DUPĂ 100 DE ANI, DOCUMENTE RECENT ANALIZATE VORBESC DESPRE O POSIBILĂ FOLOSIRE A ”GRIPEI SPANIOLE” CA PRETEXT PENTRU ACOPERIREA NEREUȘITEI UNUI VACCIN EXPERIMENTAL MILITAR DIN 1918 CARE A UCIS ÎNTRE 50 ȘI 100 DE MILIOANE DE OAMENI ?

 

 

 

DOSAR ULTRASECRET:

„GRIPA SPANIOLĂ”A FOST FOLOSITĂ CA PRETEXT PENTRU NEREUȘITA UNUI VACCIN EXPERIMENTAL MILITAR DIN 1918 CARE A UCIS ÎNTRE 50 ȘI 100 DE MILIOANE DE OAMENI ?

E posibil ca un vaccin experimental din anii 1918-19 să fi ucis 50-100 milioane de oameni. Un vaccin experimental pe soldații SUA a cauzat „gripa spaniolă”?

de Kevin Barry, Președinte
First Freedoms, Inc.

„Gripa spaniolă” a ucis aproximativ 50-100 de milioane de oameni, în timpul unei pandemii din anii 1918-19. Dar dacă povestea care ni s-a spus despre această pandemie nu este adevărată?

Dar dacă, în schimb, infecția ucigașă nu a fost nici gripa, nici de origine spaniolă?

Documente  recent analizate dezvăluie că „gripa spaniolă” ar fi putut să fie un experiment cu vaccinuri militare, care a mers prost.

Privind retrospectiv, la aniversarea a 100 de ani de la sfârșitul primului război mondial, trebuie să cercetăm mai adânc, pentru a rezolva acest mister.

Sumar

• Motivul pentru care tehnologia modernă nu a reușit să identifice tulpina de gripă ucigașă din această pandemie este pentru că nu gripa a fost ucigașul.

• Mai mulți soldați au murit în timpul primului război mondial de această boală, decât de gloanțe.

• Pandemia nu era gripă. Se estimează că 95% (sau mai mult) dintre decese au fost cauzate de pneumonie bacteriană, nu de virus gripal.

• Pandemia nu era de origine spaniolă. Primele cazuri de pneumonie bacteriană din 1918 au apărut la o bază militară din Fort Riley, Kansas.

• Din 21 ianuarie până în 4 iunie 1918, un vaccin experimental de meningită bacteriană, cultivat pe cai, de către Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat în soldații de la Fort Riley.

• În restul anului 1918, acești soldați – care trăiau adesea și călătoreau în condiții sanitare precare – au fost trimiși în Europa pentru a lupta, au răspândit bacterii la fiecare oprire dintre Kansas și tranșele de la frontierele Franței.

• Un studiu descrie soldați ”cu infecții active, (care) aerosolizau bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași ‘spații de respirație’ – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora.” (1)

• ”Gripa spaniolă” a atacat oamenii sănătoși în primul rând. Pneumonia bacteriană atacă oamenii în primul rând. Gripa atacă mai ales persoanele tinere, în vârstă și pe cele imuno-compromise.

• Când s-a încheiat primul război mondial, la 11 noiembrie 1918, soldații s-au întors în țările lor de origine și în avanposturile coloniale, răspândind pneumonia bacteriană ucigașă la nivel mondial.

• În timpul primului război mondial, Institutul Rockefeller a trimis serul antimeningococic și în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări, ajutând la răspândirea epidemiei la nivel mondial.

În timpul pandemiei din 1918-1919, așa-numita ”gripă spaniolă”, au fost ucise 50-100 de milioane de oameni, inclusiv mulți soldați.

Mulți oameni nu-și dau seama că boala a ucis mult mai mulți soldați, ai tuturor combatanților, decât mitralierele sau gazul-muștar sau orice altceva asociat de obicei cu Primul Război Mondial.

Am o legătură personală cu gripa spaniolă. Printre cei uciși de boală în 1918-19 sunt membri ai ambelor familii ale părinților mei.

Din partea tatălui meu, bunica lui, Sadie Hoyt a murit din cauza pneumoniei în 1918. Sadie a fost Șefă a Gărzii în marină. Moartea ei a făcut ca bunica mea Rosemary și sora ei Anita să fie crescute de mătușa lor. Sora lui Sadie, Marian, s-a înrolat și ea în marină. A murit din cauza ”gripei” în 1919.

Din partea mamei mele, două surori ale tatălui ei au murit în copilărie. Toți membrii familiei care au murit locuiau în New York City.

Bănuiesc că multe familii americane și multe familii din întreaga lume au fost afectate în mod similar de misterioasa gripă spaniolă.

În 1918, ”influenza” sau gripa a fost un termen cuprinzător pentru boală de origine necunoscută. Nu a avut semnificația specifică pe care o are astăzi.

A însemnat o boală misterioasă care a căzut din cer. De fapt, ”influenza” vine din latinescul medieval ”influential”, care într-un sens astrologic, înseamnă o vizită sub influența stelelor.

De ce are importanță acum ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani?

Între 1900-1920, s-au depus eforturi enorme în lumea industrializată pentru a construi o societate mai bună. Voi folosi New York ca exemplu, pentru a discuta trei schimbări majore în societate, care au avut loc în NY în acel moment, precum și impactul lor asupra mortalității cauzate de bolile infecțioase.

                                       Apă curată și salubritate

La sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea, New York-ul a construit un sistem extraordinar pentru a aduce în oraș apă curată de la Catskills, un sistem încă folosit astăzi. New York, de asemenea, a construit peste 6000 de mile de rețea de canalizare, pentru a colecta și a trata deșeurile, protejând apa potabilă. Organizația Mondială a Sănătății recunoaște importanța apei curate și a salubrității în combaterea bolilor infecțioase. (2)

                                                   Electricitatea

La sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX, New York a construit o rețea electrică și a conectat orașul, astfel încât electricitatea era disponibilă în fiecare casă. Electricitatea permite refrigerarea. Refrigerarea este un erou nenumit, ca beneficiu pentru sănătatea publică. Atunci când produsele alimentare sunt refrigerate de la fermă până la masă, publicul este protejat de bolile infecțioase potențiale. Energia regenerabilă ieftină este importantă din mai multe motive, inclusiv pentru combaterea bolilor infecțioase.

                                           Domeniul farmaceutic

La sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XX-lea, New York a devenit gazda Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale (acum Universitatea Rockefeller). Institutul este locul unde s-a născut industria farmaceutică modernă. Institutul a pionierat multe dintre abordările pe care industria farmaceutică le utilizează astăzi, inclusiv prepararea serurilor de vaccin, pentru mai bine sau mai rău. Vaccinul folosit în experimentul Fort Riley, pe soldați, a fost dezvoltat în cai.

Datele privind mortalitatea din SUA de la începutul secolului XX până în 1965 indică în mod clar că apa curată, toaletele, sistemele eficiente de canalizare și alimentele refrigerate, toate s-au combinat pentru a reduce eficient mortalitatea cauzată de bolile infecțioase, înainte ca vaccinurile pentru aceste boli să devină disponibile.

Medicii și producătorii de medicamente și-au arogat meritul pentru reducerea mortalității cauzate de boala infecțioasă, merit care aparține, în mod legal, constructorilor subteranelor urbane, instalatorilor, electricienilor și inginerilor?

Dacă vanitatea de la Institutul Rockefeller din 1918 a produs o boală pandemică, care a ucis milioane de oameni, ce lecții putem învăța și aplica în 2018?

                              Boala nu a fost de origine spaniolă

În timp ce urmăream un episod al emisiunii ”American Experience” (Experiența Americană) pe PBS acum câteva luni, am fost surprins să aud că primele cazuri de ”gripă spaniolă” au apărut la Fort Riley, Kansas în 1918.

M-am gândit: cum este posibil acest eveniment istoric important să fie atât de greșit etichetat cu 100 de ani în urmă și niciodată corectat?

De ce ”spaniolă”?

Spania era una dintre puținele țări care nu au fost implicate în primul război mondial. Majoritatea țărilor implicate în război și-au cenzurat presa.

Fără preocupări legate de cenzură, cele mai vechi declarații de presă ale numărului mare de persoane care au murit din cauza de bolii, au venit din Spania. Țările aflate în conflict nu au vrut să sperie în continuare trupele, așa că toți erau mulțumiți de țapul ispășitor din Spania. Soldaților din toate părțile li s-ar fi cerut să treacă pe pământul nimănui, sub focul mitralierei, care era și așa destul de înfricoșător, fără să mai știe că tranșeele erau terenul de răspândire a bolii.

După o sută de ani, a trecut suficient de mult timp încât să renunțăm la ”spaniolă” în toate discuțiile despre această pandemie. Dacă gripa a început la o bază militară americană din Kansas, atunci boala ar putea și ar trebui să fie denumită mai bine.

Pentru a preveni dezastrele viitoare, SUA (și restul lumii) trebuie să analizeze cu atenție ceea ce a provocat pandemia.

Este posibil ca unul dintre motivele pentru care gripa spaniolă nu a fost niciodată corectată este tocmai pentru că ajută la ascunderea originii pandemiei.

Dacă originea pandemiei a implicat un experiment privind vaccinarea, asupra soldaților americani, atunci SUA ar putea prefera să o numească ”gripă spaniolă” în locul ”Bacteriilor de la Fort Riley din 1918” sau ceva similar. Gripa spaniolă a început în locul în care s-a administrat acest vaccin bacterian experimental, devenind principalul suspect ca sursă a infecțiilor bacteriene ce au ucis atât de mulți oameni.

Ar fi mult mai dificil să menținem mantra de marketing a ”vaccinurilor care salvează vieți”, dacă un experiment cu vaccinuri provenind din Statele Unite, în timpul anilor de producție primitivă, a cauzat decesul a 50-100 de milioane de oameni.

”Vaccinurile salvează vieți … cu excepția faptului că am ucis 50-100 de milioane de oameni în 1918-19” este un slogan de vânzări mult mai puțin eficient decât simplul ”vaccinurile salvează vieți”.

    Boala care a ucis atât de mulți oameni nu a fost gripă și nici virus. A fost bacteriană.

La mijlocul anilor 2000 s-au discutat multe despre ”pregătirea pentru pandemie”. Producătorii de vaccinuri împotriva gripei din Statele Unite au primit miliarde de dolari de la contribuabili, pentru a dezvolta vaccinuri, pentru a ne asigura că nu avem o altă ”gripă” pandemică letală, ca în 1918-1919.

Capitalizarea pe sintagma de gripă a gripei spaniole i-a ajutat pe producătorii de vaccinuri să facă rost de cecuri de miliarde de dolari de la guverne, chiar dacă oamenii de știință au știut la acea vreme că pneumonia bacteriană a fost ucigașul real.

Nu este doar părerea mea că pneumonia bacteriană a fost adevăratul ucigaș – mii de autopsii confirmă acest fapt.

Potrivit unui studiu al Institutului Național de Sănătate din 2008, pneumonia bacteriană a fost ucigașul în minim 92,7% din autopsiile examinate în anii 1918-19. A fost probabil mai mare de 92,7%.

Cercetătorii au analizat mai mult de 9000 de autopsii și ”nu au existat rezultate negative (bacteriene) ale culturii pulmonare”.

”… În cele 68 de serii de autopsie de înaltă calitate, în care s-ar putea exclude posibilitatea unor culturi negative nedeclarate, 92,7% din culturile pulmonare de la autopsie au fost pozitive pentru ≥1 (cel puțin o) bacterie. … într-un studiu cu aproximativ 9000 de subiecți, care au fost urmăriți de la prezentarea clinică cu gripa până la rezolvare sau autopsie, cercetătorii au obținut, cu tehnica sterilă, culturi de pneumococi sau streptococi, în 164 din 167 de probe de țesut pulmonar.

Au existat 89 de culturi pure de pneumococi; 19 culturi din care s-au recuperat numai streptococi; 34 care au produs amestecuri de pneumococi și / sau streptococi; 22 care a produs un amestec de pneumococi, streptococi și alte organisme (pneumococi și streptococi nonhemolitici); și 3 care au dat numai streptococi nonhemolitici. Nu au existat rezultate negative ale culturii pulmonare.” (3)

Pneumococi sau streptococi s-au găsit în ”164 din 167 de probe de țesut pulmonar” autopsiate. Aceasta înseamnă 98,2%. Bacteria a fost ucigașul.

         Care este originea pneumoniei bacteriene a „gripei spaniole” din 1918-19?

Când Statele Unite au declarat război în aprilie 1917, industria farmaceutică incipientă a obținut ceva pe care nu l-au avut înainte – o mare cantitate de subiecți umani de test, sub forma primului proiect al armatei americane.

Înainte de război, în 1917, armata americană era formată din 286.000 de bărbați. După război, în 1920, armata americană s-a desființat și avea 296.000 de bărbați.

În timpul războiului din anii 1918-1919, armata americană s-a umflat la 6.000.000 de bărbați, 2.000.000 de bărbați fiind trimiși peste hotare. Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale a profitat de acest nou zăcământ de cobai umani, pentru a efectua experimente de vaccinare.

RAPORT CU PRIVIRE LA VACCINAREA ANTIMENINGITĂ ȘI OBSERVAȚII ASUPRA AGLUTININEI ÎN SÂNGELE PURTĂTORILOR CRONICI DE MENINGOCOC
de Frederick L. Gates
De la Spitalul Bazei Fort Riley, Kansas, și Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale, New York.
Primit pe 20 Iulie 1918

(Nota autorului: vă rog citiți raportul despre Fort Riley în întregime, astfel puteți aprecia neglijența experimentului desfășurat pe aceste trupe.)

Între 21 ianuarie și 4 iunie 1918, dr. Gates raportează un experiment, în care soldaților li s-au administrat 3 doze de vaccin împotriva meningitei bacteriene. Cei care conduceau experimentul asupra soldaților nu au făcut decât să dozeze un ser vaccinal dezvoltat în cai.

Regimul de vaccinare a fost conceput pentru a se folosi 3 doze. 4.792 de bărbați au primit prima doză, dar numai 4.257 au primit a doua doză (în scădere cu 11%) și doar 3702 au primit toate cele trei doze (în scădere cu 22,7%).

Un total de 1090 de bărbați nu mai era acolo pentru a treia doză. Ce sa întâmplat cu acești soldați? Au fost expediați în est cu trenul, din Kansas, pentru a urca pe o navă spre Europa? Au fost în spitalul Fort Riley? Raportul Dr. Gates nu ne spune.

Un articol care însoțește emisiunea ”American Experience” pe care am urmărit-o face ceva lumină despre ce ar putea fi cu acești 1090 de oameni. Gates și-a început experimentele în ianuarie 1918.

Până în luna martie a aceluiași an, ”100 de bărbați, pe zi” intrau în infirmerie la Fort Riley.

Lipsesc unii dintre acești bărbați din raportul Dr. Gates – cei care nu au primit a doua sau a treia doză?

”… La scurt timp înainte de micul dejun, luni, 11 martie, va cădea primul domino, semnalând începerea primului val al gripei din 1918.

Bucătarul companiei, Albert Gitchell, s-a prezentat la infirmeria campusului, plângându-se de ”o răceală rea”.

Chiar după el, a venit căpitanul Lee W. Drake, cu o plângere similară.

Până la prânz, chirurgul campusului, Edward R. Schreiner, avea în grijă peste 100 de bolnavi, toți suferind aparent de aceeași maladie … ”(5)

Gates afirmă că mai mulți bărbați din experiment au avut simptome asemănătoare gripei: tuse, vărsături și diaree, după primirea vaccinului.

Aceste simptome au fost un dezastru pentru bărbații care trăiau în barăci, călătoreau pe trenuri până la coasta atlantică, navigau spre Europa și trăiau și se luptau în tranșee.

Condițiile nesanitare de la fiecare pas al călătoriei reprezintă un mediu ideal pentru răspândirea unei boli contagioase ca pneumonia bacteriană.

Din raportul Dr. Gates:

”Reacții — … Au fost observate mai multe cazuri de slăbiciune a intestinelor sau diaree tranzitorie. Acest simptom nu a fost întâlnit înainte. Ancheta atentă a cazurilor individuale a adus adesea informații despre faptul că bărbații care s-au plâns de efectele vaccinării suferiseră de guturai ușor, bronșită etc. la momentul injectării.”

”Uneori reacția a fost inițiată ca răcire sau ca o senzație de frig și un număr de bărbați s-au plâns de febră sau senzații de febră în timpul nopții următoare.

Următoarea ca frecvență a fost greața (ocazional vărsături), amețeli și dureri generale la nivelul articulațiilor și mușchilor, care, în câteva cazuri, au fost localizate în special în zona gâtului sau cea lombară, provocând gât rigid sau rigiditate a spatelui. Câteva injecții au fost urmate de diaree.

Reacțiile, prin urmare, simulează ocazional declanșarea meningitei epidemice și câțiva bărbați vaccinați au fost trimiși ca suspecți la spitalului bazei, pentru diagnostic.”(4).

Potrivit lui Gates, ei au injectat în soldați doze aleatoare dintr-un vaccin experimental contra meningitei bacteriene. Ulterior, unii dintre soldați aveau simptome care ”simulează” meningita, dar dr. Gates avansează afirmația fantastică că nu era meningită reală.

Soldații au dezvoltat simptome asemănătoare gripei. Meningita bacteriană, atunci și acum, este cunoscută că mimează simptome asemănătoare gripei. (6)

Poate similitudinea simptomelor precoce ale meningitei bacteriene și ale pneumoniei bacteriene cu simptomele de gripă este motivul pentru care experimentele vaccinului de la Fort Riley au reușit să scape de sub control, ca o potențială cauză a gripei spaniole, timp de 100 de ani și numărăm (anii) în continuare.

             Cum s-a răspândit atât de rapid „gripa spaniolă”?

Există un element al unei furtuni perfecte, în modul în care se răspândesc bacteriile lui Gates. Primul război mondial s-a încheiat la numai 10 luni după primele injecții.

Din nefericire pentru cei 50-100 de milioane care au murit, acei soldați injectați cu bacterii cultivate pe cai s-au mișcat repede în aceste 10 luni.

Un articol din 2008 pe site-ul CDC descrie modul în care soldații bolnavi din războiul mondial ar fi putut transmite bacteriile la alții, devenind ”adulți-nor” (purtători, gazdă).

În cele din urmă, pentru perioade scurte și în grade diferite, gazdele afectate au devenit ”adulți-nor”, care au crescut aerosolizarea coloniilor bacteriene, în special pneumococci, streptococi hemolitici, H. influenzae și S. aureus.

Timp de câteva zile, în timpul epidemiilor locale – în special în locațiile aglomerate, cum ar fi spitalele, taberele militare, navele de trupe și minele (și tranșele) – unele persoane au fost sensibile imunologic, infectate sau s-au recuperat din infecții cu virus gripal.

Persoanele cu infecții active și-au aerosolizat bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași ”spații de respirație” – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora. (1)

De trei ori în raportul său cu privire la experimentul vaccinal de la Fort Riley, dr. Gates afirmă că unii soldați au avut o ”reacție severă” indicând ”o susceptibilitate individuală neobișnuită la vaccin”.

În timp ce vaccinul i-a făcut pe mulți bolnavi, i-a ucis doar pe cei care erau susceptibili la acest lucru. Cei care s-au îmbolnăvit și au supraviețuit, au devenit ”adulți-nor” (purtători), care au răspândit bacteriile la alții, ceea ce a creat mai mulți ”adulți-nor”, răspândindu-se astfel în alte locuri, unde a ucis susceptibilii, repetând ciclul până când nu mai erau condiții de război și nu mai existau milioane de soldați să se experimenteze.

Scorul deceselor în trupele americane a fost enorm și este bine documentat. Dr. Carol Byerly descrie modul în care ”gripa” a călătorit ca un foc sălbatic, prin intermediul armatei americane. (puneți ”bacterii”, în locul termenilor ”gripă” sau ”virus”, ai dr. Byerly):

”… Paisprezece dintre cele mai mari tabere de antrenament au raportat focare de gripă în martie, aprilie sau mai, iar unele dintre trupele infectate au purtat virusul cu ei, la bordul navelor, în Franța …

În timp ce soldații din tranșee s-au îmbolnăvit, militarii i-au evacuat din liniile frontale și i-au înlocuit cu bărbați sănătoși.

Acest proces a adus continuu virusul în contact cu noi gazde – tineri, soldați sănătoși, în care s-ar putea adapta, reproduce și deveni extrem de virulenți, fără pericol de epuizare.

… Înainte de interzicerea oricărei interdicții de călătorie, un contingent de trupe de înlocuire a plecat din Camp Devens (în afara orașului Boston) pentru Camp Upton, Long Island, punctul de debarcare al Armatei pentru Franța și a adus gripa cu ei.

Oficiali medicali de la Upton au declarat că a apărut ‘brusc’ pe 13 septembrie 1918, cu 38 de internări în spital, urmate de 86 a doua zi și 193 de următoarea.

Internările în spital au atins maximul de 483 pe 4 octombrie, iar timp de 40 de zile Camp Upton a trimis 6.131 de bărbați la spital, pentru gripă. Unii au dezvoltat pneumonie atât de repede, încât medicii i-au diagnosticat observând pur și simplu pacientul, mai degrabă decât ascultându-le plămânii … ” (7)

Statele Unite nu au fost singura țară în posesia vaccinului bacterian experimental al Institutului Rockefeller.

Un raport din 1919 al Institutului afirmă: ”Ar trebui să se facă referire la faptul că, înainte ca Statele Unite să intre în război (în aprilie 1917), Institutul a reluat pregătirea serului antimeningococic, pentru a satisface cererile Angliei, Franței, Belgiei, Italiei și a altor țări.”

Același raport afirmă: ”Pentru a răspunde cererii brusc crescute de seruri curative elaborate la Institut, a fost construit rapid un grajd special pentru cai …” (8)

Un ser experimental antimeningococic realizat pe cai și injectat în soldați care intrau în condițiile de trai înghesuit și nesanitar de război … ce ar putea merge prost?

Este serul bacterian făcut pe cai, de la Institutul Rockefeller, care a fost injectat în soldați americani și distribuit în numeroase alte țări, responsabil de uciderea a 50-100 de milioane de persoane prin infecții pulmonare bacteriene, în 1918-19?

Institutul spune că a distribuit serul bacterian în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări în timpul primului război mondial. Nu se știe suficient cum aceste țări au experimentat pe soldații lor.

Sper că cercetătorii independenți vor examina sincer aceste întrebări.

 

               Drumul spre iad este pavat cu intenții bune

 

Nu cred că cineva implicat în aceste experimente vaccinale încearca să facă rău cuiva.

Unii vor vedea numele de Rockefeller și vor țipa ”Iluminati!”. Sau ”triați turma!”

Nu cred că asta s-a întâmplat.

Cred că vanitatea medicală obișnuită este cea responsabilă – doctorii ”se joacă de-a Dumnezeu”, gândindu-se că pot îmblânzi natura, fără a crea probleme neprevăzute.

Despre mândria medicală, nu cred că situația s-a schimbat semnificativ în ultimii 100 de ani.

 

 

Sursa: saccsiv.wordpress.com