Moldovenii şi atitudinea agresiv-beligerantă a Rusiei

Foto: Statuia lui Ştefan cel Mare de la Chişinău

 

Moscova la Prut

Rusia și-a revenit din corzi și a început politica pe care o cunoaște cel mai bine: distrugerea din interior a țărilor pe care le consideră sateliții săi de drept pentru a le face să graviteze din nou în jurul Kremlinului.

După Ucraina, astăzi a venit rândul Republicii Moldova. Cei care au citit articolele mele sau mi-au urmărit exprimarea, se pot întreba de ce nu mai spun provincia istorică românească Basarabia sau teritoriul românesc de dincolo de Prut.
Până acum am avut în față speranța revenirii naturale a provinciei la Patria mamă. Astăzi, este vorba de o nouă acțiune internațională de diversiune a Rusiei, nu pentru anexarea unei provincii a altui stat, ci împotriva guvernului altui stat recunoscut pe plan internațional. Deci nu mai vorbim de probleme interne dintr-o provincie românească ci de acțiuni din exterior împotriva altui stat.

Rusia vrea destabilizarea acestui ”mini-stat”, nu pentru a-l cotropi încă odată, ci pentru a-l controla și pentru a crea la hotarul de Est al UE și NATO un nou focar de instabilitate și pentru a-și stabili o bază permanentă într-o provincie a Republicii Moldova, în Transnistria.
Practic, Moscova dorește să-și pună, în mod oficial, un picior militar în vecinătatea imediată a UE și NATO.

Metoda este cea pe care a implementat-o deja în Ucraina, prin violența grupurilor de naționalitate sau afiliație rusă.
S-a pornit prin incitarea populației împotriva unui guvern de tendință pro-europeană sub pretextul real al corupției rampante din acest teritoriu cu o administrație ridicol de neperformantă, lipsită de autoritate și fără viziune.
Nici nu poate fi vorba de viziune atunci când lipsește sentimentul identitar ca element catalizator care să adune națiunea și să asigure resursele necesare unei administrații lipsite astfel de motivația de a elabora o strategie clară de dezvoltare și de a conduce o țară fără viitor.
Și atunci, oare este de mirare că nu de grija pentru dezvoltarea națiunii sunt animați cârmuitorii de la Chișinău, de orice culoare politică, ci doar de ambiții meschine pentru a se afla chiar și pentru o fracțiune undeva în capul mesei pentru a avea pâinea și cuțitul și a-și satisface orgoliile și pentru a-și umple buzunarele?
Toți acești ”ambițioși” pentru o clipă de glorie efemeră la conducerea unui ”stat” fără identitate, au distrus viitorul basarabenilor promovând concepția ”statalismului” moldovenesc.

Intuind lipsa de viabilitate a Republicii Moldova, Rusia și-a trimis cozile de topor, Dodon și Usatâi și i-a folosit pe liderii necopți și manevrabili ai Alianței DA ca să distrugă prin violență surogatul de ordine al acestui teritoriu anarhic fără viitor.
Pe modelul Dombasului, Usatâi a declarat că va recurge la violență. Mai mult, ca un adevărat dușman înrăit al României, deci al românilor, a promis ridicarea unui Zid la granița cu România.

 Atitudinea agresivă a segmentelor rusești din Basarabia care vor să-și impună voința în fața majorității românești, constituie cel mai clar exemplu de asemenea dictatură a minorității care reușește să anihilizeze puterea de reacție a conducerii țării.
La amenințările directe împotriva românilor, administrația Chișinăului tace speriată. Iar când un guvern este paralizat de frică, forțele distructive din interior și din exterior instaurează anarhia și teroarea. De aici și până la un nou ”fenomen Siria”, nu-i decât un pas.

Vârful de lance, Transnistria prin cazaci și prin forțele militare de ”menținere a păcii” așteaptă semnalul ca să intervină ”salvator” pentru a realiza dintr-o lovitură cele trei deziderate ale Rusiei:
– readucerea Chișinăului în orbita Moscovei,
– prinderea Ucrainei într-un clește Est-Vest
– crearea unei stări de tensiune la granița NATO.
Aceste trei elemente vor constitui punctele forte în orice negocieri internaționale ale Moscovei.

Astăzi este un moment de răscruce, când guvernul de la Chișinău trebuie să arate fermitate împotriva provocărilor, mai ales că are motivul legal al amenințărilor și îndemnurilor la violență din partea liderilor fracțiunilor ruse. Și în această acțiune de restabilire a ordinii are nevoie de sprijin popular, urmând ca ulterior să înceapă etapa dialogului. În mod sigur, cu excepția Rusiei, nicio altă țară europeană nu va avea ceva de obiectat în cazul în care guvernul legal va încerca să stabilizeze situația.

Cum s-a ajuns aici? Simplu prin orgoliul deșarte al ”statalismului”, împotriva soluției naturale a Unirii.
Și aici, nu sunt de vină cei 16% ruși care-și văd interesul lor, ci cei 67% români basarabeni și mai ales politicienii ”stataliști” care-i reprezintă pe aceștia. Nu știu care dintre liderii partidelor din coaliția de guvernare pro-europeană sunt mai vinovați de corupția rampantă, dar în mod cert, toti sunt vinovați de readucerea provinciei românești Basarabia în brațele Rusiei.

Iar dacă pe un trotuar sunt rușii care aruncă cu pietre purtând pancarte cu ”Hai la maica Rusia!”, iar pe celălalt trotuar sunt romanii-basarbeni-unioniști care ripostează purtând pancarte cu: ”Hai să ne unim cu Patria Română!”, atunci ”stataliștii” care stau în mijlocul străzii, vor primi lovituri din toate părțile. Astăzi, acum a venit și pentru ei momentul de a părăsi starea de lașitate și a decide de partea cui vor să stea.
Dar și România are obligația să iasă din starea de pasivitate vinovată și să susțină deschis necesitatea, inclusiv pentru Europa, reîntregirii.
Doar astfel poate fi stabilizată situația regională și poate fi împiedicată Basarabia de a deveni o altă Sirie.

Sau Bucureștiul dorește să se învecineze cu Moscova la Prut?

Moldoveanul

 

În ultima perioadă, în Basarabia se constată o diferență doctrinară între Rusia și România care se traduce prin atitudini diferite față de realitățile din această zonă.

În primul caz vorbim de atitudinea agresiv-beligerantă a Rusiei care-și are baza în doctrina Kremlinului de a-și asuma dreptul de a interveni, inclusiv militar, acolo unde consideră că populația rusă se află supusă unor politci discriminatorii, sau acolo unde interesele Rusiei o cer.
Iar interesele Rusie folosesc pretextul apărării populației ruse, oriunde s-ar afla.

Deci și dreptul de intervenție și ocupare, întâi vremelnică, apoi definitivă. Și acest cerc vicios pune bazele spațiului vital rusesc care se transformă apoi în teritoriul statului rus.
Oare Moscova nu înțelege că aceasta a fost și politica nazistă a lui Hitler care tot pe baza spațiului vital și-a început expansiunea? Și pretextul a fost tot apărarea germanilor de lângă hotarele Germaniei.

Caracterul expansionist al Moscovei este subliniat și prin denumirea capului Bisericii Ortodoxe Ruse de ”Patriarh al Moscovei și al TUTUROR RUSIILOR” care transmite semnalul foarte clar că tot ce conține suflare rusească este o parte a RUSIEI ca drept divin care conferă și dreptul de a interveni oriunde și oricând în sprijinul rușilor.

Politic, pentru Moscova, nu există siberieni, transnistreni, etc, pentru Moscova există doar populație rusă ca subiect permanent de intervenție dacă interesele Rusiei o cer, pentru asigurarea supremației poporului rus față de orice alt popor din spațiul înconjurător.

Prin intervențiile din Ukraina și ocuparea Crimeii, doctrina Rusiei este aplicată în forță și intră în coliziune directă cu legile comunității internaționale stabilite după al doilea război mondial și impuse cu precădere după sfârșitul Războiul Rece, după căderea Zidului Berlinului.

Din punctul de vedere românesc, teritoriul Basarabiei, în care se află o comunitate de ruși de 4,1% (Iulie 2017), este cel mai vulnerabil, la fel ca și Marea Neagră, o altă țintă a extinderii spațiului vital al Rusiei în urma precedentului anexării Sevastopolului.
Însăși ocuparea ilegală a unei părți din teritoriul Republicii Moldova de către Moscova, înseamnă o agresiune directă sub pretextul apărării populației ruse din Transnistria.
Este o repetare a agresiunii, tot a Moscovei, prin care părți din trupul României au fost luate cu forța, iar populația românească supusă unui genocid fizic și cultural.

Continuarea politicii agresive a Rusiei, ieșirile publice belicoase ale diverșilor demnitari ruși la adresa României, manevrele provocatoare din Marea Neagră, dovedesc că punerea noastră la adăpostul NATO este cu adevărat singura soluție realistă.

Din păcate, nu același lucru se poate spune despre securitatea românilor-basarabeni care se află total lipsiți de protecția comunității internaționale.
În pofida pozției guvernului de la Chișinău care cere insistent, inclusiv la ONU, evacuarea trupelor rusești, președintele manevrat de Moscova dorește menținerea armatei de ocupație ruse care constituie un avanpost pentru o viitoare intervenție pe întreg teritoriul dintre Prut și Nistru.

 

Desigur, soluția pentru protejarea românilor-basarabeni o constituie revenirea Basarabiei la România.

 

De ce nu se face acest lucru după ani și ani de insistențe din partea unei însemnate părți a populației dintre Prut și Nistru?
Lucrurile sunt cunoscute, pornind de la ambiții politice, interese personale, dar mai ales de la un element aparent neînsemnat dar care constituie o barieră mentală și mai ales politică, în care au căzut pradă, nu numai basarabenii, dar și clasa politică și administrația de la București.
Este vorba de definirea pe care și-o asumă românii din Basarabia prin care se delimitează, dar se și dezic de români prin folosirea termenului de ”moldovean”, care se extinde politic spre denumirea de ”popor moldovenesc”.

În acest fel apar, inclusiv pe plan international, și sunt recunoscute ca atare, două popoare diferite, poporul român și poporul moldovenesc.

Grav este că se și încurajează această diferențiere prin extinderea și promovarea organizațiilor ”diasporei moldovenești” diferite de ”diaspora românească”.
Iar încurajarea, o fac chiar partidele politice basarabene, unele care se definesc ”partide românești”, chiar unioniste, în căutare de voturi cu orice preț.

De partea cealaltă, însuși demnitarii români, pentru a fi corecți din punct de vedere politic, se referă strict la ”moldoveni” în loc să se refere la ”românii din Basarabia/Republica Moldova”.
Oare, le este atât de greu să facă la fel ca demnitarii Rusiei pentru care nu există decât ”ruși”, în apărarea cărora, așa cum spuneam, pot interveni oriunde și oricând?
Atitudinile pasive, ”corecte politic”, au condus în 2009 la expulzarea ambasadorului României, Filip Teodorescu, fără ca autoritățile române să considere necesar să aibă o atitudine mai fermă decât de a protesta anemic.

În concluzie, care vor fi oare, șansele reunificării țării, atâta timp cât din punct de vedere politic în relațiile directe București-Chișinău sau în relațiile cu terți, diplomația română, instituțiile și demnitarii români se vor referi la ”moldoveni”, nu la ”românii-basarabeni”?
Spre deosebire de politica Moscovei, orice s-ar întâmpla în Republica Moldova, Bucureștiul nu va putea avea de spus nimic în favoarea românilor din Basarabia pe care, în mod nepermis, îi consideră oficial, moldoveni.
De aceea, în mod sigur, o revenire a Basarabiei va fi contestată de Rusia așa cum a făcut întotdeuna, pe considerentul că ”românii” i-au ocupat pe ”moldoveni”.

Dragi demnitari români, îndreptați-vă coloana vertebrală și vorbiți despre români, nu despre moldoveni, spuneți fără frică în toate mediile internaționale adevărul că dincolo de Prut trăiește o parte a POPORULUI ROMÂN, nu poporul moldovenesc.

 

 

Surse:

 

• https://mipopescu.wordpress.com/6-basarabia/moldoveanul/

• https://mipopescu.wordpress.com/6-basarabia/moscova-la-prut/