Şapca jandarmului român şi minciunile neruşinate ale propagandei ruseşti împotriva României, care au supravieţuit în timp până în zilele noastre

 

 

 

 

 

 

Aleksandr Krupensky (n. 12 august 1861 în localitatea Larga, ţinutul Hotin din Basarabia ţaristă – d. 12 mai 1939, Paris), a fost mareșal al nobilimii din Basarabia între anii 1908 și 1913.

 

 

 

Pe data de 27 martie 1918 Sfatul Ţării din Basarabia vota prin vot deschis, unirea cu România.
După Marea Unire, propaganda împotriva României s-a dezlănţuit, autorităţile româneşti din Basarabia interbelică fiind acuzate de abuzuri grave îndreptate împotriva populaţiei locale.  

Abuzurile au fost inventate de propaganda sovietică, dar şi de foşti moşieri din Basarabia deposedaţi de o parte a moşiilor lor, în timpul reformei de împroprietărire a ţăranilor.

Au circulat multe poveşti care vorbeau de şapca de jandarm pusă în vârful unui par, pentru a fi  salutată obligatoriu de bieţii ţărani basarabeni, dar şi altele despre basarabenii cărora li se smulgeau unghiile de aceleaşi bestii.

Cine nu saluta cum trebuie şapca jandarmului român era bătut cu sălbăticie medievală, i se smulgeau unghiile, femeile erau violate cu țeava puștii și copii erau înfipți în baionete.

Aceste basme îşi au originea într-o broşura intitulată ”Summary events of Bessarabia” ai cărei autori erau  mareșalul nobilimii basarabene Aleksandr N. Krupensky și fostul primar al Chișinăului din perioada ţaristă, Alexander Schmidt.

Cei doi fiind bineînţeles filo-ruşi, au dus la Paris o intensă campanie împotriva unirii Basarabiei cu România, în strânsă colaborare cu emigrația rusă și ucraineană.
 

Aleksandr N. Krupensky provenea dintr-o veche familie nobiliară şi a fost un mare proprietar de pământ în Basarabia. În 1919, după revoluție și Unirea Basarabiei cu România, a emigrat în Franța, unde a trăit la Paris, unde a prezidat Congresul monarhic de la Reyhengalle, iar din 1926 a fost vicepreședinte al comitetului de organizare al Congresului rușilor din afara granițelor.

A condus Partidul monarhist rus, susținându-l pe Marele Duce Nicolae.

Împreună cu fostul primar al Chişinăului, Aleksander Schmidt, a publicat numeroase materiale de propagandă la Paris și Londra, furnizând jurnaliștilor dispuși să-i asculte, nenumărate povești de groază din Basarabia aflată sub administrație românească – povești printre care cea a șepcii jandarmerești salutate de întregul sat, pare cea mai nevinovată.

Iată un exemplu din „producțiile” lui Krupensky și Schmidt intrate în presa britanică (Morning Post, 26 septembrie 1919):

„Am aflat din surse de încredere din Basarabia informația că poliția română pune în aplicare aici metode de tortură apreciate în evul mediu. Suntem în posesia unor dovezi care atestă că intelectualii basarabeni suspectați că ar fi rusofili sunt supuși toturii de către persecutorii lor români. Metodele includ smulgerea unghiilor și zdrobirea degetelor la tocul ușii. Alți oameni sunt bătuți cu bastoane de cauciuc, unii sunt legați cu picioarele de cap și ținuți așa întreaga zi…

  Krupensky, marele moșier, înjura cu sârg într-o altă broșură reforma agrară din Basarabia, care urma să îl lase sărac – chestie care îl durea cu adevărat.

Interesant este faptul că în broșurile publicate la Paris de Krupensky și Schmidt apar toate tezele anti-românești din Basarabia (inclusiv ”românii sunt considerați aici țigani”), teze care au fost preluate și amplificate cu neruşinare de propaganda sovietică şi post sovietică, până în ziua de azi.

Vedem că multe astfel de broşuri de propagandă antiromânească şi antiunionistă sunt citate până în zilele noastre drept surse istorice credibile, pentru a dovedi barbaria românilor în Basarabia, după unirea de la 1918. 

Nimeni nu se întreabă ce interese aveau cei care lansau acele informații mincinoase, astfel că se ajunge la o remitizare a istoriei pe linia vechilor teme propagandistice sovietice – doar că treaba este acum mult mai perversă, deoarece noua propagandă anti-românească vine de multe ori chiar din interiorul României.

Românii au ajuns să se înjure singuri de mamă…

 Se pare că nimeni nu a auzit de cartea americanului Charles Upson Clark  – ”Bessarabia. Russia and Roumania on the Black Sea” din 1927, volum care demontează toate tezele propagandistice antiromâneşti din acea epocă (http://depts.washington.edu/cartah/text_archive/clark/toc_pag.shtml).

La fel a fost uitat ”Raportul Comisiunii Parlamentare asupra anchetei făcute în Basarabia” din anul 1921 (când fiecare județ din stânga Prutului a fost vizitat de comisii mixte de deputați, basarabeni și ardeleni, pentru conformitate), a fost dat deoparte și raportul lui Gheorghe Tătărescu din 1925 ”Internaționala a III-a și Basarabia” din 1925 – documente ample care adună dovezi împotriva surselor propagandistice anti-românești.

Basarabenii nu salutau șepcile jandarmilor atârnate în pari, deși foarte mulţi oameni din Basarabia zilelor noastre par convinși că așa era. Forţa propagandei de rit sovietic este prea serioasă pentru a fi ignorată, în loc să fie să fie combătută cu toată tăria.

 In numele ADEVĂRULUI !

 

 

 

Surse:

https://historice.ro/basarabenii-saluta-sapca-jandarmului-roman-originea-mitului/

http://adevarul.ro/locale/botosani/adevarul-despre-abuzurile-comise-romani-basarabia-marturiile-crunte-despre-jandarmii-smulgeau-unghiile-oamenilor-1_5a2ea1ac5ab6550cb8159030/index.html