe politice care promovează un punct de vedere ostil, inclusiv după ultimile decizii care vizează limba română”, a mai declarat expertul.

Referindu-se la evenimentele care au favorizat Unirea celor două state românești, Igor Boțan a amintit momentul în care Lenin și bolșevicii au anunțat că toate documentele internaționale semnate de regimul țarist și-au pierdut valabilitatea:

„A fost un lucru extrem de important care a oferit legitimitatea necesară tuturor deciziilor pe care le-a adoptat Sfatul Țării.”

Un alt factor important a fost, potrivit lui Boțan, dorința lui Lenin de a transforma războiul imperialist în război civil, iar pentru asta avea nevoie de argumente, pe care le-a și împrumutat.

„Unul dintre argumente a fost că Rusia era o închisoare a popoarelor. De aceea, s-a legat de acest principiu al dreptului popoarelor la autodeterminare, fiind convins că autodeterminarea popoarelor va avea loc etapizat pentru subminarea imperiului țarist, după care, popoarele vor alege să susțină ideile marxiste. Acest lucru a condus la realizarea principiilor privind dreptul la autodeterminare, de care a beneficiat Sfatul Țării din Republica Moldovenească”
, a menționat Boțan.

25/03/2023 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: