CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ceangăii romano-catolici din Moldova și încercările propagandistice maghiare de a le falsifica istoria și însăși originile

 

 

Imagine similară

 

 

 

 

MOTTO:

“ Ne străduim sa internaționalizăm cauza autonomiei maghiare din Transilvania și din Secuime, problemele ceangăilor și așa mai departe.”(Laszlo Tokes).

 

 

  

  Catolicii moldoveni de astăzi sunt urmaşii ardelenilor români, în cea mai mare parte ţărani iobagi, care plecaţi în pribegie s-au aşezat în Moldova şi nu puţini în Muntenia.

 Creşterea neobişnuită a populaţiei catolice din Moldova a dus la apariţia a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamţ şi laşi. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoşi în afara celor trei naţiuni medievale (unguri, saşi şi secui), s-au ridicat cerându-şi drepturile, la Bobâlna (1437),în 1514 sub Gheorghe Doja şi în 1784 cu Horea, Cloşca şi Crişan.

        Adânciţi în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniţi de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii şi părăsite,… fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri … gonindu-l pe acesta (românul) în munţi cu toată familia sa, unde nu găseşte decât stânci, sau chiar silindu-1 să iasă din ţară”.
Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocşi îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici şi veneau din Ţara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor şi creşterii obligaţiilor, dar mai ales a lipsei recunoaşterii naţionale.

Românii transilvăneni s-au adăugat comunităţilor catolice deja existente în Moldova medievală (secolul XIII), ca urmare a misionarismului Romei.

Istoria romano-catolicilor din Moldova este parte a istoriei poporului român .

Ei,catolicii moldoveni,se identific cu trăirile românilor de-a lungul secolelor, cu aspiraţiile, cu suferinţele şi cu realizările naţiunii române.

Pe teritoriul regiunii istorice Moldova,creștinii au existat încă din primele secole de răspândire a creștinismului,când comunitățile care s-au dezvoltat aici se aflau sub jurisdicția Papei (episcopul Romei).

După marea schismă,prezența romano-catolicilor în regiune istorică  Moldova este atestată de existența și funcționarea pe acest teritoriu a unor structuri ecleziastice după cum urmează:

Episcopia de Milcov (1227-1241), Episcopia de Siret (1371-1434),  Episcopia de Baia (1418-1523), Episcopia de Bacău (1391-1392) și (1607-1818) , Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884), Episcopia de Iași (1884-prezent), s-au aflat sub jurisdicția unor structuri ecleziastice din Transilvania, Italia, Polonia, Cehia sau Ungaria.

Din relatările misionarilor catolici,rezultă pe lângă poverile economice grele și birurile uriașe  plătite de românii transilvăneni, ceea ce îi determina pe țăranii români se refugieze în Moldova,era serviciul militar forțat, introdus de autoritățile austriece  având ca scop  sporirea efectivelor armatei imperiale.       

Trăind pe acest teritoriu,romano-catolicii moldoveni au fost victimele luptelor dintre marile puteri, au luptat alături de românii ortodocşi  în războaie pentru eliberare, unire şi neatârnare.

În localităţile cu populaţie exclusiv romano-catolică,precum şi în localităţile în care romano-catolicii convieţuiesc alături de românii ortodocşi,există monumente istorice ridicate în memoria celor ce şi-au jertfit viaţa pentru apărarea ţării,printre cei căzuţi   ladatorie al căror nume este înscris pe aceste monumente,sunt numeroşi români de religie romano-catolică,ceea ce demonstrează ei(cei denumiţi ceangăi) şi-au apărat ţara cu preţul vieţii dacă a fost necesar.

Toate acestea dovedesc ataşamentul catolicilor moldoveni faţă de idealurile poporului român cu care s-au identificat.

De-a lungul istoriei au existat numeroase încercări de a prezenta realitatea istorică într-un mod convenabil unor forţe ce nu slujesc interesul naţional, aceste încercări primind replica celor ce doresc ca adevărul să fie cunoscut şi adus la cunoştinţa publicului

                       

 

Certitudini științifice

 

Testele ADN au stabilit originea ceangailor.

Teste ADN efectuate pentru stabilirea originii etnice a ceangăilor au stabilit că din punct de vedere genetic (ca și al culturii tradiționale), romano-catolicii din Moldova (ceangăii) sunt români și sunt diferiți de unguri.

 Aceste teste au demonstrat că populația din Ungaria de azi, este de origine europeană, nu mongoloidă, că ungurii nu sunt înrudiți genetic cu triburile maghiare, hune, turcice sau cu populații vorbitoare de limbi fino-ugrice (finlandezi, estonieni), nici cu populații  din zona caucaziană sau cu iranienii, și că ungurii sunt descendenții populației europene care exista în Panonia și Bazinul Carpatic înainte de venirea triburilor migratoare, iar maghiarizarea a fost făcută de elitele aflate la conducere.

Ungurii contemporani nouă sunt un amestec de români, slavi, germani și țigani, maghiarizați lingvistic, ungurii de azi fiind din punct de vedere genetic cel mai mult apropiați de slavi și țigani.

 

            

Consemnări despre istoria romano-catolicilor din Moldova                       

 

 

• Domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir a consemnat despre catolicii din timpul său, că aceștia se declară catolici după neam și după religie.

În Divanul Ad-hoc al Moldovei, MihailKogălniceanu a apărat drepturile romano-catolicilor moldoveni respingând un proiect de lege care ar fi lăsat fără drepturi pe catolicii moldoveni.

CostacheNegria susținut drepturile catolicilor moldoveni afirmând aceștia“…împreună cu noi,de veacuri întregi,în toate zilele noastre de durere și amărăciune au tras și pătimit deopotrivă toate suferințele cu care a binevoit Domnul Dumnezeu a ne mustra, spre a ne aduce la înțelepciunea și dreptatea astăzi nouă trebuitoare…”.

Încă dela anul 1234,într-o scrisoare papală se menționează pe teritoriul episcopiei de Milcov,catolicii se amestecă cu valahii și  trec la credința lor, făcându-se un popor cu ei.

Aceeași mențiune, privitor la trecerea catolicilor la religia ortodoxă, o face și arhiepiscopul Marco Bandini în raportul întocmit de acesta la Bacău,la data de 02 martie 1648, document în care erau notate constatările făcute prilejul vizitei efectuate de înaltul prelat în localitățile catolice din Moldova.   

În anul 1763,episcopul de Bacău,Stanislau Jezierski a consemnat “…în toată Moldova numărul catolicilor nu sporește decât prin catolicii care vin din Transilvania…”și deoarece acești“catolici transilvăneni aparțin stăpânirii ungurești… moldovenii nu-i numesc catolici ci unguri…”.

Tot în anul 1763, Iosif Cambioli Prefectul Misiunii franciscane din Moldova,a consemnat “…de șapte ani încoace,numărul catolicilor noștri a crescut și crește în fiecare zi,nu pentru necatolicii ar trece la noi,ci pentru în Ungaria și maiales în  Transilvania a fost și este foamete și acum,de când s-a încheiat pacea între austrieci și prusieni,prind soldați cu forța și de aceea în această provincie au venit și vin într-una familii întregi și mare număr de tineret dela 14 ani în sus,fiindcă de la această vârstă îi înrolează în armată…”.

(Extras din lucrarea “Originea ceangăilor din Moldova”) – autor Dumitru Mărtinaș

 

 

 

Surse:

 

http://www.asrocatolic.ro/istorie.htm

ASOCIATIA ROMANO-CATOLICILOR “DUMITRU MARTINAS”-BACAU, ROMANIA.

Asociaţia „Dumitru Mărtinaş” este reprezentanta Romano-Catolicilor din regiunea istorică Moldova – România (românii denumiţi de literatura maghiară „ceangăi”; în maghiară „csangok”; în franceză Tchangos; în germană Tschangos; în engleză Changos)  

23/12/2019 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ALEGERILE DE ALTĂDATĂ.Nimic diferit față de azi…

 

 

ALEGERI, ALTĂDATĂ… Nimic diferit față de azi… Nov 1937. Alegătorul, în fața afișelor în care partidele se acuză unele pe altele de hoție: „Ia lamureste-mă și pe mine, domnule: Facem alegeri pentru ocnă sau pentru Parlament?”

 

 

Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.

ALEGERI ALTĂDATĂ…

Noiembrie 1937 – ultimele alegeri libere din România înainte de 50 de ani de dictaturi. 
Alegători făcând coada, în ploaie, pentru a isi exercita dreptul la vot. În jurul secției de vot, abundență de materiale electorale. Pe un stâlp, se vede clar chipul lui Iuliu Maniu.

Pentru a 2-a oară în perioada interbelică, partidul de guvernământ, PNL, nu a întrunit pragul de 30% care, conform a Constituției din 1923, îi conferea prima electorală aducătoare de majoritate. Guvernul Tătărescu avea sa cadă, înregistrându-se o victorie a partidelor semnatare ale pactului electoral: țărăniștii lui Maniu, legionarii și fracțiunea liberală Gh Brătianu.

România își trăia însă ultimile săptămani de viață democratică.

In curând, regele Carol II avea sa instaureze prima dictatură din istoria modernă a României.

14/06/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

UNIVERSUL DEZINFORMĂRII – PROPAGANDA ȘI MANIPULAREA MASELOR. VIDEO

 

 

Imagini pentru dezinformare _si_ propaganda photosImagini pentru dezinformare _si_ propaganda photosImagini pentru dezinformare _si_ propaganda photosImagini pentru dezinformare _si_ propaganda photos

 

 

 

„Oamenii nu sunt în stare sa creadă sau sa accepte informații care contrazic modului lor de gândire obișnuit; ei nu cred faptelor atunci când faptele sunt dovedite, ci atunci când le pot întelege,” scria  jurnalistul Victor Emile Marsden (8 iunie 1866 – 28 octombrie 1920), cunoscut pentru traducerea a ceea ce avea să devină cea mai citită versiune în limba engleză a ”Protocoalelor înțelepților din Sion”. 

 

 

 

Dezinformarea a făcut parte din arta militară încă de acum 25 de secole.

In cartea sa ”Arta Războiului”, citită cu mult interes de către statele majore ale marilor puteri în ultimii ani, generalul chinez Sun Tzu scria:

„Arta războiului se bazează pe înșelaciune. De aceea, când ești puternic, prefă-te slab; când ești activ, prefă-te pasiv, când ești aproape, prefă-te ca ești departe.  Dă un semnal dușmanului tău ca să-l faci să cada în cursă, prefă-te ca ețti în derută și ia-l prin surprindere …   Prefă-te ca ești în circumstanțe inferioare lui …” Mai departe, generalul chinez dădea un exemplu de dezinformare folosind  noțiunea de”agenti lichidabili.”

Scria el: ” Agentii lichidabili sunt spionii noștri cărora le vom da în mod deliberat informații false. Operând în teritoriu inamic, atunci când vor fi prinsi, ei vor dezvălui cu siguranță aceste informatii false. Dușmanul îi va crede și  va lua măsuri în concecință, dar natural că noi vom acționa încu totul alta maniera si dușmanul atunci ne va ucide spionii …” 

Un alt maeestru al dezinformării, colonelul Ion Mihai Pacepa, fostul șef al serviciului secret si de dezinformare sub Ceausescu, Serviciul X din Departamentul de Informatii Externe, descria cum îsi instruia agenții sa dezvaluie aproape tot adevarul dusmanilor, care vor crede totul fiindcă vor putea verifica aproape totul; pentru ca astfel sa strecoare minciuna nociva ce duce la pierzanie.

Cartea lui Pacepa este un exemplu de dezinformare căci spunând cu lux de amănunte adevărul pe sute de pagini,  strecoară cu măiestrie minciunile cele mai nocive si mai distrugătoare care se lipesc de-a valma de creierul cititorului.

Astfel  putem afla cum „statul comunist devenise o dictatura individuala totalitară în care poliția politică luase locul partidului comunist, iar naționalismul si antisemitismul se substituiseră mult trâmbițatului internaționalism proletar.”

Deci nu comunismul a dus Romania la sapă de lemn, nu ideologia marxistă si aplicarea ei în statul politienesc comunist, sunt de vină pentru suferințele și degradarea vieții poporului român, ci naționalismul si antisemitismul!

Primele victime ale nationalismului si antisemitismului, scrie Pacepa, au fost trei membri ai Biroului Politic al Partidului: Ana Pauker, ministrul afacerilor externe, Teohari Georgescu, ministrul de interne (pe numele adevarat Burach Teskovich, care, dupa Pacepa, n’a fost vinovat de torturile si masacrele organizate de ministerul lui), si Vasile (Laszlo) Luca, ministrul finantelor (care, dupa Pacepa, n’a fost vinovat de jaful care-a dus romanii la Infometare si degradare fizica si morala).

Aceste trei victime nevinovate au fost jertfite, arata Pacepa, ca sa faca loc cultului personalitatii lui Gheorghiu Dej; caci pana nu s’a scapat de cei trei, Dej fusese „doar unul din membrii cuadrumviratului ce conducea partidul (Dej-Pauker-Luca-Georgescu). La scurt timp dupa arestarea lor, Dej s’a instalat ca prim ministru si secretar general al partidului, lansand un agresiv cult al personalitatii sale”.

Ana Pauker, fiica rabinului Rabinsohn, care si-a trimis tatal si fratele In Israel si fiicele In Elvetia cu un tezaur considerabil furat de la poporul roman, si si-a terminat zilele In tihna ca bibliotecara, In timp ce mii de oameni nevinovati mureau In torturi sub mana guvernului ei, a fost o victima a anti-semitismului si nationalismului lui Gheorghiu-Dej, zice Pacepa. Dar 50 de pagini mai Incolo uita si- o numeste pe Ana Pauker „o fanatica romanca! ” („Tragica moarte a celor doi fanatici romani, Ana Pauker si Lucrețiu Pătrăscanu,” etc. Care moarte tragica a Anei Pauker?

Cartea lui Pacepa este la fel de falsă ca și „persecuțiile” pe care le-au suferit fiica și ginerele lui. Trebuie sa fie foarte naiv cel care crede ca un guvern terorist totalitar ar avea dificultati în lichidarea fiicei si ginerelui unui adversar real.

Povestea cum că fiica si ginerele lui Pacepa au scapat de moarte ca prin urechile acului, prin fuga celor 20 de ofiteri de securitate la auzul fugii lui Ceausescu tocmai cand erau pe cale sa-i Impuste pe cei doi, poate fi crezuta numai de oameni foarte creduli.

Pacepa este un agent de dezinformare, iarsarcina lui este sa prezinte o „alternativa controlata.” Ceece nu înseamna ca nu merita sa fie citit, filtrând cu grija tot ce afirma si povesteste, pentru a despleti adevarul de minciuna cu care i s-a trasat sarcina sa ne induca în eroare.

Căci, după cum spune chiar el, „Uniunea Sovietică [si asta include si tarile comuniste satelite] începea o noua politica internă, în care dezinformarea si spălarea creierului urmau să ia, treptat, locul lagărelor de concentrare”.

 

E deajuns sa pui câteva picături de stricnina într-un pahar cu lapte ca să omori pe cineva,e absurd sa zici că dat fiind că peste 90 % din conținutul paharului e bun, nimeni nu va muri otravit…

Viktor Suvorov  a fost un ofiter sovietic care a fugit în occident si a descris structura și modul de funcționare a Uniunii Sovietice în deceniul al nouălea, în cărti greu de găsit acum.

Zeci de ani, arăta Suvorov, teoreticienii occidentali au afirmat ca războiul nuclear va începe cu o prima faza în care vor fi folosite arme conventionale, urmată de o fază In care vor fi folosite doar arme nucleare de calibru mic și puține la numar, aducând gradat arme nucleare de calibru tot mai mare în joc, într-o escaladare de câteva săptămâni sau câteva luni.

Specialistii sovietici își puneau întrebarea: pe cine încearca sa-i amăgeasca acesti militariști occidentali cu povestile astea de adormit copiii?

Desigur ca nu pe adversarii lor declarati, omologii lor sovietici. Au conchis ca gogosile erau inventate pentru a păcăli masele ignorante si naive ale propriilor lor popoare.

Dar apoi s-au convins ca specialistii americani se pacaleau pe ei însisi. Caci sistemul de aparare anti-nucleara a Statelor Unite ale Americii a fost astfel conceput si realizat Incat sa asigure înfrangerea Statelor Unite In cazul unei confruntari. Americanii nu-si protejau centrul si inima tarii, ci rachetele nucleare. E ca si cum un tragator nu si-ar proteja capul si pieptul, ci patul pustii,zice Suvorov.

Evident, Statele Unite nu doresc sa evite propria distrugere, a conchis el. Apoi Kremlinul s-a lamurit ca nu e nevoie de o victorie nucleara. „Teribila epidemie de pacifism care-a bantuit prin Europa Occidentala [dupa ce trupele sovietice au invadat Cehoslovacia In 1968] au reInnoit In inimile Inaltului Comandament Sovietic speranțele In succes prin revoluție fără varsare de sange,” scria Suvorov In 1982.

 

Zeci de ani masele de pe tot globul au crezut In antagonismul dintre occident si lagarul sovietic. Mii de oameni au murit cautand sa slujeasca occidentul In „lupta sa Impotriva comunismului.” 

In cadrul acestei „lupte”, s-au creat aliante militare, chipurile, de ambele parti; Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pe de-o parte, si pactul de la Varsovia, pe de alta. Dar pactul de la Varsovia era o mascarada. Iata cum Il descrie Viktor Suvorov. NATO a fost creat In 1949, si Pactul de la Varsovia deabia In 1955.

De ce atat de târziu? Iata de ce: imediat dupa razboi, In 1945, Stalin l-a trimis pe Mareșalul Uniunii Sovietice Rokosovski la Varșovia, cu titlul de Mareșal al Poloniei, și cu functia de Ministru al Forțelor Armate, Președinte Adjunct al Consiliului de Miniștri Polonez și membru In Biroul Politic al Partidului Comunist Polonez.

Adică guvernatorul provinciei sovietice Polonia. De ce-ar fi Incheiat Stalin un pact cu subordonatul sau din Varsovia, Rokosovski? Stalin nu trebuia sa Incheie pacturi cu subordonatii sai, zice Suvorov.

Stalin dadea ordinele si Rokosovski le executa. Pactul de la Varsovia a fost creat ulterior ca un ornament propagandistic, cu întârzierea considerata utila.

Guvernele est-europene n’aveau absolut nici un cuvant de spus cu privire la operatiile militare ale propriilor trupe, dupa cum n’avea nici Comandantul Suprem al fortelor Pactului de la Varsovia, a carui functie era doar de a transmite ordinele de la Biroul Politic Sovietic la guvernele tarilor satelite, si de a coordona aprovizionarea trupelor.

Pe timp de razboi comanda e clara; pe timp de pace, birocrațiile paralele si întrepatrunse creaza confuzia dorita.

Dar nu era greu de ghicit cine conducea blocul sovietic, ziceSuvorov. In fiecare an de 7 Noiembrie, tribuna principala din Piata Rosie era fotografiata si se vedea clar cine sade In centru: Secretarul General al Partidului Comunist, si langa el Ministrul Apararii, fiecare avand patru persoane de cealalta parte. Pentru locurile imediat alaturate de acesti doi se ducea tot timpul o lupta surda si crâncena, „ca într’o haita de lupi care se lupta sa fie langa conducator, si apoi, sa fie el conducatorul.

Aceasta lupta pentru pozitia ocupata se duce de decenii si fiecare loc a costat prea mult sange ca sa fie cedat cu usurinta,” scrie Suvorov. Cei ce ocupa aceste locuri vor decide soarta milioanelor „eliberate” din alte tari si tot lor le sunt Inrobiti sute de milioane de sclavi.8

Timp de aproape un secol, trompetele propagandei au trâmbițat într-una despre guvernul țarist totalitar care suprimase libertățile In Rusia, si culturnicii din occident continua sa creadă. Dar ofițerii țaristi criticau guvernul și conducerea armatei țariste în scris cum le placea; Lev Tolstoi si-a scris Povestirile din Sevastopol, și n-a fost nici spânzurat, nici spintecat cu un pilon de fier, nici exilat în Siberia, zice Suvorov.

Novicov a scris critici la adresa țarului si-a conducerii fortelor navale tariste, si-a facut o gramada de bani din vanzarea acestor critici, cu care si-a cumparat o casă mare și frumoasa la Yalta In care a trait fericit si nestingherit chiar langa a tarului. Pe timpul primului razboi mondial, un studentel sarac numit Vladimir Ulianov care-si zicea Lenin a început să publice în milioane de exemplare, ziare comuniste cu propagandă antiguvernamentală – pe care le-mpărțea pe gratis publicului , deși tipărirea lor costa milioane de ruble. Oare de unde avea un biet studențel semidoct atâția bani? se-ntreabă Suvorov.

Dar apoi dezordinea asta a luat sfârsit. Poporul a scuturat jugul țarist, și-a dobandit libertatea, editurile si tipografiile au fost naționalizate, și fiind de-acum ale poporului au început sa slujească poporul, publicând numai ce e bine ca poporul să știe.

Critici prostești aduse actiunilor conducătorilor poporului desigur nu pot fi In folosul poporului; si unde-am ajunge daca orice ofiteras, orice studentel, ar putea scrie și tipari orice poftește? Numai tovarăși demni de încredere puteau lucra în presă și cultură în Uniunea Sovietica.

Atât presa americană cat și presa sovietică au exprimat marea ușurare simțită de sutele de milioane de oameni când s-au iscalit tratatele de limitare a armamentului strategic.

Dar la semnarea tratatelor, alături de seful sovietic (a cărui mână, călduros strânsă de omologul american, era grea de sangele a 60 de milioane de victime, proprii cetăteni lichidați) nu era nici Ministrul Apărării nici vreun alt sef militar, ci șeful Directoratului Direcției Strategice, cel sub a cărui comanda se afla armata de salariati ocupati cu cenzura si dezinformarea din propria tara si din tarile satelite.

Suvorov e de parere ca americanii au fost păcăliti de sovietici, duși de nas, și facuți sa creada povesti si gogorite prin abilitatea serviciului de dezinformare sovietic. Poate că cei mai mulți au fost.

Dar cei care manipuleaza guvernul si Congresul american, cei care decid cine va candida la presedintie si cine va fi „ales” In pofida voturilor, dadeau ordine ambelor parti participante. Acestia desigur nu erau pacaliti de subordonatii lor. Pana si Suvorov lasa sa se Intrevada coniventa la nivel suprastatal. „Un imens computer american, instalat la postul de comanda central al Directiei Centrale a Deceptiei Strategice, supravegheaza tot timpul satelitii-spioni si statiile orbitale din spatiul extraterestru si traiectoriile lor, furnizand indicatii precise cand vor trece pe deasupra diverselor regiuni ale Uniunii Sovietice In care au loc activitatile militare.

Aceste activitati sunt mascate sau Intrerupte cat timp pot fi observate de sateliti si asa mai departe, si In acest rastimp au loc numai activitati de care guvernul sovietic doreste ca guvernul american sa stie. Zeci de mii de tehnicieni ultraspecializati sunt ocupati cu aceste operatii Inselatoare….

Fara Indoiala ca aceste activitati permit biroului politic sa goleasca fara prea mare dificultate buzunarele acelora din occident care nu’nteleg ca au de-aface cu o organizatie criminala care este Insusi guvernul unui stat care opereaza pe plan mondial,” scria Suvorov In 1982, proaspat sosit In occident de dupa cortina de fier.9 De atunci a Inteles el mai multe si nu se mai mira de ce americanii furnizau sovieticilor cele mai puternice computere cu care sa fie apoi Inselati tot ei.

Nu se mai mira nici de ce conducatorii sovietici aveau o fortareață impenetrabila la Jiguli, un oras subteran sapat Intr-un bloc masiv lung de 80 de kilometri si lat de 40, Ingropat Intr’o câmpie plana si inocenta, Inconjurata de cursul Volgai si acoperita de padure.

Mii de prizonieri politici au săpat subteranele orașului de sub monolitul de granit. Nici un avion n’are voie sa strabata regiunea. In apropiere e orasul Kuibâsev, capitala Uniunii Sovietice pe timpul ultimului razboi.

In tot acest rastimp, guvernul american îsi are baza Intr’un oras vulnerabil ca Washington unde oricine poate intra oriunde, zice Suvorov.

Dar adevaratii conducatori ai poporului american nu locuiesc la Washington.

Din 1872, cartierul general al comunismului a fost orasul New York. George E. Simons, martor ocular al revolutiei bolsevice din 1917 din Rusia finantate de Iacob Schiff de la banca Kuhn Loeb din New York, a declarat In fata Senatului american (Vol. 3, Document 62, Congresul 66, Sesiunea 1): „Din 388 membri ai guvernului bolsevic, 16 sunt rusi; unul e un negru din America; 371 sunt evrei, dintre care 265 au venit acolo din partea de est a orasului New York.”

Tot mai izbitoare e asemanarea dintre Statele Unite si decadenta imperiului roman, si asta nu numai In ceeace priveste imoralitatea si homosexualitatea, ci si In ceeace priveste invazia africana, multiculturalismul, structura birocratica si deteriorarea monedei. „Una dintre cele mai urgente sarcini a lui Diocletian a fost reforma monetara, ca sa stavileasca inflatia,” scrie R.H. Barrow. „Strans legat de asta a fost Incercarea lui de a fixa preturi maxime pentru bunuri si servicii. …Monetariile erau manipulate Intr’o maniera echivalenta cu tiparitul banilor de hartie de catre guvernele moderne”.11 S’au scris mii si sute de mii de pagini despre cauzele caderii imperiului roman – lucrari monumentale ca a lui Oswald Spengler – si putine din ele adevarate. Propozitia asta din carticica modesta a lui Barrow, publicata In 1949, contine mai mult adevar decat toate opusurile monumentale ale tuturor numelor mult trambitate de propaganda culturala contemporana: nimic nu ruineaza o natiune mai rapid decat sistemul monetar bazat pe camatarie. Sa nu uitam niciodata cuvintele nemuritoare ale luiRothschild: „Lasa-ma sa emit si sa controlez banii unei natiuni, si nu-mi pasa de cine-i sunt legiuitorii”. „Dar era inutil sa fixezi impozite daca impozitele exagerat de mari alunga oamenii din meseriile producatoare de impozit,” continua Barrow.

„Totusi treaba trebuia facuta, pentru folosul statului – ‘treaba esentiala’. Ni astfel, muncitorii si meseriasii au fost nu numai ‘dirijati’, ci legati de camp sau atelier sau docuri sau birouri. Muncitorul agricol nu putea pleca de la tara, arendasul nu putea parasi mosia; mai mult, copiii lui trebuiau crescuti ca sa-i urmeze. Daca, excedat de impozite, mosierul Isi abandona mosia, i-o lua statul, si In cele din urma cea mai mare suprafata a imperiului era proprietate de stat. Manufacturile au fost nationalizate In acelasi mod. Transportul era un serviciu esential; si astfel asociatiile voluntare ale muncitorilor din docuri si ale marinei comerciale si asa mai departe au fost folosite de stat ca instrumente In fortarea populatiei; toti trebuiau sa fie membri si sa execute contractele de stat.

Asa s’a nascut un sistem de castă; orice munca ar executa – functionar municipal, soldat, muncitor în fabrica, functionar de stat – fiecare era legat de slujba si de pozitia lui sociala, si copiii lui dupa el. …

Astfel, nu exista nici un imbold ca lumea sa fie întreprinzatoare, sau sa aibă initiativă, sau să faca economii; statul le-a sufocat pe toate cu mult succes. A scăzut productia, si odata cu ea si nivelul de trai; s-a instaurat o uniformitate rigida a unei mediocrități statice si lipsite de viață. Pretul sigurantei a fost absorbirea individului de catre stat”.

Barrow descrie statul socialist – cu buletinul de identitate care te leagă de locul în care a fost emis, cu nomenclatura birocratică, cu scaderea productivitatii si-a nivelului de trai, cu proprietatea de stat asupra pământului si fabricilor.

Mai sunt si alte asemănări izbitoare. Sub Dioclețian „nici un crestin nu putea fi cetățean roman; de aceea nu putea fi angajat In slujbe municipale sau imperiale, si nu putea face apel dupa darea unei sentințe. Sclavii crestini nu puteau fi liberati. Bisericile si cartile sfinte trebuiau distruse. Acestui edict i-au urmat altele. Preotii erau Intemnitati si torturati pentru a-i obliga sa sacrifice zeitatilor pagane.Scopul era sa lase oamenii fara conducatori si biserica fara principalul ei sprijin”.13 Exact ca-n România socialistă. Exact ca’n Noua Ordine Mondiala.

„Pamântul era luat din mâinile micilor agricultori și a fermierilor cu venit moderat. Statul confisca de ce avea nevoie sau ce i se părea ca nu e organizat productiv. Marii proprietari anexau moșiile alaturate care nu puteau produce cât cereau impozitele; căci statului nu-i păsa de titlul de proprietate ci de asigurarea ca se ia de pe pământ tributul în bani sau în produse sau în munca prestată de muncitorii legati de el.

Domenii imense au ajuns proprietatea unei singure familii, și acolo se concentrau fostele clase mijlocii ca sa obtina, ca iobagi In realitate, o bucata de pâine si oarecare protectie Impotriva asaltului guvernului; caci adesea moșierii puteau să se eschiveze sau să sfideze salariații guvernului.

Mai mult, corupția și miturile erau de proporții colosale, după cum arăta codul lui Teodosie, Impăratul încerca sa le stăvileasca prin legi … Vechilii marilor mosii îsi aveau aranjamentele lor cu funcționarii statului, uneori înselându-si stăpanii, uneori de acord cu ei, adăpostind dezertori din armată, falsificând statele de impozit cu ajutorul inspectorilor agricoli. E o imagine Ingrozitoare”. 

Da, e o imagine îngrozitoare. E imaginea colectivizarii agriculturii si-a coruptiei socialiste. E imaginea ruinării fermierilor si-a clasei de mijloc. Am vazut-o adusă cu forța armelor In Romania.

  Sursa: Fragmente preluate din http://miscarea.net/golea-pana-unde.htm

 

 

 

19/04/2019 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat asta: