În 1989 CEAUȘESCU a intenționat să readucă în dezbaterea cu sovieticii trei chestiuni spinoase: Tezaurul României, Pactul HITLER-STALIN din 1939 și Statutul Basarabiei

 13 NOIEMBRIE 1989 : STENOGRAMA ȘEDINȚEI CPEX (al C.C. al P.C.R)

In ședința Comitetului Politic Executiv din 13 noiembrie 1989, Nicolae Ceaușescu propune plenului abordarea unor probleme nerezolvate in relația cu URSS. Criticat de Mihail Gorbaciov că se opune concepției Perestroika, Ceaușescu intenționa să readucă in dezbaterea cu sovieticii trei chestiuni spinoase: Tezaurul României, Pactul HITLER-STALIN din 1939, și statutul etnicilor români dintre Prut și Nistru.

El relatează istoricul convorbirilor sale cu liderii de la Kremlin pe tema Basarabiei, din care reiese ca Gorbaciov era la fel de refractar acestor revendicări, precum fuseseră și predecesorii săi, Hrusciov și Brejnev.

---

● Nicolae Ceaușescu: Vreau să ridic, în faţa Comitetului Politic Executiv, încă o problemă, care nu urmează s-o punem în Congres, nici public, deocamdată, dar faţă de care trebuie să adoptăm o poziție mai clară. Este vorba despre probleme legate de Moldova sovietică.

Aţi citit cu toții informațiile şi ce se întâmplă acolo. Am atras atenția tovarășilor că trebuia să le publice în presă și va trebui să publicăm, dar noi nu putem să nu luăm nici un fel de poziție în această problemă, având în vedere în primul rând, că problema Basarabiei este legată de acordul cu Hitler, de acordul dintre Uniunea Sovietică şi Hitler.

Anularea acestui acord, în mod inevitabil, trebuie să pună şi problema anulării tuturor acordurilor care au avut loc, inclusiv să se soluționeze, în mod corespunzător, problema Basarabiei şi Bucovinei de Nord.

Va trebui să discutăm în Uniunea Sovietică această problemă în perioada imediat următoare.De altfel, în timpul lui Hruşciov am mai discutat această problemă. Când ne-am întors din China, în martie 1964, ne-am întâlnit cu el. Şi, între alte probleme, legate de relațiile cu China, am discutat şi problema Basarabiei. El nu a respins-o, dar am convenit, de altfel, să se întâlnească delegațiile celor două partide – și s-au întâlnit -, dar au intervenit probleme cunoscute în legătură cu Hruşciov şi nu s-a făcut nimic. Asta a fost.

În 1965, în întâlnirea pe care am avut-o cu Brejnev, am discutat, de asemenea, problema aurului şi a tezaurului nostru, pe care România îl are în Uniunea Sovietică și despre care există un decret semnat de Lenin, prin care se spune că aparține poporului român și că va fi restituit atunci când în România va fi puterea muncitorilor și țăranilor. Am întrebat, sunt și stenogramele, dacă consideră că în Ro­mânia nu este încă puterea muncitorilor şi a țăranilor?!

Sigur, atunci a avut o poziție favorabilă Șealeapin, care a spus că tovarășii români au dreptate, dar trebuie să se analizeze și să vedem cum să soluționăm această problemă. Ceilalți, inclusiv Brejnev au spus că aurul s-a pierdut. Pe mine nu mă interesează că s-a pierdut sau ce au făcut cu el, pentru că la un moment dat, ne-au spus că l-au luat „albii”.

● Elena Ceaușescu: Albii erau tot acolo.

● Nicolae Ceaușescu: Nu mă interesează cine l-a luat.

● Elena Ceaușescu: Să ne dea de la ei.

● Nicolae Ceaușescu: Pe noi nu ne interesează asta. În primul rând că Lenin a semnat acest decret în 1921, după ce s-a terminat cu albii. Este adevărat că nu am mai reluat această discuție. Am vrut, la un moment dat, să discutăm această problemă și cu Mihail Gorbaciov, dar nu au fost condiții și am spus s-o lăsăm ceva mai târziu. Sigur, într-o formă sau alta va trebui să reluăm și problema Basarabiei.

Trebuie oricum să ridicăm pro­blema populaţiei din Republica Mol­dovenească, în concordanţă cu constituția sovietică şi cu ceea ce afirmă acum ei. Trebuie să le asi­gure folosirea limbii, să le asigure, pentru că ei sunt o republică, sunt un popor. Ei însuși (sic!) spun că sunt un popor moldovenesc. Sunt români și nu-i lasă să folosească limba pe care o doresc ei şi, cel puțin, în prima etapă, să se asigure legături corespunzătoare între Moldova și România.

Sigur, nu dorim acum să ridicăm, într-o formă schimbarea imediată a granițelor, dar soluționarea acestei probleme trebuie gândită și trebuie s-o discutăm. Să avem în vedere, în primul rând să publicăm pozițiile care sunt, mai cu seamă că ei le publică şi să avem lunile următoare o discuție specială pe această problemă.

De altfel în 1970-1975 am avut câteva discuţii cu secretarul cu problemele internaționale de atunci – Katuşev – trimis de conducere, prin care ne cereau ca noi să recu­noaştem în mod deschis, că Basarabia este a lor.

● Elena Ceaușescu: Asta nu se poate niciodată.

● Nicolae Ceaușescu: În programul partidului avem o referire generală şi am spus că nu vom putea să recunoaștem. Una este problema granițelor, ca rezultat al forței, dar alta este să recunoaștem că poporul moldovenesc este un popor care nu are strânse legături cu poporul român, este un nonsens. Aceasta ar fi o altă problemă.

Sigur punându-se problema anulării înțelegerii cu Hitler, este evident că în mod corespunzător intervine și aici anularea. Noi vrem ca după Congres să avem o discuție pe această problemă, pentru că nu se poate să acceptăm această situație şi felul cum ei acționează. Vin şi fac o plenară şi anunță că vor să îndrepte lucrurile, ce a fost în trecut, dar de fapt adoptă măsuri mai brutale decât în trecut și continuă să-i împiedice să-şi pună în valoare problemele lor. Asta ar fi o altă problemă pe care am vrut s-o ridic în Comitetul Politic Executiv şi este de fapt o problemă strict internă, dar am vrut să vedem care este părerea Comitetului Politic Executiv în această problemă. Dacă sunteți de altă părere, vă rog spuneți?

● Gheorghe Rădulescu: Este foarte bine cum ați propus.

● Manea Mănescu: Asta este realitatea şi nu se poate altfel.

● Nicolae Ceauşescu: Deci sunteți de acord? (Toţi tovarăşii sunt de acord.)

● Nicolae Ceaușescu: Aici nu este vorba despre existenţa unei naționalități, sau a unor oameni care sunt de origine română şi se găsesc în Uniunea Sovietică, ci este vorba despre o parte a României, care a fost cedată datorită acordului cu Hitler. Cum s-au publicat aceste acorduri în altă parte va trebui să le publicăm și noi. S-au publicat și în Uniunea Sovietică. I-am spus şi lui Matei și lui Olteanu, pentru că este legat și de partea internaţională – i-am chemat pe amândoi pentru că, și din punct de vedere internațional, trebuie să lucreze împreună. 

Să publicăm aceste probleme, aceste acorduri, pentru că acolo se spune foarte clar că Uniunea Sovietică manifesta interes – asta este formula, în acordul semnat aparte, nu numai în acordul general, în care se pune că Uniunea manifesta interes faţă de Basarabia și Bucovina. Este vorba de acordul dintre Molotov şi Ribbentrop şi unde se spune că Germania nu are interes și nu are obiecțiuni faţă de acest lucru. Un asemenea punct este și în legătură cu Polonia, că în problema Poloniei și Uniunea Sovietică manifestă anumite interese, adică împărțirea Poloniei. În realitate, de fapt, sovieticii au vrut să depășească înțelegerea cu Hitler şi au cerut inițial întreaga Bucovină și Hitler s-a opus „ne-am înțeles numai atât”.

● Ion Stoian: Toate acestea sunt în stenogramele lui Hitler.

● Nicolae Ceauşescu: Este un protocol semnat de ministrul Afacerilor Externe de atunci al României.

● Elena Ceauşescu: Şi ne-au luat şi Insula Şerpilor.

● Nicolae Ceaușescu: Acestea ar fi unele probleme interne ale României, pe care trebuie să le avem în vedere. În legătură cu Raportul, în continuare, este prezentată poziția României în problemele internaționale, în care reluăm problema distrugerii armelor nucleare și am introdus aici că țările europene trebuie să realizeze un acord pentru înfăptuirea până în 1995 a distrugerii armelor nucleare din Europa, având în vedere că folosirea lor ar duce la distrugerea întregii Europe, în cadrul măsurilor generale de distrugere a armelor nucleare.

---

Surse:

-Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR – Secţia Cancelarie, dos. nr.63/1989.

–https://amintiridincomunism.wordpress.com/

ceausescu-tezaurul-romaniei-si-basarabia.

VEZI SI ARHIVA STENOGRAME