RAPORTUL “Rusia secolului XXI – imaginea viitorului dorit”, sau cum utopiile sunt luate drept obiective posibil de implinit

 

Rusia secolului XXI si imaginea „deformata” a viitorului

Pe 4 februarie 2010 la Moscova a fost lansat raportul “Rusia secolului XXI – imaginea viitorului dorit”, elaborat de catre cercetatorii Institutului pentru Dezvoltare Moderna. Unul dintre membrii Consiliului Administrativ al acestui centru de cercetare este insusi presedintele rus, Dmitrii Medvedev.

Continutul acestui studiu a fost facut public in ajunul celebrarii de catre Dmitrii Medvedev a primei jumatati a mandatului sau prezidential. (RIOCENTER.RU, BALTINFO.RU )

Rusia secolului XXI va trece prin transformari radicale, astfel incat sa atinga un nivel mult mai avansat al dezvoltarii politice, economice si sociale fata de actualul, sunt de parere autorii raportului prezentat pe 4 februarie 2010.

Spre sfarsitul celui de-al doilea mandat prezidential, Vladimir Putin, lansa “Strategia – 2020” – document care a fost tratat de catre experti drept o replica reusita a Testamentului lui Petru cel Mare, prin care promotorul acesteia isi expunea deschis doleantele de revenire a Rusiei in politica mondiala in calitate de lider incontestabil al unui spatiu pe care altadata si-l supusese fara prea mari eforturi, dar pe care il pierduse dupa prabusirea Uniunii Sovietice.

 Daca in interior Strategia – 2020 a fost apreciata ca un document capabil sa produca schimbarea pe care si-o doreste nu doar liderul politic rus, ci si cetateanul deprins cu eticheta de “stat imbatabil”, atunci in afara tarii aceasta a fost tratata cu raceala, deoarece prin continutul sau textul documentului facea aluzii la pretentii de reconstituire a spatiului in care Rusia era custode incontestabil in trecutul nu prea indepartat, vecinatatea apropiata intrand si ea in randul acestor doleante.

Textul raportului “Rusia secolului XXI” pare sa conteste, iar pe alocuri chiar sa isi permita anularea unor obiective de politica interna si externa promovate de Vladimir Putin. Actualul presedinte rus, Dmitrii Medvedev, incearca sa impuna o viziune noua, una orientata catre vest fata de predecesorul sau.

In acest context este greu sa nu ne punem intrebarea daca va reusi acesta sa transforme modul de gandire al alegatorilor, astfel incat ei sa inteleaga ca modernizarea se poate face si fara presiune, fara a apela la mijloace care sa limiteze mobilitatea si liberul arbitru al cetateanului? Poate fi viitorul fortat de caracterul arhaic al factorului politic de care depinde cursul dezvoltarii economice si sociale?

Inca in ajunul lansarii raportului “Rusia secolului XXI” mediul politic de la Moscova se scindase in doua tabere: pro si contra prevederilor incluse in textul acestuia. Cauzele acestei brese la nivel academic, social, dar mai ales politic sunt multiple.

Un singur lucru ramane a fi sigur: modernizarea statului rus se va impune doar printr-un acord total in cadrul societatii civile, care este divizata din cauza viziunii diferite pe care o are fata de viitorul si rolul Federatiei Ruse pe scena internationala.
“Rusia secolului XXI” este un document in care vom gasi informatii utile cu privire la “starea natiunii”.

Autorii prezinta conditiile economice, politice si sociale ale Federatiei Ruse, pe care le-a mostenit presedintele rus, Dmitri Medvedev, de la predecesorul si profesorul sau, Vladimir Putin, dar si nostalgia dupa perioada Yeltin, in care functionarea institutiilor democratice nu erau supuse unei presiuni politice atat de vizibile.

Mostenirea

In conformitate cu opiniile autorilor raportului “Rusia in secolul XXI”, societatea rusa este divizata si incapabila sa atinga un consens in privinta directiei pe care trebuie sa o adopte dezvoltarea economica si politica a statului.

Modernizarea Federatiei Ruse necesita acordul strategic al populatiei, iar daca aceasta este indecisa in privinta cursului democratic al tarii va fi foarte greu, daca nu chiar imposibil, ca autoritatile sa reuseasca sa infaptuiasca schimbarea de care are nevoie Federatia Rusa.

Dependenta economiei de exportul de materie prima, depopularea si birocratia excesiva sunt printre cele mai grave probleme cu care se confrunta Rusia la etapa actuala, iar depistarea unor elemente arhaice in sfera politica nu pot decat sa incetineasca avansarea Rusiei in calitate de lider mondial.

Aceiasi cercetatori sustin ideea conform careia economia rusa inca se mai conduce dupa algoritmul economiei planificate. Renuntarea la acest model de dezvoltare si trecerea la economia de piata este impetuos necesara pentru ca modernizarea Rusiei sa aiba un caracter profund.

Toate aceste prioritati trebuie sa fie infaptuite de catre indivizi cu un dezvoltat spirit critic, nelimitat din punct de vedere politic si economic, crescut intr-un stat in care libertatea si independenta opiniilor este respectata si aparata.

Prin repetarea sintagmei “individ liber”, chiar si cel mai impartial cititor al textului documentului poate sa isi construiasca o imagine corecta despre fragilitatea libertatii individuale a cetateanului rus. Intr-o societatea moderna, dupa cum bine observa autorii, poporul nu este doar publicul clasei politice, ci si cel care o autorizeaza sa indeplineasca anumite actiuni.

Imperativele politice si directiile de actiune

Federatia Rusa oscileaza intre cresteri si scaderi bruste ale indicatorilor macroeconomici. Actuala guvernare pare sa opteze pentru o dezvoltare mai lenta, dar care sa fie directionata spre excluderea aparitiei unor perturbatii majore in cursul de dezvoltare al tarii. Modelul acesta a fost mostenit din perioada sovietica.

Adaptarea lui la realitatile cotidiene este o greseala, pentru ca ocsilatiile care apar in sistemul economic al tarii nu fac altceva decat sa incetineasca considerabil avansarea statului pe scena internationala.

In textul raportului a fost, de altfel, specificat faptul ca multe state au trecut printr-un process neasteptat de dezvoltare, iar mai apoi au regresat si au reocupat pozitia naturala in interiorul sistemului fara a-i perturba evolutia.

Rusia a fost, insa, lider mondial numai dupa ce a adoptat principiul de arhaizare a factorului politic si al sferei sociale, limitandu-si astfel perspectivele de dezvoltare si de actiune, deoarece noul sistem care se forma nu era capabil sa produca inovare.

Federatia Rusa, adauga autorii raportului, s-a dezvoltat de cele mai multe ori dupa ce a trecut prin crize economice si sociale profunde, ceea ce nu i-a permis liderilor sai efectueze o schimbare calitativa a modului de functionare a economiei, ci doar una cantitativa.

Pentru ca schimbarea sa se produca intr-o maniera ferma, profunda si sa cuprinda sistemul institutional au fost stabilite anumite prioritati si linii de actiune. Printre acestea se regasesc necesitatea reinnoirii sistemului politic, prin eliminarea caracteristicilor autoritare in procesul de luare a deciziilor si adoptare a strategiilor de actiune, eliminarea birocratiei si a coruptiei la nivelul organelor si institutiilor de stat, dar si asigurarea dreptului la proprietate private.

Pentru ca aceste obiective sa poata fi atinse este necesar a adopta anumite directii de actiune. Acestea se regasesc in numar mare in textul raportului si tin in marea lor majoritate de aceleasi principii autoritare de conducere, birocratie, coruptie si ingradirea dezvoltarii libere a personalitatii individului.

Autoritatile statului nu trebuie sa se implice in afacerile private si in viata cetatenilor, daca activitatile acestora nu contravin legii. Institutiile statului au deprins exercitiul unor functii inutile, care intr-un stat modern nu-si au locul.

 Eliminarea conflictelor de interese, orientarea spre rezultate si aplicarea principiului liberal “functionarul public are voie sa faca doar ceea ce este permis de lege” sunt cateva chei, atulizarea carora pot asigura reusita acestui proiect de modernizare a statului rus.

Cum va arata viitorul?

Pentru actuala conducere de la Kremlin, mai exact pentru adeptii presedinte rus in exercitiu, Dmitrii Medvedev, viitorul va arata bine si asta deoarece reformele care vor fi indeplinite in interiorul statului le va permite cetatenilor rusi sa se alinieze nivelului de dezvoltare a liderilor mondiali.

Printre schimbarile care se vor produce se regasesc urmatoarele: schimbarea termenului mandatului presedintelui tarii la 5 ani, a celui de deputat va fi de 4 ani, iar Federatia Rusa in sfarsit se va putea bucura de un sistem pluripartidist.

Schimbari majore vor suferi si fortele armate, in care satisfacerea serviciului militar de buna voie. Va fi reformat si Serviciul de Stat pentru Securitate (FSB), care se va primi denumirea de Serviciul de Stat de Contraspionaj.

Pe plan international Federatia Rusa va fi acceptata in calitate de membra cu drepturi depline a tuturor organizatiilor internationale importante, incusiv in OMC si chiar NATO, dupa ce occidentalii vor recunoaste meritele implicarii rusesti in rezolvarea unui important conflict regional din lumea a treia.

Desi in textul raportului nu este specificat conflictul, ultimele miscari in relatiile bilaterale dintre NATO si Rusia ne indica Afganistanul ca eventual fundament pentru reconcilierea si aprofundarea raportului de cooperare dintre cei doi actori ai relatiilor internationale.

Spre deosebire de Alianta Nord-Atlantica, Uniunea Europeana nu este atat de interesanta pentru Federatia Rusa. Cu aceasta organizatie internationala Kremlinul isi doreste avansarea unui dialog politic si economic, fara a pune accent deosebit pe integrare.

Rusia va deveni partenerul strategic al Uniunii Europene, iar rolul lor in lume se va intari datorita colaborarii dintre cele doua pentru crearea Complexului Energetic European Unificat. Un alt argument in favoarea adancirii cooperarii dintre Bruxelles si Moscova va fi aprobarea Tratatului de Securitate Europeana (propus tot de Dmitrii Medvedev) sau Helsinki 2, dupa cum mai este cunoscut in presa occidentala.

Rusia va insista pe demilitarizarea politicii europene, dar si pe oprirea extinderii NATO catre Est, acolo unde termenul “spatiu post-sovietic” va fi scos din uz si in care va ramane actuala sintagma “vecinatate apropiata.”

Apare o alta intrebare aici: de ce Rusia nu isi doreste o eventuala integrare europeana? Raspunsul este oferit, indirect, de acelasi text al raportului. Rusia va relua eforturile de resuscitare ale Comunitatii Statelor Independente, unde isi va mentine acelasi rol de lider incontestabil.

Indicatorii economici ai CSI vor atinge limite cu mult superioare celor actuale, astfel incat state paria, precum este Georgia, isi vor dori reintoarcerea la matca. De asemenea, se recunoaste si faptul ca Tarile Baltice nu vor mai reveni in zona de influenta rusa, din cauza apartenentei acestora la Uniunea Europeana.

Occidentul va fi pus in situatia de a accepta Federatia Rusa drept unul dintre liderii politici mondiali. Daca Rusia nu va reusi sa adopte modernizarea ca principiu de baza, nu va fi nicio tragedie. Totul va depinde de modul in care se va derula colapsul Ursului Mare, dupa cum este numita de opinia publica internationala acest actor statal.

Daca Rusia se va prabusi linistit, fara sa perturbeze evolutia sistemului global, atunci nu vom asista la schimbari majore pe scena internationala. Este capabila Federatia Rusa sa se dezintegreze fara sa se declanseze mai multe conflicte regionale periculoase mai ales in Asia Centrala? Putin probabil, deoarece ea le-a alimentat de-a lungul istoriei mai mult decat altii.

Opinia impartita a Moscovei

Dupa cum am mentionat mai sus, publicarea raportului “Rusia secolului XXI” a produs o bresa importanta in mediul politic si academic de la Moscova.

 Dezbaterile contradictorii pe marginea subiectului au depistat cateva lacune care pericliteaza calitatea acestuia. In primul rand nu este foarte clar carui public se adreseaza autorii, ceea ce-l face destul de interpretabil ca si platforma electorala a actualului presedinte in exercitiu pentru viitoarele alegeri prezidentiale.

Lipsesc cu desavarsire mecanismele de realizare a obiectivelor si prioritatilor incluse in textul raportului, ceea ce ne face sa-l tratam doar ca pe o imagine ireala, deformata si plina de idei utopice ale unui viitor luminos, inaccesibil publicului de rand, adica cetateanului rus.

Multi politologi rusi, printre care ii regasim pe Valerii Ostrovskii si Vladimir Vasiliev, trateaza cu ironie necamuflata apelul la trecut, la anii ’90 si perioada presedintelui Boris Yeltin, in care modalitatea de functionare a institutiilor statului era plina de romantismul oferit de implementarea principiilor si valorilor democratice occidentale, la care populatia rusa nu a a vut acces prea mult timp.

Valerii Ostrovskii a criticat dur continutul raportului, dar si pe autorii sai. El contesta si momentul aparitiei studiului, dar si multe elemente ale acestuia, sustinand ca nu poate fi vorba de promovarea unor principii democratice si o reforma politica reala, deoarece tot documentul este plin de demagogie liberala de fatada, dar dupa care se ascund interese electorale.

Transformarea este necesara, dar cu conditia sa nu aiba loc dupa scenariul propus de Institutul pentru Dezvoltare Moderna, care de fapt promoveaza un singur partid: “Rusia Unita”, desi la nivel declarativ pluripartidismul ar avea prioritate intr-un viitor stat de drept si democrat.

Politologul Vladimir Vasiliev sustine ca o alianta cu Statele Unite ale Americii, fie aceasta chiar si prin intermediul NATO nu este convenabila pentru Federatia Rusa, iar modificarea termenelor mandatului prezidential si al celui de deputat ar fi inoportuna si aceasta deoarece schimbarile la codul electoral au fost facute recent si nu s-a reusit inca pe deplin testarea lor.

Desi continutul raportului “Rusia secolului XXI” poate fi tratat in maniera diferita, atat pozitiv cat si critic, el ofera cateva date interesante cu privire la situatia politica actuala si nivelul de dezvoltare economica a Federatiei Ruse, care trebuie sa fie luate in calcul, astfel incat sa se poata evita pe viitor situatia neplacuta de a asista la perpetuarea unui sistem autoritar, construit cu atata grija la Moscova si care va aduce prejudicii in primul rand cetatenilor rusi.

In alta ordine de idei, deja nimeni nu mai poate supune indoielii existenta unei rupturi in tandemul Medvedev-Putin. Viziunea diferita in tratarea anomaliilor politice, economice, si sociale cu care se confrunta societatea civila, dar si cum va evolua si se va transforma clasa politica de la Moscova sub presiunea imperativelor democratice promovate intens de Dmitrii Medvedev vor deveni subiectul principal al dezbaterilor politice ulterioare.

Unul dintre liderii actuali ai Kremlinului pare sa piarda batalia pentru viitorul mandate prezidential. Ramane sa observam care dintre cei doi va face mai multe greseli atat in interiorul tarii, cat si in afara frontierelor acesteia.

autor Angela Grămadă