CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 28 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

 

Ziua de 28 iulie în istoria noastră

1330 : Trupe muntene trimise de voievodul Mircea cel Bătrân au participat de partea bulgarilor la Bătălia dusă lângă orașul Velbužd (actualul Kiustendil), între între armata sârbă, condusă de Regele Ștefan Uroš și armata bulgară, condusă de împăratul Mihail Șișman (Mihail Asen al III-lea).

Basarab I era înrudit cu dinastia bulgară prin fiica sa, Theodora, căsătorită cu principele Ivan Alexandru al Bulgariei cu puţin înainte de 1322. În 1323, Mihail al Bulgariei (unchiul lui Ivan Alexandru) a fost ajutat de o oaste însemnată de „ungrovlahi” în bătăliile acestuia cu Imperiul Bizantin.

1330 Bătălia De La Velbužd, Detaliu Din Visoki Dečani

Bătălia de la Velbužd, Detaliu din Visoki Dečani

Basarab I îl va mai sprijini pe ţarul bulgar şi în 1330, la 28 iulie, când a avut loc bătălia de la Velbužd între forţele bulgare şi cele sârbe sub comanda lui Ştefan Uroş. Voievodul muntean a trimis un contingent românesc pentru a lupta alături de bulgari, însă sorţii bătăliei s-au arătat favorabili sârbilor, care au terminat învingători lupta.

In urma bataliei insusi Mihail al Bulgariei a căzut victima oștilor sarbe .

Foto : Harta teritoriilor balcanice locuite de romani intre anii 1330 si 1383

1468: A fost încheiat Tratatul  moldo-polon, care a confirmat vechile raporturi politice dintre Moldova lui Ștefan cel mare şi Polonia aflată sub conducerea regelui Cazimir al IV-lea.

Cazimir al IV-lea, regele Poloniei, se obliga să nu ocrotească în ţara sa nici un pretendent la scaunul Moldovei. 

Ulterior, nădăjduind că Polonia îi va da ajutor pentru realipirea Chiliei și a Cetății Albe, răpite de turci, Ștefan cel Mare, însoțit de mari boieri a prestat în 1485, la Colomeea, un omagiu regelui polon Cazimir al IV-lea Iagello.

1848 (28 iulie/ 9 august): Are loc o nouă adunare populară pe „Câmpia Libertăţii” (Filaret) din Bucureşti, unde se alege o Locotenenţă domnească formată din trei membri (liberalii moderaţi Nicolae Golescu, Ion Heliade Rădulescu şi Christian Tell), care acceptă să modifice Constituţia în sensul dorit de sultan.

locotenența domnească 1848

A doua zi, Locotenenţa a fost recunoscută de comisarul Porţii Otomane drept guvern legitim al Ţării Româneşti.

1868: Între 28 şi 30 iulie trupa Pascaly, insotita de Mihai Eminescu, a prezentat o serie de spectacole în Timișoara.

1892: S-a născut in localitatea Gaești, economistul Victor Bădulescu, participant  ca delegat al României la negocierile financiare şi comerciale din cadrul Societăţii Naţiunilor, la tratativele şi aranjamentele privind despăgubirile de război.

A studiat la Şcoala de Ştiinţe Politice din Paris unde, pe lângă drept, urmează şi cursuri care îl vor îndrepta către domeniul economiei: doctrine economice şi politice, finanţe, geografie economică, statistică, contabilitate publică.

1866: Principele Carol I a sancționat și promulgat Legea electorală din 1866.

Legea electorală. ea avea să fie publicată în Monitorul Oficial la 30 iulie, moment din care a devenit aplicabilă. Legea a reluat și detaliat prevederile electorale prevăzute în noua Constituție. Printre cele mai importante prevederi ale acestei legi a fost aceea că votul era cenzitar și secret.

1868:Trupa Mihail Pascali a început seria de spectacole de la Timișoara.

Mihail Pascaly, actor, regizor, director de teatru, autor dramatic,  publicist, traducător şi profesor | Jurnalul de Drajna

Turneul bănățean al trupei Pascali a cuprins Lugoj (4–26 iulie), Timișoara (28 iulie–31 iulie) și Oravița (31 august).

Din trupă făcea parte Mihai Eminescu,sufleur, copist de roluri și secretar particular al directorului.

La Timișoara a rămas o săptămână, prezentând trei spectacole, în 28, 30 și 31 iulie.

1892: S-a născut in localitatea Gaești, economistul Victor Bădulescu, participant  ca delegat al României la negocierile financiare şi comerciale din cadrul Societăţii Naţiunilor, la tratativele şi aranjamentele privind despăgubirile de război.

1892-1953 Victor Bădulescu

A studiat la Şcoala de Ştiinţe Politice din Paris unde, pe lângă drept, urmează şi cursuri care îl vor îndrepta către domeniul economiei: doctrine economice şi politice, finanţe, geografie economică, statistică, contabilitate publică. Astfel, în 1914 obţine diploma de licenţă la Secţia financiară cu o teză despre chestiunea agrară din România.

În 1915 se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Paris, pe care o absolvă anul următor. Parcursul său academic este întrerupt de izbucnirea războiului. Reîntors în ţară, merge la Şcoala de ofiţeri de rezervă de artilerie şi geniu, unde devine şef de promoţie.Din august 1916 ia parte la război, iar după terminarea acestuia este trecut în rezervă cu gradul de căpitan.După terminarea războiului îşi continuă studiile la universitatea pariziană pentru a obţine doctoratul.

A fost desemnat ca membru permanent al Consiliului Economic al Micii Antante, susţinându-l cu expertiza sa pe Nicolae Titulescu. La propunerea acestuia a fost desemnat membru permanent în Consiliul Economic al Micii Antante şi apoi a Înţelegerii Balcanice.

Datorită meritelor deosebite a fost cooptat ca în consiliul economic al Societăţii Naţiunilor, cu un mandat de patru ani. Era membru corespondent al Academiei Române din 1945, dar după terminarea războiului mondial, prestigiosul titlu avea să-i fie retras odată cu instalarea regimului comunist şi începutul prigoanei contra elitei româneşti.Viaţa sa a luat o întorsătură dramatică dupa ce a fost inchis la Sighetu-Marmaţiei din considerente politice si a murit în închisoare la 10 decembrie 1953.

A fost repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române abia  în 1990, dupa inlaturarea regimului comunist.

1896: S-a născut Eugen Filotti, publicist şi traducător, diplomat aflat in misiune la  toate şedinţele Societăţii Naţiunilor (Liga Naţiunilor) între anii 1928 şi 1935.

A fost membru în delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Paris, din 1946, alături de Lucreţiu Pătrăşcanu şi Mihail Ralea; (m. 1975).

NOTĂ: Unele surse menţionează  data naşterii şi in stilul vechi – 17 iulie 1896, iar altele doar data de 15 iulie 1896.

1899: S-a născut la Sinaia, actrița franceză de teatru și film de origine română, Alice Cocea ; d. 2 iulie 1970, Boulogne-Billancourt, Franța.

1899-1970 Alice Cocea

Era sora avocatului, scriitorului și temutului pamfletar N.D. Cocea. A urmat inițial cursurile Conservatorului din București, dar studiile dramatice și le-a absolvit la Paris în 1917, unde se stabilise. 

A debutat în film chiar în 1917, apoi a urmat o carieră teatrală. Din postura de stea a scenei pariziene a revenit în anii ’30 pe marile ecrane.

În perioada celui de-al doilea război mondial, colaboratoare cu naziștii, a devenit directoarea a Théâtre des Ambassadeurs (1940-1944), după război fiind arestată, lucru care nu a împiedicat-o să apară până în 1950 pe scena pariziană.

După câteva prezențe sporadice în anii ’60 în cinematografie în roluri minore s-a dedicat picturii. A apărut în filmele: Mon gosse de père (Ce copil e tata), Delphine, Marions nous (Să ne căsătorim), A tout coeur (Din toată inima), Nicole et sa vertu (Nicole și virtutea ei), Le greluchon délicat (Amantul delicat), Strip-tease, La Ronde (Cercul dragostei).

1906: Din iniţiativa privată a prof. dr.Nicolae Minovici, a aparut  prima „Salvare” din Bucureşti (Societatea de Salvare din Bucureşti).

Prima ambulanţă, o trăsura cu cai, a circulat pe străzile Bucureştiului în 28 iulie 1906, cu un echipaj format din sergenţi de oraş, medicii interni şi sanitarii, fiind instruiţi chiar de dr. Nicolae Minovici, cel care întemeiase în acelaşi an Societatea de Salvare. 

A fost prima Societate de Ambulanţă din Balcani si  a fost înfiinţată de prof. Dr. Nicolae Minovici  pe modelul primei staţii de salvare care funcţiona deja la Viena.

Imagini pentru prof. Mina Minovici photos

Foto: prof. Mina Minovici  n.30 aprilie 1858 la Braila- d.25 aprilie 1933, Bucuresti). Familia sa era  originara  in Macedonia sarbeasca.

Serviciul de Salvare a fost funcţionat sub deviza „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor„şi a fost condus timp de 35 de ani de prof.dr. Nicolae Minovici personal, care a întreţinut Societatea din veniturile proprii sau cu ajutorul contribuţiei unor oameni generoşi.

A fost cea mai importantă opera socială a profesorului Minovici, cel care se ocupase şi de lichidarea în mod ştiinţific a cerşetoriei şi vagabondajului, înfiinţase primele cămine pentru adăpostirea femeilor-mame necăsătorite, fondase primele azile de noapte şi iniţiase constructia de vespasiene subterane şi a a primelor  fântâni publice pe străzi.

1912: S-a născut  Elisabeta Rizea, unul din simbolurile rezistenţei anticomuniste din Romania ; (m. 6 octombrie 2003).

1913: La 28 iulie 1913, stil vechi (10 august 1913, stil nou) se încheie Tratatul de pace de la București dintre România, Serbia, Grecia, Bulgaria și Turcia, tratat care pune capăt celui de-Al Doilea Război Balcanic.

Războiul a început la 16/29 iunie 1913, in momentul in care Bulgaria și-a atacat aliații, Serbia și Grecia, datorita unor neîntelegeri legate de împărțirea Macedoniei otomane.

După ce armatele sarbești și grecești extenuate de lupte se retrageau, în război au intrat România și Turcia care, practic fără mari lupte, au înaintat din două direcții opuse spre capitala Sofia. Evenimentele au impus Bulgariei să se așeze la masa de negocieri.

Semnarea tratatului încununează Conferinţa de pace de la Bucureşti care își începuse lucrările la 17 iulie 1913.

Titu Maiorescu propusese beligeranţilor un armistiţiu de 5 zile, răgazul necesar pentru a negocia. Delegaţii aprobă armistiţiul începînd din 18 iulie.

 Negocierile au continuat pană la 28 iulie/10 august, cand şefii delegaţilor statelor balcanice au semnat tratatul.

La ora 10,00 s-au auzit 21 salve de tun, iar ceremonia a avut  loc în clădirea ministerului de externe român din București, la palatul Sturdza.

Imagini pentru palatul sturdza bucuresti

Foto: Palatul Sturdza, sediul Ministerului de externe al României, București, 1913

Ulterior, la Mitropolie a avut  loc un serviciu divin oficiat de mitropolit, la care au participat membrii delegaţiilor străine. La sfîrşitul ceremoniei a fost organizat un banchet pentru toți participanţii.

Confrorm tratatului, Cadrilaterul (judetele Durostor și Caliacra), pe aliniamentul Turtucaia-Balcic, aflat anterior în  componenta  Bulgariei i-a  revenit României.

De asemenea perdanta războiului, Bulgaria, a cedat importante  teritorii către Serbia, Grecia și Turcia (vezi harta).

Modificările teritoriale în urma Păcii de la București din 1913

Vizionaţi şi:

http://www.youtube.com/watch?v=GvZyfnEYoXc

1914 : S-a declanșat Primul Război mondial după ce Austro-Ungaria a declarat război Serbiei.

Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către naționalistul sârb Gavrilo Princip la Sarajevo la 28 iunie 1914.

1914 Declarația De Război A Guvernului Austro-ungari Semnată De Contele Leopold Berchtold, Ministru De Externe
Declarația de război a Guvernului Austro-Ungar semnată de Contele Leopold Berchtold, Ministru de Externe

A fost un război global, declanșat în Europa, care a durat între 28 iulie 1914–11 noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de milioane de militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai mari războaie din istorie.

Peste nouă milioane de combatanți și șapte milioane de civili au murit ca urmare a războiului. La Consiliul de Coroană de la Sinaia, din 3 august 1914, s-a luat decizia ca România să adopte o poziție de neutralitate. Ulterior, s-a decis intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale, începând cu data de 28 august 1916,

1919: Instalarea administrației române în Banat

La Conferința de Pace de la Paris (1919), marile puteri au decis divizarea Banatului istoric: două treimi din teritoriu revenea României, iar o treime, Regatului Sârbo-Croato-Sloven.

1919 Harta Etnica A Austro-ungariei Si A Romaniei - Cu Albastru, Zonele Cu Populație Majoritar Românească
Harta etnica a Austro-Ungariei și a României – cu albastru, zonele cu populație majoritar românească

Trimis de la Paris, generalul Charles de Tournadre a instalat administrația românească, prefecți români – la Arad în luna mai, apoi la Lugoj și Timișoara. Prefecții erau numiți de Consiliul Dirigent condus de Iuliu Maniu, care l-a trimis la Timișoara pe Valeriu Braniște, membru al PNR. În 28 iulie 1919, administrația română s-a instalat în Banat, Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru județul Caraș-Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma, la Timișoara, prefect pentru județul Timiș-Torontal. Unirea a fost consfințită de intrarea trupelor românești în Timișoara, pe 3 august 1919.

1928: Guvernul Romaniei a fost autorizat să contracteze un împrumut de 250 milioane în străinătate pentru operaţiile de stabilizare monetară.

1931: S-a născut sculptorul Alexandru Gheorghiţă; (m. 2011).

 1932: S-a născut la Timisoara pictorul timişorean Romul Nuţiu, cunoscut ca principal reprezentant al expresionismului abstract în România; (m.5 aprilie  2012).

Si-a început studiile artistice la Cluj, la Institutul de Artă „Ion Andreescu”, pentru ca apoi să termine un masterat în cadrul Institutului de Artă din Bucureşti, sub îndrumarea profesorului Alexandru Ciucurencu.

Începând cu anul 1958, artistul a predat la Institutul de Artă din Timişoara, fiind cunoscut ca principalul reprezentant al expresionismului abstract din România.

Lucrările sale fac parte din colecţiile Muzeului Naţional de Artă Contemporană din Capitală, Muzeului Banatului din Timişoara, Art in Embassies ale Departamentului de Stat al SUA, precum şi din importante colecţii private din Germania, Franţa, Italia, SUA şi Canada.

1944 : Aviația americană bombardează Bucureștiul

În primăvara și vara anului 1944, Bucureștiul a fost ținta bombardamentelor aeriene anglo-americane (aprilie–august), ruse (iulie 1944), dar și germane (24–26 august).

1944 Bucureștiul Bombardat De Aviația Americană, 28 Iulie M
Ținte în Bucureștiul bombardat de aviația americană pe 28 iulie 1944

tacurile aeriene au fost susținute de aviația americană, în zilele de 22, 28 și 31 iulie, fiind atacate gările și căile de comunicație.

O statistică a efectelor bombardamentelor anglo-americane asupra Capitalei arată că 55 la sută dintre obiectivele atinse au fost civile.

1945: A murit Litman Leon Ghelerter, unul dintre fruntaşii mişcării socialiste din România, doctor, ctitor de spitale şi publicist (n. 1873).

1949: S-a născut actriţa Ioana Pavelescu.

Imagini pentru Ioana Pavelescu photos

Unele surse menţionează ca an al naşterii sale 1955.

1959: În  Bucureşti, la  orele 8:00 dimineața – un grup de cinci indivizi inarmaţi, patru bărbaţi si o femeie, purtând măşti pe faţă şi mănuşi, au atacat şi jefuit maşina Skoda Station, cu numărul de circulaţie 53693 B, proprietate a Băncii de Stat a oraşului Bucureşti, care staţiona în faţa filialei Băncii R.P.R. a raionului Gheorghe Gheorghiu-Dej, de unde au furat suma de 1.686.000 lei.

1959 Marele Jaf La Banca Națională

Dupa comiterea jafului, autorii au disparut, folosindu-se de un autoturism getax ….. Datorita muncii informative desfasurata de organele securitatii de stat, la data de 17 septembrie 1959, orele 19:00, au fost arestati autorii acestui act banditesc si unii din complicii si favorizatorii lor“. (Din raportul Comisiei de Ancheta a Securitatii Statului)

VIDEO:

1970: A decedat marele chimist si pedagog român Costin Nenițescu, autorul unor  lucrări de referinţă  în domeniul chimiei organice şi industriale; (n.1902).

A fost membru titular al Academiei Române din 1955

1971: S-a născut pianistul Horia Mihail, unul dintre cei mai apreciaţi pianişti români ai momentului, numărând de-a lungul carierei sale mai bine de 1000 de concerte cu majoritatea orchestrelor simfonice din România, cu importante orchestre europene şi americane.

  

1981: Atentatul asupra lui Emil Georgescu, redactor la Europa liberă.

Nicolae Ceaușescu, a ordonat lichidarea ziariștilor de la Europa Liberă. Un număr impresionant, 700 de ofițeri de securitate au primit misiunea să aducă la tăcere vocile cele mai critice la adresa regimului.

Au murit, unul dupa altul, în câțiva ani, patru directori ai postului: Petru Bunescu, Noel Bernard, Radu Gorun si Vlad Georgescu. Ziariștii Cornel Chiriac și Emil Georgescu au fost înjunghiați.

1981 Atentatul Asupra Lui Emil Georgescu

Emil Georgescu, fost procuror în anii 1950–1960 și apoi juristul Primăriei Bucureștiului, a început la Europa Liberă emisiunea Actualitatea românească în 1975. A fost atacat de doi francezi, în dimineața zilei de 28 iulie 1981, în timp ce-și plimba câinele prin cartierul Haar, de la marginea Munchen-ului.

A fost înjunghiat de 20 de ori, dar nu a murit atunci. Agresorii au fost arestați la puțină vreme și au fost condamnați la ani de țnchisoare; s-a vorbit imediat de posibilitatea să fie mercenarii Securității din Romania, dar nu au fost dovezi concludente. Emil Georgescu a murit peste patru ani de un cancer galopant la plămâni, care ar fi putut să aiba legatura cu incidentul: fusese înjunghiat în plămâni.

1984 : A început cea de a XIII–a ediție a Olimpiadei de vară Los Angeles.

1984 Echipa De Gimnastică Feminină A României, Los Angeles 1984

A XXIII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Los Angeles, California, Statele Unite în perioada 28 iulie–12 august. Au participat 140 de țări și 6.797 de sportivi iar ceremonia a fost deschisă de președintele Ronald Reagan.Sportivii români au cucerit 20 de medalii de aur, 16 de argint și 17 de bronz.

1985: A murit traducătoarea şi publicista Valeria Sadoveanu, a doua soţie a scriitorului Mihail Sadoveanu.

A tradus, singură sau în colaborare, din literaturile clasice europene şi a desfăşurat o amplă activitate publicistică, în special despre Mihail Sadoveanu; (n. 1907.

1998: A murit publicistul Anton Uncu, fostul redactor-sef al cotidianului “Curentul”; (n. 1938).

 In 1987, impreuna cu ziaristii Petre Mihai Bacanu, Alexandru Chivoiu si Mihai Creanga, a tipareit in ilegalitate ziarul “Romania”, un manifest dur impotriva lui Ceausescu si a camarilei sale. Organele de represiune ii descopera  si in ianuarie 1989 cei patru ziaristi curajosi sunt anchetati de catre Securitate. Petre Mihai Bacanu este arestat, iar Uncu si Creanga sunt deportati la Piatra Neamt, repectiv în județul Gorj.

Dupa decembrie 1989, Uncu revine la “Romania libera”, facand parte din consiliul de conducere al ziarului, ca publicist-comentator. In primavara lui 1993, alaturi de bunul sau prieten Aurel Perva (si el plecat dintre noi), au editat publicatia “Informatia”. Incepand de anul trecut, Anton Uncu era redactor-sef al ziarului “Curentul”.  

La data de 19 iulie, in timpul vizitei in Statele Unite, presedintele Emil Constantinescu doneaza Muzeului Presei din Airlington o matriță a ziarului “Romania”, opera a celor patru temerari, printre care si Anton Uncu.

Acesta, alaturi de Mihai Creanga si Alexandru Chivoiu, au fost invitati speciali ai sefului statului roman, Emil Constantinescu, in capitala americana.

2007: A murit scriitorul francez, evreu  de origine română, poet, critic de film şi artist vizual Isidore Isou (numele real:Ioan Isidor Goldstein).

A fost fondatorul lettrismului, o mişcare artistică şi literară formalistă, inspirată mai ales din dadaism şi suprarealism, care consideră că esenţa poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, îmbinate eufonic mai mult sau mai puţin arbitrar ;  (n. 31 ianuarie 1925).

2011: A murit Petre Oprea, critic şi istoric de artă; (n. 1928).

La inceputul careieri sale profesionale a fost angajat la Institutul de Istorie a Artei,

Membru al sectiei de critica a Uniunii artistilor plastici din 1960, a publicat peste 350 de studii, articole si cronici plastice (in revistele “Arta” si “Revista Muzeelor si Monumetelor”).

A fost  membru fondator al revistei ProArte, a Societăţii Colecţionarilor de Artă din România şi  director adjunct al Muzeului Naţional de Artă al României din 1977 până 1988.

 2012: A murit Mihai Lupoi, ofiţer, arhitect şi politician, unul din personajele cheie implicate în Revoluţia anticomunistă din 1989 ; (n. 1953).

   Deşi era un simplu căpitan, Lupoi a apărut la Televiziune în data de 22 decembrie 1989 îmbrăcat în uniformă militara  şi a vorbit în numele Armatei Române, anunţând că generalul Nicolae Militaru este noul ministru al Apărării.

Dovedit ca agent sovietic, Militaru a dat mai multe ordine criminale în zilele Revoluţiei, provocând  între altele masacrele de la Otopeni şi MapN, soldate cu zeci de morţi.

Lupoi a refuzat ulterior să dezvăluie cine s-a aflat în spatele anunţului prin care l-a nominalizat pe Militaru la conducerea Armatei şi a fost acuzat că ar fi avut, la rândul său, relaţii strânse cu serviciile secrete ale Uniunii Sovietice.

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul” în noiembrie 2009, Mihai Lupoi a recunoscut că avea întâlniri periodice cu şeful reţelei GRU (serviciul de spionaj al armatei sovietice) din Bucureşti.

„N-am interacţionat niciodată cu vreun serviciu secret. Nu există nicio probă în sprijinul acestor bănuieli, decât întâlnirile mele cu Maiorov, şeful GRU de la Bucureşti, pe care le recunosc. Nu le-am ascuns niciodată. Am fost la el acasă, a fost la mine acasă. Dar relaţia dintre mine şi Maiorov era una bazată pe prietenie şi atât. Nici nu mai ştiu cum ne-am cunoscut.

Îmi amintesc doar că îmi aducea nişte biscuiţi danezi excepţionali pentru fiul meu.

Ne-am împrietenit, mi-a povestit de fiul lui, care era şi el ofiţer în marina militară. Era o relaţie personală, nu legată de servicii.

În plus, eu am avut la Armată dosar de presupus agent britanic, ceea ce se bate cap în cap cu ruşii”, afirma Lupoi.

După Revoluţie,a avut o traiectorie cel puţin bizară. A fost, timp de câteva luni, ministru al Turismului în primul guvern post-decembrist, apoi s-a înscris în PNL şi a fost acuzat, în timpul evenimentelor din 13-15 iunie 1990, că ar fi participat la incendierea Ministerului de Interne.

În iulie 1990 a plecat din ţară şi a locuit, vreme de câţiva ani, în Elveţia. Conform propriilor afirmaţii, în Ţara Cantoanelor s-a ocupat cu arhitectura, profesia sa de bază.

După ce a revenit în România, Mihai Lupoi a fost ales senator pe listele Partidului România Mare (PRM), în legislatura 2000-2004, după care a trecut la PNL şi a mai bifat un mandat de senator.

2019: A decedat la București, actrița română de teatru și film Monica Ghiuță; (n. 26 iulie 1940,Câmpulung Moldovenesc, Suceava).

A murit actrița Monica Ghiuță. Oana Pellea: „Foarte dragă mi-a fost  dintotdeauna” - Stirileprotv.ro

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1964, la clasa profesorului George Mărutză. A interpretat peste o sută de roluri în teatru și în filme, printre acestea remarcându-se interpretările din Cu mâinile curate – 1972, Tată de duminică – 1975, Toamna bobocilor -1975, Dincolo de pod -1976, Iarna bobocilor -1977, La răscrucea marilor furtuni -1980, Ștefan Luchian – 1981, Raliul – 1984, Oglinda – 1994, Triunghiul morții – 1999, Filantropica – 2002, Carmen – 2012.

A fost înmormântată la Cimitirul Bellu catolic din București. 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfinții Prohor, Nicanor, Timon și Parmena

Sfintii Prohor, Nicanor, Timon si Parmena

Sfintii Prohor, Nicanor, Timon si Parmena fac parte din primii sapte diaconi ai Bisericii. Hirotonirea lor in treapta de diacon este relatata in Faptele Apostolilor (6,1-6). Ceilalti trei diaconi sunt: Stefan, Filip si Nicolae. Sfantul Stefan nu este praznuit in aceasta zi, pentru ca este sarbatorit pe 27 decembrie. Nicolae nu se numara printre ei pentru ca a cazut in erezie, iar Filip este pomenit de Biserica pe 11 octombrie.

Prohor a fost hirotonit episcop in Nicomidia si l-a insotit pe Sfantul Apostol Ioan pentru o vreme, in insula Patmos.

Nicanor a primit mucenicia in ziua in care Sfantul Stefan a fost ucis cu pietre.

Timon a fost episcop in Bastoria, o cetate din Arabia. Potrivit unei traditii, Timon a murit rastignit in aceasta cetate.

Parmena a vestit Evanghelia Domnului in Macedonia. A murit ca mucenic, la sfarsitul domniei impăratului Traian (98-117).

CITIŢI  ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/28/o-istorie-a-zilei-de-28-iulie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. istoriculzilei.blogspot.ro;
  11. CreștinOrtodox.ro;
  12. Cinemagia.ro.

28/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Marea răscoala condusă de boierul moldovean Mihalcea Hâncu împotriva domnitorului Gheorghe Duca

Foto: Tabloul votiv de la Mănăstirea Cetățuia -Iași reprezentând-ul pe voievodul Gheorghe Duca al Moldovei (1665-1666; 1668-1671; 1672, ian.-aug.; 1678-1683), ctitorul mănăstirii, și familia acestuia: Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra. Ei sunt pictați în costume de ceremonial, brodate cu flori cu fire de aur și cu brandemburguri.

Boierul moldovean Mihalcea Hâncu, născut la Secăreni (in prezent, în raionul Hâncești din R.Moldova), a avut un destin cu adevărat deosebit.

A condus o rascoala impotriva domniei, a ctitorit o mănăstire, a ajuns in vârfurile puterii, dar a fost și robit de tatari.

A fost cântat în balade, a dat limbii române câteva expresii, in cinstea sa au fost denumite orașul Hâncești și strada principala a acestuia, precum și mânastirea pe care a ctitorit-o.
Astazi ne amintim de el pentru că a declanșat rascoala orheienilor, lapușnenilor și sorocenilor impotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari rascoale din istoria Moldovei.

De atunci a ramas expresia ,,Voda da și Hâncu ba”.

Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671

Moldovenii erau nemulţumiţi de taxele mari şi foarte numeroase impuse de conducătorul ţării, precum şi de către boierii greci. Hîncu a reuşit să adune undeva la circa 8.000 de răsculaţi cu care porneşte din zona Hînceşti (n.r. – Republica Moldova) către capitala Iaşi.

În prima fază, rebelii au avut succes cucerind Iașiul și punând stapanire pe curtea domnească, din care fugise Duca-vodă, după ce jefuiesc casele boierilor, omorând mai mulţi greci pe care îi considerau vinovaţi de situaţia în care se afla Moldova.

Unele surse il prezinta pe Hâncu și ca domn al Moldovei în perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cât timp rasculații au controlat capitala.

Totuși, stapanirea lui Hâncu nu a durat mult, pentru ca Gheorghe Duca s-a intors in curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor.

La inceputul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hancu, aceștia din urma fiind intr-un final invinși.

A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lapușneni și soroceni fiind duși in robie, spânzurați sau trași in țeapa.

Mihalcea Hâncu a reuşit să se refugieze la cazaci, de unde va reveni în Moldova în anul 1673, când pe tronul ţării se afla Ştefan Petriceicu.

El avea să moară în anul 1698.

Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hancu l-a slujit cu credința, lucru pentru care a primit o moșie.

Dupa puțin timp, in 1674, a fost luat in robie de tătari, iar fiul sau, Dumitrașcu Hancu, a trebuit să vândă o mare parte din avere pentru a-l răscumpara. A fost eliberat, în anul 1678, și potrivit legendei a ctitorit celebra mănăstire aflată în raionul Nisporeni din Republica Moldova care ii poarta numele, dupa ce a jurat ca o va face dacă va scăpa din robia tătărească.

Mănăstirea Hîncu din Republica Moldova (galerie FOTO) | Doxologia

Manastirea (foto) a fost înființata tot pe 9 decembrie, in 1678, printr-un act de donație facut de Mihalcea Hâncu.
O alta legenda despre inființarea manastirii este legata de una din fiicele lui Hancu, care i-a cerut tatalui sau ridicarea unui schit. In noua manastire ea urma sa se calugareasca, luand numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din manastire).

Nu se știe despre care fiica a lui Hancu este vorba exact, acesta avand, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.Pe langa cele trei fiice, Mihalcea Hancu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a rascumparat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil in contextul rascoalei.
Mihalcea Hancu a murit in 1698, dupa ce in ianuarie din același an și-a facut testamentul.

Până la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hancu, dar s-a pastrat inelul de argint al acestuia, care se gasește in prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinau.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hancu atunci cand a fost facut inelul).

9 decembrie 1671 – Răscoala lui Mihalcea Hâncu | Personalized items,  Moldova, Items

Răscoală a moldovenilor dintre Prut și Nistru (9 decembrie 1671) povestită de Dimitrie Cantemir

Poveste despre viața si faptele domnitorului moldovean Constantin Cantemir, rezumatul lui Theophilus Siegfried Bayer in latină si rusă la opera lui Dimitrie Cantemir (Moscova, 1783).

Vodă se invoiește cu ușurința, vestește ca a parasit domnia și cere sloboda trecere spre Țarigrad. Rasculații se invoiesc. Duca, ieșind din Iași, ajunge la Galați (un oraș așezat pe malul Dunarii), de unde il inștiințeaza pe sultan despre rascoala moldovenilor. Sultanul ii poruncește sa ia cale intoarsa și, cu tatarii oranduiți, sa-i spulbere pe rasculați și sa-i macelareasca pe toți pana la unul.

S-a folosit Duca nu numai de sfaturile, ci și de brațul lui Cantemir impotriva dușmanilor sai; caci rasculații, afland știrea despre intoarcerea Ducai și venirea tatarilor, se aduna in campia Orheiului și jura sau sa moara, sau sa nu-l primeasca pe Duca in domnie. Cantemir este trimis de Duca cu o parte din tatari, ii pune pe fuga pe rasculați, ii risipește și ii silește sa se supuna stapanirii domnului. Intorcandu-se Duca, ii este foarte mulțumitor lui Cantemir și il cinstește cu slujba de mare clucer.”

Sursa traducerii (dupa manuscrisul original pastrat la Sankt Petersburg): Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, Text stabilit și tradus de Radu Albala, București, 1973

Surse:

[1]  http://tanchistiiinvizibili.wordpress.com/2013/12/08/rascoala-lui-mihalcea-hancu/

[2] http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/01/09/rascoala-a-moldovenilor-dintre-prut-si-nistru-1671-povestita-de-dimitrie-cantemir.

https://glasul.info/rascoala-moldovenilor-dintre-prut-si-nistru-de-la-9-decembrie-1671.

28/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | Un comentariu

DEZVĂLUIRI : În Germania a fost pus la cale un experiment sinistru cu copii orfani și pedofili, unii dintre ei homosexuali

În Germania a fost orchestrat un experiment sinistru, actorii principali fiind pedofili, unii dintre ei homosexuali, și copii orfani”.

Lucrurile au ieșit la iveală după mai bine de 30 de ani. Avem de-a face cu un Mengele reîncarnat și cu o primă formă a #reziștilor de tip neomarxist, scrie jurnalistul român Sorin Roșca Stănescu în corectnews.com.

În Germania, în urmă cu câteva decenii, ca reacție la staționarea pe teritoriul țării a trupelor americane și a amenințării cu un război nuclear, care în perioada Războiului Rece ar fi lovit cu prioritate Berlinul, a fost creat un așa-numit Partid Verde.

A fost excrescența unei mișcări de tip #rezist, dominată de neomarxiști. Foarte asemănătoare acea mișcare cu partidele neomarxiste de azi, proiecții ale acelorași mișcări de tip #rezist.

În plan ideologic, Partidul Verde promova o schimbare fundamentală de paradigmă în relațiile sociale. Erau condamnate așa-zisele norme învechite de conduită morală.

Norma fundamentală fiind aceea că o familie este alcătuită dintr-un bărbat și o femeie și trăiește după un set întreg de reguli, între care un loc important îl ocupă protecția minorilor. Verzii au dat de pământ cu toate aceste reguli. Și au început să-i imprime societății germane de atunci alte formule de existență.

Pe acest eșafodaj ideologic a apărut și sinistrul experiment legat de încredințarea unor copii orfani unor pedofili.

Cel care a pus în operă această nouă „filozofie”, a fost un așa-zis savant, Helmut Kentler, care, cu aprobarea autorităților de la Berlin, a trecut la fapte.

Pornind de la premiza că pedofilii, homosexuali sau nu, sunt persoane de bună calitate și care pot dezvolta o afectivitate accentuată, în baza acestui program, copii ai străzii din Germania au fost încredințați spre adopție unor asemenea personaje.

Care, atenție, au fost și finanțate în acest scop, pornindu-se de la premiza că ele, dedicându-se creșterii acestor copii și întreținând cu aceștia relații sexuale, aduc o veritabilă binefacere societății.

După ani de zile, unele victime au relatat cu lux de amănunte copilăria și viața sinistră care le-a fost astfel hărăzită în numele unor principii care au călcat în picioare tradițiile creștine ale lumii civilizate.

Mă refer la creștinism, pentru că Germania se pretinde a fi eminamente un stat creștin.

Ancheta declanșată în urma uriașului scandal din Germania se desfășoară cu mare dificultate.

Neomarxiștii și prozeliții acestui nou Mengele au șters o parte dintre urme, în complicitate cu autoritățile de la Berlin, implicate și ele în mod criminal în sinistrul experiment.

Până la finalizare însă, ar fi bine ca, reflectând asupra acestei mega-tragedii, să devenim conștienți asupra nocivității extraordinare, pe care o tumoare de tip politic și ideologic, foarte asemănătoare neomarxismului european de azi, o poate prezenta.

La fel cum somnul rațiunii naște monștri, și dorința unora, din păcate din ce în ce mai mulți, de la nivelul birocrației de la Bruxelles, poate genera efecte perverse. Să rămânem așadar intoleranți în ceea ce privește pedofilia, să fim toleranți în raport cu homosexualii și transsexualii, dar să nu admitem sub nicio formă ca o asemenea minoritate să domine majoritatea și să răstoarne regulile după care ființează omenirea de mii de ani.

Să fim conștienți că intoleranța manifestată de la cel mai înalt nivel al Parlamentului și Comisiei Europene împotriva unor guverne sau parlamente naționale, care instituie garanții asupra respectării, în spiritul tradițiilor, a unor norme sociale, poate deveni la fel de periculoasă, dacă nu chiar mai periculoasă decât experimentul german.

Și să ne punem măcar o singură întrebare: în ce spirit va fi educat și cum va trăi de fapt un copil adoptat de un cuplu homosexual sau chiar născut în interiorul unui asemenea cuplu?

28/07/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: