Câteva curiozități ale limbii române

 

 

Poporul român are patru ramuri istorice – dacoromâni, aromâni, meglenoromâni, istroromâni – vorbitori ai dialectelor limbii române, dacoromân, aromân, meglenoromân, istroromân. Toți acești români formează o unitate etnică și vorbesc aceeași limbă.

Dialectele românești – dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân – se întâlnesc într-un spațiu vast, din Maramureș și Carpații nordici în nord până în Epir și Tesalia în sud, din Istria, la Marea Adriatică în vest până la Marea Neagră și dincolo de Nistru în est. Vorbitorii lor sunt urmașii populației autohtone romanizate din Imperiul Roman de Răsărit.

Atestate în trecut pe un teritoriu unitar, în nordul și în sudul Dunării, dialectele românești s-au izolat de-a lungul timpului, în urma pătrunderii slavilor în Peninsula Balcanică începând cu secolul al VII-lea, fapt care a determinat unele deplasări ale vorbitorilor în acest spațiu geografic în perioada Evului Mediu.

Dacoromânii sunt continuatorii romanității nord-dunărene, în timp ce aromânii, meglenoromânii și istroromânii sunt continuatorii romanității sud-dunărene.

Graiurile limbii romane sunt acele particularitati ale limbajului popular, care se manifesta in diferite zone geografice ale tarii. Graiurile sau subdialectele limbii romane sunt: muntean, moldovean, banatean, crișean și maramureșean și se vorbesc în provinciile de la care provin și numele lor.

Graiurile românești se deosebesc unele de altele prin anumite trăsături fonetice și lexicale care le și particularizează.

Din motive de diferențiere tipologică, limba română mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân.

Ea este înregistrată ca limbă de stat atât în România cât și în Republica Moldova, unde circa 75% din populație o consideră limbă maternă (inclusiv sub denumirea de „limba moldovenească”).

Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane se află în România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație.

 În lumea religioasă are un loc aparte, limba noastră fiind una dintre cele cinci limbi în care se oficiază slujbe pe Muntele Athos.

Limba română este de asemenea  una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina din Serbia. De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale, precum Uniunea Latină, organizaţia internaţională a ţărilor care vorbesc limbile romanice sau Uniunea Europeană (de la 1 ianuarie 2007).

 Din punct de vedere a numărului de vorbitori, limba română să află pe locul 5 (după spaniolă, portugheză, franceză şi italiană) în rândul familiei limbilor romanice.

  

Numărul cuvintelor din limba română este greu de estimat, dar cele mai multe, 80 de mii, sunt explicate în Dicționarul Universal al Limbii Române.

Chiar dacă nu avem limba cu cel mai bogat lexic, prima în acest top fiind engleza, cu un milion de cuvinte, oricum avem cu ce ne mândri.

Limba română, ca bogăție de vocabular și semantică, este intre primele opt limbi ale lumii și 80% dintre cuvintele pe care le folosim în viața cotidiană sunt de origine latină. O parte au fost moștenite din latină prin tradiție si o parte au intrat din franceză si engleză”, a declarat prof.Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române.

În instituţii de învăţământ din 43 de ţări ale lumii, limba română se predă ca limbă străină.

Cele mai vechi atestări ale unor cuvinte româneşti apar în unele texte slavone cu 1.155 de ani în urmă.

De exemplu, cuvântul cumătră apare într-un text datat prin anii 869-885, după Hristos.

Trei cuvinte românești au fost incluse în patrimoniul cultural UNESCO (dor, doină, colind), iar al treilea cel mai lung cuvânt din limbile vorbite în Europa, poate fi găsit în limba română.

Limba noastră este singura limbă europeană în care se poate face o propoziție completă formată din 8 cuvinte ce conțin doar vocale. 

Ex: „Oaia aia e a ei, eu o iau.”

Limba Română este singura limbă romanică în care articolul hotărât este enclitic (se află la sfârşitul substantivului).

„Autoînsămânţările” este cel mai lung cuvânt (17 litere) care conţine toate cele 8 vocale ale limbii române: a, ă, â, e, i, î, o, u.

În limba română există cuvinte care conţin peste 30 de litere.

 

  

 

Cel mai lung cuvânt din limba română se află pe locul 3 în topul celor mai lungi cuvinte din Europa. Este un cuvânt  greu de pronunțat, cu doar 44 de litere:

PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSILICOVOLCANICONIOZĂ – definește o boală a plămânilor provocată de inhalarea prafului de siliciu vulcanic;

 

• Electroglotospectrografie (25 de caractere)

• Diclordifeniltriclormetilmetan (termen medical – 30 de litere)

• Gastropiloroduodenojejunostomie (31 de litere)

• Encefalomielopoliradiculonevrită (32 de litere)

• Difosfopiridinnucleotidpirofosfatază (36 de litere)

Pe primul loc, în topul celor mai lungi cuvinte, se află un cuvânt german:

 

RINDFLEISCHETIKETTIERUNGSUEBERWACHUNGSAUFGABENUEBERTRAGUNGSGESETZ – are 79 de litere și semnifică: legea monitorizării etichetării cărnii de vită;

Pe al doilea loc, se află un cuvânt turcesc:

 MUVAFFAKIYETSIZLEȘTIRICILEȘTIRIVEREMEYEBILECEKLERIMIZDENMIȘSINIZCESINE – are 70 de litere și înseamnă ceva de genul acesta: „Chiar dacă dumneavoastră sunteți unul dintre ei, noi nu am avut posibilitatea să fim un producător de renume.”

Amuzantă este şi denumirea pe care o poartă fobia de cuvinte lungi hippopotomonstrosesquipedaliofobia, cuvânt format din 34 de litere.

 

Cel mai lung cuvânt românesc care conține doar vocale este UIUIU

Cuvântul SOIOS prezintă simetrie rotaţională. Întors complet, rămâne neschimbat.

 Dacă tastaţi la un calculator de buzunar numărul 31907018 și apoi  întoarceţi calculatorul cu susul în jos, veți observa că apare cuvântul BIOLOGIE !

Numerele 71819173, 31907039 şi 31907017818 dau naştere prin aceeaşi metodă cuvintelor ELIGIBIL, GEOLOGIE şi BIBLIOLOGIE.

 Limba română conține și câteva câteva palindromuri amuzante (grupuri de cuvinte sau cuvinte care pot fi citite de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, fără să-și piardă sensul):

Era o tipă răpitoare.

„Ele fac cafele.”

„Ele ne seduc cu desenele.”

„Era o tipă răpitoare.”

„O ramă maro.”

„Icre, pui, ciuperci.”

„Ene purta patru pene.”

„Elenofonele” este cel mai lung cuvânt palindrom (se citește la fel din ambele capete) din limba română (11 litere) și semnifică „vorbitoarele de limbă elenă”.

Cele mai multe cuvinte din limba română încep cu litera „C” și sunt în număr de 19.750, iar „Y” este litera cu care încep cele mai puține cuvinte și anume 14 cuvinte.

 

Cele mai folosite cuvinte din limba noastră sunt prepozițiile precum „pe”, „de” sau „la”, conjuncțiile coordonatoare precum „și”, „sau”, ori verbele auxiliare „a avea” și „a fi”.

 

 Aproape 40% din totalul cuvintelor din vocabularul limbii române provin din franceză și italiană.

Cuvântul „Dumnezeu” este una dintre cele mai lungi formule care se referă la persoana sacră supremă, având trei silabe. În majoritatea limbilor, expresia divinității este monosilabică.

 

Cuvintele „dor” și „doină” nu pot fi traduse cu exactitate în altă limbă.

 „ABRACADABRANT” – Este cel mai lung cuvânt care conţine o singură vocală  și are 13 litere.

 

Cea mai lungă denumire de localitate din România formată dintr-un singur cuvânt este Streisângeorgiu (15 litere), iar cea mai scurtă denumire de localitate din România este Ip (2 litere).

Numele unor obiecte sau fiinţe, pot apare în unele expresii românești ca determinant pe lângă un adjectiv:

 

răcit cobză
îndrăgostit lulea
beat turtă
prost bâtă
deştept foc
sănătos tun
adormit buştean
gol puşcă
plin ochi
singur cuc

 

 

Printre cacofoniile „acceptate” în limba română se sumără:

ION LUCA CARAGIALE
BISERICA CATOLICĂ
TACTICA CAVALERIEI
EPOCA CAPITALISTĂ
BANCA COMERCIALĂ

 

Mai multe curiozităţi lingvistice puteţi găsi în cartea Curiozităţi şi amuzamente ale limbii române: