„LUMINA” COMUNISMULUI A FOST VEGHEATĂ ÎN ROMÂNIA de fiul drag al clasei muncitoare, ”tovarășul” GHEORGHIU -DEJ

Foto: Tovarășul Gheorghiu -Dej și ”părintele popoarelor”, tov. I.V. Stalin

DEJ A VEGHEAT „LUMINA” COMUNISMULUI DIN ROMÂNIA, ÎNSĂ COMUTATORUL ERA LA STĂPÂNUL SĂU, STALIN

Fără Stalin, probabil că Dej ar fi schimbat doar niște becuri prin instituții, sau ar fi reparat oarece defecțiuni prin uzine (ori similar), pentru că în fond, era doar un electrician cu șapte clase.
Una peste alta, cum a dres, cum a făcut, Dej a condus România din ’47 până la moartea sa, in ’65, vreme de vreo 18 ani .

Istoricul Adrian Cioroianu are o explicație pentru acest succes (fără metafore). „Şansa lui Dej” – afirmă Cioroianu – „a fost că la finalul războiului, partidul era total lipsit de omogenitate. Erau diverse facțiuni: unii din războiul spaniol, alţii – comunişti din Ardeal, alţii – cei care stătuseră la Moscova, alţii fuseseră în închisori şi alţii – în libertate. Această fragmentare a jucat, în final, în favoarea lu“.
Pe Dej îl recomandau „originea muncitorească, faptul că era român într-un partid dominat de venetici”, la care se adăuga trecutul său de „ilegalist” glorios de la Grivița, cu ceva trecere prin prin închisori, cât și obedienţa sa nemăsurată faţă de Kremlin.

„UN MACHIAVELLI AL BALCANILOR”

In pușcărie Dej era respectat, fiind cel mai în etate dintre toți – colegii de „pârnaie” ii ziceau „Bătrânul”. A fost chiar poreclit și „vulpea din Carpaţi“, spune Belu Zilber
Era un „Machiavelli al Balcanilor“ – adaugă Ziber, în volumul sau de memorii. „Între 1944 şi 1964 nu exista crimă, ori blestemăție care să fi avut loc în România fără ordinul sau consimțământul lui Gheorghiu-Dej“.
El personifica idealul lui Troţki, care avea o convingere clară: „Cine nu acceptă puterea împletită cu crima nu trebuie să se nască în secolul nostru”.

„Si mai avea Dej un talent, la fel ca Ceausescu – vorbea enorm, dar nu spunea nimic”. Ambii buni actori cu lecția învățată, și apoi repetată ani de zile, cu mici variațiuni pe aceeași temă, ca plăcile de patefon uzate, ce răsucesc mereu aceeași melodie. In concluzie, textele sunau cam la fel, și nu comunicau nimic – acesta era de fapt, „miezul”.
Iată, de exemplu, mai jos,un discurs înflăcărat și „la obiect” al lui Dej.

„SARCINA POPORULUI”

„Sarcina actuală a poporului român” (mereu era câte o sarcină de trasat) – declama Dej pe 2 octombrie 1944, la ședința comună a Comitetului Central al Partidului Comunist din România (PCdR) şi al Partidului Social Democrat (PSD) – „de a mobiliza toate forțele și resursele ţării” (întotdeauna „toate” ori „totul”, adică nu se umbla cu jumătăți de măsură) „pentru a duce până la capăt, alături de Armata Roşie, lupta pentru stârpirea hitlerismului, sarcinile actuale de nimicire a fascismului din ţară, de împlinire sinceră și loială a condițiilor armistițiului, de realizare a unei politici de prietenie cu aliații și în special cu Uniunea Sovietică, apărarea intereselor muncitorimii și a întregului popor” (invariabil era menționat „întregul popor”, să nu se simtă careva lăsat pe-afară), „prin înfăptuirea unei reale democrații progresiste, cer în primul rând desăvârșirea unității de acțiune a clasei muncitoare„.

GHINIONUL GHINIOANELOR

Si cam asa a fost condusă Romania, având la vârf analfabeți, ce trebuiau aplaudați de mulțime. Lipsa de carte și de educație ajunsese atât de stimată, încât intelectualii erau stigmatizați, înfierați, puși la zid ori trimiși la canal pentru „reeducare”.
A fi intelectual era răul suprem, cel mai grav lucru posibil care ti se putea întâmpla in comunism, ghinionul ghinioanelor și necazul necazurilor.

HORE, TEMENELE SI UMOR (SAU OMOR)

Intre Dej și Ceausescu erau totuși deosebiri notabile: primul trebuia sa se prefacă că intră grațios in hora Moscovei, al doilea ca joaca hotărât hora românească.

Dej a avut misiunea de a-i face temenele lui Stalin, Ceaușescu l-a înlocuit chiar pe Stalin himself (ca acum se poarta „rongleza”, deci o folosim).

SURSA: Oana Ionescu, https://www.facebook.com/Amintiri.din.comunism

ADDENDA

Imn închinat tovarășului Gheorghiu-Dej

Versuri:George Klein

Din munți la Dunărea bogată,
Iubit e un nume între viteji,
Încântă inima înfocată,
Un nume scump: Gheorghiu-Dej.

În noaptea de primejdii plină,
Privirile și le-a-ndreptat,
Spre a răsăritului lumină
Cu brațul lui neînfricat.

Te cântă holdele în soare,
Te cântă apele-n vârtej,
Fiu drag al clasei muncitoare,
Tovarășe Gheorghiu-Dej!
Fiu drag al clasei muncitoare,
Tovarășe Gheorghiu-Dej!

Prin negrul ce-l impresurară,
Luptând, vedea mărețe zori,
Și chipul tău de astă țară,
Un liber chip biruitor.

E lângă noi îndrumătorul,
În glasu-i Patriei răsună,
Întipărit e viitorul
În ochii luminoși și buni.

Te cântă holdele în soare,
Te cântă apele-n vârtej,
Fiu drag al clasei muncitoare,
Tovarășe Gheorghiu-Dej!
Fiu drag al clasei muncitoare,
Tovarășe Gheorghiu-Dej!

Nu-s dușmani că să ne inspaimante,
Noi ținem sus al nostru steag,
Avem Partidul mare în frunte,
Conducătorul nostru drag.

Avânt ne-a dat spre biruință,
În noapte aprinzând lumini,
Cu neînfrântă lui credință
Sub steagul luptei lui Stalin.

Te cântă holdele în soare,
Te cântă apele-n vârtej,
Fiu drag al clasei muncitoare,
Tovarășe Gheorghiu-Dej!