Bucureștiul e plin de străzi cu denumiri bizare, sau de-a dreptul tâmpite…

Nu mai suntem comuniști, asta cică ar fi clar: din vreo cinci milioane de membri cuminți, oratori convinși la ocazii, într-o noapte, au apărut milioane de dizidenți și sute de mii de eroi.

Dar am rămas cu niște obiceiuri de ale lor, oricare și oricine ar fi fost comuniștii ăștia, obiceiuri și rele, dar și bune.

Cei mai mulți dintre cei care reușesc să se refere celor mulți spun că toate erau rele, cei mai mulți dintre cei care nu reușesc să se adreseze celor ca ei spun că multe ar fi fost bune.

Cu siguranță ați întâlnit cel puțin o strada cu nume bizar in București…

Anonimus.ro vorbește despre numirea de străzi și însemnătatea fadă pe care o are botezeala asta pentru noi. Scriitori și poeți, politicieni și miniștri, soldați și gradați, compozitori și pictori, savanți și… tanti Adela, care vindea la magazinul de la colț, dacă are norocul de nenorocul unei morți tragice și semnificative prin consecințe sau context, de exemplu o mușcă un câine sau un șobolan, capătă numele străzii ca omagiu pentru bunătățile și demnitățile ei trecutele, carele e posibil ca până la ziulica despărțelii să fi scăpat orișicui.

Bucureștiul, marea înghesluială capitală și capitalistă, e plin de străzi ale căror titulari nu ar putea fi cunoscuți nici de cel mai calificat câștigător al unui concurs de cunoștințe generale, nici de cel mai important istoric român în viață sau oricine vreți.

Câți dintre bucureștenii care locuiesc pe lângă Lacul Plumbuita (nostalgicii l-ar putea numi Elena Ceaușescu), pe străzile lu’ ăia a lu’ Zamfir știu cine au fost oamenii și nici nu-i încurcă: Nicolae Zamfir la deal, Marcu Zamfir la vale.

Mai parcurgi niscaiva și dai de Marcu Tudor, o iei la dreapta intri pe Ion Floruță, și tocmai când să ajungi să te consideri un fundamental idiot, treci de Strada Mențiunii și ajungi pe Erou Ion Scorțan. Mențiunea te salvează și acum, pentru că știi în sfârșit cine era omul, ce a făcut ca să și de ce a murit, poți să aplauzi sacadat, mai ales că ești pe Strada Ropotului.

Dar mica escală pe tărâmul împăcării cu sine a fost de scurtă durată, pentru că, după ce treci de Strada Escalei, ești din nou ciuca bătăilor cunoașterii, ești pe Strada Ștefan Ciucă, nu știi cine au fost niciunul dintre oamenii ăștia din trecut(u-ți) și te îndrepți agale în deplină ignoranță către Strada Existenței ca să ajungi către un alt necunoscut, Strada Ion Teodorescu, și apoi… apoi pe Strada Cumpenei, care are, pe partea dreaptă… Cimitirul Andronache, iar pe stânga Strada Lecturii și Strada Barometrului. Grea alegere, mai ales dacă ai ajuns să fii deprimat, între timp.

Dacă o iei la stânga însă, așa cum am făcut eu, ajungi, ceva mai târziu, prin centru, pe Strada Constantin Dobrogeanu Gherea…

Nu poți contesta că oamenii amintiți fără a avea amintiri nu ar merita un nume de stradă, poate și mai mult. În același timp, nici nu ne putem pretinde să-i cunoaștem pe toți, faptele sau opera. Tocmai de asta s-ar putea amplasa undeva, pe acele străzi, niște mici prezentări pentru ei, ca să știm și noi pen’ ce, adică pen’ ce. În alte părți ale lumii așa se întâmplă și se mai întâmplă să aibă și o statuie, un bazorelief, o placă sau altceva… Ca să nu pară că numele e dat sau există la voia întâmplării. Chiar dacă, nici nu ne putem îndoi, în multe cazuri e tocmai așa.

Ce s-ar putea scrie într-o astfel de prezentare pe strada Constantin Dobrogeanu-Gherea de la centru? Pentru că personajul are o stradă numai a lui, în buricul Capitalei, mare și încăpătoare, care duce direct în Piața Victoriei, unde se află Guvernul mereu cam puțin socialist al mereu cam puțin prea capitalistei Românii.

Ca un făcut, la Vaslui, strada cu același nume duce frontal chiar în fața Prefecturii, reprezentanta Executivului în teritoriu. Sigur Gherea ăsta are ceva de-a face cu actul guvernării…

Poate cea mai bună prezentare pentru Gherea ne-ar putea-o face marele “umanist” Lev Troțki, coreligionar și cocomunist, conducător al revoluției bolșevice din Rusia și al Armatei Roșii, care a măcelărit sute de mii de oameni, dar până la urmă un om de spirit și el.

Lev Davidovici Troțki, care milita pentru revoluția mondială cu orice preț, a fost un părinte al comunismului sovietic. Atât de mare și tare încât Stalin s-a simțit dator să-l merlească prin Mexic, unde fugise cu „stânga autentică”, cum ar spune Ion Iliescu. Tovarășul Lev a fost foarte apropiat de viața și opera ilustrului Gherea, pe care noi îl onorăm cu străzi în București și în multe orașe ale țării.

„Din 1890, Gherea a condus prima generație de muncitori socialiști români spre învățăturile marxismului. Gherea și Rakovsky au fost primii care au îndreptat partidele socialiste spre Revoluția din Rusia și au inițiat un nou tip de partid socialist”.

Deci, domnul Gherea, un evreu născut prin Imperiul Țarist, în Ucraina de azi, Solomon Katz, pe numele lui adevărat, vine în România și, până la moarte, în 1920, nu are liniște până nu vede comunismul triumfător în toată lumea, dar mai ales în țara gazdă. Iar noi îl omagiem astăzi pentru viața și opera lui…

Fiul său, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, a dus munca tatălui mai departe, devenind unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist Român, care a tradus în română câteva dintre operele „marelui Lenin”. Comuniștii l-au acuzat de troțkism șil-au trimis definitiv la culcare și pe el, chiar dacă își cam pierduse mințile între timp.

Probabil că va trebui să-i dăm și lui o stradă…

ADDENDA

Publicația Descoperabucurestiul.eu propune și ea să apreciem
câteva dintre bizareriile onomastice ale edililor bucureșteni:

Nume ciudate de străzi din Sectorul 1:

Amintirii, Balsamului, Bulevardul Oaspeților, Demnității, Frumoasa, Grațioasa, Inovatorilor, Intrarea Fulgerului, Intrarea Solzilor, Intrarea Undiței, Modestiei, Perfecționării, Rămurele, Steluței, Vacanței.

Nume ciudate de străzi din Sectorul 2:

Aleea Cenușeresei, Aromei, Căpreni, Competiției, Dimineții, Existenței, Inocenței, Intrarea Afirmării, Intrarea Calității, Intrarea Frumușița, Intrarea Fundeni, Intrarea Somnului, Intrarea Viitorului, Lanternei, Lecturii, Melodiei, Ochișoru, Poeziei, Ritmului, Serii, Speranței, Turiștilor, Verii.

Nume ciudate de străzi din Sectorul 3:

Aleea Prevederii, Aleea Școlarilor, Cornul Caprei, Cultul Patriei, Economiei, Eșarfei, Fetițelor, Gospodăriei, Idealului, Intrarea Arsura, Intrarea Concursului, Intrarea Licurici, Intrarea Părului, Levanțica, Năzuinței, Prieteniei, Scaune, Turnătorului, Țărancuței, Trilului, Vântului, Zborului.

Nume ciudate de străzi din Sectorul 4:

Aleea Zânelor, Avalanșei, Călțunași, Concordiei, Drumul Binelui, Frigului, Gospodinelor, Idilei, Intrarea Adierii, Învățatorului, Luminoasa, Mărțisor, Muzelor.

Nume ciudate de străzi din Sectorul 5:

Creață, Culturii, Cupidon, Dărniciei, Eclipsei, Eternității, Făt Frumos, Floare de Gheață, Fragmentului, Frunte Lată, Hărniciei, Hercule, Ileana Cosânzeana, Intrarea Evoluției, Intrarea Inovației, Intrarea Luptătorilor Antifasciști, Intrarea Piticului, Intrarea Stelelor, Intrarea Trompetului, Intrarea Veseliei, Leopardului, Lucifer, Odihnei, Panterei, Puișor, Rachetei, Rinocerului, Silfidelor, Simfoniei, Sirenelor, Știintei, Tăcerii, Tigrului, Veseliei, Voinței, Vredniciei, Zori de Zi.

Nume ciudate de străzi din Sectorul 6:

Atmosferei, Basmului, Bulevardul Geniului, Binoclului, Bunicuței, Cântării, Cărăbușului, Chibzuinței, Compasului, Entuziasmului, Inspirației, Fraților, Intrarea Cucuruzului, Intrarea Fierbinți, Intrarea Filmului, Intrarea Mărgelelor, Intrarea Protonilor, Meseriașilor, Reveriei, Săbiuței, Viscolului, Zâmbetului.