Marile falsuri ale istoriei revoluţiei bolşevice ruse din octombrie 1917

 

 

Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie 1917 a ramas  în istoria universală  ca o revoltă populară care a izbândit in Rusia la capătul unei bătălii sangeroase şi eroice, o victorie a bolşevicilor conduşi de Vladimir Ilici Lenin şi Partidul Bolşevic, sprijiniti financiar masiv de   Germania si de marea finanta mondiala.

 

 

 

 

Foto: V I Lenin, conducatorul bolsevicilor rusi

 

 

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuși de puțin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuțios în afara Rusiei si finantat generos de marii “bancheri internationali”.

In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip.

Finantarea bolsevicilor de Wall Street era intermediata de banca suedeza “NYA Banken”, condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg.

La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care guvernele statelor importante sa fie “comunizate”. Adica trecute  economic, la forma “monopolismului de stat”.

Controlat de “bancherii internationali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora sa trateze economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revolutii”.
In 1905, acest sindicat al “bancherilor internationali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – si Iacob Schiff, au finantat “duminica sangeroasa” de la St. Petersburg.

Revolutia din 1905 condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, s-a  incheiat  cu un esec.

“Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finantat si revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

Exista de asemenea o documentatie vasta privind implicarea “bancherilor internationali” in revolutia lui Sun Yat-sen din China.

Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze.

 

Revoluţia Rusa a avut două faze distincte.

Prima a fost aceea a Revolutiei din februarie 1917, care a înlocuit autocraţia ultimului ţar, Nicolaie al II-lea al Rusiei, cu o republică democrată şi liberală, condusa de un guvern care il avea in frunte pe Alexandr Kerenski.

 

 

 

 

A doua etapă a fost Revoluţia din Octombrie, de fapt un puci în care la Petrograd, bolşevicii sub comanda lui Vladimir Ilici Lenin au acaparat puterea prin forţă militară, inlaturand  Guvernul provizoriu socialist al lui Alexandr Kerenski.

 

 

 

 

La 24 OCTOMBRIE 1917, cu o zi inaintea atacului, Lenin scria  membrilor Comitetului Central al partidului comunist:

„Guvernul trebuie sa fie arestat, cu orice pret, asta-seara, asta-noapte…“ 

Bolsevicii luasera toate masurile pentru declansarea si accelerarea insurectiei.

La randul sau, cerand parlamentului sa-i acorde puteri extraordinare, Kerenski, seful guvernului provizoriu  spunea:

„Trebuie, prin urmare, sa constat… ca starea de spirit a unei anumite parti a populatiei Petrogradului apare pe deplin, manifest si categoric ca o stare de spirit de revolta“.

Spre zorii zilei, intreg Petrogradul se afla in mana muncitorilor si soldatilor rasculati. Ramasesera neocupate doar Palatul de iarna, Marele Stat Major, Palatul Mariinski.

Asaltul bolsevicilor lui Lenin asupra Palatului de Iarnă – unul din evenimentele cheie ale Revoluției din Octombrie – s-a petrecut  în noaptea de 25-26 octombrie 1917, guvernul provizoriu fiind răsturnat și a arestat.

Conform planului,au fost  ocupate institutiile centrale, Palatul Taurida, garile, oficiile postale si telegrafice, centralele electrice etc. 

25 OCTOMBRIE (s.n 7 noiembrie) 1917, la  ora 10, bolsevicii lui Lenin difuzeaza proclamatia „Catre cetatenii Rusiei“, in care se spune: „Guvernul provizoriu a fost rasturnat.

Puterea de stat a trecut in mainile Comitetului militar-revolutionar, organ al Sovietului de deputati al muncitorilor si soldatilor din Petrograd… Cauza pentru care a luptat poporul – propunerea imediata a unei paci democratice, desfiintarea proprietatii mosieresti asupra pamantului, controlul muncitoresc asupra productiei, crearea Guvernului sovietic – aceasta cauza este asigurata. Traiasca revolutia muncitorilor, soldatilor si taranilor!“

 

Foto: Distrugerea Palatului de Iarnă, Ivan Vladimirov, circa 1917

 

La orele 11, Kerenski, cu o masina a reprezentantei diplomatice americane, paraseste in graba orasul, cu speranta ca va putea sa adune, pe front, unitati cu ajutorul carora sa atace Petrograd.

Aceasta este versiunea cea mai cunoscuta a evenimentelor petrecute in capitala Imperiului Rus in acele zile istorice.

Dacă e să ne luăm după „legenda sovietică” aflăm că: „zeci de mii de muncitori şi soldaţi dintre care mulţi au murit, au luat cu asalt Palatul de Iarnă câştigând o bătălie aprigă împotriva forţelor guvernamentale înarmate.”

Adevărul este însă altul. Dacă istoria oficială insista asupra momentului popular neegalat pe parcursul secolului al XX-lea în Rusia (…)… „faptele înregistrează doar o lovitură de stat militară prost coordonată, care nu a reuşit în ciuda incompetenţei căpeteniilor sale.”

Transformarea evenimentului într-o revoltă încununată de succes împotriva guvernului provizoriu a rămas neschimbată în istoria Uniunii Sovietice.

Alegerile constituantei prevăzute încă din timpul  guvernului Kerenski au avut loc în noiembrie.

Au fost primele alegeri libere din istoria Rusiei si au fost câştigate de socialiştii revoluţionari care au obţinut  380 de locuri.

Bolşevicilor lui Lenin le-au revenit numai 168 de locuri, pierzând clar alegerile, dar nu au vrut să respecte rezultatul lor şi pe 5/18 ianuarie 1918, sub conducerea lui Lenin, au dizolvat cu forţa Adunarea Constituţională.

Acest act a fost una din scânteile care au condus ulterior la lungul si sangerosul razboi civil care a macinat Rusia. 

Manualele de Istorie din Uniunea Sovietică descriu fapte eroice, care nu au avut loc niciodată.

Povestea adevărată privind farsa de la Palatul de Iarnă a ieşit la lumină abia după prăbuşirea imperiului sovietic din 1991.

Foto: voluntari bolsevici

In realitate, momentul definitoriu al acestei insurecții , atacul bolsevic asupra Palatului de Iarnă din Sankt-Petersburg, reședința guvernului provizoriu, s-a petrecut  aproape fără vărsare de sânge. Palatul era in  cea mai mare parte păzit de cadeți și  un batalion de femei care s-au predat  forțelor  superioare numeric si ca putere de foc al Gerzilor Rosii.

Evident, istoria oficiala sovietica a omis faptul că, după ocuparea palatului, bolșevicii s-au îmbătat complet.

Revoluționarii au dat peste uriasa crama a țarului, iar descoperirea a scufundat cea mai mare parte a orașului într-o beție care a durat zile în șir.

Eforturile făcute de câțiva lideri bolșevici de a mentine cat de cat situația sub control au fost complet în zadar.

Gloata însetată a spart peretii cramei, au varsat vinul  si  o mulțime de oameni pur și simplu bea direct de pe jos.

Unii dintre soldatii rosii au murit eroic inghetati  în apele Nevei, încercând să recupereze lăzile cu bauturi  care au fost aruncate în râu. Dezmatul a durat  până la Anul Nou,  cand in oraș  în cele din urmă a fost restaurata o aparență de ordine.

Mai tarziu, in 1917,  Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici.

In 1923 – cand URSS si-a creat prima banca internationala “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit presedintele bancii sovietice.

Iar Max May, vicepresedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat functia de director al “Ruskombank”.

Primul ambasador sovietic in SUA – Ludwig Martens – a fost sustinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.
Prin aceste manevre, “bancherii internationali” de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice “monopolismul de stat”.

Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze “bancherilor internationali” exploatarea pe termen cat mai lung – si cu garantii guvernamentale – a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. “Bolsevismul” a fost prima forma de “globalizare” prin crearea unor structuri supranationale.

Cominternul nu este altceva decat “bunicul” Uniunii Europene.

Falsificarea adevarului istoric privitor la Revolutia din Octombrie a inceput inca din primii ani ai puterii sovietice „a muncitorilor si taranilor”.

In 1920, a avut loc un mare spectacol de teatru cu peste 8000 de actori,  intitulat „Asaltul Palatului de Iarnă”, la care au participat peste 100.000 de oameni  si care a fost pus în scenă chiar în faţa Palatului .

De aici s-a realizat clasicul film „Octombrie” după scenariul lui Serghei Eisenstein, cu participarea a 8.000 de actori şi 500 de muzicieni.

După 1920, fotografiile false, ca cea de mai sus, în care se pot vedea foarte clar trucajele, au circulat în toată lumea .

 

 

 

Surse:

• http://listverse.com/2016/04/21/10-r-rated-history-facts-you-wont-learn-in-school

• http://www.informatia-zilei.ro

• http://www.eyewitnesstohistory.com/bolshevik.htm