PÂNTECELE MOALE AL LUMII. Triunghiul nebun în care se ciocnesc puterile globale

„Nu ne prefacem că nu vedem cum libertățile individuale de care se bucură cetățenii Imperiului Britanic nu sunt accesibile într-un număr considerabil de țări, dintre care unele sunt foarte puternice. În acele state, un control sufocant este impus asupra oamenilor de rând de tot felul de guverne polițienești, într-o măsură absolut copleșitoare și contrară oricărui principiu al democrației. (…) Dar nu trebuie să încetăm să proclamăm cu curaj neabătut marile principii ale libertății și ale drepturilor omului, care sunt moștenirea comună a lumii de limbă engleză și care, prin Magna Carta, Declarația Drepturilor, Habeas Corpus, Curtea cu Juri, Dreptul Comun Englez își găsesc cea mai faimoasă expresie în Declarația de Independență. Toate acestea înseamnă că oamenii oricărei țări au dreptul și ar trebui să aibă puterea constituțională prin alegeri libere, fără restricții, cu vot secret, să aleagă sau să schimbe caracterul sau forma de guvernare; libertatea de exprimare și de gândire ar trebui să domnească; curțile de justiție, independente de executiv, nepărtinitoare de orice parte, ar trebui să administreze legi aprobate de majorități largi ori care au fost consacrate în timp sau prin cutume. (…) Iată mesajul popoarelor britanic și american către omenire. Să proclamăm ce punem în practică, să punem în practică ceea ce proclamăm.”[1] – Winston Churchill, discursul de la Colegiul Westminster, Fulton – martie, 1946

Triunghiul nebun în care se ciocnesc puterile globale

Am deschis discuția cu un pasaj extras dintr-un faimos discurs al lui Churchill, livrat în anul imediat următor încheierii WW2, care ne reamintește că a fost unul dintre puținii lideri care în acele „ore ale întunericului” din mai – iunie 1940 (șase ani înainte de „discursul Fulton”) a avut viziunea, tăria, priceperea și determinarea de a-și conduce neabătut țara către victoria împotriva hitlerismului scrie analistul Cristian Felea în publicația online https://www.contributors.ro.

În primii ani de război administrația Franklin D. Roosevelt, în lipsa acordului Congresului, a furnizat foarte puțin ajutor militar Marii Britanii. Mai mult, Marea Britanie secătuită de război a împrumutat în 1945 suma de 4,3 miliarde de dolari de la guvernul Statelor Unite și în 1946 suma de 1,2 miliarde de dolari de la cel al Canadei, reușind la finele anului 2006 să achite aceste împrumuturi, ceea ce spune multe despre britanici.

Ne folosește să înțelegem lecția leadership-ului politic britanic din WW2, pentru că „orele întunericului” sunt gata să revină – o dovadă că libertatea, demnitatea și neatârnarea ființei umane sunt valori pururi amenințate, garantate doar de voința celor mulți de a lupta pentru apărarea și păstrarea lor.Teama că este posibilă izbucnirea unui nou război mondial este tot mai prezentă, odată cu avertismentele venite dinspre guverne că multe dintre statele occidentale democratice nu sunt pregătite militar, economic sau în privința stabilității și coeziunii psihosociale pentru a face față unui nou conflict global.

Așa cum în deceniul al treilea al secolului XX s-au găsit numeroase și influente voci politice sau ale unor puternici oameni de afaceri la Londra, Paris sau Washington care considerau că Hitler are pretenții rezonabile, care ar putea fi satisfăcute pentru a împiedica izbucnirea unui nou război mondial – și astăzi știm foarte bine, după ce arhivele au fost deschise, că obiectivul lui Adolf era războiul, singura cale prin care putea obține „spațiul vital” pe care și-l dorea –, găsim și astăzi destule personaje influente care pun înaintea apărării valorilor democratice și a libertății propriile interese și insistă că se poate negocia – plătind prețul unor concesii – cu Putin, Xi, Khamenei, Kim Jong sau Ismail Haniyeh, ba chiar că acest lucru ar fi obligatoriu dacă vrem să evităm izbucnirea unei conflagrații globale.

PÂNTECELE MOALE AL LUMII

Probabil că prima presupunere eronată a Occidentului, după implozia Uniunii Sovietice și victoria coaliției internaționale în Războiul din Golf, a fost aceea că autoritariștii, dictatorii lumii au înțeles că nu mai au niciun viitor și că în scurt timp toate popoarele își vor cere dreptul de a trăi liber în societăți democratice deschise.Doar că perioada iluziilor s-a încheiat rapid: asasinarea lui Yitzhak Rabin a compromis Acordurile de la Oslo (iar Shimon Perez nu a reușit să le revitalizeze), după care a urmat 11 septembrie 2001 cu atacurile extremiștilor saudiți asupra Statelor Unite, în căutarea unui război sfânt și a unei revoluții islamice sunnite, ceea ce ar fi trebuit să readucă Occidentul cu picioarele pe pământ. Nu a fost așa.

În 2008, Rusia a atacat Georgia, în 2014 a atacat Ucraina; în 2016 Rusia s-a aliat cu regimul Al-Assad ca să împiedice democratizarea Siriei; în 2016 Putin l-a convins pe Erdogan că Statele Unite au vrut să-l debarce din funcție printr-o lovitură de stat, executată cu sprijinul teologului Fethullah Güllen și al adepților săi militari și civili; tot în 2016 Moscova a intervenit în sprijinul partidei „YES” care își dorea Brexit, pentru a manipula opinia publică și rezultatul referendumului; în 2020 Putin l-a ajutat pe Lukașenko să rămână la putere și apoi a anexat Belarusul și, în fine, în februarie 2022 a dat ordinul de invadare al Ucrainei, pasul decisiv înaintea marelui război pe care l-a planificat cu NATO pentru ocuparea Europei.  

După 2001, la inițiativa Rusiei și cu implicarea tot mai susținută a Chinei, a fost dat semnalul reîmpărțirii „instituționale” a lumii, ca un corolar al „reașezării” ordini mondiale post-WW2 într-un cadru „multilateral”.

A fost constituită Organizația pentru Cooperare de la Shanghai, iar în anul 2010 s-au pus bazele BRIC, ulterior BRICS. Sub umbrela acestor organizații, Rusia și China au dat semnalul contestării Occidentului ca fiind opus intereselor așa-numitului „Sud Global”.

În anul 2020, administrația Trump și guvernul Netanyahu au prezentat lumii un plan de pace pentru Orientul Mijlociu, care includea și o propunere – în fapt ultimativă pentru palestinieni – care să „salveze” formal ideea Acordurilor de la Oslo, contra asigurării de venituri pentru administrarea West-Bank-ului și a Fâșiei Gaza, acestea două urmând să fie statul palestinian, teritorial legate printr-o cale de comunicare rutieră subterană (un tunel pe sub teritoriile locuite de israelieni), un stat cu atribuții limitate, patronat de la Ierusalim.

Harta susținută de Administrația Trump în 2020. Sursa: news.ro

Conform propunerii, statul Palestina urma să fie demilitarizat, cu un Hamas care guverna Fâșia Gaza dezarmat, în timp ce Israelul rămâne însărcinat cu securitatea și controlul spațiului aerian.

Capitala statului palestinian urma să fie situată în estul Ierusalimului (și nu neapărat în Ierusalimul de Est).

Planul a fost respins de Autoritatea Palestiniană, în timp ce Hamas nici nu l-a luat în calcul. În schimb, aranjamentul financiar care includea mijlocirea sau implicarea unor state arabe din regiune (Emiratele Arabe, Qatar, Arabia Saudită) a continuat să funcționeze, alimentând cu fonduri atât Autoritatea Palestiniană din West Bank, cât și Hamas-ul în Fâșia Gaza. Pentru Afganistan, aceeași administrație Trump a negociat în 2020 la Doha un acord care prevedea retragerea trupelor americane până în aprilie 2021. Ulterior, Statele Unite au cerut prelungirea termenului retragerii până în august 2021, însă insurgenții talibani au declanșat în aprilie o ofensivă împotriva guvernului afgan, care s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc. Succesul ofensivei talibane a precipitat retragerea forțelor coaliției internaționale sub presiunea formidabilă a zecilor de mii de afgani care căutau să părăsească țară, temându-se pentru viața lor.

Desigur, efectele emergente ale noii realități din Orientul Mijlociu la finele anului 2021 și începutul anului 2022 au rămas să fie decontate de Administrația Biden, care s-a trezit în brațe cu mai mulți cartofi fierbinți lăsați de administrația precedentă: denunțarea JCPOA îi dăduse Iranului mână liberă în programul său nuclear, Acordurile de la Oslo îngropate sub noua inițiativă de pace Trump, avându-l drept coautor pe Benjamin Netanyahu, presiunea retragerii din Afganistan și ca totul să primească un capac, invadarea Ucrainei de către armata rusă și amenințarea militară a Flancului de Est al NATO din Europa. Hybrisul la Moscova și Beijing era în acele zile la cote maxime.

CITIȚI articolul integral accesând : https://www.contributors.ro/triunghiul-nebun-in-care-se-ciocnesc-puterile-globale