DUPĂ 100 DE ANI, DOCUMENTE RECENT ANALIZATE VORBESC DESPRE O POSIBILĂ FOLOSIRE A ”GRIPEI SPANIOLE” CA PRETEXT PENTRU ACOPERIREA NEREUȘITEI UNUI VACCIN EXPERIMENTAL MILITAR DIN 1918 CARE A UCIS ÎNTRE 50 ȘI 100 DE MILIOANE DE OAMENI ?

 

 

 

DOSAR ULTRASECRET:

„GRIPA SPANIOLĂ”A FOST FOLOSITĂ CA PRETEXT PENTRU NEREUȘITA UNUI VACCIN EXPERIMENTAL MILITAR DIN 1918 CARE A UCIS ÎNTRE 50 ȘI 100 DE MILIOANE DE OAMENI ?

E posibil ca un vaccin experimental din anii 1918-19 să fi ucis 50-100 milioane de oameni. Un vaccin experimental pe soldații SUA a cauzat „gripa spaniolă”?

de Kevin Barry, Președinte
First Freedoms, Inc.

„Gripa spaniolă” a ucis aproximativ 50-100 de milioane de oameni, în timpul unei pandemii din anii 1918-19. Dar dacă povestea care ni s-a spus despre această pandemie nu este adevărată?

Dar dacă, în schimb, infecția ucigașă nu a fost nici gripa, nici de origine spaniolă?

Documente  recent analizate dezvăluie că „gripa spaniolă” ar fi putut să fie un experiment cu vaccinuri militare, care a mers prost.

Privind retrospectiv, la aniversarea a 100 de ani de la sfârșitul primului război mondial, trebuie să cercetăm mai adânc, pentru a rezolva acest mister.

Sumar

• Motivul pentru care tehnologia modernă nu a reușit să identifice tulpina de gripă ucigașă din această pandemie este pentru că nu gripa a fost ucigașul.

• Mai mulți soldați au murit în timpul primului război mondial de această boală, decât de gloanțe.

• Pandemia nu era gripă. Se estimează că 95% (sau mai mult) dintre decese au fost cauzate de pneumonie bacteriană, nu de virus gripal.

• Pandemia nu era de origine spaniolă. Primele cazuri de pneumonie bacteriană din 1918 au apărut la o bază militară din Fort Riley, Kansas.

• Din 21 ianuarie până în 4 iunie 1918, un vaccin experimental de meningită bacteriană, cultivat pe cai, de către Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale din New York, a fost injectat în soldații de la Fort Riley.

• În restul anului 1918, acești soldați – care trăiau adesea și călătoreau în condiții sanitare precare – au fost trimiși în Europa pentru a lupta, au răspândit bacterii la fiecare oprire dintre Kansas și tranșele de la frontierele Franței.

• Un studiu descrie soldați ”cu infecții active, (care) aerosolizau bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași ‘spații de respirație’ – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora.” (1)

• ”Gripa spaniolă” a atacat oamenii sănătoși în primul rând. Pneumonia bacteriană atacă oamenii în primul rând. Gripa atacă mai ales persoanele tinere, în vârstă și pe cele imuno-compromise.

• Când s-a încheiat primul război mondial, la 11 noiembrie 1918, soldații s-au întors în țările lor de origine și în avanposturile coloniale, răspândind pneumonia bacteriană ucigașă la nivel mondial.

• În timpul primului război mondial, Institutul Rockefeller a trimis serul antimeningococic și în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări, ajutând la răspândirea epidemiei la nivel mondial.

În timpul pandemiei din 1918-1919, așa-numita ”gripă spaniolă”, au fost ucise 50-100 de milioane de oameni, inclusiv mulți soldați.

Mulți oameni nu-și dau seama că boala a ucis mult mai mulți soldați, ai tuturor combatanților, decât mitralierele sau gazul-muștar sau orice altceva asociat de obicei cu Primul Război Mondial.

Am o legătură personală cu gripa spaniolă. Printre cei uciși de boală în 1918-19 sunt membri ai ambelor familii ale părinților mei.

Din partea tatălui meu, bunica lui, Sadie Hoyt a murit din cauza pneumoniei în 1918. Sadie a fost Șefă a Gărzii în marină. Moartea ei a făcut ca bunica mea Rosemary și sora ei Anita să fie crescute de mătușa lor. Sora lui Sadie, Marian, s-a înrolat și ea în marină. A murit din cauza ”gripei” în 1919.

Din partea mamei mele, două surori ale tatălui ei au murit în copilărie. Toți membrii familiei care au murit locuiau în New York City.

Bănuiesc că multe familii americane și multe familii din întreaga lume au fost afectate în mod similar de misterioasa gripă spaniolă.

În 1918, ”influenza” sau gripa a fost un termen cuprinzător pentru boală de origine necunoscută. Nu a avut semnificația specifică pe care o are astăzi.

A însemnat o boală misterioasă care a căzut din cer. De fapt, ”influenza” vine din latinescul medieval ”influential”, care într-un sens astrologic, înseamnă o vizită sub influența stelelor.

De ce are importanță acum ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 100 de ani?

Între 1900-1920, s-au depus eforturi enorme în lumea industrializată pentru a construi o societate mai bună. Voi folosi New York ca exemplu, pentru a discuta trei schimbări majore în societate, care au avut loc în NY în acel moment, precum și impactul lor asupra mortalității cauzate de bolile infecțioase.

                                       Apă curată și salubritate

La sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea, New York-ul a construit un sistem extraordinar pentru a aduce în oraș apă curată de la Catskills, un sistem încă folosit astăzi. New York, de asemenea, a construit peste 6000 de mile de rețea de canalizare, pentru a colecta și a trata deșeurile, protejând apa potabilă. Organizația Mondială a Sănătății recunoaște importanța apei curate și a salubrității în combaterea bolilor infecțioase. (2)

                                                   Electricitatea

La sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului XX, New York a construit o rețea electrică și a conectat orașul, astfel încât electricitatea era disponibilă în fiecare casă. Electricitatea permite refrigerarea. Refrigerarea este un erou nenumit, ca beneficiu pentru sănătatea publică. Atunci când produsele alimentare sunt refrigerate de la fermă până la masă, publicul este protejat de bolile infecțioase potențiale. Energia regenerabilă ieftină este importantă din mai multe motive, inclusiv pentru combaterea bolilor infecțioase.

                                           Domeniul farmaceutic

La sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XX-lea, New York a devenit gazda Institutului Rockefeller pentru Cercetări Medicale (acum Universitatea Rockefeller). Institutul este locul unde s-a născut industria farmaceutică modernă. Institutul a pionierat multe dintre abordările pe care industria farmaceutică le utilizează astăzi, inclusiv prepararea serurilor de vaccin, pentru mai bine sau mai rău. Vaccinul folosit în experimentul Fort Riley, pe soldați, a fost dezvoltat în cai.

Datele privind mortalitatea din SUA de la începutul secolului XX până în 1965 indică în mod clar că apa curată, toaletele, sistemele eficiente de canalizare și alimentele refrigerate, toate s-au combinat pentru a reduce eficient mortalitatea cauzată de bolile infecțioase, înainte ca vaccinurile pentru aceste boli să devină disponibile.

Medicii și producătorii de medicamente și-au arogat meritul pentru reducerea mortalității cauzate de boala infecțioasă, merit care aparține, în mod legal, constructorilor subteranelor urbane, instalatorilor, electricienilor și inginerilor?

Dacă vanitatea de la Institutul Rockefeller din 1918 a produs o boală pandemică, care a ucis milioane de oameni, ce lecții putem învăța și aplica în 2018?

                              Boala nu a fost de origine spaniolă

În timp ce urmăream un episod al emisiunii ”American Experience” (Experiența Americană) pe PBS acum câteva luni, am fost surprins să aud că primele cazuri de ”gripă spaniolă” au apărut la Fort Riley, Kansas în 1918.

M-am gândit: cum este posibil acest eveniment istoric important să fie atât de greșit etichetat cu 100 de ani în urmă și niciodată corectat?

De ce ”spaniolă”?

Spania era una dintre puținele țări care nu au fost implicate în primul război mondial. Majoritatea țărilor implicate în război și-au cenzurat presa.

Fără preocupări legate de cenzură, cele mai vechi declarații de presă ale numărului mare de persoane care au murit din cauza de bolii, au venit din Spania. Țările aflate în conflict nu au vrut să sperie în continuare trupele, așa că toți erau mulțumiți de țapul ispășitor din Spania. Soldaților din toate părțile li s-ar fi cerut să treacă pe pământul nimănui, sub focul mitralierei, care era și așa destul de înfricoșător, fără să mai știe că tranșeele erau terenul de răspândire a bolii.

După o sută de ani, a trecut suficient de mult timp încât să renunțăm la ”spaniolă” în toate discuțiile despre această pandemie. Dacă gripa a început la o bază militară americană din Kansas, atunci boala ar putea și ar trebui să fie denumită mai bine.

Pentru a preveni dezastrele viitoare, SUA (și restul lumii) trebuie să analizeze cu atenție ceea ce a provocat pandemia.

Este posibil ca unul dintre motivele pentru care gripa spaniolă nu a fost niciodată corectată este tocmai pentru că ajută la ascunderea originii pandemiei.

Dacă originea pandemiei a implicat un experiment privind vaccinarea, asupra soldaților americani, atunci SUA ar putea prefera să o numească ”gripă spaniolă” în locul ”Bacteriilor de la Fort Riley din 1918” sau ceva similar. Gripa spaniolă a început în locul în care s-a administrat acest vaccin bacterian experimental, devenind principalul suspect ca sursă a infecțiilor bacteriene ce au ucis atât de mulți oameni.

Ar fi mult mai dificil să menținem mantra de marketing a ”vaccinurilor care salvează vieți”, dacă un experiment cu vaccinuri provenind din Statele Unite, în timpul anilor de producție primitivă, a cauzat decesul a 50-100 de milioane de oameni.

”Vaccinurile salvează vieți … cu excepția faptului că am ucis 50-100 de milioane de oameni în 1918-19” este un slogan de vânzări mult mai puțin eficient decât simplul ”vaccinurile salvează vieți”.

    Boala care a ucis atât de mulți oameni nu a fost gripă și nici virus. A fost bacteriană.

La mijlocul anilor 2000 s-au discutat multe despre ”pregătirea pentru pandemie”. Producătorii de vaccinuri împotriva gripei din Statele Unite au primit miliarde de dolari de la contribuabili, pentru a dezvolta vaccinuri, pentru a ne asigura că nu avem o altă ”gripă” pandemică letală, ca în 1918-1919.

Capitalizarea pe sintagma de gripă a gripei spaniole i-a ajutat pe producătorii de vaccinuri să facă rost de cecuri de miliarde de dolari de la guverne, chiar dacă oamenii de știință au știut la acea vreme că pneumonia bacteriană a fost ucigașul real.

Nu este doar părerea mea că pneumonia bacteriană a fost adevăratul ucigaș – mii de autopsii confirmă acest fapt.

Potrivit unui studiu al Institutului Național de Sănătate din 2008, pneumonia bacteriană a fost ucigașul în minim 92,7% din autopsiile examinate în anii 1918-19. A fost probabil mai mare de 92,7%.

Cercetătorii au analizat mai mult de 9000 de autopsii și ”nu au existat rezultate negative (bacteriene) ale culturii pulmonare”.

”… În cele 68 de serii de autopsie de înaltă calitate, în care s-ar putea exclude posibilitatea unor culturi negative nedeclarate, 92,7% din culturile pulmonare de la autopsie au fost pozitive pentru ≥1 (cel puțin o) bacterie. … într-un studiu cu aproximativ 9000 de subiecți, care au fost urmăriți de la prezentarea clinică cu gripa până la rezolvare sau autopsie, cercetătorii au obținut, cu tehnica sterilă, culturi de pneumococi sau streptococi, în 164 din 167 de probe de țesut pulmonar.

Au existat 89 de culturi pure de pneumococi; 19 culturi din care s-au recuperat numai streptococi; 34 care au produs amestecuri de pneumococi și / sau streptococi; 22 care a produs un amestec de pneumococi, streptococi și alte organisme (pneumococi și streptococi nonhemolitici); și 3 care au dat numai streptococi nonhemolitici. Nu au existat rezultate negative ale culturii pulmonare.” (3)

Pneumococi sau streptococi s-au găsit în ”164 din 167 de probe de țesut pulmonar” autopsiate. Aceasta înseamnă 98,2%. Bacteria a fost ucigașul.

         Care este originea pneumoniei bacteriene a „gripei spaniole” din 1918-19?

Când Statele Unite au declarat război în aprilie 1917, industria farmaceutică incipientă a obținut ceva pe care nu l-au avut înainte – o mare cantitate de subiecți umani de test, sub forma primului proiect al armatei americane.

Înainte de război, în 1917, armata americană era formată din 286.000 de bărbați. După război, în 1920, armata americană s-a desființat și avea 296.000 de bărbați.

În timpul războiului din anii 1918-1919, armata americană s-a umflat la 6.000.000 de bărbați, 2.000.000 de bărbați fiind trimiși peste hotare. Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale a profitat de acest nou zăcământ de cobai umani, pentru a efectua experimente de vaccinare.

RAPORT CU PRIVIRE LA VACCINAREA ANTIMENINGITĂ ȘI OBSERVAȚII ASUPRA AGLUTININEI ÎN SÂNGELE PURTĂTORILOR CRONICI DE MENINGOCOC
de Frederick L. Gates
De la Spitalul Bazei Fort Riley, Kansas, și Institutul Rockefeller pentru Cercetări Medicale, New York.
Primit pe 20 Iulie 1918

(Nota autorului: vă rog citiți raportul despre Fort Riley în întregime, astfel puteți aprecia neglijența experimentului desfășurat pe aceste trupe.)

Între 21 ianuarie și 4 iunie 1918, dr. Gates raportează un experiment, în care soldaților li s-au administrat 3 doze de vaccin împotriva meningitei bacteriene. Cei care conduceau experimentul asupra soldaților nu au făcut decât să dozeze un ser vaccinal dezvoltat în cai.

Regimul de vaccinare a fost conceput pentru a se folosi 3 doze. 4.792 de bărbați au primit prima doză, dar numai 4.257 au primit a doua doză (în scădere cu 11%) și doar 3702 au primit toate cele trei doze (în scădere cu 22,7%).

Un total de 1090 de bărbați nu mai era acolo pentru a treia doză. Ce sa întâmplat cu acești soldați? Au fost expediați în est cu trenul, din Kansas, pentru a urca pe o navă spre Europa? Au fost în spitalul Fort Riley? Raportul Dr. Gates nu ne spune.

Un articol care însoțește emisiunea ”American Experience” pe care am urmărit-o face ceva lumină despre ce ar putea fi cu acești 1090 de oameni. Gates și-a început experimentele în ianuarie 1918.

Până în luna martie a aceluiași an, ”100 de bărbați, pe zi” intrau în infirmerie la Fort Riley.

Lipsesc unii dintre acești bărbați din raportul Dr. Gates – cei care nu au primit a doua sau a treia doză?

”… La scurt timp înainte de micul dejun, luni, 11 martie, va cădea primul domino, semnalând începerea primului val al gripei din 1918.

Bucătarul companiei, Albert Gitchell, s-a prezentat la infirmeria campusului, plângându-se de ”o răceală rea”.

Chiar după el, a venit căpitanul Lee W. Drake, cu o plângere similară.

Până la prânz, chirurgul campusului, Edward R. Schreiner, avea în grijă peste 100 de bolnavi, toți suferind aparent de aceeași maladie … ”(5)

Gates afirmă că mai mulți bărbați din experiment au avut simptome asemănătoare gripei: tuse, vărsături și diaree, după primirea vaccinului.

Aceste simptome au fost un dezastru pentru bărbații care trăiau în barăci, călătoreau pe trenuri până la coasta atlantică, navigau spre Europa și trăiau și se luptau în tranșee.

Condițiile nesanitare de la fiecare pas al călătoriei reprezintă un mediu ideal pentru răspândirea unei boli contagioase ca pneumonia bacteriană.

Din raportul Dr. Gates:

”Reacții — … Au fost observate mai multe cazuri de slăbiciune a intestinelor sau diaree tranzitorie. Acest simptom nu a fost întâlnit înainte. Ancheta atentă a cazurilor individuale a adus adesea informații despre faptul că bărbații care s-au plâns de efectele vaccinării suferiseră de guturai ușor, bronșită etc. la momentul injectării.”

”Uneori reacția a fost inițiată ca răcire sau ca o senzație de frig și un număr de bărbați s-au plâns de febră sau senzații de febră în timpul nopții următoare.

Următoarea ca frecvență a fost greața (ocazional vărsături), amețeli și dureri generale la nivelul articulațiilor și mușchilor, care, în câteva cazuri, au fost localizate în special în zona gâtului sau cea lombară, provocând gât rigid sau rigiditate a spatelui. Câteva injecții au fost urmate de diaree.

Reacțiile, prin urmare, simulează ocazional declanșarea meningitei epidemice și câțiva bărbați vaccinați au fost trimiși ca suspecți la spitalului bazei, pentru diagnostic.”(4).

Potrivit lui Gates, ei au injectat în soldați doze aleatoare dintr-un vaccin experimental contra meningitei bacteriene. Ulterior, unii dintre soldați aveau simptome care ”simulează” meningita, dar dr. Gates avansează afirmația fantastică că nu era meningită reală.

Soldații au dezvoltat simptome asemănătoare gripei. Meningita bacteriană, atunci și acum, este cunoscută că mimează simptome asemănătoare gripei. (6)

Poate similitudinea simptomelor precoce ale meningitei bacteriene și ale pneumoniei bacteriene cu simptomele de gripă este motivul pentru care experimentele vaccinului de la Fort Riley au reușit să scape de sub control, ca o potențială cauză a gripei spaniole, timp de 100 de ani și numărăm (anii) în continuare.

             Cum s-a răspândit atât de rapid „gripa spaniolă”?

Există un element al unei furtuni perfecte, în modul în care se răspândesc bacteriile lui Gates. Primul război mondial s-a încheiat la numai 10 luni după primele injecții.

Din nefericire pentru cei 50-100 de milioane care au murit, acei soldați injectați cu bacterii cultivate pe cai s-au mișcat repede în aceste 10 luni.

Un articol din 2008 pe site-ul CDC descrie modul în care soldații bolnavi din războiul mondial ar fi putut transmite bacteriile la alții, devenind ”adulți-nor” (purtători, gazdă).

În cele din urmă, pentru perioade scurte și în grade diferite, gazdele afectate au devenit ”adulți-nor”, care au crescut aerosolizarea coloniilor bacteriene, în special pneumococci, streptococi hemolitici, H. influenzae și S. aureus.

Timp de câteva zile, în timpul epidemiilor locale – în special în locațiile aglomerate, cum ar fi spitalele, taberele militare, navele de trupe și minele (și tranșele) – unele persoane au fost sensibile imunologic, infectate sau s-au recuperat din infecții cu virus gripal.

Persoanele cu infecții active și-au aerosolizat bacteriile care le colonizau nasul și gâtul, în timp ce alții – adesea, din aceleași ”spații de respirație” – au fost profund sensibili la invazia și diseminarea rapidă în plămânii lor a propriilor bacterii colonizatoare sau ale altora. (1)

De trei ori în raportul său cu privire la experimentul vaccinal de la Fort Riley, dr. Gates afirmă că unii soldați au avut o ”reacție severă” indicând ”o susceptibilitate individuală neobișnuită la vaccin”.

În timp ce vaccinul i-a făcut pe mulți bolnavi, i-a ucis doar pe cei care erau susceptibili la acest lucru. Cei care s-au îmbolnăvit și au supraviețuit, au devenit ”adulți-nor” (purtători), care au răspândit bacteriile la alții, ceea ce a creat mai mulți ”adulți-nor”, răspândindu-se astfel în alte locuri, unde a ucis susceptibilii, repetând ciclul până când nu mai erau condiții de război și nu mai existau milioane de soldați să se experimenteze.

Scorul deceselor în trupele americane a fost enorm și este bine documentat. Dr. Carol Byerly descrie modul în care ”gripa” a călătorit ca un foc sălbatic, prin intermediul armatei americane. (puneți ”bacterii”, în locul termenilor ”gripă” sau ”virus”, ai dr. Byerly):

”… Paisprezece dintre cele mai mari tabere de antrenament au raportat focare de gripă în martie, aprilie sau mai, iar unele dintre trupele infectate au purtat virusul cu ei, la bordul navelor, în Franța …

În timp ce soldații din tranșee s-au îmbolnăvit, militarii i-au evacuat din liniile frontale și i-au înlocuit cu bărbați sănătoși.

Acest proces a adus continuu virusul în contact cu noi gazde – tineri, soldați sănătoși, în care s-ar putea adapta, reproduce și deveni extrem de virulenți, fără pericol de epuizare.

… Înainte de interzicerea oricărei interdicții de călătorie, un contingent de trupe de înlocuire a plecat din Camp Devens (în afara orașului Boston) pentru Camp Upton, Long Island, punctul de debarcare al Armatei pentru Franța și a adus gripa cu ei.

Oficiali medicali de la Upton au declarat că a apărut ‘brusc’ pe 13 septembrie 1918, cu 38 de internări în spital, urmate de 86 a doua zi și 193 de următoarea.

Internările în spital au atins maximul de 483 pe 4 octombrie, iar timp de 40 de zile Camp Upton a trimis 6.131 de bărbați la spital, pentru gripă. Unii au dezvoltat pneumonie atât de repede, încât medicii i-au diagnosticat observând pur și simplu pacientul, mai degrabă decât ascultându-le plămânii … ” (7)

Statele Unite nu au fost singura țară în posesia vaccinului bacterian experimental al Institutului Rockefeller.

Un raport din 1919 al Institutului afirmă: ”Ar trebui să se facă referire la faptul că, înainte ca Statele Unite să intre în război (în aprilie 1917), Institutul a reluat pregătirea serului antimeningococic, pentru a satisface cererile Angliei, Franței, Belgiei, Italiei și a altor țări.”

Același raport afirmă: ”Pentru a răspunde cererii brusc crescute de seruri curative elaborate la Institut, a fost construit rapid un grajd special pentru cai …” (8)

Un ser experimental antimeningococic realizat pe cai și injectat în soldați care intrau în condițiile de trai înghesuit și nesanitar de război … ce ar putea merge prost?

Este serul bacterian făcut pe cai, de la Institutul Rockefeller, care a fost injectat în soldați americani și distribuit în numeroase alte țări, responsabil de uciderea a 50-100 de milioane de persoane prin infecții pulmonare bacteriene, în 1918-19?

Institutul spune că a distribuit serul bacterian în Anglia, Franța, Belgia, Italia și în alte țări în timpul primului război mondial. Nu se știe suficient cum aceste țări au experimentat pe soldații lor.

Sper că cercetătorii independenți vor examina sincer aceste întrebări.

 

               Drumul spre iad este pavat cu intenții bune

 

Nu cred că cineva implicat în aceste experimente vaccinale încearca să facă rău cuiva.

Unii vor vedea numele de Rockefeller și vor țipa ”Iluminati!”. Sau ”triați turma!”

Nu cred că asta s-a întâmplat.

Cred că vanitatea medicală obișnuită este cea responsabilă – doctorii ”se joacă de-a Dumnezeu”, gândindu-se că pot îmblânzi natura, fără a crea probleme neprevăzute.

Despre mândria medicală, nu cred că situația s-a schimbat semnificativ în ultimii 100 de ani.

 

 

Sursa: saccsiv.wordpress.com

 

 

 

 

Publicitate

Apărătorii teoriei pământului plat au organizat prima conferinţă internaţională în România

 

 

 

Aşa ar arăta Pământul plat (FOTO: Shutterstock)

Crezi intr-un Pamant Plat? Deci crezi într-un Pământ fix şi evident, consideri modelul geocentric ca fiind cel corect, adică, dai la o parte tot ceea ce te-au invăţat la şcoală, în cărti şi filme despre Sistemul Solar, Galaxii, Big Bang şi Relativitate.

Dar dacă le dai pe acestea la o parte, e clar ca trebuie să-i tai de pe lista oamenilor credibili şi pe cei ce le-au inventat, dar şi pe cei care le promovează.

Sunt întrebari la care ar trebui sa se gândească oricine acceptă Teoria Pământului Plat.

Prima conferinţă internaţională din România a Pământului Plat a avut loc în zilele de 5-6 octombrie la Cluj, fiind organizată de Adrian Rus (54 de ani), un român stabilit de trei decenii în Statele Unite.

Circa 30-40 de oameni, incluzându-i şi pe invitaţii din străinătate, au sosit la Cluj, în prima zi a evenimentului.

Adepţii teoriei Pământului Plat, prezenţi la prima Conferinţă internaţională din România  acuză NASA că imaginile Pământului prezentate din spaţiu sunt trucate sau generate pe calculator.

 

Paradoxul

 

Istoria care se învaţă în şcoli este o minciună, omenirea este manipulată, iar organizaţiile oculte au pus stăpânire pe întreaga lume şi vor să ducă Terra la pierzanie.

Sunt câteva dintre ideile susţinute de adepţii teoriei Pământului plat, care s-au întâlnit la Cluj în premieră    

 

 

 

 

Millennialii (sau membrii Generaţiei Y) rămân cei mai furibunzi apărători ai aproape tuturor “valorilor” Noii Ordini Mondiale …

 

Organizatorul  Adrian Rus, a declarat, corespondentului MEDIAFAX că nu ştie care este scopul pentru care NASA prezintă Pământul ca fiind rotund şi nici motivele pentru care lumea este indusă în eroare.

Adi Rus, este originar din Mediaş, a studiat la Politehnica din Cluj şi după ce şi-a întrerupt studiile de la Facultatea de Construcţii din Cluj-Napoca în mai 1989 , unde a studiat psihologie juridică la John Jay College of Criminal Justice din New York şi a obţinut o diplomă de Masters în Educaţie.

În 2017 a participat la prima conferinţă internaţională a Pământului Plat care a avut în SUA.

El a investit peste 5.000 de dolari în organizarea evenimentului, incuzând chiria unei săli la un hotel de 5 stele din Cluj.

„M-aş fi aşteptat să vină mai multă lume, greşeala mea este că nu am promovat prea mult evenimentul, mai ales afară.

În ţară există teoretic undeva la 10.000 de adepţi ai teoriei, dar fie preţul biletelor, fie faptul că nu am pus conferinţa pe timpul verii, când oamenii sunt în concediu, a făcut ca lumea să nu se înghesuie”, spune Rus.

 

 

 

Foto: Adrian Rus – organizatorul primei conferinţe internaţionale din România a Pământului plat

El a explicat şi motivele pentru care a decis să facă această conferinţă. „Scopul primei Conferinţe internaţionale a Pământului Plat din România, organizată la Cluj-Napoca, este de a aduce în atenţia opiniei publice acest subiect care a luat amploare începând cu 2015.

Ne-am trezit la realitatea că tot ceea ce ni se spune nu este chiar aşa dacă verificăm, dacă nu mai acceptăm ce ni se oferă.

Dacă cercetăm puţin, observăm că imaginile cu Pământul din spaţiu pe care ni le oferă NASA sunt ori trucate, ori generate pe calculator”, susţine el. 

Acesta a precizat că nu ştie dacă Pământul are formă de farfurie, câtă vreme nu a fost până la marginea „farfuriei”, dar are certitudinea că este plat şi staţionar.

„S-ar putea să fie o câmpie infinită, întinsă, cu un Soare local care se învârte deasupra şi încălzeşte şi avem un loc locuibil. Mai încolo nu ştiu ce este, ori continuă câmpia, ori mai sunt alte locuri locuibile, nu avem cum să ştim dacă nu mergem să cercetăm. Noi am vrea să cercetăm, dar în limita posibilităţilor. Dacă găsim un milionar care ar finanţa o expediţie în Antartica, ar fi în regulă, deoarece punctul cheie este Antarctica.

În opinia noastră, Antartica nu este un continent, ci este, de fapt, marginea zonei locuibile unde stăm noi, o barieră de gheaţă”, a explicat organizatorul conferinţei.

„În ceea ce prevede gravitaţia, noi nu o negăm, dar dacă sunt întrebaţi oameni de ştiinţă oneşti aceştia vor răspunde că nu ştiu ce este acest fenomen”, a spus acesta.

 

„O conspiraţie satanică împotriva creştinilor”

Mult mai radical a fost Ştefan Muntean,  unul dintre invitaţii speciali la acest eveniment. Originar din Bucureşti, acesta este şi protagonistul documentarului „Calea întunecată a luminii” şi are un canal de Youtube în care îşi prezintă punctul de vedere în privinţa Terrei.

El a prezentat câteva presupuse dovezi în sprijinul  teoriei legate de Pământul Plat.

După ce a arătat experimentul făcut de nişte români din Italia , a venit cu o altă „dovadă“.

Ştefan Muntean a spus că soarele ar apune mai repede în Sud decât în Nord, ceea ce ar dovedi faptul că nu există un glob şi emisfere.

„Un alt exemplu a fost cu apusul soarelui în sud. Cam aşa arată traseul soarelui deasupra Pământului Plat. Soarele scade în înălţime în sud şi viteza e mai mare. Este mult mai rapid apusul în sud, întuneric beznă fără crepuscul imediat după ce a apus soarele. Se face frig instant.

Nu este o explicaţie pentru aşa ceva în modelul heliocentric, evident că aşa ceva nu se discută la televizor. Am discutat cu persoane din Australia, Africa de Sud şi parcă şi în Noua Zeelandă. Şi fără să vorbim despre Pământul Plat, am întrebat aspectul ăsta. Şi mi s-a confirmat că se face întuneric imediat şi că se face rapid frig. Toţi mi-au confirmat asta”, a mai afirmat Muntean.

Acesta susţine şi că toate avioanele o iau prin nord chiar dacă vor să ajungă în ţările din America de Sud, Noua Zeelandă sau Australia, ceea ce iarăşi, spune el, este o dovadă a faptului că Pământul este plat şi în niciun caz sferic sau rotund.

Nu în ultimul rând, a făcut referire şi la alte planete şi la modul în care acestea pot fi observate de pe Pământ.

„Orbitele eliptice ale lui Mercur şi Venus sunt mult mai mici decât orbita Pământului, asta e logic, ăsta e modelul. Ca să te uiţi spre Venus şi spre Mercur noaptea, trebuie să te uiţi spre Soare. Asta e problema. Deci ar trebui să le vezi doar ziua. Se dă o explicaţie în modelul heliocentric, cum că e vederea tangenţială… Dar nu, nu au cum să rămână în picioare.

Mai ales că la distanţe mari este şi mai greu de pus în practică. Şi plus că Venus se poate vedea la miezul nopţii, nu imediat după apus. Nici Mercur nu poate să se vadă o oră după apus”. a mai spus Muntean.

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:

https://saccsiv.wordpress.com/ ce-se-intampla-la-prima-intalnire-din-romania-a-adeptilor-teoriei-pamantului plat

https://www.descopera.ro/dnews/18440854-adeptii-teoriei-pamantului-plat 

https://www.digi24.ro/stiri/diverse/se-intampla-la-cluj-adeptii-teoriei-pamantului-plat-acuza-nasa

https://ro.wikipedia.org/wiki/Genera%C8%9Bia_Y

Naţiunea – cel mai de preţ produs al istoriei

 

 

Cel mai de preţ produs al istoriei europene, acceptat dar şi contestat în acelaşi timp, este naţiunea. Latinescul „natio“ (de la nasci, a fi născut) înseamnă comunitate de origine.

Naţiunea este un concept apărut târziu în istorie, la sfârşitul epocii feudale. Până atunci se vorbea despre „popor”, neam”, „gintă”, „etnie”. Naţiunea se defineşte ca o comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţi specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a soartei comune 

Despre naţiune filosoful Nae Ionescu scria în 1938 :

„Secolul al XIX-lea este cunoscut ca secolul naţionalismului  al statului naţional. Naţiunea se bazează pe ideea de stat şi de cetăţean, pentru că statul nu este o realitate organică, ci e alcătuit din indivizi care locuiesc un anumit ţinut, iară a avea aceeaşi origine, aceleaşi drepturi stabilite de legi pe care le conferă statul.

De exemplu: Constituţia de la 1923 consideră statul ca o existenţă juridică. Toţi locuitorii care alcătuiesc statul român sunt români. Deşi nu sunt toţi de origine românească, statul le conferă, totuşi, anumite drepturi cuprinse în anumite legi.

Constituţia era, deci, o lege juridică, nu organică. Secolul al XX-lea dă o altă interpretare naţiunii şi naţionalismului.

Naţionalismul are un suport organic: poporul. Ce este poporul? Orice naţiune este conturată numai relativ (teoria cunoaşterii), tot aşa şi cu poporul. Poporul este o realitate organică: trăieşte, creşte, moare.  

Când un popor capătă conştiinţă de sine, încetează de a mai fi un popor şi devine naţiune, adică o realitate spirituală, cu conştiinţă de sine necunoscută. în trecut.

O naţiune, ca o colectivitate organică şi spirituală, are anumite legi fireşti. Acestea trebuie realizate în formă optimă, căci nu se putea cădea la tranzacţie în realizarea lor.

Aceasta realizare a lor în formă optimă se cheamă ideal. O naţie trăieşte în timp şi spaţiu, în istorie, în veac. Cel mai mare cerc colectiv din care face parte omul este naţiunea.

Omul trăieşte în mai multe colectivităţi: familia, biserica, meseria etc. Biserica şi naţiunea la noi, ortodocşii se suprapun.

Pentru individ, deci, adică în istorie, naţiunea este un absolut. Naţiunea având legi fireşti, acestea se impun aşa cum sunt ele, după state, nu cum vrem noi. Adevărul în privinţa acestor legi nu e la noi, indivizii, ci în consemnul colectiv, în ceea ce gândeşte naţia.

De exemplu: unirea tuturor românilor era o lege firească, nu o dorinţă a oamenilor (motiv politic).

Dumnezeu a facut neamuri, toate cu o singură datorie, de a realiza legea firească pe care Dumnezeu a pus-o în ele.  Deci, o naţiune trebuie să se realizeze în legile sale fireşti.

Fiecare naţiune reprezintă un fel ireductibil de existenţă. De exemplu: trecerea de la un popor la altul este încă posibilă, dar de la o naţie la alta este imposibil. O naţie poate să moară, dar nu se poate schimba.”

Termenul naţionalist este folosit, îndeobşte, pentru a descrie două fenomene:

1) atitudinea pe care o au membrii unei naţiuni, prin faptul că le pasă de identitatea lor naţională;

2) acţiunile acestora pentru a obţine sau menţine o formă de suveranitate politică. În general, naţionalismul priveşte legăturile dintre domeniul etno-cultural şi cel al organizării politice. Naţionalismul clasic reprezintă un program politic care se referă la crearea sau conservarea unui stat suveran de către un anumit grup etno-naţional (popor sau naţiune), aceasta constituind îndatorirea de căpetenie a oricăruia dintre membrii grupului.

Într-un sens mai larg, naţionalismul este un ansamblu de atitudini, aspiraţii şi direcţii de acţiune care atribuie naţiunii şi naţionalităţii o valoare politică, morală şi culturală fundamentală şi care determină o sumă de obligaţii corelative, atât pentru membrii respectivei naţiuni, cât şi pentru terţi (fie ei indivizi sau colectivităţi).

De asemenea, trebuie să facem distincţie între naţionalismul universalist (care pretinde ca fiecare naţiune etnică să-şi aibă propriul stat) şi acela particularist (care consideră cănumai unele naţiuni ar trebui să se bucure de statalitate proprie)

Asupra originii şi trăsăturilor definitorii ale naţiunii şi naţionalismului au fost dezvoltate două teorii: cea a permanenţei (sau perenialistă) şi cea a modernităţii (sau modernistă). 

Teoria perenialistă descrie naţiunea ca o comunitate culturală, eternă, cu rădăcini în trecut, organică, indivizibilă, populară şi bazată pe legături genetice ancestrale. Din contra, teoria modernistă arată că naţiunea ar fi o comunitate politică modernă, artificial creată de către elite, puternic divizată în profunzimea ei, formată pe baza comunicării dintre oameni.

Încercările de definire a naţiunii şi mai departe a identităţii naţionale, sunt diverse, la fel ca şi interpretările formulate.

Păreri despre naţiunea occidentală

Pascal Mancini definea naţiunea modernă  drept o „societate naturală de oameni, evidenţiată prin unitatea de teritoriu, de origini, de obiceiuri, de limbă, adaptată unei comunităţi de viaţă şi de conştiinţa socială“.

Ideile Revoluţiei franceze îi inspirau francezului Ernest Renan următoarea definire pentru naţiune:

„o mare comunitate solidară, susţinută de spiritul jertfelor aduse şi de cele pe care este hotărâtă să le mai aducă … Viaţa naţiunii este un plebiscit zilnic“.

Istoricul american H. Kohn face deosebirea între naţiunea vestică (subiectiv politică) şi cea estică (obiectiv culturală).

Cea dintâi este ancorată puternic în realitatea politică şi în luptele prezente, fără legături afective cu trecutul. A doua este construită din „mitul trecutului şi din visele legate de viitor“.

Sub presiunea ideologiilor extremiste, conceptul de naţiune a fost devalorizat: conceptul statului fascist italian, comunitatea de sânge sau rasa ariana, sau realitatea tranzitorie ce urmează a fi înlocuită cu poporul sovietic.

În abordarea naţiunii se recurge, de cele mai multe ori, la un sistem de referinţă. Reperul analiştilor occidentali îl constituie statul, fără de care nu se poate vorbi de naţiune.

Translată astfel în zona juridicului, ea este considerată „mit şi invenţie“ sub aspectul unităţii culturale şi al tradiţiei naţionale. Cultura, originea şi limba sunt factori secundari sau nu joacă absolut nici un rol. J. S. Mill echivalează naţiunea cu guvernul propriu şi apartenenţa statală.

În acest model naţional-statal se consideră că statele naţionale moderne s-au constituit din „comunităţile politice, ca o comunitate de cetăţeni pe care suveranitatea i-a înglobat într-o naţiune“.

România este o creaţie a naţiunii

De cealaltă parte, în modelul naţional-cultural (denumit şi central sau est-european), postulatul se fundamentează pe elemente culturale integrate într-un sistem politic.

„Nu naţiunea noastră a fost creata de un stat – afirma N. Iorga – ci statul nostru a fost creat de o naţiune. La noi statul este o creaţie a naţiunii“.

Consistenţa elementelor spirituale şi culturale îl determina pe marele sociolog român  D. Gusti să considere naţiunea o creaţie voluntară, singura realitate care cuprinde umanitatea adevărată, pentru că însumează toate eforturile creatoare ale indivizilor.

Mergând pe aceeaşi idee a manifestărilor individuale în cadrul organizaţiilor, diferenţiate la rândul lor de organizările înglobante, L. Culda este de părere că „naţiunile nu pot fi decât organizări sociale ce încorporează alte organizări sociale şi, o dată constituite, le condiţionează, se cere a fi acceptată şi afirmaţia: sunt imposibile intervenţiile pertinente în procese sociale, oricare ar fi acestea, dacă se ignoră naţiunile, caracteristicile lor ca organizări sociale ce fiinţează prin socio-organizările care le întreţin“.

 

Naţiunile sunt mari comunităţi ale spiritului

Se pare că produsul european numit naţiune este pe cale de transformare în Europa.

Mişcarea către entitatea europeană reprezintă încercările care se fac pentru a se formula un răspuns pertinent la noile provocări.

„Dacă se va ajunge la o soluţie într-o zi, este puţin probabil – spune Jean Baechler – că aceasta se va întemeia pe o naţiune europeană, deoarece clivajele naţionale sunt mult prea profunde.

Cum o naţiune nu se obţine prin decret, succesele au fost şi sunt foarte variate, în funcţie de condiţiile de plecare“.

  În abordarea conceptului de naţiune s-a recurs la explorări de suprafaţă, utilizându-se caracteristici comune unei organizări sociale. De exemplu, americanii sunt o naţiune deşi nu au o „comunitate de sânge“, elveţienii sunt o naţiune deşi nu au o „comunitate de limbă“, evreii sunt o naţiune deşi nu au o „comunitate de viaţă economică“, românii (englezii, francezii, germanii etc.) sunt o naţiune, deşi nu au o „comunitate statală“ (trăiesc în diferite state).

De aceea, rezultatul unui asemenea proces poate fi pozitiv doar în măsura în care profunzimea explorărilor va pune în evidenţă elemente comune, absolut necesare pentru formarea unei naţiuni europene şi de aici identităţii europene.

Iniţiatorii mişcării paneuropene considerau că zona cea mai fertilă este cea spirituală, cultura şi educaţia generală, idee valabilă şi împărtăşită de majoritatea teoreticienilor şi astăzi. „Naţiunile sunt mari şcoli – nu mari familii.

Naţiunile sunt comunităţi spirituale ce ating coeziunea prin profeţi, conducători, educatori şi dascăli. Ideile purtătoare ale unei naţiuni pătrund prin numeroase canale în conştiinţa maselor… Astfel, naţiunile sunt mari comunităţi ale spiritului“.

 Naţionalismul Luminat nu poate fi confundat cu vreo ideologie a inechităţii, a bigotismului sau a discriminării, iaratenţia acordată Interesului Naţional nu trebuie interpretată ca o reacţie contra modernizării.

Totodată, se impune precizarea că naţionalismul unei naţiuni oprimate este altceva decât“naţionalismul” (de fapt, şovinismul) opresorului. Alain de Benoist accentua şi el  vocaţia democratică şi civilizată a naţionalismului: 

“Dreptul la diferenţă este un principiu valabil doar când se supune generalizării. Cu alte cuvinte, pot să-mi apăr diferenţa în mod legitim numai dacă recunosc şi respect diferenţa celorlalţi”.

În consecinţă, naţionalismul cultivat într-un climat de pace, civilizaţie şi respect pentru libertate este o necesitate morală şi un imperativ spiritual. Naţiunile, sedimentate de-a lungul istoriei, au nevoie de un sistem de apărare împotriva potenţialelor abuzuri ale internaţionalismului (mondialismului) birocratic, tehnocratic şi centralist, care poate degenera în imperialism şi totalitarism.

Pe de altă parte, naţionalismul trebuie să fie niciodată un factor de automulţumire şi izolaţionism, ci unul de cooperare cu celelalte naţiuni.

Petre Ţuţea nu era nici el departe de aceeaşi concluzie, pe care o exprimă în manieră socratică:

“Naţionalismul poate fi practicat şi cuviincios. Nimeni nu poate interzice unui popor să-şi trăiască tradiţia şi istoria cu gloriile şi înfrângerile ei. 

Pârvan zicea:Etnicul e punct de plecare şi universul e punct de sosire.Eu, ca naţionalist, am gândit multă vreme că naţiunea e punctul terminus al evoluţiei universale. Când dispar popoarele, intrăm în Turnul Babilonului. (…)

În celebra Déclaration des Droites de l’Homme et du Citoyen a Revoluţiei franceze, prima propoziţie e o idioţenie absolută sau în cel mai bun caz un sofism: «Oamenii sunt egali de la natură».

Fals! Oamenii sunt inegali de la natură. Sunt inegali înşişi membrii unei familii, în care unul poate fi genial, altul mediocru şi altul imbecil. Substanţa ereditară e un mister. 

 

Măsura viitorului unei naţiuni …

Viitorul unei naţiuni se poate măsura după cât de preţuiţi sunt Sfinţii şi Eroii săi de către oamenii prezentului. Oricât de rău ar duce-o un popor, în oricât de rele vremuri s-ar afla o ţară, dacă oamenii acelui popor, ai acelei ţări, îşi iubesc şi îşi respectă Sfinţii şi Eroii, viitorul va fi unul bun.

Oricât de bine ar duce-o un popor, oricât de prosperă ar fi o ţară, dacă oamenii acelui popor, ai acelei ţări, îşi dispreţuiesc Sfinţii şi Eroii, viitorul va fi întunecat.

„Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”, spunea Regele Mihai I într-un discurs ţinut în  Parlamentul României, la data de 25 octombrie 2011.

 

 

Surse:

 

http://ro.metapedia.org/wiki/Na%C5%A3iune

http://2016.criste.net/index.php/arhiva/11-poporul-si-natiunea-doua-notiuni-convergente-sau-divergente

https://vladhogea.wordpress.com/2013/09/15/restituiri-vlad-hogea-teorii-contemporane-asupra-natiunii-si-nationalismului-2005/

http://ziarullumina.ro/de-la-statul-natiune-la-natiunea-europeana-65253.html

Dă clic pentru a accesa 07%20dinu%20balan.pdf