În vara acestui an, ultima șansă pentru Putin să învingă

Marți, 7 mai, a avut loc la Kremlin a cincea inaugurare a lui Vladimir Putin, începutul oficial al unui nou mandat de președinte, pentru omul care conduce Rusia de aproape 25 de ani. Ceremonia de acum este dominată de campania militară împotriva Ucrainei și de speranța că acest război se va sfârși curând.

Practic, toată elita rusească este curentată de fiorii sentimentului că victoria e aproape, că generația de astăzi va intra în manuale ca una care a învins Occidentul și a restaurat “frontierele istorice ale Rusiei”.

Granițe despre care însă nimeni nu știe unde sunt (granițele URSS? ale Imperiului rus?), iar cel mai probabil acestea sunt acolo unde vrea Rusia să fie – după cum îi răspundea Putin unui elev.

Poate că optimismul participanților la ceremonie ar fi fost mai robust, dar Congresul american i-a stricat lui Putin inaugurarea, votând cel mai important pachet de ajutor militar pentru Ucraina.

Până în ianuarie 2024, instituțiile și țările UE au acordat 93,2 miliarde dolari Ucrainei, ajutor militar, financiar și umanitar, față de 74,3 miliarde de la SUA. Începând cu Germania și Marea Britanie, europenii au contribuit cu 60,5 miliarde dolari, față de 46,3 miliarde cât a cheltuit SUA cu ajutoarele militare pentru Ucraina. În același timp, ajutorul american s-a dovedit esențial, fără el – a spus-o în repetate rânduri președintele Zelenski – Ucraina nu poate rezista în fața agresiunii rusești.

Kyiv-ul va folosi acest an pentru a epuiza armata rusă și a crește șansele de succes ale unei ofensive ucrainene în 2025, scrie prof.univ. Armand Goșu, specialist în istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice în publicația online https://www.contributors.ro.

Dacă prezentul este sumbru, viitorul pentru Ucraina este mai luminos. Capacitățile militare ale aliaților Ucrainei sunt în creștere. Se înființează fabrici de arme și muniție în țările vecine Ucrainei.

Producția anuală de rachete interceptoare folosite de sistemele Patriot va crește cu 20% în 2025, în timp ce producția de obuze va ajunge la 1,2 milioane în SUA și la peste 2 milioane în Europa. În următoarele luni, Ucraina va primi avioanele de vânătoare F16. Livrările de armament modern și muniție vor crește semnificativ peste câteva luni.

Însă, nu atât cantitatea de muniție și numărul de rachete anti-aeriene interceptoare vor fi decisive în următoarele luni, cât capacitatea Ucrainei de a mobiliza și antrena suficiente trupe cu o capacitate ridicată de luptă.

Următoarele trei sau chiar patru luni ar putea fi dramatice, dar este puțin probabil că Rusia va putea obține și altceva decât victorii tactice, chiar dacă ucrainenii au întârziat construirea fortificațiilor și consolidarea liniilor de apărare.

Marea problemă este însă moralul scăzut al militarilor și al populației. De luni de zile n-au mai primit nici o veste bună. Oamenii încep să-și piardă speranțele. Întârzierea ajutorului american cu șase luni a dat o lovitură uriașă moralului trupelor ucrainene, care se află la cel mai de jos nivel, tocmai acum în ajunul unei puternice ofensive rusești.

Putin pariază pe războiul hibrid

De vreme ce este puțin probabil ca Rusia să obțină succese strategice pe teatrul de operațiuni care să oblige Ucraina să se predea necondiționat, Putin va folosi tot mai intens tacticile războiului hibrid. Ținta acestuia este Occidentul, țările care compun tabăra susținătorilor Ucrainei.

După războiul cu Georgia (august 2008), Rusia și-a reformat armata și felul în care poartă războaiele. Succesul acestei reforme a fost vizibil în martie 2014, când Rusia a anexat, practic fără luptă, peninsula Crimeea și a destabilizat sudul și estul Ucrainei, declanșând atât operațiuni cinetice în Donbass cât și operațiuni de război hibrid împotriva Ucrainei și a Occidentalui.

Autorul acestei reforme  militare este ministrul Anatoli Serdiukov, iar noua doctrină militară poartă numele generalului Valeri Gherasimov, șeful Marelui Stat Major (foto).

Potrivit doctrinei Gherasimov, operațiunile cinetice sunt combinate cu cele non-cinetice menite să submineze securitatea inamicului. Combinarea nu se face la întâmplare, ci într-un mod sincronizat pentru a obține efecte sinergice.

Războiul hibrid purtat de un stat presupune o integrare sistematică a instrumentelor militare, politice, economice, civile și informaționale. Războiul hibrid se desfășoară sub pragul unui război convențional, tocmai pentru că statul care-l declanșează nu are capacitatea să poarte un război cinetic, recurgând la mijloace non-militare.

Războiul hibrid a devenit parte integrantă a doctrinei militare de mai bine de un deceniu (vezi doctrinele de apărare din 2010 și 2014), obiectivul strategic fiind ca prin tacticile hibride Rusia să reducă asimetria dintre puterea sa și cea a occidentalilor.

Liderii ruși au înțeles că țara lor nu avea capacitatea militară și resursele economice pentru a fi la egalitate cu puterile occidentale. Doar integrarea mijloacelor non-militare cu puterea cinetică poate reduce, chiar anula diferența de putere dintre Rusia și Occident.

Arsenalul non-cinetic la care apelează Rusia este vast și totodată divers: dezinformare, manipulare, sponsorizarea actorilor non-statali în statele occidentale pentru acțiuni destabilizatoare, lansarea de atacuri cibernetice, interferența în alegeri etc.

Aceste instrumente sunt mult mai ieftine decât operațiunile militare iar Rusia poate oricând nega că este în spatele acestor operațiuni. Utilizarea tacticilor hibride diminuează asimetria de putere dintre Rusia și tabăra aliaților Ucrainei, prin afectarea procesului de decizie în urma unor acțiuni ostile care să conducă la polarizare excesivă la nivelul societății din cauza dezinformării, la demoralizarea populației și în cele din urmă la destabilizare.

Cu toată abilitatea Moscovei de a desfășura acțiuni hibride, capacitățile militare și economice ale Rusiei sunt prea mici pentru un război atât de mare. Chiar dacă Rusia își extinde operațiunile în Africa și Orientul Mijlociu, acest fapt nu afectează într-o măsură atât de mare ordinea internațională pe care o contestă.

Potrivit doctrinei Primakov, fost șef al spionajului, ministru de Externe și prim ministru al Rusiei, ordinea globală bazată pe hegemonie americană este de netolerat și trebuie înlocuită cu o lume multipolară, în care Rusia este unul dintre polii de putere. Numai că Rusia nu are resurse pentru a schimba ordinea mondială.

De aceea, încearcă să se folosească de mijloacele non-cinetice, de exploatarea și exacerbarea vulnerabilităților interne ale puterilor occidentale.

Instrumentele pe care Moscova le folosește în războiul hibrid includ utilizarea actorilor non-statali și a unor forțe care nu pot fi atribuite Rusiei (“omuleții verzi”, rețele criminale din diverse țări etc), susținerea actorilor politici, mediatici, culturali pro-Rusia sau care doar înclină spre Rusia, utilizarea pe scară largă a dezinformării și manipulărilor în timpul campaniilor electorale.

Multe dintre operațiunile Rusiei au reușit, subminând securitatea occidentală. Succesele Moscovei în acest tip de operațiuni hibride, având în vedere capacitățile militare și economice limitate ale Rusiei, i-au permis să joace un rol mai important, să se comporte ca fiind o putere “mai mare” decât este în realitate.

De unde și nevoia ca statele occidentale să conștientizeze acest pericol și să răspundă adecvat printr-o strategie comună agresiunilor hibride ale Rusiei care vor crește în intensitate pe măsură ce pentru Putin va deveni tot mai evident că n-are șanse de victorie în Ucraina.