Contrapropaganda de război occidentală destinată să acopere crimele Armatei Roșii aliate

 

 

 

 

Ravensbrück  a fost cel mai mare lagar  nazist pentru femei in timpul celui de-al doilea razboi mondial . Era situat in nordul Germaniei la  90 km nord de Berlin, in apropierea localitatii cu acelasi nume.

 

 

Născut din crimă și din sânge, vreme de peste trei sferturi de secol comunismul s-a hrănit din cadavrele a sute de milioane
de victime. Puțini sunt însă aceia care vorbesc despre holocaustul comunist.

In raport cu holocaustul nazist, cel comunist nu are nevoie de instituire prin lege. Evidența lui se impune de la sine oricărui om cinstit și întreg la minte.

Nimeni nu s-a gândit vreodată să recurgă la poliție, armată, judecători și servicii secrete pentru a-i determina pe oameni să creadă în existența lui.

In lumea democratică, preocupările oficialilor erau cu totul altele…

Pe 29 Februarie 1944, Ministrul britanic al informatiilor  trimitea  către varful ierarhiei clericale  si către BBC urmatoarea notă circulară:

 

„Domnule,

Sunt imputernicit de catre Minister sa va expediez următoarea scrisoare :

Este de regulă de datoria bunilor cetateni si a crestinilor piosi sa accepte orbeste ciudăteniile celor asociati cu noi.
Insa vine vremea cand asemenea ciudatenii, in timp ce inca sunt negate in public, trebuiesc luate in considerare atunci cand intrarea noastra in actiune devine imperioasa.

Noi cunoastem metodele de guvernare practicate de dictatura bolsevica in Rusia, de pilda, din discursurile si scrierile Primului Ministru insusi, expuse in ultimii douazeci de ani.

Noi stim cum s-a comportat Armata Rosie in Polonia in 1920 si mai de curand in Finlanda, Estonia, Letonia, Galitia si Basarabia.

Asadar, noi trebuie sa luam in considerare felul in care cu certitudine se va comporta Armata Rosie cand va navali peste Europa Centrală. Daca nu sunt adoptate masuri de precautie, evidentele orori inevitabile care vor avea loc, vor starni o serioasa preocupare in aceasta tara.

Noi nu-i putem reforma pe bolsevici, insă  putem sa ne dam toata silinta pentru a-i feri – si pe noi impreuna cu ei – de consecintele faptelor lor.

Desvaluirile ultimului sfert de veac vor aduce doar negatii neconvingatoare. 

Unica alternativa la negatii constă in distragerea atentiei publice  in totalitatea sa, de la subiectul respectiv .

Experienta ne demonstreaza ca cea mai buna deturnare consta in propaganda referitoare la atrocitatile savarsite de inamic.

 Din pacate, publicul nu mai este la fel de susceptibil ca in zilele „fabricii de cadavre”, a bebelusilor belgieni mutilati si a canadienilor crucificati. 

De aceea cooperarea dvs. este respectuos reclamata pentru a deturna atentia publica de la observarea faptelor Armatei Rosii, cooperare care sa se bazeze in sprijinirea din toata inima a diverselor acuze contra germanilor si japonezilor care au fost sau vor fi puse in circulatie de Ministerul nostru.

Exprimarea credintei dvs. in acestea va putea sa-i convinga si pe altii. 

Sunt, domnule, supusul dvs. slujitor, H. Hewet, Secretar Asistent

Exista si un post scriptum, dupa cum urmeaza:

Ministerul nu poate intra in nici o corespondenta de nici un fel, cu privire la aceasta comunicare  ce trebuie prezentata doar persoanelor responsabile.

(Rozek, Edward J., Allied Wartime Diplomacy: A Pattern in Poland, John Wiley and Sons, NY. pag. 209-210).

Acesta este un document destul de surprinzator, care constituie dovada clara ca in decursul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Aliatii intrebuintau  contra Germaniei lui Hitler propaganda despre atrocitati, cu scopul de a deturna atentia propriilor popoare de la  crimele comise, pe parcursul invadarii Europei, in primul rand  de catre Armata Rosie – „tovarasul” lor de drum  .

De exemplu, multi din oamenii apartinand mai vechilor generatii, atat din America precum si din Europa, inca mai tin minte macabra propaganda de razboi Aliata din timpul conflagratiei mondiale, care sustinea basme de genul „fabricilor germane de facut sapun din cadavre”, „manutele smulse ale bebelusilor belgieni”, „soldatul canadian crucificat” etc. – toate aceste povesti dovedite mai tarziu ca fiind minciuni.

Pentru unele dintre aceste nascociri, oamenii de stat ai Aliatilor chiar au cerut germanilor scuze dupa razboi.

 

 

Femei detinute in lagarul de concentrare german de la Ravensbruck  .

 

Unii au fost  informati despre incredibila afirmatie facuta de guvernatorul statului New York, inca in  1917-18 (!), cum ca germanii „exterminasera milioane de evrei”.

Si mai graitoare este  propaganda  despre cele „sase milioane” de victime ! (Glynn, Martin, Crucifixion of the Jews Must Stop, The American Hebrew, 31 Oct. 1920).

Povestea celor „sase milioane”de victime ale  germanilor este veche. Foarte veche. Ea a fost trambitata mult  inainte de cel de-al doilea razboi mondial, iar  intr-o carte recenta, intitulata Keystone of the New World Order: The Holocaust Dogma of Judaism, autorul Ben Weintraub preciza ca cifra respectiva comporta, de fapt, o semnificatie mitica datorita fundamentarii sale pe izvoare cabalistice.

(Weintraub, Ben, The Holocaust Dogma: Keystone of the New World Order, Cosmos Publishers, 1994).

Ziarul New York Times, din 11 iunie 1900, în pagina 7, publică „Mesajul“ rabinului Stephen Samuel Wise (1874-1949)  in care se  scria: „There are 6,000,000 living, bleeding, suffering arguments in favor of Zionism“.

„Există 6.000.000 de argumente trăinde, sîngerînde, suferinde pentru Sionism“!

Ca tînăr publicist, rabinul Wise folosea dupa cum vedem  figuri de stil:  numărul „şase milioane de evrei“ îl prezenta ca „şase milioane de argumente“.  

In data de  25 martie 1906, un gazetar evreu  atragea atenţia în Germania că un „Holocaust“ este pe punctul de a se produce în Rusia, după prima revoltă comunistă care se produsese in 1905 si fusese anihilata, invocînd numărul de 6.000.000 de evrei victime.  

13 noiembrie 1910 – În raportul anual al Comitetului Evreiesc American se susţinea că, din 1890, Rusia a dus o politică de „expulzare sau exterminare“ a şase milioane de evrei.

Anul 1911 – Max Nordau, co-fondator al Organizaţiei Mondiale Sioniste, împreună cu Teodor Herzl au avertizat, la congresul sionist din Basel, Elveţia, asupra „anihilării a şase milioane de oameni“.

Această declaraţie a fost făcută cu 22 de ani înainte de venirea la putere a lui Hitler.

Anul 1919 – La scurt timp după terminarea Primului Război Mondial, propaganda  pretindea că încă „şase milioane“ sunt în pericol de a muri.

 

Deşi faptul că  şase milioane este numărul care reprezintă fără nici un fel de tăgadă adevărul – aşa cum a susţinut Tribunalul de la Nürnberg –, cifra aceasta este in fapt mult mai veche, după cum ne dezvăluie în cartea sa, Don Heddesheimer.

Don Heddesheimer: THE FIRST HOLOCAUST

— Jewish Fund Raising Campaigns With Holocaust Claims

During And After World War One

 

PRIMUL HOLOCAUST. Campaniile evreieşti de strîngere de fonduri în numele Holocaustului, în timpul şi după Primul Război Mondial.

 

 

 

Cartea PRIMUL HOLOCAUST cuprinde o uimitoare colecţie de decupaje şi articole de propagandă de la sfîrşitul secolului al 19-lea şi pînă în 1945, în care se susţinea consecvent  iminenţa suferinţelor şi exterminărilor la care vor fi supuşi evreii din Europa.

Din aceste articole aflăm că propaganda sionista a invocat de zeci, de sute de ori, în anii premergători celui de-Al Doilea Război Mondial, că  – din punct de vedere cabalistic – numărul 6.000.000  victime reprezintă numărul evreilor care vor fi distruşi şi vor muri în nenumăratele conflicte din Europa şi Rusia, după interpretarea, evident fantasmagorică şi tendenţioasă – a unor rabini.

 

De exemplu, declaraţia „Şase milioane de evrei în Polonia şi Rusia ameninţaţi de un holocaust iminent“ a apărut pe anumite surse, cum ar fi The New York Times, încă în anul 1919!

Cifra de 6 milioane (de evrei ucisi) a fost frecvent vehiculată cu mult timp înainte ca Hitler si Partidul Național Socialist să ajungă la putere, având o semnificație ezoterică în scrierile talmudice, preluată de presa occidentală de la sfârsitul secolului XIX si prima jumătate a secolului XX.

Numărul de 6 milioane în legătură cu   suferințele evreilor europeni, a apărut în mod regulat, în ziarele nord-americane, începând cel puțin din 1915 (The Sun, June, 6, 1915). Folosirea cuvântului “holocaust” în acest context a fost introdus încă din 1936 (New York Times, May 31, 1936). “De multă vreme, conducătorii imperiului rus nu au avut încredere în evrei si nu le-au dat voie să se aseze în partea de vest a Rusiei, începând cu 1790. De prin 1880, presa occidentală a susținut în mod exagerat că au avut loc pogromuri, masacre si ucideri în masă, victime al căror număr total ar fi atins cifra de 6 milioane. New York Times a publicat periodic astfel de informații.

De exemplu in data de 26 ianuarie 1891 se putea citi : “Rabinul Gottheil ne spune ceva despre persecuția evreilor: ‘în jur de 6 milioane de nenorociți persecutați si mizeri’.

In data de 21 septembrie  1981: “O acuzare a Rusiei… un total de 6 000 000 este mai corect”, Iunie, 11, 1900 (În Rusia si Europa Centrală) există 6 000 000 milioane de argumente vii, suferinde si sângerânde în favoare Sionismului”.

Martie, 23, 1905: “ Noi evreii din America (simpatizăm cu) cele 6 000 000 de frați din Rusia”. Martie, 25, 1906 : “Rapoarte uimitoare ale situației viitoare a celor 6 000 000 de evrei din Rusia”. Această situație l-a făcut pe fostul presedinte al B’nai B’rit să exclame profetic: ”Simon Wolf întreabă cât mai trebuie să continue Holocaustul Rusesc” (Noiembrie, 10, 1905 (Inconvenient History).

Documentele de după Primul Război Mondial cuprinse în cartea Primul Holocaust a lui Don Heddesheimer conţineau idei propagandistice potrivit cărora  evreii din Europa de Est erau pe cale de a fi anihilaţi, folosindu-se expresii  cu care suntem obişnuiţi deja astăzi, cum ar fi „exterminare“, „holocaust“, dar şi numărul de acum faimos şi aproape magic de „şase milioane“.

Aici găsim detalii referitoare la cum acţiona propaganda în epoca de dinaintea celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a crea agitaţie cu privire la drepturile minorităţilor evreiesti, precum şi la sionism şi bolşevism în Polonia şi Rusia.

Astfel s-a demonstrat cum, prin acţiunile fundaţiilor evreieşti de strîngere de fonduri din America, s-au acumulat sume imense de bani în numele hrănirii evreilor polonezi şi ruşi, sume canalizate, apoi, către acţiunile sioniştilor şi comuniştilor – inclusiv catre bănci, sindicate şi kibuţuri –, dar niciodată către evreii care ar fi fost înfometaţi.

Cartea PRIMUL HOLOCAUST include şi mărturii ale unor diplomaţi şi ataşaţi militari americani, aflaţi în misiune în Polonia şi Rusia, care contraziceau plîngerile evreilor cu privire la persecuţii în etapa dintre cele două războaie mondiale.

Această carte reflectă înşelătoria deliberată indusă de campaniile sioniste şi de mass media – cu mult înainte ca Hitler să devină Cancelar al Germaniei în 1933 .

Invocarea în mod obsesiv şi insistent a mitului cabalistic potrivit căruia „6.000.000 de evrei vor muri“, care circula frecvent, în presa occidentală, îndeosebi britanică şi americană – cu cel puţin patru decenii înaintea evenimentelor din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial –, a determinat şi a indus in randurile publicului larg  ideea că 6.000.000 de evrei au pierit, efectiv, în anii 1939-1945.

Aşa cum este documentat în cartea PRIMUL HOLOCAUST, sioniştii au încercat  să demonstreze că şase milioane de evrei erau morţi, pe moarte sau în mare pericol în Europa sau Rusia, încă de pe la anul 1800.

Oricînd existau tulburări în Europa , personalităţi proeminente sioniste şi organe de presă la nivel mondial controlate de ei au lansat tot felul de poveşti false.

Această cifră  de 6.000.000,  vine de la un mit din Talmudul evreiesc, care spune că „vă veţi întoarce fără şase milioane“ sau „te vei întoarce în ţara lui Israel cu şase milioane mai puţini“ şi, desigur, cel de-Al Doilea Război Mondial a favorizat apariţia statului modern Israel, care a fost înfiinţat în 1948. 

Profeţiile din Tora (aşa cum a fost ea compilată de rabinii de după secolul al VIII-lea) pretind că 6 milioane de evrei trebuie să „dispară“ înainte ca statul Israel să fie format. „Vă veţi întoarce fără şase milioane“.

De aceea, în cartea The Seventh Million: The Israelis and the Holocaust , Tom Segev, un istoric israelian, a declarat că „6 milioane“ este o încercare de a transforma povestea Holocaustului în religie de stat.

Inca de la inceputul  celui de-al doilea razboi mondial , la  26 iunie 1940 – propaganda antigermana afirma încă o dată, că „şase milioane sunt condamnaţi la distrugere“, iar la 8 ianuarie 1945 – inainte ca cineva să fi ştiut numărul exact al victimelor,  sioniştii  avansau deja numărul de „şase milioane“ de victime  ca fiind  un fapt istoric real.

 

 

 

„6.000.000 de evrei morţi“, titra New York Times, citându-l pe Jacob Lestchinsky, secretar la Yiddish Scientific Institute, care dezinforma, astfel lumea într-o conferinţă la Hotel Park Central din New York.

15 martie 1945 – În săptămânalul moscovit în limba engleză Soviet War News, sordidul denigrator al României şi al Armatei Române, Ilya Ehremburg – un propagandist sovietic iudeo-bolşevic strecurat printre epurările staliniste –, „întors după o vizită de două săptămâni în Germania“, îşi „expunea impresiile“:

„Lumea ştie, acum, că Germania a ucis şase milioane de evrei“!

Peste circa două decenii insa,  filosoafei marxiste evreice,  Hannah Arendt, una dintre figurile marcante ale gândirii socio-politice contemporane, care a abordat în lucrările sale cele două mari teme ale epocii postbelice: totalitarismul și antisemitismul, avea să-i scape porumbelul pe gură: „…numărul total al victimelor Soluţiei Finale este o simplă presupunere – între patru şi şase milioane – şi nu a fost niciodată confirmat“!

Cei mai mulţi cred acum că aproximativ „şase milioane“ de evrei au fost ucişi de Germania naţional-socialistă în anii celui de-Al Doilea Război Mondial..

Dar de cand ştim noi, opinia publică, oficial despre acest număr de „şase milioane“?

Cel mai răspîndit răspuns este acela  că cifra de „şase milioane“ s-a oficializat după cel de-Al Doilea Război Mondial, în cadrul Procesului de la Nürnberg.

Cu toate acestea, The American Jewish Year Book, nr. 5702, din 22 septembrie 1941 la 11 septembrie 1942, vol. 43, publicat la Philadelphia de către The Jewish publication society of America, indica la pagina 666 că, după expansiunea nazistă maximă, până în Rusia, şi socotindu-i şi pe cei rămaşi în Germania, existau în Europa supusă Germaniei 3.110.722  de evrei (cf. R. Garaudy, op. cit., pag. 134).

Mai mult. Adolf Hitler, în aprilie 1944, în timpul tratativelor cu sioniştii germani, a propus delegatului sionist Brand, prin intermediul lui Adolf Eichmann, o afacere profitabilă: din cele trei-milioane-o-sută-două zeci de mii de evrei din Europa aflata sub ocupatia germanilor, dădea un milion de evrei contra a 10.000 de camioane, pe care să le folosească exclusiv pe frontul sovietic.

(cf. Yehuda Bauer, Evrei de vânzare, Ed. Liana Levi, Paris, 1996, pag. 227-229, apud R. Garaudy, PROCESUL SIONISMULUI ISRAELIAN. Ed. Samizdat, 1999, pag. 101)!

O explicatie este data de  Robert B. Goldmann  care scria: „…Fără Holocaust nu ar fi nici un stat evreu“.

O simplă consecinţă: avînd în vedere cele şase milioane de evrei  gazaţi la Auschwitz, care au sfîrşit în cuptoare de ardere, profeţiile s-au împlinit şi Israelul poate deveni un „stat legitim“.

„Această ţară există ca o realizare a unei promisiuni făcută de Dumnezeu însuşi. Ar fi ridicol să-i cerem socoteală asupra legitimităţii promisiunii“ – aceasta este axioma de bază a mitului „biblic“, formulată de Golda Meir, fost prim- ministru al statului Israel (cf. Le Monde, 15 octombrie 1971).