FRANCMASONERIA ȘI ROMÂNII

Foto: Președintele american George Washington în ținută masonică, la ceremonia de punere a pietrei de temelie pentru Capitoliu

Ca instituție, Francmasoneria (sau Masoneria) este un ordin inițiatic ai cărui membri sunt înfrățiți prin idealuri comune morale, spirituale și sociale, prin inițierea bazată pe un ritual comun, prin jurământul depus pe una din cărțile sfinte ale marilor religii (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, Tripitaka budiste, sau alte scrieri considerate sacre) și, în majoritatea ramificațiilor, prin credința într-o „Putere Supremă“ numită de adepți „Marele Arhitect al Universului“.

Foto: ”Marele Arhitect al Universului”.

Organizațiile Francmasonice au funcționat în secret, doar atunci și acolo unde au fost interzise de lege, ele nefiind prin natura lor asociații secrete, deși prezentau mai mult sau mai puțin, asemănări cu Școlile de Mistere din Antichitate.

Iată însă că, potrivit definiției date de masonii înșiși, Francmasoneria a fost numită: „o asociație de oameni liberi și de bune moravuri, care conlucrează pentru binele și progresul societății prin perfecționarea morală și intelectuală a membrilor săi.“

Organizațiile masonice, prezente acum în majoritatea țărilor, sunt constituite sub forma unor obediențe autonome, „mari loje” sau „Marele Orient” (grupări de loji), ele însele compuse din „loji albastre” (zise și „ateliere”) de câte 7-50 de persoane (uneori chiar mai multe). Numărul francmasonilor în lume este de circa patru milioane, majoritatea activând în Statele-Unite și în Europa occidentală.

Foto: Simbol masonic

Prin urmare, mai corect ar fi însă calificativul: „societate discretă“.

Doctrina Francmasonică susține că vizează căutarea adevărului, studiul filosofic al comportamentul uman, al științei și artelor și promovarea dezvoltării sociale și morale a ființelor umane și orientarea evoluției personale a membrilor săi, precum și progresul socetății.

În sec xx mulți musulmani au considerat Francmasoneria ca un aliat al Sionismului. Astfel, Consiliul Islamic al Jurisprudenței (Consiliul Islamic Fiqh) și Liga Musulmană Mondială (Liga Mondială Musulmană) a emis în 1977 un aviz juridic fără caracter obligatoriu (fatwa ) împotriva Francmasoneriei , semnat de liderii mahomedani fundamentaliști ai curentului wahhabist.

Biserica Catolică a condamnat Francmasoneria în mod repetat încă din 1738, Biserica Ortodoxă Greacă a făcut-o în 1933, iar Biserica anglicană în 1987.

Istoria francmasoneriei în România este după istoricului român D. G. R. Șerbănescu și a celui francez Jacques Pierre, strâns legată de Istoria Românilor în sec.al XIX-lea, în care francmasonii au avut un rol determinant.

Cuvintele „francmason“, „francmasonerie“, sunt forma românească a cuvintelor free mason (engleză), francmaçon (în franceză), sau a expresiei germane Freimaurer care înseamnă „zidar, constructor liber“ și reprezintă o moștenire a uneia din rădăcinile francmasoneriei: breasla zidarilor care construiau biserici, bazilici și catedrale în Evul Mediu ln secolul sl XIX-lea, a apărut în limba română și varianta „farmazon“, provenită din cuvântul similar rusesc însemnând „năzdrăvan“, cu aceeași origine ca și „farmec“ și „farmacie“ (în elenă „vrajă“, „leac“).

În epoca „pașoptiștilor“ (astfel numiți după Revoluția din 1848) exista în centrul Bucureștilor, alături de actualul Muzeu Național de Istorie, o „stradă Farmazoană“, dispărută cu două secole în urmă, odată cu regularizarea râului Dâmbovița și cu reorganizarea urbanistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea a capitalei României.

 “Se poate spune ca primul moment semnificativ din istoria Francmasoneriei românești a fost Rascoala lui Horea, declanșata in secolul al XVIII-lea, în anul 1784.

Horea a fost foarte apropiat de masonerie și există documente care inclină sa afirme ca a fost mason.

Există un discurs al lui Horea, rostit cu un an inainte de declanșarea răscoalei, în una dintre cele mai mari si mai puternice loji vieneze, Adevarata Concordie, condusa de Ignatius von Born, originar din Tarile Române, consilier aulic al imparatului, care era in bune relatii cu Horia , apreciaza istoricul Horia Nestorescu-Balcesti

Prima Loja masonică româna a fost inființată la 1825, de Ionică Tăutu, la Iași și se numea „Moldova”.

A urmat Loja fondată de de Ion Heliade Rădulescu si Ioan Campineanu, cu un nume destul de imprecis – „Societatea filarmonica”.

Influențați de moda masonica occidentală, cu precădere franceza, fiii boierilor ajunsi in tara unde masonii au facut Revolutia franceza la 1789, au intrat in Lojile destinate strainilor. Întorsi pe meleagurile românești natale, acestia au pus dupa model francez, bazele primelor Loje pasoptiste, „Lumina” la Bucuresti si „Fraternitatea” la Iași, dar și a unor societăți cu nume inspirate din idealurile Masoneriei.

Se știe deja ca 1848 a fost un moment masonic, dupa cum Unirea a fost realizata cu sprijinul Masoneriei.

Membrii acestor Loje nu au fost altii decât intelectualii emancipati, care vor moderniza România după Revoluția de la 1848 si Unirea din 1859: Nicolae Balcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Nicolae si Dinicu Golescu, dar si Ion C. Brătianu ai generatia „Junimei”. 

Practic, majoritatea boierilor favorabili unirii Moldovei cu tara Românească au făcut parte din Masonerie.

Unirea Moldovei cu Tara Românească, prin alegerea colonelului Al. Ioan Cuza ca Principe al Țării Romanesti la 24 ianuarie, dupa ce fusese ales la 5 ianuarie ca Principe al Moldovei, nu ar fi fost posibila fara interventia Lojilor masonice din tara si mai ales din Europa. Mai mult decat atat, ajungerea in acest punct strategic a dublei alegeri a unui singur candidat pare sa fi fost opera masonilor unionisti din cele doua Principate. Pregatirea terenului pentru acest moment important din istoria romanilor a inceput cu mult inainte, prin actiunile Revolutiei de la 1848, prima mare manifestare masonica din istoria Tarilor Romane.

„Nu Masoneria, ca organizatie, a facut Unirea, ci masonii din cele doua Principate, cu ajutorul masonilor din Europa. Nu inseamna ca toti cei care au fost unionisti erau masoni, dar nu putem scrie istoria Unirii de la 1859 fara sa nu amintim eforturile duse de Lojile masonice din Moldova ai Tara Romaneasca, incepand cu Loja infiintata de Ionica Tautu la Iasi in 1825, cu Fratia lui Nicolae Balceascu si culminand cu cele trei Loji fondate de masonul francez Auguste Carance, la Iasi, Bucuresti si Galati, pentru a sprijini infaptuirea Unirii.

Sunt realitati pe care nimeni nu le poate contesta”, ne-a spus Olimpian Ungherea, Maestru Venerabil in cadrul Marii Loje Nationale a Romaniei (MLNR) si specialist in istoria Masoneriei. Din cauza unei literaturi apocrife, care a exagerat rolul Masoneriei, dar mai ales a prejudecatilor, de un veac si jumatate, istoriografia romaneasca a refuzat oficial sa consemneze contributia masonilor europeni si a Lojilor masonice din tarile Romane, la realizarea unirii Moldovei cu Tara Romaneasca: in perioada interbelica si in timpul dictaturilor carlisto-antonesciene, din cauza puternicului curent nationalist antisemit si antimasonic, iar in timpul comunismului din cauza aversiunii regimului fata de o organizatie ce nu putea fi controlata ideologic.

Din aceste motive, Lojile masonice române au fost desființate de Carol al II-lea in 1937 si de regimul comunist in 1948. Dupa 1989, Masoneria romaneasca a reintrat in normalitate.