CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O epistolă datată 28 iulie 1944 a trădătorului comunist Valter Roman către comisia Litvinov


Imagini pentru valter roman photos

Foto: Valter Roman, născut Ernő Neuländer (n. 7 octombrie 1913, Oradea – d.11 noiembrie 1983), militant și politician comunist român de origine evreiască, tatăl fostului prim-ministru român Petre Roman.

 

Ar fi fost recrutat în mișcarea comunistă  în 1931 de Nicolae Goldberger, care l-a ajutat să plece în URSS, tranzitând Cehoslovacia. După 1936 s-a înrolat voluntar în Brigăzile Internaționale de partea forțelor republicane din Spania sub numele Walter Roman.

Anii petrecuți în Spania au fost evocați în volumul autobiografic ”Sub cerul Spaniei. Cavalerii speranței”.

În războiul civil din Spania a avut gradul de maior și a fost comandantul unui batalion de artilerie din brigada a 11-a “Venceremos”.

În Spania, Walter Roman s-a căsătorit cu Hortensia Vallejo, o comunistă spaniolă.

În cursul războiului a fost rănit , iar după ce Republica Spaniolă a fost înfrântă în 1939, Valter Roman s-a refugiat in Franța, apoi s-a reîntors în URSS. Acolo a condus, pentru o perioadă, departamentul emisiunilor în limba română la Radio Moscova, unde i-a avut în subordine pe Ana Pauker, Leonte Răutu și Iosif Chișinevschi.

În timp ce Ana Pauker s-a reîntors în România îmbrăcată în uniforma sovietică, Valter Roman s-a reîntors pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Divizia Horia, Cloșca și Crișan, constituită din prizonieri de război români aflați în URSS, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă trădare pe timp de război), sub comanda generalului Mihail Lascăr.

A plecat pe frontul antiromânesc , chiar dacă era cetățean al României aflate în război cu URSS, fapt care constituia o crimă de înaltă trădare.

A fost decorat în 1945 în Uniunea Sovietică cu ordinul „Steaua roșie”. Sub ocupația sovietică și sub noul regim dominat de comuniști, a fost ridicat în gradul de general-maior în armata română, fiind unul dintre artizanii comunişti ai  propagandei în Armată, cu toate că era inginer.

Un an mai târziu, în 1946, Valter Roman a fost numit șef al Direcției de Educație, Cultură și Propagandă a Armatei, iar între 1947-1951 ocupă postul de șef al Direcției Superioare Politice a Armatei.

În 1951 devine membru al CC al PCR și ministru al Poștelor și Telecomunicațiilor (până în ianuarie 1953, când a fost înlăturat din funcții odată cu îndepărtarea „grupului Luca-Pauker-Georgescu”).

Din 1954 până la moarte a fost director al Editurii Politice, el susținând că astfel ar fi fost „marginalizat” de regim.

Documente recente demonstrează că Valter Roman a fost amestecat în complotul K.G.B. și al P.M.R. care avea drept scop arestarea guvernului Imre Nagy, după Revoluția ungară din 1956 de la Budapesta.

După ce membrii guvernului Nagy au fost reținuți ilegal pe teritoriul României, într-un complex de vile de la Călimănești în județul Vîlcea, aceștia au fost aduși la București și instalați în complexul de vile ce a aparținut Misiunii Militare Germane în România între 1940-1944 de lângă lacul Snagov, vile aflate azi în posesia ambasadei ruse de la București.

Imre Nagy a fost transferat după doi ani în Ungaria, judecat în 1958, condamnat la moarte și executat la Budapesta de noua conducere prosovietică a Ungariei, scrie Wikipedia.ro

 

 

 

Istoricul sovietic T. M. Islamov, a publicat documente care arată că Valter Roman „ar fi pledat în fața membrilor Comisiei Litvinov în favoarea înființării statului independent Transilvania, girat de marile puteri Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie”.

Fostul prim ministru Petre Roman, contestă cele spuse de istoricul sovietic spunând că, dimpotrivă, tatăl său ar fi susținut rămânerea Transilvaniei ca provincie a României.

 

 

 

Epistola lui Valter Roman  – funcţionar şi membru PCR în ilegalitate – către comisia Litvinov, datată 28 iulie 1944

 

Într-o epistolă a lui Valter Roman (1) membru PCR în ilegalitate – către comisia Litvinov, datată 28 iulie 1944 ,  acesta afirma: 

„Având în vedere complexitatea şi caracterul particular al întregii probleme transilvane sunt de părere că rezolvarea cea mai potrivită pentru perioada dată (de după război) este constituirea unui Ardeal independent atât de România, cât şi de Ungaria, care s-ar întinde de la Tisa până la Carpaţi, iar graniţele acestuia ar fi garantate de Uniunea Sovietică, Anglia şi Statele Unite” (sublinierea noastră). Îşi motiva propunerea prin faptul că „ambele ţări pretendente la teritoriul Transilvaniei au luat parte într-o măsură aproape egală la războiul de jaf al lui Hitler”.

Printre celelalte motivaţii găsim convieţuirea în regiune a mai multor etnii, dezvoltarea economică, bogăţia resurselor naturale, faptul că autonomia are aici tradiţii istorice şi că „a fost întotdeauna cea mai progresivă parte de ţară şi atunci când a aparţinut Ungariei, şi atunci când făcea parte din România. (…)

Mişcarea muncitorească a fost mai puternică aici decât în Ungaria sau România”.

La sfârşitul scrisorii preciza: „Pe baza acestor considerente socotesc reluarea ideii Transilvaniei autonome – ca o decizie provizorie şi tranzitorie – reală şi actuală, deoarece concordă cu interesele dezvoltării progresive, atât în ceea ce priveşte România, cât şi Ungaria. (O rezolvare definitivă poate fi imaginată doar în cadrul regimului sovietic constituit în Bazinul Dunării)”

……………………………………………

Note:

 

(1)  –  Valter Roman a fost un politician comunist evreu originar din Oradea, venit dintr-un mediu cultural maghiar (pe numele său adevărat Ernő Neulander), unul dintre conducătorii PCR care, ca militant  emigrant, a activat în cadrul Comitetului Executiv al Internaţionalei Comuniste până la dizolvarea organizaţiei. Mai târziu a lucrat în Institutul 205, care funcţiona pe lângă CC al PC(b) S, considerat succesorul Cominternului.

Scrisoarea a fost  publicată de Islamov, Tofik: Levél Petre Romanhoz [Scrisoare către Petre
Roman], Provincia, 2000, octombrie, p. 4–5.

Fragmentul de mai sus apare la pagina 18-19 în lucrarea

AUTONOMIŞTI ŞI CENTRALIŞTI.
ENIGMELE UNOR DECIZII ISTORICE.
TRANSILVANIA DE NORD DIN SEPTEMBRIE 1944 PÂNĂ ÎN MARTIE 1945
Cluj-Napoca: Fundaţia CRDE, 2008

28/02/2020 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , ,

Un comentariu »

  1. Există o broșură cu coperți roșii, format „de buzunar”, peste 50 de pagini cu autor V. Roman (de fapt numele lui real este Ernst sau Ernő Neuländer). Conținutul „operei” – mai mult decât Transilvania, Basarabia, susținea un anexionism general al României.
    Fi-su minte.

    Apreciază

    Comentariu de Florin | 28/02/2020 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: