Cum au fost furate în timpul războiului rece de către CIA secretele unui satelit sovietic

În 1967, Cursa Spațială era în plină desfășurare, iar Uniunea Sovietică reușise o serie de premiere istorice, care surclasau Statele Unite. Sovieticii mărșăluiau victorios prin spațiul cosmi și marcau premieră după premieră: primul satelit artificial al Pământului, primul mamifer pe orbita terestră, primele sonde trimise către Lună.… Cum de reușiseră sovieticii să obțină rezultate atât de spectaculoase? La vremea respectivă totul era învăluit în cel mai deplin mister.

Americanii, care rataseră startul, au desfășurat mai multe acțiuni de spionaj, pentru a accesa tehnologia folosită de către sovietici, pentru a ajunge din urmă și a depăși gigantul comunist.

Ambițios, președintele J.F. Kennedy a decis ca America să trimită în următorul deceniu un om pe Lună, relatează publicația https://www.wearethemighty.com.

Guvernul SUA, agențiile guvernamentale NASA, CIA și deloc surprinzător, armata SUA , lucrau din greu pentru ca acest lucru să se realizeze.

Pe atunci Statele Unite părea să fie rămase în urmă, iar americanii erau dispuși să facă orice pentru a prelua inițiativa în cursa spațială, chiar dacă asta ar fi însemnat să fure tehnologie sovietică.

Acest lucru a fost dezvăluit recent de documente declasificate ale CIA date publicității, în care sunt descrise eforturile americanilor menite să aducă la îndeplinire acest scop.

Mulți oameni știu despre Sputnik, primul satelit creat de om trimis pe o orbită circumterestră, dar mai puțini știu despre primul satelit (botezat Luna ,uneori numit Lunik), care a atins suprafața Lunii.

Primul obiect făcut de om care a scăpat de atracția gravitațională a Pământului și a trecut pe lângă Lună a fost Luna 1⁠, iar primul care a atins suprafața Lunii a fost Luna 2⁠.

Foto: Una dintre primele imagini ale părții nevăzute a Lunii realizate în 1959, de satelitul artificial sovietic Luna 3.

Prima navă spațială care a efectuat o aselenizare ușoară a fost Luna 9 și primul vehicul fără echipaj care a orbitat în jurul Lunii a fost Luna 10, ambele în 1966, iar toate aceste realizări științifice ale Uniunii Sovietice s-au transformat într-un extraordinar subiect de propagandă menit să demonstreze superioritate orânduirii comuniste în competiția sa cu sistemul perimat capitalist.

Lumea începea să creadă că SUA pierdeau cursa spațială, pentru că sovieticii aveau o tehnologie mai bună, așa că CIA a decis să afle tot ce poate despre tehnologia spațială sovietică.

Prilejul aflării unor informaţii prețioase despre satelitul sovietic Luna 3 a apărut la 21 noiembrie 1959, atunci când sovieticii ar fi trebuit să-l prezinte la o expoziţie științifică în capitala Mexicului. Atunci s-a deschis cu mult fast în capitala mexicană expoziția sovietică în care vizitatorii puteau vedea mașini agricole, machete de centrale nucleare, automobile etc. Dar exponatul central al expoziției era desigur sonda Luna 3, păzită cu vigilență de gărzi sovietice, care nu permiteau publicului să se apropie prea mult de ea. Expoziția a avut circa un milion de vizitatori.

Expoziția sovietică din Mexico City care a adăpostit și sonda selenară

Cei mai mulți analiști din CIA au presupus că sovieticii nu sunt suficient de îndrăzneți pentru a expune public într-un turneu mondial un satelit Luna original, însă câțiva și-au dat seama că URSS a trimis în Mexic unul real.

Într-o noapte, după ce expoziția itinerantă a fost închisă, agenții CIA au reușit să se ocupe de satelitul sovietic .

Americanii lucrau la rândul lor la programul Corona, iar Winston Scott şi şefii săi erau convinşi că Luna 3 i-ar putea ajuta în depăşirea tehnologiei spaţiale sovietice.

Operațiunea care a urmat va rămâne cu siguranță obiect de studiu pentru serviciile secrete. Detalii despre ea aflăm dintr-un document al CIA, Kidnapping of the Lunik, care a fost declasificat abia în 1995.

Conducătorul efectiv al acțiunii a fost agentul mexican Eduardo Diaz Silveti, recrutat pentru această misiune top secret, „incredibil de crucială pentru Statele Unite”, dar şi foarte riscantă, după cum relatează MIT Technology Review.

El a fost însărcinat să „fure” satelitul sovietic Luna 3, care tocmai obţinuse primele imagini de pe faţa ascunsă a Lunii.

„În caz de eşec, ne paşte al Treilea Război Mondial”, a fost avertizat Diaz Silveti de către Winston Scott, un agent CIA de la Ambasada SUA în Mexic.

Angajat cu o lună mai devreme de deschiderea expoziţiei, Diaz Silveti s-a gândit iniţial să fure satelitul în momentul aducerii lui în port, dar a renunţat la acest plan.

A preferat să recurgă la momeli, umplând camerele de hotel ale agenților sovietici care însoțeau satelitul cu alcool şi tinere frumoase. În timp ce sovieticii petreceau, CIA îşi punea „furtul” în practică.

Apoi Diaz Silveti a inventat o schemă aproape absurdă, care ar fi fost stupidă – dacă nu ar fi funcționat– a organizat o ambuscadă în trafic, l-a imobilizat pe şoferul camionului care transporta satelitul spre gară și „l-a ținut peste noapte într-un hotel” (documentele nu menționează cum a fost ademenit (băutură, arme sau prostituate probabil au fost implicate).

De acolo, satelitul sovietic a fost dus într-un hangar din apropiere de Mexico City, unde o echipă de ingineri ai CIA l-a demontat şi fotografiat din toate unghiurile timp de şapte ore. În total, CIA s-a ales cu 280 de fotografii şi 60 de probe de lichide şi combustibil.

Au sigilat totul la loc, au resigilat conteinerul și l-au readus pe șofer, iar până la 7 dimineaţa camionul se afla la gară. Evident, şoferul nu a spus nimic despre faptul că a fost ţinut ostatic până spre dimineaţă. Când paznicul a verificat conteinerul în care se afla satelitul, nu a bănuit nimic, iar secretele tehnologiei spațiale sovietice era deja în drum spre SUA.

Sonda sovietică Luna 2

Operaţiunea era într-adevăr de succes, doar că sovieticii au minţit în privinţa satelitului. Diaz Silveti şi echipa sa nu au „furat” Luna 3, ci Luna 2 (foto), care nu a reuşit să ajungă vreodată pe rampa de lansare.

Abia mai târziu s-a aflat că la acea vreme Luna 3 era încă în spaţiu şi nu s-a mai întors pe Terra, pentru că s-a dezintegrat în atmosferă.

Totuşi, coincidenţă sau nu, câteva luni mai târziu Statele Unite au reuşit să lanseze un satelit spion în cadrul programului Corona. „A fost un foarte, foarte mare pas înainte şi a transformat complet cursa înarmărilor”, îşi aduce aminte Jonathan McDowell, astrofizician la Harvard.

Misiunea Corona le-a permis americanilor să afle secrete despre programul nuclear al URSS. În ceea ce-i priveşte pe sovietici, aceştia probabil şi-au dat seama la un moment dat despre faptul că au fost traşi pe sfoară dar fireşte, nu au recunoscut niciodată acest lucru; (https://adevarul.ro.; https://stiintasitehnica.com/spionaj-spatial).