CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

De la stânga la dreapta, statul și națiunea română sunt ca sarea în ochii unora

statul roman - Cuvântul Ortodox

“Infratirea toxica” a “occidentalistilor” si “rusofililor” in sustinerea tezei antiromanesti a STATULUI SI NATIUNII ROMÂNE ARTIFICIALE

URSS a combatut propagandistic Romania Mare emitand teze despre caracterul artificial, imperialist si colonizator al statului roman. De asemenea, a inventat existenta unui “popor moldovean” si a unei “limbi moldovenesti”, pentru a crea, din topor, o naratiune legitimanta a ocuparii Basarabiei. Aceste teze sunt reșapate, astăzi, de grupările “moldoveniste” din Basarabia, pregătite de Rusia pentru contracararea apropierii de Romania, care cer crearea unei Moldovei Mari.

Unul din siteurile cele mai agresiv antiromanesti ce apartine acestor grupari, care militeaza pentru o a “cincea republica de la Chisinau”, este graiesc.md.

Printre materialele cu care se face propaganda antiromaneasca se afla, la mare cinste, evidentiat chiar in mod special in partea de jos a siteului, extrase din cartea istoricului Lucian Boia, De ce este Romania altfel:

Boia este istoricul producator pe banda rulanta de best-seller-uri istorice bine marketate, care sunt foarte pe placul si folosul “agendei subversive” rusești de la Chisinau.

Sa fie aceasta o intamplare? Nu chiar. Sa ne amintim si demersul Romania medievala al lui T. Baconschi, un proiect sustinut de ICR-ul lui Patapievici:

România, unul dintre cele mai tinere state ale Europei actuale, născut din Unirea de la 1859 (a Moldovei şi Tării Româneşti) şi din Marea Unire de la 1918 (realizată prin aderarea Transilvaniei), nu fusese niciodată până atunci o Naţiune, ci mai degrabă un mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii”.

De curând, ca sa revenim la Boia, acesta a perseverat și pe tema Transilvaniei, aratand ca romanii nu aveau “niciun drept istoric” asupra provinciei. Ocazie pentru un alt mare om de “dreapta”, Aligica, sa scoata un text de arhiva oportun despre cât de nociva ar fi fost pentru Ardealul “occidental” unirea cu Romania sudista “fanariota”.

A da de pământ cu miturile nationale, a face zob legitimitatea unirii provinciilor istorice romanesti, a nega orice fel de fundament substantial al natiunii romane – asta da program de elita culturala “de dreapta”..

Culmea e ca unii din acestia impartasesc ideea neoliberala a necesitatii existentei miturilor ca mijloc de pastrare a coeziunii sociale si nationale si a necesitatii abordarii temelor nationale

Cum vor sa faca acest lucru aruncand si copilul odata cu apa din copaie nu e limpede.

Nici stanga nu a stat degeaba. Vasile Ernu explica de zor ca “România şi Republica Moldova sunt state artificiale”. Ca om de stanga, e cam bizara critica sa indreptata prioritar asupra statului. Artificial sau nu, statul romanesc exista acum si desfiintarea sa ar fi si o tragedie sociala.

Cam multe voci care spun acelasi lucru si care se suprapun la perfecție cu propaganda moscovită.

 De la stânga la dreapta, de la Occident la Răsărit, statul si națiunea română sunt ca sarea – dar nu în bucate, ci in ochii unora si altora.

Oricine încearcă astăzi să repună, public, în discuţie anumite evenimente istorice, dintr-o perspectivă care să nu jignească anumite sensibilităţi naţionale, este numai bun de pus la stâlpul infamiei, constată George Radulescu: Dubioşii

Însă cu cât arunci mai dihai cu lături în istoria ţării tale, cu atât „te califici” să fii băgat în seamă, să ţi se ceară părerea. Cu alte cuvinte, devii „conform”, agreat, încadrabil. Desigur, pe un anumit palier. Pentru a urca în „organigramă” trebuie să prestezi cu zel, să mânjeşti cât mai multe clanţe, astfel încât imberbii care cutează să le apese nu numai să-şi năclăiască mâinile, dar să mai şi duhnească.

Agresivitatea celor care abordează, unilateral, teme istorice seamănă cu ceea ce se întâmpla în România anilor ’50, atunci când se striga cu înflăcărare: „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!” Ironia sorţii este că acea specie kominternistă din urmă cu 60 de ani s-a perpetuat biologic până în zilele noastre. Tot ea dă „certificate”, „validează” teorii şi perspective asupra istoriei recente. Istorie pe care înaintaşii ei în linie directă au scris-o într-un fel detestat acum de propriile progenituri. Mai grav, specia în cauză face prozeliţi de ocazie, „specialişti” dornici să se legitimeze cumva oploşindu-se în proximitatea voinicilor clipei. Ei, laolaltă, împart „indulgenţe” politico-istorice şi tot ei le retrag.

„Primul pas spre lichidarea unui popor, spunea istoricul ceh Milan Hubl, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”.

Sigur, în vremurile pe care le trăim nimeni nu-ţi mai înfige mâna în beregată, nu te mai scoate din casă în viul nopţii şi nici nu te mai duce în beciurile vreunei clădiri cenuşii cu gratii la geamuri. Astăzi, metodele de a le închide gura „neconformilor” sunt mult mai subtile decât în anii ’50. De pildă, nu le dai spaţiu de exprimare, le tai din resurse, le pui în cârcă apartenenţe dubioase şi cochetării condamnabile. Pe scurt, îi prăfuieşti bine!

Aşa le arăţi şi ălora, mai fragezi, pe care i-ar putea duce mintea la te-miri-ce, că „gura bate fundul”, că mătrăşirea din „lumea bună” are consecinţe directe asupra „standingului”, asupra stării materiale. Adică, nu poţi să prosperi, mon cher, împiedicându-te de „prinţipuri”, întrebându-te cât de corect este „political correctness”-ul altora. Îţi asumi şi gata! Repede, cu mâna la ochi şi cu pantalonii în vine. Un hap ş-poi… numai desfătări!

Omul cu ritm liturgic al lui Mircea Vulcănescu şi al generaţiei sale a devenit subversiv, de nedorit în preajmă, pentru că are „prostul obicei” de a rosti adevăruri.

Şi mai are un cusur: e greu de privit în ochi.

“Primul pas spre lichidarea unui popor este sa-i stergi memoria”

Oricine încearcă astăzi să repună public în discuţie anumite evenimente istorice, dintr-o perspectivă care să nu jignească anumite sensibilităţi naţionale, este numai bun de pus la stâlpul infamiei, constată articolul Dubioşii semnat de George Radulescu.

Însă cu cât arunci mai dihai cu lături în istoria ţării tale, cu atât „te califici” să fii băgat în seamă, să ţi se ceară părerea. Cu alte cuvinte, devii „conform”, agreat, încadrabil. Desigur, pe un anumit palier. 

Pentru a urca în „organigramă” trebuie să prestezi cu zel, să mânjeşti cât mai multe clanţe, astfel încât imberbii care cutează să le apese nu numai să-şi năclăiască mâinile, dar să mai şi duhnească.

Agresivitatea celor care abordează, unilateral, teme istorice seamănă cu ceea ce se întâmpla în România anilor ’50, atunci când se striga cu înflăcărare: „Stalin şi poporul rus, libertate ne-au adus!” 

Ironia sorţii este că acea specie kominternistă din urmă cu 60 de ani s-a perpetuat biologic până în zilele noastre. Tot ea dă „certificate”, „validează” teorii şi perspective asupra istoriei recente. Istorie pe care înaintaşii ei în linie directă au scris-o într-un fel detestat acum de propriile progenituri.

Mai grav, specia în cauză face prozeliţi de ocazie, „specialişti” dornici să se legitimeze cumva oploşindu-se în proximitatea voinicilor clipei. Ei, laolaltă, împart „indulgenţe” politico-istorice şi tot ei le retrag.

„Primul pas spre lichidarea unui popor, spunea istoricul ceh Milan Hubl, este să-i ştergi memoria. Îi distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva îi scrie alte cărţi, îi dă o altă cultură, îi inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede”.

Sigur, în vremurile pe care le trăim nimeni nu-ţi mai înfige mâna în beregată, nu te mai scoate din casă în viul nopţii şi nici nu te mai duce în beciurile vreunei clădiri cenuşii cu gratii la geamuri. Astăzi, metodele de a le închide gura „neconformilor” sunt mult mai subtile decât în anii ’50. De pildă, nu le dai spaţiu de exprimare, le tai din resurse, le pui în cârcă apartenenţe dubioase şi cochetării condamnabile. Pe scurt, îi prăfuieşti bine!

Aşa le arăţi şi ălora, mai fragezi, pe care i-ar putea duce mintea la te-miri-ce, căgura bate fundul”, că mătrăşirea din „lumea bună” are consecinţe directe asupra „standingului”, asupra stării materiale.

 Adică, nu poţi să prosperi, mon cher, împiedicându-te de „prinţipuri”, întrebându-te cât de corect este „political correctness”-ul altora. Îţi asumi şi gata! Repede, cu mâna la ochi şi cu pantalonii în vine. Un hap ş-poi… numai desfătări!

Omul cu ritm liturgic al lui Mircea Vulcănescu şi al generaţiei sale a devenit subversiv, de nedorit în preajmă, pentru că are „prostul obicei” de a rosti adevăruri.

Şi mai are un cusur: e greu de privit în ochi.

20/10/2021 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

VIITORUL ÎMPĂRAT

Încoronarea lui Napoleon în Catedrala Notre Dame din Paris Foto YouTube

Foto: Jacques-Louis David – „Încoronarea lui Napoleon”

Sosirea împăratului

În ultimii 20 de ani, în timp ce dormeați, s-a petrecut un eveniment fabulos. Veți spune că au fost mai multe: Criza Dotcom, 9/11, Criza Subprime s.a.m.d. Vă spun din nou: n-ați privit unde trebuie! Ați dormit!

Nu există decât un singur eveniment colosal care s-a petrecut în liniște, în timp ce înfundați fotoliul din living privind unde nu trebuie, anume la TV sau citind ziare.

Nu mai fac apel la memorie deoarece a fost amorțită în perioada asta în care s-a schimbat liderul.

Pe scurt: în anul 2000 80% dintre țările lumii făceau comerț preponderent cu SUA. După doar 20 de ani, această valoarea a scăzut la 25%.

Doar țările din America de Nord mai fac comerț preponderent cu SUA! Asistăm la cea mai mare inversare economică a istoriei. China e noua capitală a lumii și noi nu ne-am prins de asta!

Arhitectul acestei construcții este actualul președinte al Chinei, Xi Jinping, scrie https://trenduri.blogspot.com/sosirea-imparatului.html

Dacă mai țineți minte, primul lucru pe care l-a făcut a fost să declanșeze o campanie internă anticorupție prin intermediul căreia a lichidat orice opoziție din PCC. Apoi a trasat directivele programului „Made in China 2025”.

Când s-a întâmplat asta? În 2015! Dinamicul premier Li Keqiang a prezentat strategia de trecere a Chinei de la „fabrica lumii cu muncitori prost plătiți” la „fabrica tehnologică” a lumii, păstrând aceleași prețuri mici de producție, dar nu prin salariile mici ale angajaților săi, ci prin tehnologie și integrare.

Saltul tehnologic al Chinei a fost fantastic în acești cinci ani! Uitați-vă doar la clasamentul producătoarelor de telefoane mobile: din Top 10, 7 sunt producători chinezi.

Apple este deja pe locul 3 și va continua să scadă. Probabil veți spune că nu-i mare lucru, dar nu priviți unde trebuie. Mai știți unde se afla China în 2015? Vă spun eu, făcea imitații ieftine de iPhone și Blackberry. De Blackberry nici nu vă mai amintiți! Ce fac giganții electronici ai Chinei? Dau noi direcții în domeniu.

Apple a anunțat că vrea să integreze comunicația prin satelit în noile modele de telefoane pe care le lansează. Xiaomi deja are tehnologia!

Camerele cu cea mai mare rezoluție din lume sunt integrate în telefoanele aceluiași Xiaomi, necunoscut în urmă cu câțiva ani. Probabilitatea să aveți un robot de aspirare de la Xiaomi este extrem de mare întrucât firma a ajuns pe locul 3 la nivel global, lăsând în urmă „legendele” domeniului. Iar Xiaomi nu e singura.

Mai avem Huawei, Oppo, Vivo s.a.m.d. În plus, o grămadă de startup-uri de care n-a auzit nici naiba, dar care promit să revoluționeze câte un domeniu.

Sunt doar câteva exemple care arată limpede dinamismul extraordinar al Chinei.

Singurul politician care a văzut clar trendul a fost Donald Trump. Iar singurul lucru pe care l-a reușit – prin mijloace cât se poate de penibile însă – a fost să-și protejeze zona sa de influență, anume America de Nord.

Schimbarea lui Trump, printr-o scamatorie electorală grosolană, trebuie văzută tot ca o victorie a Chinei întrucât întreaga șleahtă de globaliști – pornind de la cei de rang internațional precum Klaus Schwab și până la cei de prin diversele cotețuri oengistice americane – joacă acum cartea Chinei.

Practic, America de Nord va fi inevitabil invadată de China. Tot ce vedeți acum acolo ați văzut în Revoluția Culturală a lui Mao și e un pas esențial pentru spălarea creierului și reeducarea în noua ideologie. 

Pe zi ce trece, hălci întregi din domeniul industrial sunt înghițite de China. Acolo sunt rentabile deoarece lucrează integrat, în timp ce peste tot în lume sunt „energofage” sau nerentabile deoarece nu fac față prețurilor.

China a trecut la viitoarea civilizație industrială. Pot trece și ceilalți, dar doar după ce acceptă botezul ideologic al noii lumi. Spre deosebire de SUA care a impus cu forța comunismul din Rusia, China are o altă abordare: lentă, dar vicleană ca un virus.

Să luăm domeniul tehnologic. Care-i diferența dintre China și SUA? Ați văzut anul trecut prăbușindu-se imperiul lui Jack Ma. El însuși a dispărut vreun an, luând lecții de pictură. Ciudat pentru un om care înghițea domenii diverse cu o rapacitate rar întâlnită. Ce s-a întâmplat?

După ce imperiul său mediatic a început să-i promoveze ideile – unele absolut contrare politicii de stat – autoritățile antitrust au intrat în el ca-n brânză, determinându-l să se dea la fund. Și ca el mulți alții. S-a ajuns astfel la o cădere a întregului domeniu. Căderea am spus?

Am greșit. Între timp TikTok este prima platformă video a lumii detronând YouTube. Mai mult, devine lider al live-urilor, domeniu pe care se băteau atât YouTube cât și Facebook. Iar acesta e abia începutul.

Ceea ce trebuie să remarcați e însă un aspect crucial: în China statul(adică PCC) domină companiile tehnologice, în timp ce în SUA companiile tehnologice domină statul. Iar când transnaționalele domină statul se întâmplă exact ceea ce a prezis Marx!

Iată de ce China a intrat cu bocancii în cele mai mari companii ale sale. Iată de ce se dărâmă, în lacrimi de sânge pentru mulți mici investitori, Evergrande. În China ai voie să crești, dar doar până la o anumită dimensiune dincolo de care te lovește statul astfel încât să te facă mai suplu. 

Istoria ne arată niște chestiuni cât se poate de simple. În primul rând că picajul economic este urmat indubitabil de cel militar. Acolo se află SUA. Ce mai știm din istorie e că pentru o putere economică ascendentă, finanțarea unei armate de top nu-i grea. Toate puterile lumii s-au înălțat pe spatele unor modele economice avansate, armata ajungând să servească solidificării modelului. Armata așadar a venit după, în momentul în care modelul economic a avut nevoie de ea. China deja are o armată care, cu toate că e dotată strategic, încă nu a făcut pasul către statutul de super-armată. Însă nu va fi o problemă s-o facă!

Puterile momentului, SUA și Rusia, sunt de domeniul trecutului. Odată ce nu ai un model economic funcțional, armata e un fals refugiu deoarece ajunge să-ți mănânce cote din ce în ce mai mari dintr-un buget care se micșorează continuu. Dar asta nu se întâmplă în SUA – veți spune.

Așa e, nu se întâmplă deoarece SUA încă au tiparnița care însă le va fi luată de către globaliști,. împinși acum să fixeze un „sistem financiar just”. Tradus, asta înseamnă „să ne salvăm fundul pentru a-i parazita pe chinezi după același model cu care i-am parazitat pe ruși și pe americani”.

Și cum se poate face asta altfel decât prin prăbușirea financiară a SUA? Uitați-vă puțin la structura datoriei și, mai ales, la „clienții” care cumpără datorie a SUA. Nu prea mai sunt! FED-ul cumpără datorie de la Trezorerie, ce-i drept mascându-și prezența sub diverse forme. Asta însă nu înseamnă că nu avem de-a face cu o schemă ponzi care, mai devreme sau mai târziu, va face implozie. 

O altă direcție strategică pe care am văzut-o a fost alianța surprinzătoare anunțată de Casa Albă: SUA-Anglia-Australia. Pare un front anti-chinez. În fapt este o încercare disperată de a smulge Australia din ghearele economice ale Chinei.

Și, în același timp, o tentativă de regrupare a  complexului militaro-industrial american care, iată, își vede comenzile din ce în ce mai afectate de noua structură economică. China, prin modelul economic pe care-l propune, vine cu propuneri de pace.

Modelul său economic e similar celui impus de cuceririle arabe: tu vezi-ți de treabă, noi te apărăm și îți dăm framework-ul care te conduce spre integrare. Iată lumea industrială 3.0 denumit modelul economic „Belt and Road”!

Când China propune Afganistanului exploatarea resurselor naturale n-o face pentru a-i păcăli, așa cum fac americanii: tu ne pui la dispoziție resursele și forța de muncă ieftină, noi luăm profitul și, în final,te scoatem și dator. Ăsta e modul banditesc de a face business.

Chinezii spun altfel: voi aveți resursele pe care noi le putem integra într-un model economic care funcționează; așadar, noi vă putem pune la dispoziție know how-ul astfel încât să vă vindeți resursele la prețul pieței.

Asta vă va permite să vă integrați economic, să vă dezvoltați infrastructura s.a.m.d. Vi se pare că e o diferență? Da, e una mare. Singura chestie pe care nu o vedeți e „cheia mecanismului” care rămâne mereu în China și care, de asemenea, forțează schimbarea ideologică a lumii.

Ce urmează? NATO e precum Pactul de la Varșovia. Va face implozie lăsându-i cu buza umflată pe gușterii care au crezut în el. Dar întotdeauna trebuie să existe proști ai istoriei. Rusia e puternică pentru că joacă exclusiv cartea Chinei.

Putin încearcă să se repoziționeze în noua lume ca putere independentă, dar e lipsit de tehnologii.

Doar alianța ruso-germană ar putea face ceva, dar între cele două puteri complementare au fost în toată istoria suspiciuni care au făcut imposibilă alianța.

Asta se va întâmpla și acum! Nu neg faptul că, la un moment dat, vom vedea o opoziție, însă aceasta nu va apărea acum.

Deocamdată, noul stăpân al lumii este invitat să-și ocupe tronul. Ăsta e spectacolul pe care-l vom vedea începând cu 2024.

21/09/2021 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Reflecțiile prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae legate de vaccinare și miturile pandemiei

Jocul numerelor

Autoritățile și „experții” ne recomandă să consultăm doar site-uri oficiale, să evităm să ne lăsăm manipulați de conspiraționiști, corona sceptici, negaționiști, mistici etc. și să avem încredere în idolul numit știință.

Deși, până la pandemie, nu auzisem nimic despre majoritatea „experților vedete TV”, m-am decis să le urmez sfatul și să îmi iau informațiile numai de din surse credibile.

Urmăresc două surse: V.A.E.R.S. și „Ourworldindata”, scrie Prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae în revista https://www.art-emis.ro/jocul-numerelor.

„Vaccine Adverse Event Reporting System” (V.A.E.R.S.), înființat în 1990, este un sistem național de avertizare timpurie pentru detectarea posibilelor probleme de siguranță la vaccinurile autorizate de S.U.A.. V.A.E.R.S. este co-administrat de Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (C.D.C.) și Administrația S.U.A. pentru Alimente și Medicamente (F.D.A.). Deci nu este nici conspiraționist, nici negaționist, nici antivaccinist.

De acolo am aflat – se poate accesa[1] – că, în 7 luni, pentru vaccinul anti-Covid s-au înregistrat mai multe efecte adverse decât pentru orice alt vaccin clasic cumulat în 20 de ani. De exemplu, s-au raportat peste 1.500 de avorturi spontane postvaccin la femei, care într-o proporție de 91% nu aveau antecedente patologice.

„Ourworldindata” este o platformă dezvoltata de Universitatea din Oxford (care nu este conspiraționistă, negaționistă sau antivaccinistă) și poate fi accesată[2] și care sintetizează datele din întreaga lume.

De acolo am accesat datele privind pandemia din patru țări: două în care s-a vaccinat masiv și au fost luate măsurile restrictive recomandate de experți (Israel și S.U.A.) și două în care vaccinarea a mers greu și a existat o laxitate în ceea ce privește măsurile restrictive (Iordania și India).

Am urmărit numărul de cazuri noi (la un milion de locuitori) în perioada de vârf a pandemiei în fiecare țară, numărul de decese (la un milion de locuitori) și procentul de vaccinări complete.

Am ales raportarea la milionul de locuitori deoarece aceste țări au populații diferite: Israel – 9,1 milioane de locuitori, Iordania – 10 milioane de locuitori, S.U.A. – 328,2 milioane locuitori, India – 1,366 miliarde locuitori.

Cei doi parametri, cazuri noi și decese au valoare orientativă. Numărul cazurilor noi confirmate este diferit de numărul cazurilor reale din două motive: testarea limitată și erorile testelor.

Numărul deceselor este influențat de modalitatea de raportare impusă de O.M.S. Cazuri noi la mil. locuitori decese la mil. locuitori % populație vaccinată complet. Datele pot fi verificate[3].

Două observații:

– Este posibil ca vaccinarea să nu fi influențat în mod semnificativ mersul pandemiei. Mai mult, situația epidemiologică din India și Iordania a fost și este mai bună decât în Israel și S.U.A.. Pot exista mai multe explicații: fie eficiența vaccinului nu este cea prognozată, fie perioada de protecție este mai mică de 6 luni, fie vaccinul este ineficient față de varianta delta, care a devenit dominantă în aceste țări. De remarcat că, în perioada de vârf, India a avut un număr de cazuri și de decese la mai puțin de jumătate comparativ cu Israel și S.U.A. (India – 3,01 decese /milion locuitori la 21 mai 2021, Israel – 7,38 decese/milion locuitori la 25 ianuarie 2021, S.U.A. – 10,27 decese/milion locuitori la 14 ianuarie 2021).

– Vaccinații se pot infecta, se pot îmbolnăvi și pot transmite virusul la fel ca nevaccinații. De aceea nu se justifică măsuri discriminatorii luate împotriva nevaccinaților sau obligativitatea vaccinării.

În concluzie, sloganul „Învingem pandemia prin vaccinare” nu are deocamdată susținere în jocul numerelor.

P.S.1: Un alt mit, care începe să se prăbușească: „vaccinații se pot îmbolnăvi, dar fac forme ușoare”.

 În luna iulie 2021, 40% dintre decese în Marea Britanie se înregistrau la vaccinați, iar în S.U.A., în statul Massachusetts, majoritatea deceselor și spitalizărilor au fost la persoane vaccinate.

Cifrele arată astfel: SUA, pe 11 ianuarie 2021, raporta la 752,48 cazuri noi/milion locuitori, 383,23 cazuri/milion locuitori spitalizați, iar la A.T.I. – 86,32 cazuri/milion locuitori la o rată de vaccinare – 0%.

Pe 28 august 2021, la 465,18 cazuri noi/milion locuitori existau 282,46 cazuri/milion locuitori spitalizate, la A.T.I. – 75,64 cazuri/milion locuitori deși rata de vaccinare completă era de 51,47%[3].

P.S.2: Repet pentru a nu știu a câta oară: sunt pro-vaccinare, dar împotriva vaccinării obligatorii. Am participat la nenumărate campanii pro-vaccinare pentru acele vaccinuri care și-au dovedit eficiența în timp.

Am mari reticențe cu privire la produsele vaccinale folosite în actuala pandemie și de aceea nu pot să le recomand.

De altfel, o recentă cercetare sociologică în S.U.A. constată că sunt mai reticenți cei cu doctorat în știință și nu (cum se afirmă până în prezent) persoane inculte și neinformate.


Vasile Astărăstoae

FIȘA biografică

Vasile Astărăstoae (n. 1 august 1949, Fălticeni) este un medic român, fost președinte al Colegiului Medicilor din România și fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, membru al mai multor organizații științifice naționale și internaționale.

A absolvit în 1967 în 1973 Facultatea de Medicină din cadrul Institutul de Medicină și Farmacie Iași (I.M.F. Iași), iar în 1978 Facultatea de Drept din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Activitatea profesională În perioada 1973-1977 a fost medic generalist (medic medicină generală) la dispensarul medical Rădășeni, județul Suceava. În 1977-1979 a fost asistent universitar stagiar la disciplina Genetică Medicală U.M.F. Iași, apoi în 1979-1990 – asistent universitar (stagiar și apoi definitiv) la disciplina Medicină Legală U.M.F. Iași.

În perioada 1979-1982 a fost medic secundar, specialitatea Anatomie Patologică și Medicină Legală, apoi în 1982-1990 a fost medic principal, specialitatea Anatomie Patologică și Medicină Legală, iar din 1990 și până în prezent este medic primar specialitatea Anatomie Patologică și Medicină Legală.

În anul 1986 obține titlul de Doctor în medicină. După 1990 profesorul universitar dr. Vasile Astărăstoae se remarcă în cadrul universitar, fiind în 1990 -1992 șeful lucrări la Medicina Legală U.M.F. Iași, iar din 1992 – conferențiar la aceeași catedră. Din 2001 este profesor universitar la Medicina Legală U.M.F. Iași.

Vasile Astărăstoae predă medicina legală și cursul de bioetică, deontologie și drept medical și este coordonator al programului de master în bioetică și conducător de doctorat în medicina legală și bioetică.

Contestarea pandemiei de gripă porcină În 2009, când Organizația Mondială a Sănătății declarase pandemia de gripă porcină iar experți eminenți precum Adrian Streinu-Cercel atrăseseră atenția că aceasta va aduce zeci de mii de morți în România și e nevoie să se treacă urgent la un program de vaccinare , Vasile Astărăstoae a declarat că i se par exagerate măsurile cerute și că i se pare „suspect” ca pandemia de gripă a apărut exact în momentul în care se discuta despre o reducere a cotizației către Organizația Mondială a Sănătății.

Critici la adresa acțiunilor autorităților în problema pandemiei covid-19 Vasile Astărăstoae s-a remarcat drept un critic al acțiunilor autorităților în problema pandemiei covid-19. A contestat mortalitatea cauzată de virus, afirmând că sunt declarați decedați de covid-19 toți cei testați pozitiv dar și persoane la care rezultatul testului este negativ. Deasemenea, a afirmat că mulți oameni au murit în urma reacțiilor adverse la tratamentul împotriva covid-19 și că legea carantinei lasă loc de abuzuri.

Activitatea managerială Vasile Astărăstoae în perioada 1990-1996 a fost prodecan al Facultății de Medicină Iași, iar în perioada 2008-2015 a fost rector al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași. În 1996-1999 a fost membru în Consiliul Colegiului Medicilor Iași, iar din 1999 este președinte al Colegiului Medicilor Iași. În intervalul 2003–2007 a fost secretar general al Colegiului Medicilor din România, iar din 2007 este președinte al Colegiului Medicilor din România.

În perioada 1997-1998 a fost director al Direcției Sanitare Județene Iași, iar din 2001 este director al Institutului de Medicină Legală Iași. Între 1993 și 1997 a fost editor a Revistei British Medical Journal (ediția în limba română), iar între 1992 și 1997 secretar general al Revistei Medico-Chirurgicale Iași. Din 2002 este redactor șef al Revistei Române de Bioetică. Din 2005 este editor general al revistei Medica, oficios al Colegiului Medicilor din România.

Din 2006 este redactor la jurnalul Human Reproduction and Genetic Ethics (An International Journal). În 1992-1995 a fost coordonator al Colecției Bioetica a Editurii Synposion (în care au apărut cinci volume), din 2006 membru în Comitetul Director de Bioetică (CDBI) al Consiliului Europei (Strasbourg).

Din 2005 este expert în bioetică al UNESCO. Din 2006 până în prezent este Președinte al Comisiei de Etică a UMF „Gr.T.Popa” Iași, din 2004 președinte al Comitetului de Bioetică din cadrul Colegiului Medicilor din România, iar din 2005 până în prezent este președinte al Comisiei de Bioetică a Ministerului Sănătății Publice.

[1] https://vaers.hhs.gov/about.html.

[2] https://ourworldindata.org/coronavirus

[3] Idem

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Astărăstoaie

05/09/2021 Posted by | stiinta | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: