9 decembrie 1993: La Tiraspol, așa-numitul „tribunal al poporului transnistrean” a dat sentința în procesul ilegal înscenat grupului Ilașcu

Ilie Ilașcu (foto) a fost unul din fondatorii Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, această mișcare Președinte al Frontului Popular din Moldova – Filiala Tiraspol (1989-1992, an când a fost lichidată de forțele separatiste).

Multe din activitățile sale politice de la Tiraspol și îndeosebi activitatea sa în perioada de război, nu se cunosc, iar despre unele se cunoaște foarte puțin.

Din surse militare rusești,se știe că Ilașcu și unitatea sa specială luptând în spatele frontului a adus mari pierderi Armatei a 14 Ruse și bandelor de cazaci veniți să lupte în Transnistria contra moldovenilor.

El a fost arestat împreună cu alți trei români moldoveni (Andrei Ivanțoc, Alexandru Leșco și Tudor Petrov Popa) pe 2 iunie 1992 de către serviciile secrete ale Federației Ruse (GRU) și de cele separatiste de la Tiraspol KGB) , fiind trădat de responsbili din Ministerul Securității Naționale al R.Moldova de la Chișinău.

Ulterior a fost deținut politic al regimului de la Tiraspol (1992-2001), condamnat la moarte (în 1993) de către o instanță neconstituțională subordonată politic Moscovei, iar ceilalți membri ai grupului la închisoare între 2 și 15 ani.

În urma presiunilor politice efectuate asupra autorităților Federației Ruse, de către comunitatea internațională și îndeosebi de conducerea APCE și UE, la 5 mai 2001 Ilie Ilașcu a fost transferat la Chișinău și predat serviciilor secrete ale Republicii Moldova și ale României.

  Și ceilalți membri au fost eliberați pe rând.

Ilie Ilașcu a fost ales parlamentar în Republica Moldova și la București, în timp ce era în temniță.

El a fost ales parlamentar la Chișinău până în anul 2000, iar în perioada 2000 și 2004 a fost ales în Parlamentul României.

Eliberarea sa a avut loc în data de 5 mai 2001.

Corneliu Vadim Tudor, liderul PRM, l-a desemnat candidat la un fotoliu de senator al României, în alegerile legislative din anul 2000.

A fost președinte și în comisia pentru drepturile omului, culte și minorități (până în mai 2001).

Senatorul Ilie Ilașcu a fost membru în delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În 2004, România a devenit membru NATO și în 2007 stat membru al UE. PRM nu a mai intrat în Parlament în 2008, iar la Chișinău, comuniștii au început să dețină controlul, astfel că de atunci, Republica Moldova a bătut pasul pe loc în ceea ce privește posibila unire cu România.

Soarta celorlalți membri ai ”Grupului Ilașcu”:

Alexandru Leşco, cetățean român a fost eliberat în iunie 2004,  după expirarea termenului de 12 ani.

Andrei Ivanţoc a fost eliberat la 2 iunie 2007, după 14 ani.

Tudor Petrov Popa a fost eliberat la 4 iunie 2007, tot după 14 ani.Toți acești patrioți din Grupul Ilașcu s-au stabilit și trăiesc în România.

Al șaselea membru, Valeriu Garbuz a fost eliberat la câteva luni, de la arestare, recunoscându-și „vina” de a fi cooperat cu serviciile moldovenești și românești la acțiuni ostile statutului de rezident în Transnistria. La scurt timp după eliberare, Garbuz a declarat că a fost maltratat de angajaţii ministerului securităţii din Tiraspol. 

Ulterior, ceilalți membri au declarat că Valeriu Garbuz ar fi un „securist transnistrean” infiltrat între ei, care a contribuit la arestarea lor.

La scurt timp după eliberare, Garbuz a plecat în Federația Rusă.

Ca o reparație morală, Președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu a decorat în 2010 Grupul Ilașcu cu „Ordinul Republicii”, cea mai înaltă distincție a acestui stat.