În cartierul buzoian “Poştă”, pe strada Dimitrie Filipescu, municipiul Buzău, exista un grup scolar cu acest nume. Nu stiu cât sau ce cunosc elevii acestui grup scolar despre istoria acestei personalitati, la fel cum nu-mi dau seama cât de cunoscut publicului contemporan este acest Dimitrie, scrie https://theophylepoliteia.wordpress.com.
(A fost un personaj foarte interesant, omul care a adus ideea de Republică la noi, fondator al baroului din București și cel va forma pe cei care vor constitui Frăția. A avut un rol important și Ion Câmpineanu, dar Ion Câmpineanu a rămas mai mult în memorie. Mitică Filipescu îi va crește pe Ghica și pe Nicolae Bălcescu, le va transmite ideile acestea democratice, pe care le-a învățat. ( conform prof. Adrian Niculescu în https://adevarul.ro.)
Memorat pe numele de Mitică Filipescu, respectivul a fost un mare erou al romanilor, bineînțeles uitat si ignorat de poporul căruia i-a aparținut si căruia i-a dedicat viața. Dimitrie (Mitica) Filipescu a fost unul dintre conducătorii acțiunii revolutionare secrete din 1840, după descoperirea căreia a fost închis la Mănăstirea Snagov. A murit la vârsta de numai 35 de ani.
Foto: Fruntașii Revoluției din Țara Românească
Mitică Filipescu întruchipeaza intr-un fel sau altul situatia societatii romanesti din totdeauna. Fiu al unei familii de boieri români, care ajunge pe scena politicii românesti prin Iordache Filipescu (1765-1855), mare ban şi caimacam al Olteniei (1830), caimacam al Ţării Româneşti în 1842, ministru de justiţie în 1847 şi între 1849-1854.
Alta ruda apropiata a lui Mitică Filipescu a fost vestitul Alexandru Filipescu (1775-1856), poreclit ”Vulpe”, datorită vicleniei cu care a purtat tratativele cu Tudor Vladimirescu, care pana la urma si-a găsit obștescul sfârsit printr-o trădare foarte putin clarificata. ”Vulpoiul” a fost si ministru de externe, membru al comitetului de redactare a Regulamentului Organic şi mare ban în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu.
Mitică Filipescu s-a alăturat aripii progresiste a vechii famili boieresti. Conform celor scrise de Neagu Djuvara, lucrurile stau cam asa:
“Tânarul Mitică Filipescu, primul nostru doctor în drept de la Paris si care, cu toate ca apartinea uneia dintre cele mai puternice familii boieresti din Muntenia, poate fi considerat, prin proiectul sau politic, ca primul om politic socializant din tara noastra.
Filipescu a murit în închisoare. O data cu el fusese închis si tânarul Nicolae Balcescu, care va juca un rol de frunte în revolutia de la 1848. In închisoare se îmbolnaveste el de tuberculoza („oftica” i se zicea pe atunci) care-l va doborî de tânăr”.Neagu Djuvara – O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri – p.76.
Foto: Wikipedia.ro. – Litografie a unui portret de grup de Constantin Daniel Rosenthal, înfățișând revoluționari aflați la Paris pe la începutul anilor 1840.
De la stânga: Rosenthal (purtând o bonetă frigiană), C. A. Rosetti și un valah anonim
Primul doctor in drept, Procuror al Țării Românesti si revolutionar, Dimitrie (Mitică) Filipescu şi profesorul francez I. A. Vaillant au pus bazele unei societăţi secrete, a cărei activitate începe cu 1840.
Mişcării i s-au alăturat la scurt timp Nicolae Bălcescu, D. Macedonski, Cezar Bolliac, Marin Serghiescu, Constantin Telegescu şi alţii. Societatea îşi propunea să militeze pentru independenţa ţării, pentru instaurarea unei republicii democratice, pentru egalitatea în faţa legii şi constituirea unei armate revoluţionare. Dimitrie (Mitică) Filipescu a participat activ prin sustinere si amendarea primei Constitutii progresite de pe teritoriul Romaniei, cunoscuta astazi pe numele “Constituţia Cărvunarilor.”
Constituţia Cărvunarilor a fost un proiect de constituţie care încerca introducerea unui sistem modern de guvernare în Principatele Române. Ea formula pentru prima dată principiul constituţional al domniei legilor şi al separării puterilor în stat.
A fost elaborată la Iaşi şi supusă dezbaterii pe 13 septembrie 1822. Numele de „Cărvunari” face aluzie la carbonarii italieni (Carboneria). Constituţia prevedea principii inspirate din ideologia Revoluţiei franceze: respectul pentru proprietate, egalitatea în faţa legilor, libertatea persoanei, etc. Sursa: Enciclopedia României.
Marea lui nenorocire este poate si nenorocirea societății romanesti atunci si in mare parte si in zilele noastre – dezbinarea, tradarile si mult prea mult ego in gandire si actiune. Dimitrie (Mitică) Filipescu, impreuna cu prietenii lui asociati ai miscarii , a fost arestat de nimeni altul decat marele viitor revolutionar Nicolae Golescu, viitor semnatar al „Proclamaţiei de la Islaz”, pe atunci agă al Poliţiei, care instrumenteaza anchetarea şi acuzarea în procesul fondatorilor societăţii secrete (1840), condusă de marele boier Dimitrie Filipescu.
Dimitrie (Mitică) Filipescu este arestat si impreuna cu Balcescu sunt internati la Manastirea Snagov, unde el va muri dupa doi ani de inchisoare. Fără indoială că acest erou uitat al Romaniei nu a fost primul care si-a sacrificat viata pentru idealuri, dar a fost primul care si-a dorit modernizarea, democratizarea si unitatea românilor in tara lor.
Își doarme somnul de veci în biserica Izvorul Tămăduirii – construită de domnitorul grec Nicolae Petre Mavrogheni (1786-1790) și de soția lui, Maria Doamna în București, nu departe de Palatul Victoria. Merita astăzi o lumânare de amintire și recunoștința posterității.
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
CER SI PAMANT ROMANESC 