9 decembrie 1993: La Tiraspol, așa-numitul „tribunal al poporului transnistrean” a dat sentința în procesul ilegal înscenat grupului Ilașcu

Ilie Ilașcu (foto) a fost unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, această mișcare Președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste).

Multe din activitățile sale politice de la Tiraspol și îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc, iar despre unele se cunoaște foarte puțin.

Din surse militare rusești,se știe că Ilașcu și unitatea sa specială luptând în spatele frontului a adus mari pierderi Armatei a 14 Ruse și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria contra moldovenilor.

El a fost arestat împreună cu alți trei români moldoveni (Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco și Tudor Petrov Popa) pe 2 iunie 1992 de către serviciile secrete ale Federației Ruse (GRU) și de cele separatiste de la Tiraspol KGB) , fiind trădat de responsbili din Ministerul Securității Naționale al R.Moldova de la Chișinău.

Ulterior a fost deținut politic al regimului de la Tiraspol (1992-2001), condamnat la moarte (în 1993) de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei, iar ceilalți membri ai grupului la închisoare între 2 și 15 ani.

În urma presiunilor politice efectuate asupra autorităților Federației Ruse, de către comunitatea internațională și îndeosebi de conducerea APCE și UE, la 5 mai 2001 Ilie Ilașcu a fost transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și ale României.

  Și ceilalți membri au fost eliberați pe rând.

Ilie Ilașcu a fost ales parlamentar în Republica Moldova și la București, în timp ce era în temniță.

El a fost ales parlamentar la Chișinău până în anul 2000, iar în perioada 2000 și 2004 a fost ales în Parlamentul României.

Eliberarea sa a avut loc în data de 5 mai 2001.

Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, l-a desemnat candidat la un fotoliu de senator al României, în alegerile legislative din anul 2000.

A fost președinte și în comisia pentru drepturile omului, culte și minorități (până în mai 2001).

Senatorul Ilie Ilașcu a fost membru în delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În 2004, România a devenit membru NATO și în 2007 stat membru al UE. PRM nu a mai intrat în Parlament în 2008, iar la Chișinău, comuniștii au început să dețină controlul, astfel că de atunci, Republica Moldova a bătut pasul pe loc în ceea ce privește posibila unire cu România.

Soarta celorlalți membri ai ”Grupului Ilașcu”:

Alexandru Leşco, cetățean român a fost eliberat în iunie 2004,  după expirarea termenului de 12 ani.

Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani.

Tudor Petrov Popa a fost eliberat la 4 iunie 2007, tot după 14 ani.Toți acești patrioți din Grupul Ilașcu s-au stabilit și trăiesc în România.

Al șaselea membru, Valeriu Garbuz a fost eliberat la câteva luni, de la arestare, recunoscându-și „vina” de a fi cooperat cu serviciile moldovenești și românești la acțiuni ostile statutului de rezident în Transnistria. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. 

Ulterior, ceilalți membri au declarat că Valeriu Garbuz ar fi un „securist transnistrean” infiltrat între ei, care a contribuit la arestarea lor.

La scurt timp după eliberare, Garbuz a plecat în Federația Rusă.

Ca o reparație morală, Președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu a decorat în 2010 Grupul Ilașcu cu „Ordinul Republicii”, cea mai înaltă distincție a acestui stat.

9 decembrie 1993: Un tribunal separatist ilegal din Transnistria a pronunţat condamnările în procesul patrioților din„grupul Ilaşcu”

Foto: Pe banca acuzaţilor tribunalului ilegitim de la Tiraspol membrii „grupului Ilaşcu”; de la stînga la dreapta: Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco şi Ilie Ilaşcu

Pe 9 decembrie 1993, un tribunal ilegitim de la Tiraspol din „autoproclamata republica moldoveneasca nistreana„, a pronunţat sentinţa în procesul grupului de patrioţi români cunoscut de opinia publică mondială sub numele de „grupul Ilaşcu”,scrie publicația online http://istoria.md.

 Membrii „grupului Ilaşcu” sunt născuţi în diferite localităţi ale Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (R.S.S.M.).

Între 2 şi 4 iunie 1992, Ilie Ilaşcu, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco, Tudor Petrov Popa, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost arestaţi la domiciliile lor de la Tiraspol de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.).

Aceştia au fost acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism.

În urma pronunţării sentinţei, fără drept de recurs, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani.

Procesul de judecată a fost considerat neechitabil deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţie şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor.

Membrii „grupului Ilaşcu” au fost condmnați pentru „delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor – Republica Moldova (succesoarea de drept a R.S.S.Moldovenești) devenită stat independent în 1991. 

Ilie Ilaşcu escortat de doi miliţieni din Transnistria separatistă în timpul procesului

Unul din membrii „grupului Ilaşcu„, Valeriu Garbuz, a fost eliberat peste cîteva luni, după ce a recunoscut aşa zisa vină incriminată acestui grup de autorităţile transnistrene. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol.

 Garbuz a fost singurul dintre acuzaţi care a recunoscut învinuirile aduse „grupului Ilaşcu” fiind considerat de membrii acestui grup un trădător infiltrat în rîndurile lor.

Petru Godiac a fost eliberat la 12 iunie 1994, după ce i-a expirat termenul de doi ani de detenţie. După ce s-a tratat un timp îndelungat, Petru Godiac s-a stabilit în România.

Ilie Ilaşcu a fost eliberat în mai 2001, după 9 ani de detenţie, primind ulterior cetăţenie română şi devenind senator român din partea Partidului „România Mare„.

În iunie 2004, a fost eliberat Alexandru Leşco, şi el cu cetăţenie română, după expirarea termenului de 12 ani de detenţie la care fusese condamnat.

Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani de detanţie, în timpul unor momente de haos şi derută la graniţa transnistreană.

A fost adus aproape de bariera vamală de la Tighina cu maşina, după 2 ore de la ora anunţată iniţial, reprezentanţii autorităţilor transnistrene i-au citit ordinul prin care se anunţa că este persona non-grata pe teritoriul Transnistriei şi nu are voie să revină înapoi, adăugîndu-se că acesta este documentul în baza căruia va fi predat autorităţilor Republicii Moldova.

Eliberarea lui Tudor Petrov Popa a survenit abia la 4 iunie 2007, la două zile după eliberarea lui Andrei Ivanţoc, şi s-a petrecut, fără incidente, la Dubăsari, pe malul stîng al Nistrului, unde el era aşteptat de rude, de fostul său coleg de detenţie, Alexandru Leşco (eliberat în 2004), de personalităţi publice şi de ziarişti.

Ilie Ilaşcu, senator român	Alexandru Leşco, decorat cu ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler

 –

Andrei Ivanţoc, decorat cu ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler	Tudor Petrov-Popa, decorat cu ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler

Astăzi toţi membrii grupului Ilaşcu sunt în libertate și locuiesc în România sau Republica Moldova avînd interdicţie de a intra în Transnistria.