În lume mai există o Românie ! Unde se află și ce reprezintă această a doua „Românie”?

Cândva, la începutul istoriei, traco-dacii şi apoi misterioşii vlahi (morlaci sau volohi sau blacumeni), au fost cei mai numeroşi locuitori ai sudului şi centrului Europei, o populaţie paşnică şi civilizatoare, bogată şi mândră de stirpea ei.

Sunt cunoscute în istoria timpurie cel puţin cincisprezece „Vlahii balcanice”, adică adevarate ţări compacte, pline de oameni, cu limba si obiceiurile diferite faţă de celelalte naţii: 

Vlahia Mare, Mica, de Sus, de Jos (toate ale aromanilor din Grecia), Vlahia Rodopi bulgarească, Vlahia istro-romană din Croaţia, Vlahia Rumelia spre Turcia, Vlahia Româna din Albania, Vlahia Neagră sau Morlachia de pe Adriatica, Vlahia Macedoneană, Vlahia Alba de-a lungul Dunarii de Jos, Vlahia Morava (Vlassky) din Cehia, Vlahia Veche (Stara Vlaska) din Serbia si Vlahia muntenegreană.

Slavizaţi sau grecizaţi cu forţa, parte dintre ei islamizaţi silit, şi-au pierdut limba stramoşească, dar nu şi vechile îndeletniciri pastorale, păstrate neclintit până azi. Şi nici amintirea lor nu-i pierdută.

Ciobanii vlahi, cu veşmintele lor albe, cu marile lor, purtate în transhumanţă pe tot cuprinsul Balcanilor, au fost eternizaţi de miile de nume de sate şi de oraşe, de zeci de mii de nume de oameni, în zeci de temelii de biserici, în amintirile oamenilor şi în cărţile istoricilor bosniaci şi muntenegreni, care depun mărturie despre prezenţa şi întâietatea lor. 

Vlahi. Aromâni. Români. Megleno-români. Istro-români. Macedo-români. Cu toţii ramuri ale aceluiaşi  mare neam care a trăit aici odata şi care a  împânzit  munţii din mijlocul Europei, din Pindul Grecesc până în Carpaţi şi în Alpi.

Au fost milioane. Un adevarat imperiu valah întins de la un capat la altul al Balcanilor. Au fost primii, pe toate pamânturile Bosniei, Hertegovinei si Muntenegrului.

Cu mult înainte de venirea slavilor, pe care i-au invăţat păstoritul, dar şi ştiinta întemeierii marilor oraşe.  

Unii au venit aici de pe pamânturile nord- dunărene românesti, cândva, de prin secolul IV şi până  la sfârşitul evului mediu.

Dar au venit tot în vechile vetre, la fraţii lor drepţi, de dincolo de Dunăre, la acei traco-iliri care au fost romanizaţi incă dinaintea dacilor, având aceeasi limbă, aceeasi fire, aceleasi credinţe si obiceiuri ancestrale.

Impreuna, au stăpânit şi au civilizat tot Balcanul, ei, vlahii cei uitati acum de istorie.

Dupa un recensământ austriac din anul 1899, în Bosnia încă mai trăiau atunci 298.000 de români „istorici”, cu rădăcini străvechi. Ultimii supravieţuitori.

Acum nu mai e nici unul. Ba mai mult, nimeni nu-şi aminteşte să fi fost vreodată.

Din mormintele lor cotropite de buruieni şi nepăsare, străvechii români de pe pământurile fostei Iugoslavii, purtătorii unor nume simple şi blânde, coborâte din aleanul altor vremuri, ne chiamă să nu uităm că au fost cândva. 

Radul, Danciul, Vladul, Bun, Fecior, Grigor, Şerban, Bărbat…  

Cam asta ar fi povestea. O poveste de mult uitată.

Știați că în lume mai există astăzi şi o altă Românie?  

Deși poate nu ați auzit până acum, în lume, nu departe de România există o altă Românie, care nu este un stat, ci o regiune montană întinsă, populată de descendenţii românilor (sau vlahilor).

După ce călătorul străbate spectaculoasele chei ale râului Mojalka, pe drumul ce leagă Sarajevo de Belgrad, privirea îi este cucerită de o zonă cu munţi de înălţime medie – Munţii Românija, care se pronunţă aproape ca în limba română, notează Antena Satelor.

Primul lucru care străpunge peisajul de un verde smarald nemaîntâlnit, este un han, Rumanski Bar, iar imediat în apropiere, un panou pe care scrie în engleză: „Welcome to Romanija”.

Român fiind, nu ai cum să nu te întrebi mirat dacă nu cumva privirea îți joacă feste sau dacă chiar te afli în a doua Românie de pe glob.

Romanija din Bosnia este cea mai mare regiune din Republica Srpska, fiind locuită de ultimii vlahi, rumâni sau morloci, ciobani care vorbesc o limbă română veche, similară potrivit studiilor, celei vorbite în România prin secolele X-XI, în care predomină „r”-ul.

De fapt, această regiune bosniacă își trage numele încă din  Evul Mediu când a fost locuită în principal de populații neolatine, care au supraviețuit în această zonă muntoasă invaziilor barbare din secolul al VIII-lea.

De asemenea, trebuie subliniat că la sfârșitul secoluluoi al XX-lea, suprafața sa era doar jumătate în comparație cu începutul secolului al XIX-lea când se întindea până la râul Drina. 

În plus, academicianul Marko Vego consideră că Romanija a fost mult mai mare la începutul Renașterii  ajungând până în zona Banja Luka (unde se află așa-numitul „Munte Vlasic”, sau Muntele Vlahilor).

În această regiune muntoasă de aproximativ 2000 km² de la nord de Sarajevo încă se mai produc produse lactate tipice vlahilor.

Mai mult, unele obiceiuri, cum ar fi muzica tipică, caracterizează Romanija și rădăcina sa vlahă: de fapt, cântecele inspirate ale  păstorilor aromâni sunt celebre. 

La sfârșitul Războiului din Bosnia din 1996, regiunea Sarajevo-Romanija a fost înființată administrativ, ca una dintre cele 7 regiuni ale Republicii Srpska și care este situată în estul Bosniei.

Orașul  Vlasenica unul dintre cele mai mari din regiune, a fost unul dintre centrele principale ale „Vlasilor”.

În 1991-1992 a existat așa-numita Regiunea sârbă autonomă Romanija („Srpska autonomna oblast Romanija”), o regiune autonomă creată de sârbi care a fost o parte a republicii sârbilor bosniaci în timpul Războiului din Bosnia din 1995-1996. 

Orașul Vlasenica, unul dintre cele mai mari din regiune, a fost unul dintre principalele centre ale „Vlasilor”, numele dat de populaţiile slave românilor.

Nici portul tradiţional nu este departe de cel românesc autentic, fiind o combinaţie între cel al moţilor şi cel al macedonenilor.

Din noiembrie 1991, această regiune a fost extinsă prin adăugarea zonei sârbe din Birac (situată în jurul orașului Vlasenica)   iar, până în 1992, a fost încorporată în republica sârbă existentă în prezent în Bosnia. 

Pietrele monumentale care datează din Evul Mediu găsite în Bosnia și Herțegovina și în unele zone din Croația, Muntenegru și Serbia de astăzi au fost ridicate de vlahi (Vlasi). 

Scriitorul sârb bosniac Ivo Andrić   menționează în romanul  său E un pod pe Drina… (1945), că în epoca medievală haiducul sârb Baba Novac a haiducit pe teritoriul Romanijei, la fel ca și fiul său, Gruia.

Principalele oraşe cuprinse în regiunea Romanija sunt Pale (capitala Republicii Srpska), Sokolac şi Han Pijesak.

În Pale există şi un club de fotbal cu numele de FK Romanija.

Veliko Lupoglav este cel mai înalt varf muntos al regiunii, situat la 1600 de metri. Zona este fascinantă, cu sate montane presărate ici-colo, din care răsar case mari cu până la 2 etaje, unele pierzându-se pe culmile muntoase ale Dinaricilor.

Potrivit lui Varlam, proprietarul hanului „Rumanski”, până în 1990, în perioada lui Tito, localnicii nu aveau voie să spună că sunt români.

Li se repeta că Romanija şi România nu au nimic în comun.

Cine spunea altceva, era arestat şi putea primi chiar şi 10 ani închisoare.

Acum sunt mândri de faptul că „limba română” s-a născut mai întâi aici, şi mai târziu în spaţiul carpatic și iubesc România, pe care o vizitează destul de des.

„Romanija”, fosta țară a mândrilor păstori valahi este cântată acum  în limba sârbă…

Romania (cântec patriotic sârbesc)

Ко за срспку Босну љуту битку бије,

то су Срби, брате с горе Романије.

Док је Романије, Срби се не боје,

док је Романије и Срби постоје.

Ко никада друга оставио није,

тоје Србин, брате, с горе Романије.

Док је Романије, Срби се не боје,

док је Романије и Срби постоје.

Cât există Romania, sârbii nu se tem

Cât există Romania, sârbii vor exista

 

CITIŢI ŞI:

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/10/24/romanii-din-dalmatia-muntenegru-si-bosnia-maurovlahii-sau-vlahii-negri/

Surse:

http://radiochisinau.md/documentar-stiati-ca-in-lume-exista-o-alta-romanie-unde-se-afla-si-ce-reprezinta-a-doua-romanie-de-pe-glob–59664.html

http://www.formula-as.ro/2009/888/societate-37/urme-romanesti-in-bosnia-11671