„Linia roșie”a noului front al noului război rece

Noul front al noului război rece este „linia roșie”

Trăim într-un nou război rece sau în varianta hibrida a celui prin care s-a consacrat sintagma, iar un război presupune, intre multe altele, și linii ale frontului, care în acest caz sunt și ele hibride. În limbajul politico-diplomatic se vorbește tot mai mult de la o vreme despre o „linie roșie”, adică de o limită care nu trebuie depășită, scrie Corneliu Vlad în https://ziarulnatiunea.ro.

Legenda spune că expresia a apărut în 1929, în contextul dezbaterilor între marile puteri ale vremii pe tema gestionării situației de după prăbușirea Imperiului Otoman, când s-a încheiat acordul „Red Line Agreement”, între marile companii petroliere occidentale asupra împărțirii prin frontiere sau alte linii de demarcație a marelui stat multinațional din Levant. Atunci, un om de afaceri armean, Calust Gulbenkian, ar fi trasat cu creion roșu liniile despărțitoare intre perimetrele  de exploatare (și de influenta ) a bogățiilor din arealul postotoman. Prin extensie, „linia roșie” a ajuns să definească orice limită teritorială în disputele expansioniste dintre state, în mod riguros si ferm.

Încheierea – cel puțin declarativă– a războiului rece a readus în actualitate expresia, în contextul dezmembrării URSS și a expansiunii impetuoase spre Est a UE și NATO ,, în spațiul central și estic al Europei din care a făcut parte fie republici unionale sovietice, fie state membre ale Tratatului de la Varsovia, și el desființat. Atunci, președintele Elțin  a vorbit de o „linie roșie” pe care „marșul spre Est” al Occidentului nu trebuie să o depășească, dar tânăra Federatie Rusa  n-a reușit să-l stăvilească.

Astazi, Moscova reafirmă, într-o situație cu totul diferită exigențele respectării „liniei roșii” care fixează „sfera de interese privilegiate” a Rusiei, definită în doctrina militară a Rusiei. Ziaristul francez Laurent Marchand remarca, în 2014, faptul că în timp ce liniile roșii ale Washingtonului nu sunt clar trasate, cele ale Moscovei sunt cât se poate de precis delimitate”.

Mai concret, un comentator de la postul de radio Deutsche Welle susține că pentru Rusia „linia roșie” definește spațiul postsovietic de sfera de influenta euroatlantica. Aici se află state postsovietice – Ucraina, Belarus, R. Moldova, statele din nordul Caucazului, care sunt încurajate din Occident prin diferite formule să se apropie de UE și NATO în perspectiva unei eventuale aderări a lor la aceste structuri, chiar dacă aceste sugestii și invitații voalate nu sunt angajante.

Fapt care întreține o stare de incertitudine și nesiguranta în zona de interfață dintre lumea euroatlantică și cea eurasiatica. Ucraina este în această privință un evident și tragic exemplu. Presedintele Frantei Macron s-a pronunțat recent pentru o definire clară a liniilor roșii în raport cu Rusia, căci „acesta este singurul mod de a fi credibil”, dar și aceasta propunere a sa plutește în ambiguitate.

În ce o privește, Rusia are o poziție cât se poate de clar exprimată în această privință. În mesajul său anual pronunțat în cele două Camere ale Parlamentului, presedintele Vladimir Putin declara că pentru anumite țări a hărțui Rusia a devenit „un soi de sport nou”, dar dacă până acumm răspunsul Moscovei a fost în context „rezervat”, și „fară nicio ironie, modest”, „dacă cineva ne ia bunele intenții drept indiferență sau slăbiciune, (…) ar trebui să știe că răspunsul Rusiei va fi asimetric, rapid și dur”. Și, a avertizat liderul de la Kremlin, „unde este această linie roșie, asta decidem noi singuri, în fiecare caz concret în parte”.

„Rusia are propriile “linii roșii” în politică, iar Occidentul trebuie sa le respecte, a declarat ministrul rus de Externe Serghei Lavrov. El a afirmat că Rusia are dreptul să apere interesele conaţionalilor săi, mai ales atunci când aceştia sunt persecutați în multe țări, când drepturile lor sunt încălcate, așa cum s-a întâmplat în Ucraina. Potrivit afirmaţiilor sale, şi evenimentele din luna august 2008, când Georgia a atacat Osetia de Sud şi forţele de pace ruse, au reprezentat “o linie roşie”.

„Rusia are interese şi lumea trebuie să ţină minte acest lucru. Rusia are linii roşii. Consider că politicienii serioşi din Europa înţeleg faptul că aceste linii roşii trebuie respectate, la fel cum au fost respectate în timpul războiului rece”.

Iar politologul rus FeodorLukianov avansează o explicație a evoluțiilor nedorite care au condus la noua delimitare antagonistă în imediata vecinătate a frontierelor Rusiei.

„Tot ce se întâmpla în anii ‘2000 în spaţiul post-sovietic, – spune Lukianov, – inclusiv războiul ruso-georgian, este puţin probabil să se fi produs aşa cum a fost, dacă nu exista un factor extern puternic, dacă nu se producea activizarea bruscă a politicii americane, încercarea preşedintelui Bush de a aduce într-un ritm accelerat un şir de state ex-sovietice în structurile nord-atlantice. Prin urmare, a funcţionat legea acţiunii şi reacţiunii – cu cât e mai mare presiunea, cu atât e mai mare răspunsul”. Toate aceste evoluţii, în opinia lui Feodor Lukianov, şi-au atins apogeul în războiul din 2008 din Georgia.

„Voinţa americanilor de a trece în sfârşit peste linia roşie ca să finalizeze procesul delegitimării Uniunii Sovietice s-a ciocnit de dorinţa fermă a Rusiei de a le arăta că ei nu vor trece peste această linie roşie. Şi Rusia a reuşit. Altceva este că Rusia nu ştie ce să facă mai departe şi nici nu vrea să facă ceva. Eu cred că abia după conflictul ruso-georgian, ale cărui consecinţe le-a agravat recesiunea economică, Rusia a început să-şi reconsidere rolul său în spaţiul post-sovietic – ceea ce poate să facă şi-şi doreşte, şi ceea ce nu poate şi nu trebuie să-şi dorească”.

Publicitate

Costurile economice ale războaielor hibride – Cazul Ucrainei

Cu peste zece mii de victime, războiul hibrid în curs între separatiștii susținuți de Rusia și guvernul din regiunea Donbass, centrul de producție industrială al Ucrainei, a afectat sever țara. (depositphotos / Bumble-Dee)

Plecând de la lucrarea lui Keynes  „Consecințele economice ale păcii” (1919), multe studii arată că războaiele provoacă pierderi persistente pentru state și societatea civilă. Cu toate acestea, din câte știm, acesta este primul studiu care estimează costul real al războiului din Donbass asupra economiei Ucrainei. 

Julia Bluszcz de la Universitatea Humboldt și Marica Valente de la Școala de Economie din Berlin studiază impactul războiului Donbas asupra economiei Ucrainei într-o lucrare de cercetare publicată pe site-ul web VoxUkraine .

Această analiză   arată că din cauza acestui război, PIB-ul pe cap de locuitor al Ucrainei a scăzut în medie în anii 2013-2017 cu 15,1% și că, în absența acestuia, s-ar fi înregistrat o tendință de stabilă de creștere .

Conflictele hibride și războiul modern
Războiul de la Donbass este un conflict armat între grupuri anti-guvernamentale ale separatiștilor sprijiniți de Rusia și guvernul ucrainean, care are loc după protestele Euromaidan din 2013 și revoluția ucraineană din 2014. 

Ca formă hibridă și complexă de război, războiul de la Donbas  este un studiu de caz deosebit de interesant, deoarece nici Ucraina și nici o altă entitate nu au declarat că se află în stare de război.

Multe conflicte de aest tip vor apărea probabil ca o consecință a luptelor regionale între guverne care se confruntă cu actori neguvernamentali care împiedică guvernarea unor teritorii,creînd probleme grave legate de liniile de front difuze, neclaritatea obiectivelor politico-strategice și concentrarea asupra  tacticilor ostile care se axează mai degrabă asupra slăbirii guvernelor și instituțiilor statului, decât asupra luptei directe (Deshpande, „Războiul hibrid: caracterul în schimbare al conflictului”, 2018, Pentagon Press).

 Autoarele explică originile hibride ale războiului de la Donbas și amenințarea pe care acest  conflict  o reprezintă pentru suveranitatea guvernului, precum și importanța regiunii pentru economia Ucrainei care, înainte de 2014, dădea aproximativ un sfert din exporturile țării și îi aducea mai mult de 15% din investițiile de capital.

de când s-a declanșat războiul, producția industrială din regiunile Donbas din Donețk și Lugansk a scăzut cu 60%, respectiv 85%.din cauza întreruperilor de curent și a distrugerii infrastructurilor de transport.

 În general, principalele motive pentru declinul activității economice a Ucrainei sunt costurile ridicate ale comerțului, împreună cu ocuparea forței de muncă, pierderile agricole și financiare, cheltuielile guvernamentale comprimate.

Provocarea majoră pentru estimarea costurilor conflictului constă în  separarea efectelor directe ale războiului de alte evenimente care s-ar fi putut întâmpla  în absența conflictului și care ar fi  putut influența creșterea economică a țării.

Pentru a aborda această problemă, literatura statistică a dezvoltat o abordare bazată pe rezultate potențiale (contrafactuale), în  încercarea de a reconstrui indicatori economici probabili  în absența unei intervenții date.

(Rubin,„Estimarea efectelor cauzale ale tratamentelor în studii randomizate și non-randomizate”,1974 ).

În studiul lor, autorii reconstituie PIB-ul contrafactual al unei „Ucraine sintetice” – pentru a studia impactul războiului asupra PIB-ului țării. 

 Reconstituirea PIB-ul contrafactual al Ucrainei în absența războiului construind  este o combinație de rezultate ponderate a țărilor similare Ucrainei, dar care nu sunt afectate de războiul de la Donbas.

Ucraina sintetică este comparată  cu țări care au o economie cât mai asemănătoare celei din Ucraina de dinaintea izbucnirii războiului, nu numai în privința valorilor PIB pe cap de locuitor înaintea războiului, ci și a altor factori importanți   cum ar fi inflația, investițiile, dependența comercială și alte măsuri socio-economice. 

Au fost estimate și  efectele cauzale ale conflictului din 2013, când instabilitatea politică ridicată cauzată de protestele violente ale Euromaidan din noiembrie ar fi putut avea deja un impact asupra economiei Ucrainei.

”Ucraina sintetică” este  comparată cu țări care se aseamănă cât mai exact posibil cu economia acesteia de dinainte de izbucnirea războiului.

 

În sfârșit, așa cum se arată în graficul de mai jos, cercetătorii compară grafic  PIB-ului Ucrainei (rezultatul e „tratat” cu linie continuă) după război cu estimarea sa contrafactuală dacă războiul nu s-ar fi produs (rezultatul „sintetic”, linie punctată).

Imagine: voxukraine.com

Ei estimează că Produsul Intern  Brut (GRP) per capita al regiunii Donetsk a scăzut în medie din cauza războiului cu 42% (4.294 USD).

Estimările pentru Lugansk sunt de o magnitudine și mai mare,  scăderea medie a Produsului Intern Brut per capita de 52% (3.355 dolari).

Războiul de la Donbas a avut un efect atât de devastator asupra economiei Ucrainei din cauza perturbării producției, comerțului și ocupării forței de muncă, a pierderilor agricole și financiare, a comprimării cheltuielilor publice și a unei mobilizări militare costoisitoare corelate cu o instabilitate politică în creștere.

Autorii afirmă că nu numai Donbasul, ci și alte regiuni ucrainene au fost afectate de conflict, astfel încât pierderile lor estimate din PIB ar reprezenta o limită inferioară pentru costurile reale ale acestui război asupra economiei Ucrainei.

Analiza statistică arată că, din cauza războiului, PIB-ul pe cap de locuitor al Ucrainei a scăzut în medie cu 15,1% în anii 2013-2017 și că în absența conflictului  ar fi urmat  o tendință destul de stabilă de creștere .

Având în vedere toate cele de mai sus, ar trebui să se evalueze modul în care costurile evoluează în timp, în special dacă efectele distructive estimate cresc în domeniul de aplicare pe măsură ce mai multă forță de muncă și investițori fug din țară.  

Această cunoaștere este crucială pentru a atenua consecințele dăunătoare ale conflictului, pentru a investi mai eficient și pentru a asigura în cele din urmă o reconstrucție sănătoasă a țării și a economiei  sale  grav afectate.

Autorii: 

Julia Bluszcz și Marica Valente

REZOLUȚIA CONFERINȚEI ȘTIINȚIFICE „PACTUL MOLOTOV- RIBBENTROP – VERDE PENTRU DECLANȘAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL”

 

 

 

 

 

 

 

 

REZOLUȚIA CONFERINȚEI ȘTIINȚIFICE „PACTUL MOLOTOV- RIBBENTROP  – VERDE PENTRU DECLANȘAREA CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL”

 

Noi, participanții la Conferință – istorici, oameni de știință și cultură, profesori, cercetători în domeniul istoriei  – constatăm că la baza declanșării celui de – Al Doilea Război Mondial, cea mai mare și sângeroasă conflagraţie militară din istoria omenirii, a stat semnarea la Moscova, la 23 august 1939, a Tratatului de neagresiune sovieto-german şi a Protocolului adiţional secret, documente prin care cele două puteri totalitare ale timpului – Germania nazistă și Uniunea Sovietică comunistă – și-au împărţit sferele de influență și stăpânire în Europa Centrală și de Sud-Est.

Cârdăşia secretă sovieto-nazistă a vizat şi România. Punând în aplicare prevederile Protocolului adițional secret, URSS, în bună înţelegere cu Germania hitleristă, la 28 iunie 1940, a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, instaurând în aceste teritorii românești modelul sovietic–comunist de administrare, caracterizat prin violarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prin politici represive excesive îndreptate împotriva populaţiei băștinașe.

În toiul operațiilor militare din vara anului 1944, URSS a reanexat teritoriile românești, ocupate în iunie 1940, amplificând politicile represive manifestate prin suprimarea activității partidelor politice, sovietizarea vieții publice, naționalizarea bunurilor și averii statului și a cetățenilor, persecutarea valorilor naționale, rusificarea și deznaționalizarea populației băștinașe, persecutarea clerului și a credincioșilor, suprimarea tuturor valorilor democratice, violarea drepturilor și libertăților populației locale, înfometarea și deportarea ei în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice, cu condiții extreme de viață.

Vorbind la modul general, în ziua de 24 august 1944, basarabenii au fost privați de drepturile și libertățile fundamentale, populației dintre Prut și Nistru impunându-i-se modelul inuman sovietic de organizare socială și politică.

De fapt, această zi a pus începutul unui adevărat dezastru politic, economic, social și uman pentru întreaga populație dintre Prut și Nistru.

În plan național, evenimentele din vara anului 1944 au condus la dezmembrarea, scindarea neamului românesc și a bisericii naționale, la schimbarea regimului politic din întregul spațiu românesc.

În deceniile postbelice de stăpânire sovietică a Basarabiei, ziua de 24 august 1944, zi în care trupele sovietice au cucerit oraşul Chişinău și sovieticii au preluat controlul asupra întregului teritoriu dintre Prut și Nistru, era considerată de propaganda comunistă „zi a eliberării Moldovei de sub cotropitorii fascişti germano-români”, poziție la care s-au raliat și autoritățile comuniste ale RSS Moldovenești.

Constatăm cu regret că Partidul Socialiștilor din Republica Moldova – partid ce activează într-un stat ce și-a proclamat independența la 27 august 1991, în urma căderii comunismului și destrămării Uniunii Sovietice – reanimează practicile sovietice, organizând manifestări propagandistice de omagiere și elogiere a forței militare, agresiunii și represiunii.

Ba mai mult, acțiunile necugetate ale Președinției și ale Partidului Socialiștilor sunt parte componentă a unui amplu program propagandistic al Federației Ruse și fac parte din războiul hibrid purtat de fosta metropolă împotriva Republicii Moldova.

Conform scenariului de la Kremlin, la 24 august a.c., concomitent, în Parcul Victoria de pe Poklonnaya Gora din Moscova și în Piața Marii Adunări Naționalevor fi executate salve de tun și focuri de artificii în legătură cu „eliberarea” Chișinăului.

Prin acțiunile organizate în aceste zile de unele partide politice și instituții ale statului, în mod deosebit de Președinție, pe de o parte, se urmărește ponegrirea memoriei miilor de basarabeni care au devenit victime ale regimului sovietic de ocupație, pe de altă parte, se dorește elogierea și proslăvirea administrației militare sovietice, instaurate în Basarabia după operațiile militare din vara anului 1944, regimului politic totalitar ce a adus populației nenumărate suferințe și nenorociri.

În calitatea noastră de istorici, oameni de știință și cultură, profesori, cercetători în domeniul istoriei considerăm că nu există niciun temei juridic și istoric, nemaivorbind de cel moral, ca în aceste zile la Chișinăusă se organizeze manifestări propagandistice zgomotoase.

La baza convingerii noastre stau documentele istorice, mărturiile martorilor oculari, precum și rezultatele cercetărilor științifice, efectuate de oamenii de știință din țară și de peste hotare, prezentate în parte și în cadrul conferinței noastre științifice.

Îndemnăm (nu pentru prima oară!) autoritățile Republicii Moldova se abandoneze optica sovietică asupra semnificației zilei de 24 august 1944, să condamne ferm violările masive ale drepturilor omului comise de regimul comunist totalitar sovietic și să aducă omagiu victimelor acestui regim odios, să se abțină de la organizarea show-urilor propagandistice și să se ralieze la valorile civilizației europene, care pun preț pe valorile democratice, pe libertățile și drepturile omului.

Amintim că ziua de 23 august – data semnării Pactului Molotov-Ribbentrop – conform deciziei Parlamentului European, este declarată zi a comemorării victimelor stalinismului și nazismului, acțiune întreprinsă de noi în cadrul Conferinței științifice organizate.

Adoptată în unanimitate de participanții la Conferința științifică „Pactul Molotov-Ribbentrop – verde pentru declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial”.

 

Chișinău, 21 august 2019