FALSIFICAREA datei morții lui Eminescu, de la 16 iunie la 15 iunie. Eminescu, ucis civil pe 28.06.1883 și fizic pe 16/28.06.1889. Coincidență? VIDEO/DOC:Eminescu decriptat de un general din serviciile secrete

Titu Maiorescu și mormântul lui Eminescu cu două torțe masonice întoarse împotriva victimei. 

Deși au trecut atâția ani, în care specialiștii au putut consulta temeinic toate datele corecte ale biografiei gânditorului național, atât data sa de naștere – cea reală, 20 decembrie 1849, după cum o consemnează chiar tatăl său, căminarul Gheorghe, în Psaltirea familiei -, cât și cea a morții – în acest caz, 16 iunie 1889 -, sunt colportate falsificat în spațiul public.

Motivul, în ce privește data morții, este acoperirea de către urmașii celor care l-au prigonit a grabei suspecte cu care a fost înmormântat Mihai Eminescu, la doar o zi după moartea sa, pe 17 iunie. Astfel, mintea bietului român moleșită cu avalanșe de informații false, nu mai reacționează când vede că pe 15, chipurile, ar fi murit, și pe 17 a fost îngropat.

Par trei zile, așa cum cere tradiția și cum este normal: 15, 16 și 17. Dar nu sunt! Eminescu, după cum o spun înaintașii noștri și colegii lui, gazetarii vremii, a fost descoperit mort pe 16 iunie dimineața. Într-o vineri.

Prietenii și contemporanii săi l-au pomenit după moartea sa întotdeauna la 16 iunie.

Corneliu Botez, unul dintre primii săi biografi, îi înscrie foarte clar pe coperta volumului „Omagiu lui Eminescu” , apărut la 20 de ani de la moartea jurnalistului și poetului național, data corectă: 16 iunie 1889.

De altfel, după cum consemnează presa vremii, la 16 iunie 1909 merseseră în pelerinaj la mormân­tul de la Cimitirul Bellu oamenii de cultură importanți ai mo­mentului: Dimitrie Anghel, G. Coșbuc, Șt. O. losif, G. Murnu, I. Slavici, Chibici-Râmneanu, I. Scurtu, A. Stavri, Carol Stork.

Placa de pe locul în care a fost nefastul Institut „Caritatea” al medicului-asasin Șuțu, din strada Plantelor, și cartea biografului său Corneliu Botez, apărută în 1909, „cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa”, consemnează aceeași dată: 16 iunie.

După cum se știe acum, grație inițiativei jurnalistului George Roncea, sintetizată în acțiunea Civic Media Adevărul despre Eminescu, în urma căreia eminescologul Nae Georgescu a scris și cartea „Boala și moartea lui Eminescu”, pe 28 iunie 1883 s-a înregistrat moartea civilă a lui Mihai Eminescu.

Jurnalistul incomod, prim-redactor al ziarului Timpul, cel care dădea direcțiile Partidului Conservator, a fost arestat brutal și transformat în primul ziarist deținut politic internat forțat, după un model ulterior adoptat în masă de regimurile bolșevice.

Este o mare victorie a presei independente și a prietenilor ei din autentica elită intelectuală a României că acum până și presa oficială se simte obligată să scrie despre acest adevăr ascuns publicului larg timp de 120 de ani.

Publicând la comemorarea celor 135 de ani de la uciderea gânditorului național despre falsificarea datei morții fizice a lui Eminescu, de la 16 iunie la 15 iunie, am remarcat din nou și trebuie subliniat că 16 iunie pe stil vechi înseamnă, ce coincidență, (tot) 28 iunie, pe stil nou.

Avem așadar, data morții civile – 28.06.1883 și data morții fizice – 16/28.06.1889, după 6 ani, la 39 de ani și 6 luni cât avea Eminescu în acel moment. Înseamnă toate aceste cifre ceva? Nu știu.

Dar această observație mi-a adus aminte de întâlnirea de acum niște ani cu Ilie Torsan, profesor de matematică, cu 40 de ani în serviciile secrete românești, domeniul criptologiei, activ în ambasade ale României din marile capitale ale lumii. A ieșit la pensie cu gradul de general de brigadă al Serviciului de Informații Externe.

Cu toate acestea, era de o modestie rivală cu inteligența sa. Locuia într-un apartament comunist din Drumul Taberei, nu departe de profesorul și academicianul Florin Constantiniu și reputatul jurnalist Corneliu Vlad.

Așa că o să vă reproduc ce am discutat cu el la vizita pe care i-am făcut-o atunci (VIDEO mai jos):

Criptologul Ilie Torsan, după ieșirea la pensie, și-a consacrat timpul unor studii excepționale, descoperind numeroase texte criptate în literatura română.

Aplecându-se în mod deosebit asupra lui Eminescu, generalul Torsan a reușit să facă o serie de descoperiri aproape uimitoare, pentru profani, dintre care unele au fost folosite de către eminescologi și cercetători reputați, ca profesorii Theodor Codreanu și Nae Georgescu precum și George Ene, Dan Toma Dulciu și Ion Rogojanu.

A scris peste 20 de cărți pe aceste teme, dintre care oferim aici două, de referință: Mihai Eminescu – Investigație Criptologică (PDF) și Mihai Eminescu Documente… si Enigmele lor (aceasta disponibilă la Scribd, via Dan Toma Dulciu).

Cunoscutul bibliofil care a descoperit și primul film documentar despre Eminescu, Ion C. Rogojanu, afirma că formula pe care a găsit-o profesorul Ilie Torsan pentru a „sparge” textele cu cifru ale unor mari poeți români, îndeosebi ale lui Eminescu, poate fi denumită „Teorema Torsan cu privire la aplicațiile șirurilor Fibonacci în domeniul Poeziei”.

Profesorul-general Ilie Torsan susținea că a identificat în scrierile lui Eminescu folosirea de către acesta a șirurilor lui Leonardo Pisano Fibonacci (1175 – 1240), considerat cel mai mare matematician pe care l-a dat Occidentul creștin până în secolul al 18-lea, după cum îl prezintă profesorul de criptologie.

Mai mult: Eminescu nu numai că scria dar și vorbea criptat, după cum se relevă din spusele sale dramatice, înregistrate de fiica lui Titu Maiorescu pe peronul Gării de Nord, la momentul în care Eminescu este expediat de Titu Maiorescu la sanatoriul Ober-Döbling (demonstrația mai jos).

Despre toate acestea și multe altele puteți afla chiar de la generalul Ilie Torsan, care ne-a acordat atunci video-interviul republicat în baza acestui text.

Matematicianul și profesorul de criptologie cu grad de general de brigadă Ilie Torsan, ne prezintă într-o demonstrație științifică exemplară codul folosit de Eminescu pentru a arată că știe cine sunt cei care îl „sacrifică”.

La două zile după semnarea Tratatului secret dintre Regatul Român și Imperiul Austro-Ungar (octombrie 18/30 1883), după arestarea din 28 iunie pusă la cale pentru ca șeful ziarului Timpul să nu împiedice acest act, Eminescu este trimis la sanatoriul Ober-Döbling, la Viena:

„În Gara de Nord, pe peronul gării îl conduc Titu Maiorescu și fiica sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, păstrat miraculos – disponibil la sursa citată -, aflăm ce s-a întâmplat pe peronul Gării de Nord”: „Când ne apropiarăm de cupeu, păzitorul deschise fereastra. Eminescu întinse îndată mâinile afară, se puse la fereastră și, făcându-și un „ochian” din degetul cel gros și din arătătorul ambelor mâini ce-l ținea la ochi și râzând foarte înveselit, spuse lui papa: „Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspirație și colo marea domnișoarã”; apoi scuipă de câteva ori, începu să râdă și se așeză. Păzitorul ridică geamul și E. continuă să vorbească, scuipă apoi de două ori în geam. În momentul plecării îl neliniști flueratul și sunatul și începu să strige Argus, nu se ridică însă de pe canapea.”

Ei bine, specialistul serviciilor secrete române , Ilie Torsan, decriptează fraza pe baza unui cod folosit și în cazul interogatoriului lui Eminescu (PDF AICI), cu un rezultat care îți dă fiori: „Maiorescu, Marele Mason… „.

Iar numele zeului cu 1000 de ochi devine „Ateul” și, în același timp, „O știu!”. Iata cheia spartă:

Din cele de mai sus – scrie generalul Ilie Torsan – rezultă că textul parolei ar putea fi următorul:

„Maiorescu, marele mason, o conspirație și colo marea domnișoară”. Reiterăm fraza completă cu înțelesul ei: Conspirație – O știu!/ Ateul Maiorescu, Marele Mason.

Știm că tot Maiorescu a lansat primul teoria înnebuniri marelui român și a pus și în fapt încarcerarea lui, după cum nota chiar acesta pe 28 iunie 1883, în jurnalul său: „Astăzi, Marți, la ora 6 dimineața, o carte de la d-na Slavici, la care locuește Eminescu, cu aceste rânduri scrise: «Domnu Eminescu a înnebunit. Vă rog faceți ceva să mă scap de el, că foarte reu». Curând după aceea Simțion la mine, întâia oară. M’am dus cu el la Dr. Suțu și am pus să se pregătească în a sa „Casă de sănătate” o cameră pentru Eminescu…”

Și tot Maiorescu este primul care minte asupra datei reale a morții lui Eminescu, falsificându-și propriul jurnal, în care scrie: „Joi, 15/27 iunie 1889. „Pe la 6 ore a venit Stemill și Vitzu la mine să-mi spună că astăzi pe la 3 ore a murit Eminescu în institutul de alienați al d-rului Șuțu (Strada Plantelor, București) de o embolie.”.

El scrie mincinos 15 iunie, ca un ordin pentru continuatorii săi, deși toată presa vremii consemnează, corect, data de 16/28 iunie.

Între altele, pentru a îngropa, și la propriu și la figurat, Adevărul, peste numai o zi, pe 17 iunie…

Îmi pare rău că matematicianul și criptologul Ilie Torsan nu mai este printre noi pentru a ne lămuri ce ar putea însemna repetiția celor două date 28.06.1883 și 16/28.06.1889 și falsul „Ateului Maiorescu, Marele Mason”…