Aproape toată mass-media românească e controlată de Corporatiile străine.Cele 12 corporații care controlează mass-media din România

Motto: „Maselor li se poate acorda libertatea gândirii, pentru că ele nu gândesc.”

 

George Orwell

 

 

 

 

 

 

Mijloacele media ne restructurează în permanenţă ideile şi opiniile, valorile şi credinţele, ne influenţează uneori fără să ne dăm seama, înlocuind realitatea cu o imagine deformată despre ea.

Ele sunt instrumentele cele mai importante prin care poate fi influenţată percepţia oamenilor asupra evenimentelor.

Suntem bombardaţi din toate părţile cu informaţii prin televiziune, ziare, radio, reviste, internet, filme, publicitate, emisiuni de divertisment.

Evident, cine deţine aceste mijloace de comunicare are puterea asupra masei de cititori-spectatori. În joc sunt afaceri de milioane de euro şi mai ales imaginea unor mari grupuri economice şi a patronilor lor.

Despre problema finanţării ziarelor, posturilor radio şi TV, precum şi despre problema contractelor de publicitate s-a discutat mult.

Este greu de crezut că mass-media poate fi obiectivă şi independentă, atunci când trăieşte din banii unor companii ce au tot interesul să îşi vândă produsele, să aibe bune relaţii cu anumiţi parteneri cărora le promovează o imagine favorabilă şi să distrugă imaginea altora.

Dacă ați crezut că trusturile media care dețin și controlează majoritatea presei și a altor societăți adiacente din showbiz reprezintă doar un fenomen în România, trebuie să vă (și să ne) dezamăgim.

Cam așa e peste tot în lume, mai cu seamă în America. Desigur, sunt și excepții, multe (ar fi de exemplu ziarele independente precum The New York Times, Washington Post, The Telegraph sau The Guardian) – însă par nesemnificative în fața principalelor conglomerate ce vin cu o gamă imensă de posturi TV, ziare, reviste și site-uri de știri.

Aproape toate canalele media din SUA se trag din aceleași șase surse…

 

SUA şi monopolul media internaţional impus de ea reprezintă doar modelul dus la extrem pe care celelalte ţări l-au preluat în mic.

Şi în România tendinţa este aceeaşi ca la nivel mondial: formarea unor mari grupuri care activează în sectoare cât mai diversificate şi deţin cel puţin o televiziune, un radio şi un ziar.

Publicatia  Special Arad , ne  prezenta cu ceva timp in urma cele mai puternice companii mass-media de la noi din țară, care ne țin ocupați ochii și urechile prin televizor, radio, print și internet.

 

Acestea erau:

 

MediaPro

 

În septembrie 1990, Adrian Sârbu a creat brandul MediaPRO. În anul 1991, pe o piață monopolizată de Rompres, agenție de presă controlată de stat, MediaPRO a lansat Mediafax, prima agenție de presă independentă din România.

În anul 1993, MediaPRO a lansat PRO FM, primul post de radio comercial din România.

La data de 1 decembrie 1995 avea loc lansarea postului de televiziune PRO TV. În anul 1996, s-a lansat PRO TV Magazin, primul pilon important al companiei de publishing Publimedia.

ProTV și ProFM aveau să devină adevărate „fabrici” de vedete, pioneri în entertainmentul românesc, ajungând să influențeze o generație întreagă, denumită generic, la sfârșitul anilor ’90, „Generația PRO”.

Pe 15 martie 1998 Media Pro a cumpărat Studioul Buftea de la Fondul Proprietății de Stat, pentru suma de 107,8 miliarde lei vechi, luând astfel naștere MediaPro Studios și MediaPro Pictures.

MediaPro este singurul gigant din România care, asemănător megacorporațiilor americane, are și o casă de producție cinematografică (MediaPro Pictures), o casă de discuri (MediaPro Music), un studio de filmări (MediaPro Studios), o firmă de distribuții video (ProVideo), câteva cinematografe (Cinema Pro și Hollywood Multiplex), plus o companie de comunicații, oferind servicii de telefonie fixă și internet (MediaSat), acesta din urmă fiind deținută în mod egal cu firma ComputerLand.

Apropo de acțiuni, este știut faptul că Sârbu a vândut, în 2009, companiei americane Central European Media Enterprises (CME) un procent de 95% din compania MediaPro Entertainment (ce include Media Pro Pictures, Media Pro Studios, Media Pro Distribution, Pro Video, Media Pro Music & Entertainment, Cinema Pro și Hollywood Multiplex și televiziunile ProTV, ProTV Internațional, Pro Cinema, Acasă TV, Acasă Gold, Sport.ro, respectiv MTV România).

În luna iulie 2009, Adrian Sârbu a devenit CEO al companiei, după ce în ianuarie 2009 preluase funcția de președinte al companiei, devenind astfel primul român care ocupă cea mai înaltă poziție executivă într-o companie multinațională.

Tot în iulie 2009, CME a cumpărat integral de la Adrian Sârbu divizia MediaPro Entertainment din grupul Media Pro, adică afacerile de producție TV și de cinema. Tranzacția a fost estimată la 97,6 milioane dolari.

În ianuarie 2010, CME a încheiat un acord de vânzare a operațiunilor din Ucraina, respectiv Studio 1+1 și televiziunile Kino, către Harley Trading Limited, companie deținută de Igor Kolomoisky, pentru 300 milioane de dolari.

În ianuarie 2010, CME a preluat agenția de știri Mediafax Cehia, deținută de Adrian Sârbu, pentru suma simbolică de 1 euro.

Așadar, cel mai mare jucător pe piața media românească este, de fapt, compania din Bermude CME, dar prezența lui Adrian Sârbu la vârful companiei face ca imperiul media creat de el să fie, în continuare, într-un fel sau altul, tot în curtea lui.

Încă tot e al lui, de altfel, MediaPro Management, din care fac parte următoarele subdivizii:
• Publimedia – divizia de publishing, care deține publicațiile Ziarul Financiar, Business Magazin, Gândul și altele
• CoPrint – tipografii
• Mediafax – agenție de știri
• Apropo Media (fostă Media Pro Interactive) – regie online
• Indoor Media (publicitate indoor)
• MediaSat – furnizor de servicii de comunicații destinate segmentului business

Câteva informații suplimentare:

Din 1999 până în septembrie 2007, MediaPro a deținut și edițiile românești ale revistelor Playboy și Maxim, alături de compania PBR Publishing (parte a grupului elen Attica Media).

PubliMedia avea și ziarele locale Clujeanul, Hunedoreanul, Bihoreanul, Sibianul, Bănățeanul și Ieșeanul, însă după scurt timp, acestea au trecut pe online, apoi s-au integrat în portalul Gandul.info.

ProSport a fost cumpărat de Ringier între anii 2003 – 2008, după care a fost reachiziționat de MediaPro. Din noiembrie 2013, s-a renunțat la tipărirea ziarului, trecând exclusiv pe online, asta după ce o altă publicație marca MediaPro, Gândul, a trecut pe varianta exclusiv electronică, în 2011.

În aprilie 2012, Mediafax Group România a preluat licențele GQ și Glamour de la Condé Nast International.

 

Revenind la MediaPro ca un tot, deci brandurile deținute de CME laolaltă cu brandurile de sub MediaPro Management – ambele conduse de Sârbu (deocamdată), acestea înglobează următoarele:

CME (divizia MediaPro Entertainment): MediaPro Pictures, MediaPro Music, Pro Video, MediaPro Distribution, MediaPro Studios, PRO TV, Pro TV Internațional, Pro TV Chișinău, Pro Cinema, Acasă TV, Acasă Gold, Acasă în Moldova, Sport.ro, MTV România
MediaPro Management: radiourile ProFM, Music FM, Dance FM, ziarele/revistele Ziarul Financiar, Business Magazin, Men’s Health, GQ, Glamour, Ce se întâmplă doctore?, The ONE, ProMotor, site-urile Mediafax, Gândul (din 2011 doar online) Acasă magazin (din 2008 doar online), ProSport (din 2013 doar online), Apropo.ro, inCont, Yoda.ro, Go4it!, Voyo, ProTV Plus, Tare.ro, Perfecte.ro, DeBarbati, Foodstory, AutoPro.ro, Liga2.ro, Sportlaminut.ro, okidoki.ro, muvix.ro, sexgen.ro, bule.ro, Seiful.apropo.ro.

 

Ringier

 

Ringier AG este o companie media din Elveția, înființată în anul 1833. Compania are în total aproape 7.000 angajați în țări precum China, Croația, Cehia, Elveția, Germania, România, Serbia, Slovacia, Ungaria și Vietnam. De asemenea, compania publică 120 ziare și reviste, deține numeroase acțiuni la stații TV/radio, și deține 11 tipografii.

La 1 iulie 2010 companiile Ringier și Axel Springer AG au înființat o nouă companie, Ringier Axel Springer Media AG, ca rezultat al deciziei de fuzionare a operațiunilor pe care cele două grupuri media le dețin în Europa de Est.

În România, Ringier deține tabloidul Libertatea, revistele Unica, Bolero, Super Bravo Girl (în urma fuziunii revistelor Bravo și Bravo Girl, din aprilie 2014), Libertatea pentru femei, Lumea femeilor, TV Mania, TV Satelit. Ringier România mai deține și 25% din postul de televiziune Kanal D. În perioada 2003-2008, Ringier a deținut și cotidianul sportiv ProSport (după care a fost „recuperat” de MediaPro), iar până în februarie 2010, Evenimentul Zilei și Capital, după care le-a vândut  omului de afaceri Bobby Păunescu, care controlase publicațiile Curierul Național, Gazeta de sud, Gazeta de Olt, precum și televiziunea B1TV.

 

 

 

 

RussMedia

 

 

RussMedia CEE GmbH (inițial Inform Media GmbH – divizia est-europeană a grupului austriac Vorarlberger Medienhaus, ce astăzi face parte integral din portofoliul gigantului Russ Media) este compania care este cel mai aproape de noi, arădeni, fiind cel care a intrat în România dinspre vest prin orașele Bihor, Arad și Timișoara. Trustul deține mai multe activități media în Austria, Ungaria și Ucraina, iar în România are ziarele localeJurnal Bihorean, Jurnal Arădean, Jurnal de Caraș-Severin, cotidianul în limba maghiară – Bihari Napló, precum și săptămânalul de mică publicitate PubliTim și mai multe portaluri web.

 

 

 

Avea, până în anii 2008-2011, cotidienele și săptămânalele gratuite Arad Expres, Timiș Expres, Cluj Expres și SuperInfo.

În anul 2008, Inform Media a cumpărat rețeaua de site-uri a Mirabilis Media (masini.ro, culinar.ro, portal.ro, recomanda.ro si xcent.ro) precum și roportal.ro.

Compania deține, deci, următoarele site-uri web, pilon pe care mizează, de fapt, cel mai mult:

• portaluri specializate de știri – Aradon.ro, Bihon.ro, Agenda.ro, Caon.ro, Clon.ro, Erdon.ro, Huon.ro, Tion.ro, Aradeni.ro, Bucuresteni.ro, Timisoreni.roși Roportal.ro
• portal de mică publicitate – publi24.ro
• portal de locuri de muncă – job4hotels.ro
• portal imobiliar – romimo.ro
• vânzări auto, moto & sport – bestauto.ro, masini.ro, bestbike.ro, sport365.ro
• utilaje – mascus.ro
• gastronomie – culinar.ro
• pentru copii, mămici și tătici – utilecopii.ro
• lifestyle, modă și sănătate – mayra.ro și anticonceptionale.ro
• creșterea și îngrijirea animalelor – animalutul.ro

 

 

Sanoma Hearst România

 

 

Sanoma Hearst România (SHR) este o companie media prezentă pe piața din România din anul 1999. Are revistele Cosmopolitan, Femeia, Femeia de azi, Beau Monde, FHM, Marie Claire, National Geographic, Casa și Grădina, Mami, Esquire, Harper’s Bazaar, Story și 12 site-uri de internet: mami.ro, parinti.com, miresici.ro, femeia.ro, cosmopolitan.ro, fhm.ro, casa-gradina.ro, natgeo.ro marieclaire.ro, esquire.ro, story.ro, amsonline.ro.

 

 

Edipresse AS România

Edipresse AS România este o companie media din România, înființată printr-un parteneriat între grupul Edipresse și Axel Springer AG, cu 60%, respectiv 40% dintre acțiuni. Cele 17 titluri editate de Edipresse sunt: lunarul pentru femei Avantaje (din 1995), ediția românească a revistei Elle (din 1997), revista de celebrități Viva! (din 1999), revista pentru tineret Joy (din 2004) și revista bilunară Auto Bild (din 2008).

Ar mai fi fost de amintit aici și revista Popcorn, doar că aceasta a dispărut de pe piață în 2012.

 

Intact Media Group

 

Intact Media Group este cunoscutul trust media deținut de familia politicianului și omului de afaceri Dan Voiculescu. Intact este unul din cele mai puternice trusturi media din România și are un capital integral românesc. Trustul media Intact Media Group a luat ființă, juridic vorbind, în anul 2009, înlocuind practic conceptul ce fusese până atunci trustul Intact.

Grupul Intact deține, din anul 2005, compania Media Sport Group, partenerul BBC pentru România, Bulgaria și fosta Iugoslavie, care deține patru reviste („Top Gear”, „Good Food” și „Science Focus”).

Din grupul Intact Media fac parte, așadar, următoarele entități media: televiziunile Antena 1, Antena Stars(fosta Antena 2), Antena 3, EuforiaTV, ZU TV, Antena Internațional, ziarele Jurnalul National, Gazeta Sporturilor, revistele TopGear, Felicia, GoodFood, GoodHomes, ScienceFocus, radiourile Radio ZUși Romantic FM, site-urile videonews.ro, vdtonline.ro, revistafelicia.ro, goodfood.ro, respectiv alte societăți precum Tipografia Intact, Intact Media Academy, Intact Production, Open Media Network, Euroexpo Trade Fairs, LogiCons, Seed Consultants, Intact Images.

 

 

Realitatea Media

 

Realitatea Media este urmașul grupului media Realitatea-Cațavencu, fondat în mai 2006 de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu când, lângă Realitatea TV, mai cumpărase drepturile editării revistei Academia Cațavencu. În 2011 însă, publicația a intrat în insolvență, brandul a fost cumpărat de Dan Grigore Adamescu, prin împuterniciți, și aparține astăzi editorului România liberă, iar Vântu a ajuns în pușcărie. Proprietarul actual al trustului Realitatea Media este Elan Schwartzenberg.

Grupul deține actualmente posturile Realitatea TV, The Money Channel și Film Cafe (fostul Romantica), precum și posturile de radio Realitatea FM, Radio Guerrilla (din 2013 doar online, după ce CNA i-a retras licența) și Gold FM (fostul Radio Total). Trustul mai deține revista economică săptamânală Money Express,site-urile IQads, realitatea.net, ProvinciaNews, VoxPublica și Pandora’s.

 

 

 

 

 

În vremurile lui de „glorie”, grupul deținuse și posturile tv Telesport, CineStar, CineStar Comedy, CineStar Action, posturile de televiziune și radio Publika TV și Publika FM din Moldova, săptămânalul de satiră Academia Cațavencu, revistele Business Standard, Idei în Dialog, Tabu, 24-FUN, Superbebe, Psihologia azi, Bilanț, J’Adore, Bucătăria pentru toți, Aventuri la Pescuit, respectiv cotidianul „Cotidianul” și, nu în ultimul rând, o agenție de știri, NewsIn.

 

Adevărul Holding

Adevărul Holding a fost înființat în anul 2006 de omul de afaceri Dinu Patriciu. În portofoliul Adevărul Holding se află cotidienele Adevărul, Click!, Click pentru femei, Click Poftă Bună!, Click Sănătate, revisteleDilema Veche, Dilemateca, Historia, Ok!, Forbes, Foreign Policy Romania, catalogul „Adevărul – 500 miliardari” și, până în 2011, cotidianul ucrainean Blik – astăzi doar online. Ziarul ucrainean Blik a fost cumpărat de Adevărul de la grupul elveţian Ringier în 2008, la doi ani după ce titlul a fost lansat. Acesta era varianta din Ucraina a tabloidului Click.

 

 

 

 

La data de 5 octombrie 2012, trustul a fost preluat de omul de afaceri Cristian Burci, cel care înființase, vânduse și recumpărase Prima TV, și cel care controlează grupul International Railway Systems (care este și cea mai mare afacere a sa, având o cotă de piață de 3% din producția mondială de vagoane, lider european al sectorului), companiile din industria feroviară Astra Vagoane Arad, Meva Turnu-Severin, Romvag Caracal, compania de transport pe cale ferată Servtrans, precum și compania de trade marketing Cupon Pro.

Adevărul Holding deținuse și ziarele locale „Adevărul de seară” din septembrie 2008 până în 1 iunie 2011, după care s-a renunțat efectiv la ele, deși se bucurau de un succes răsunător. Referitor la Arad, acesta era și ziarul prin care arădenii au fost oarecum deziluzionați, cu intenția de a „trece” la cumpărarea ziarului național „Adevărul” și nu a fostului „Adevărul de Arad” (actualmente Jurnal Arădean), care și-a pierdut denumirea în urma acționării în instanță de către Adevărul Holding a InformMedia (firma austriacă ce deține Jurnal Arădean, ex-Adevărul de Arad).

 

 

RCS & RDS

 

 

RCS & RDS este astăzi nu doar un operator de servicii de telecomunicații din România (înființat în anul 1994), ci CEL MAI MARE operator de servicii de telecomunicații din România și un jucător important în mass media românească (precum și în afara țării), având posturile tv Digi 24, Digi Sport 1, Digi Sport 2 și Digi Sport 3, Digi Film, Digi Life, Digi World, Digi Animal World, 1 Music Channel și U TV, dintre care câteva sunt prezente și în Ungaria, Slovacia, Serbia, Cehia, Croația și în Moldova.

 

 

Compania bihoreanului Zoltán Teszári, inițial denumită Romanian Cable Sistem (RCS) a cunoscut o dezvoltare rapidă pe piața din România, primii pași concretizându-se prin achiziționarea mai multor rețele de comunicații din țară. Deja în anul 1996 se realizează consolidarea Grupului RCS, iar acesta începe să se extindă tot mai mult prin achiziții.

Arădenii știu, omul de afaceri orădean avea prima tentativă de a deține un post de televiziune tocmai la Arad, în anii ’90, pe vremea când transformase postul tv Intersat în RCS. Acesta însă a fost cumpărat ulterior de S.C. INFOTON S.R.L. și redenumit în Info TV.

RCS & RDS a mai avut o încercare eșuată de a intra pe piața audiovizuală cu un post tv generalist. Pe 10 decembrie 2010, a lansat 10 TV, cu ajutorul jurnalistului Radu Moraru, cunoscut ca și „Nașul”. După un an, televiziunea a dat faliment.

În 2011, compania a investit serios în postul său de știri, Digi 24. Tot atunci, a cumpărat postul local Analog TV din Timișoara, pe care l-a schimbat în Digi 24 Timișoara, pe 25 iunie 2012.

Compania RCS & RDS este prezentă încă din anul 1998 în Ungaria și începand cu anul 1999 în Slovacia, oferind în acest moment servicii de televiziune prin cablu, internet și telefonie fixă. Principalul acționar este Cable Communications Systems din Olanda, cu 94,15%, al cărui acționar majoritar este omul de afaceri Zoltán Teszári.

 

Centrul Național Media

 

Acest mini-trust media înseamnă mini-imperiul frațiilor Micula, unii dintre cei mai bogați români, proprietarii companiei European Drinks & Foods (Izvorul Minunilor, Frutti Fresh, Adria Cola etc.). Național TV, Favorit TVși Național 24 Plus sunt posturile ce încă se bucură de public în România, dar boom-ul cu care au apărut nu mai are aceeași rezonanță. Tot aici se mai adaugă Național FM și Favorit FM, cotidianul Crișana și publicația online Realitatea Românească.

 

 

 

 

B1 TV Channel / Editura Evenimentul si Capital

 

 

Deși sunt societăți diferite, au un numitor comun: … PDL, ar zice unii… și n-ar fi departe de adevăr, dar am vrut să spunem la repezeală Bobby Păunescu, cu toate că nu mai este acționar direct la B1, decât la editură. O legătură între Evenimentul Zilei și postul B1 există, totuși, deși e mai complicat de dovedit… juridic. B1 TV este un post de televiziune din România lansat în 2001 ca post generalist și transformat în 2011 într-un canal de știri și publicistică. În 2004, News Corporation din America (ce include posturile FOX) a achiziționat 12,5% din pachetul de acțiuni al postului. În 2010, licența audiovizuală pentru serviciile de programe cu denumirea „B1” a fost preluată de compania SC B1 TV Channel SRL, iar acționariatul B1 TV Channel este format, actualmente, din Sorin Oancea (50%), fost director general al televiziunii de știri Antena 3 și SC News Television (România) SRL (50%).

Editura Evenimentul si Capital deține cotidianul Evenimentul Zilei, săptămânalul Capital, revistele Animal zoo, Doctorul zilei, Star Junior și site-urile acestora, în frunte cu EVZ.ro.

 

 

Medien Holding

România Liberă este un ziar din România fondat în anul 1877. În epoca comunistǎ, cotidianul era cel mai important dupǎ Scînteia. Astăzi este deținut de Medien Holding, prin Dan Grigore Adamescu și familia sa, și mai conține Academia Cațavencu (din 2011), revista Manager Express, respectiv site-urile Bebelu.roși Casamea.ro.

 

 

 

specialarad.ro

 

Edward Bernays, prieten apropiat al lui H.G.Wells, unul din proiectanţii Noii Ordini Mondiale, ne oferă o mostră a unui model de gândire elitistă referitor la subiectul controlului prin mass-media.

Bernays a redactat mai multe lucrări: Crystallizing Public Opinion (Cristalizarea opiniei publice) (1928), Propaganda (1928) şi The Engineering of Consent (Ingineria consimţământului) (1955). În cartea sa, Propaganda, Bernays scria:

„Pe măsură ce civilizaţia devine tot mai complexă, au fost inventate şi dezvoltate mijloacele tehnice prin care poate fi înregimentată opinia publică. Prin presa scrisă şi ziare, prin intermediul telefonului, al telegrafului, al radioului şi al aviaţiei, ideile pot fi răspândite rapid, chiar simultan, de-a lungul întregii Americi. Nevoia pentru un guvern invizibil este din ce în ce mai mult demonstrată.”
„Minţile ne sunt modelate, gusturile formate, ideile sugerate și suntem guvernaţi, în principal de oameni despre care nici nu am auzit vreodată. Indiferent de atitudinile pe care o persoană alege să le adopte faţă de această condiţie, este un fapt bine stabilit că în fiecare act al vieţii zilnice (fie acesta din sfera politică sau cea a afacerilor, a conduitei sociale sau a gândirii etice), suntem dominaţi de un număr relativ mic de persoane, care reprezintă o fracţiune infimă din cele 120 de milioane de locuitori cât numără populaţia ţării.

Aceştia sunt o mână de oameni care înţeleg procesele mentale şi tiparele sociale ce caracterizează masele. Ei sunt cei care trag sforile, care controlează mintea publică, cei care stăpânesc forţele sociale şi creează noi metode de a supune şi ghida lumea.”

 

Bernays era departe de a dezaproba această manipulare, susţinând că masele trebuie să fie controlate prin propagandă:
„Manipularea inteligentă şi conştientă a comportamentului şi opiniilor organizate ale maselor este un element important într-o societate democratică. Cei care manipulează acest mecanism nevăzut al societăţii constituie un guvern unic, invizibil la rândul lui, care este adevărata putere conducătoare din ţara noastră.”
Bernays a participat de asemenea şi la proiectarea programelor americane de război psihologic. Nu este deloc surprinzător că el a fost pus la conducerea reţelei de comunicaţii CBS în perioada timpurie a acesteia.

 

Factorul crucial care permite controlul mass-media şi folosirea ei drept instrument de propagandă este dreptul de proprietate tip monopol. Un procent de 98% din cele 1700 de ziare cotidiene din SUA sunt deţinute de mai puţin de 15 corporaţii, iar Time Inc. are aproximativ 40% din încasări. Cele trei mari reţele de televiziune: ABC, CBS şi NBC încă deţin majoritatea audienţei.
Acţiunea monopolului este consolidată prin mijloace de control adiţionale şi sisteme de siguranţă.

Acestea includ apartenenţa şefilor şi editorilor mass-media la grupuri precum Consiliul de Relaţii Externe, Skull & Bones, Comisia Trilaterală şi Grupul Bilderberg. Mulţi din membrii acestor organizaţii fac parte din alte grupări elitiste înrudite, acestea fiind sociale, politice sau de afaceri, asigurând astfel desfăşurarea unor acţiuni coerente a conducătorilor din umbră.

Calitatea de membru în una sau mai multe din aceste organizaţii este practic necesară pentru a putea accede la cele mai înalte nivele ale succesului în Occident.

 

Infiltrarea mass-mediei de către agenţiile secrete a început concomitent cu formarea trusturilor de presă americane în cea de-a doua jumătate a secolului. Una dintre primele operaţiuni de control încununate de succes ale mijloacelor media a fost lansată în 1919 odată cu crearea RCA (Societatea Americană de Radio) de către Westinghouse, Morgan Guaranty and Trust, General Electric şi United Fruit Company. În 1929, David Sarnoff, un colaborator apropiat al Institutului Tavistock, a fost numit la conducerea RCA.

La scurt timp după aceea, serviciile secrete britanice au demarat operaţiunea „Camera Neagră” în clădirea RCA din New York, sub comanda lui Sir William Stephenson (nume de cod: „Neînfricatul”) şi a generalului Marlborough Churchill, rudă cu Winston Churchill. Generalul Churchill avea să fie cooptat ulterior la fondarea Organizaţiei Macy, care va fi folosită drept sponsor pentru operaţiunile CIA de control al minţii MKULTRA. Toate cele trei televiziuni majore americane sunt ramuri ale RCA.

 

Războiul informaţional a intrat într-o nouă etapă în anii 1930, când Fundaţia Rockefeller a lansat „proiectele de război psihologic” pentru modelarea opiniei publice. Conform lui Christopher Simpson, autor al cărţii „Science of Coercion” („Ştiinţa constrângerii”):

„Ei erau un cerc remarcabil de unit, format din bărbaţi şi femei care împărtăşeau anumite concepţii importante privitoare la cercetarea comunicării prin mass-media. Aceştia considerau mass-media drept un instrument pentru managementul social, o armă ce poate fi utilizată în cadrul conflictului social; abordarea lor considerând că datele cantitative, în special rezultatele experimentelor şi anchetelor, sondajele de opinie şi analiza cantitativă de conţinut sunt mijloace ce relevă ceea ce este comunicarea, servind apoi aplicării acesteia în cadrul managementului social”.

Surse: https://searchnewsglobal.wordpress.com/; http://specialarad.ro/