Marea răscoala condusă de boierul moldovean Mihalcea Hâncu împotriva domnitorului Gheorghe Duca

Foto: Tabloul votiv de la Mănăstirea Cetățuia -Iași reprezentând-ul pe voievodul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666; 1668-1671; 1672, ian.-aug.; 1678-1683), ctitorul mănăstirii, și familia acestuia: Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra. Ei sunt pictați în costume de ceremonial, brodate cu flori cu fire de aur și cu brandemburguri.

Boierul moldovean Mihalcea Hâncu, născut la Secăreni (in prezent, în raionul Hâncești din R.Moldova), a avut un destin cu adevărat deosebit.

A condus o rascoala impotriva domniei, a ctitorit o mănăstire, a ajuns in vârfurile puterii, dar a fost și robit de tatari.

A fost cântat în balade, a dat limbii române câteva expresii, in cinstea sa au fost denumite orașul Hâncești și strada principala a acestuia, precum și mânastirea pe care a ctitorit-o.
Astazi ne amintim de el pentru că a declanșat rascoala orheienilor, lapușnenilor și sorocenilor impotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari rascoale din istoria Moldovei.

De atunci a ramas expresia ,,Voda da și Hâncu ba”.

Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671

Moldovenii erau nemulţumiţi de taxele mari şi foarte numeroase impuse de conducătorul ţării, precum şi de către boierii greci. Hîncu a reuşit să adune undeva la circa 8.000 de răsculaţi cu care porneşte din zona Hînceşti (n.r. – Republica Moldova) către capitala Iaşi.

În prima fază, rebelii au avut succes cucerind Iașiul și punând stapanire pe curtea domnească, din care fugise Duca-vodă, după ce jefuiesc casele boierilor, omorând mai mulţi greci pe care îi considerau vinovaţi de situaţia în care se afla Moldova.

Unele surse il prezinta pe Hâncu și ca domn al Moldovei în perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cât timp rasculații au controlat capitala.

Totuși, stapanirea lui Hâncu nu a durat mult, pentru ca Gheorghe Duca s-a intors in curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor.

La inceputul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hancu, aceștia din urma fiind intr-un final invinși.

A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lapușneni și soroceni fiind duși in robie, spânzurați sau trași in țeapa.

Mihalcea Hâncu a reuşit să se refugieze la cazaci, de unde va reveni în Moldova în anul 1673, când pe tronul ţării se afla Ştefan Petriceicu.

El avea să moară în anul 1698.

Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hancu l-a slujit cu credința, lucru pentru care a primit o moșie.

Dupa puțin timp, in 1674, a fost luat in robie de tătari, iar fiul sau, Dumitrașcu Hancu, a trebuit să vândă o mare parte din avere pentru a-l răscumpara. A fost eliberat, în anul 1678, și potrivit legendei a ctitorit celebra mănăstire aflată în raionul Nisporeni din Republica Moldova care ii poarta numele, dupa ce a jurat ca o va face dacă va scăpa din robia tătărească.

Manastirea (foto) a fost înființata tot pe 9 decembrie, in 1678, printr-un act de donație facut de Mihalcea Hâncu.
O alta legenda despre inființarea manastirii este legata de una din fiicele lui Hancu, care i-a cerut tatalui sau ridicarea unui schit. In noua manastire ea urma sa se calugareasca, luand numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din manastire).

Nu se știe despre care fiica a lui Hancu este vorba exact, acesta avand, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.Pe langa cele trei fiice, Mihalcea Hancu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a rascumparat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil in contextul rascoalei.
Mihalcea Hancu a murit in 1698, dupa ce in ianuarie din același an și-a facut testamentul.

Până la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hancu, dar s-a pastrat inelul de argint al acestuia, care se gasește in prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinau.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hancu atunci cand a fost facut inelul).

Răscoală a moldovenilor dintre Prut și Nistru (9 decembrie 1671) povestită de Dimitrie Cantemir

Poveste despre viața si faptele domnitorului moldovean Constantin Cantemir, rezumatul lui Theophilus Siegfried Bayer in latină si rusă la opera lui Dimitrie Cantemir (Moscova, 1783).

Vodă se invoiește cu ușurința, vestește ca a parasit domnia și cere sloboda trecere spre Țarigrad. Rasculații se invoiesc. Duca, ieșind din Iași, ajunge la Galați (un oraș așezat pe malul Dunarii), de unde il inștiințeaza pe sultan despre rascoala moldovenilor. Sultanul ii poruncește sa ia cale intoarsa și, cu tatarii oranduiți, sa-i spulbere pe rasculați și sa-i macelareasca pe toți pana la unul.

S-a folosit Duca nu numai de sfaturile, ci și de brațul lui Cantemir impotriva dușmanilor sai; caci rasculații, afland știrea despre intoarcerea Ducai și venirea tatarilor, se aduna in campia Orheiului și jura sau sa moara, sau sa nu-l primeasca pe Duca in domnie. Cantemir este trimis de Duca cu o parte din tatari, ii pune pe fuga pe rasculați, ii risipește și ii silește sa se supuna stapanirii domnului. Intorcandu-se Duca, ii este foarte mulțumitor lui Cantemir și il cinstește cu slujba de mare clucer.”

Sursa traducerii (dupa manuscrisul original pastrat la Sankt Petersburg): Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, Text stabilit și tradus de Radu Albala, București, 1973

Surse:

[1]  http://tanchistiiinvizibili.wordpress.com/2013/12/08/rascoala-lui-mihalcea-hancu/

[2] http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/01/09/rascoala-a-moldovenilor-dintre-prut-si-nistru-1671-povestita-de-dimitrie-cantemir.

https://glasul.info/rascoala-moldovenilor-dintre-prut-si-nistru-de-la-9-decembrie-1671.