CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cele mai bine pazite locuri de pe Terra. VIDEO

Există în lumea noastră locuri misterioase înconjurate de secrete bine păzite, despre care se cunosc foarte puține lucruri şi care au dat naştere unor numeroase legende.

Aceste locuri, oricât de mult ți-ai dori, nu ai voie să le vizitezi. 

1. Bohemian Club

Este un club exlusivist privat cu caracter secret, care își are sediul principal în clădirea Bohemian din San Francisco, California.
Clubul a fost înființat în anul 1872 de un grup de ziariști de la publicaţia San Francisco Examiner, doritori să copieze stilul și spiritul boem al artiștilor europeni şi care au atras în cercul lor artiști și scriitori precum Jack London și Mark Twain, iar pentru sprijin financiar, au invitat la întâlnirile pe care le organizau  oameni de afaceri şi politicieni, care în scurt timp au devenit majoritari.

Din anul 1878, ziariștii nu au mai avut acces în acest club, a cărui deviză este luată din Shakespeare: „weaving spiders come not here”(„păianjenii să nu intre aici”).

Întâlnirile de la Bohemian Grove, în nordul Californiei

 

 

Image result for bohemian grove photos

 

 

 

 

 

Reuniunile anuale ale Clubului au loc în fiecare an în luna iulie şi durează 16 zile, la acestea participând peste 2500 de bărbați aparținând elitei mondiale.

Bohemian Grove este o proprietate privată de cca.11 km2, situată la aproximativ 100 km nord de San Francisco, în ținutul Sonoma.

Locurile respective erau pe vremuri considerate sacre de amerindieni, datorită pădurilor cu arbori seculari de sequoia gigantici.
Punctul central al complexului este un lac, pe malul căruia se înalță o statuie în formă de bufniță, având peste 13 m înălțime și care este reprezentarea divinității babiloniene Moloch.
Cadrul natural oferă un plus de intimitate datorită dealurile acoperite de pădurile de sequoia gigantici cu lemn roșu și canioanele naturale din zonă formate de-a lungul râului Russian.

La acestea se adaugă un sistem modern de pază și personal specializat pentru protecție, aparținând inclusiv serviciilor secrete americane.
Pe acest teritoriu foarte bine supraveghiat sunt construite diferite vile luxoase, restaurante, cluburi, terenuri sportive.

Cea mai celebră şi exclusivistă dintre aceste tabere, Mandalay, este accesibilă nemembrilor doar pe bază unei invitații scrise din partea unui membru.

Clubul Bohemian reunește elita masculină din California, dar cei care participă la întâlnirile anuale sunt mult mai numeroși, pentru că membrii acestui club exclusivist pot aduce și invitați.

Oricum, aici nu este vorba despre o inofensivă tabără de vară, unde îşi dau întâlnire puternicii planetei…

Aceasta are loc în cel mai strict secret, iar în timpul ei elitele prezente discută despre marile probleme ale lumii și despre modul în care trebuie acţionat pentru a domina şi a ţine sub ascultare marea masa a populaţiei.

 Oficiali de rang înalt, politicieni, președinții Americii (din trecut și prezent), familii regale, directori executivi, mari  bancheri, magnați și mari proprietari, sunt cu TOŢII prezenți aici.

Vorbim despre bancheri de talia lui  Rockefeller, membri ai guvernului american din 1923 şi până în prezent, militari de rang înalt, președinți precum Calvin Coolidge, Dwight D. Eisenhower, Richard Nixon, Gerald Ford, Ronald Reagan, George H.W. Bush, George W. Bush, secretari de stat, proprietari și directori de mari corporații și companii multinaționale, conducători ai principalelor instituții financiare (proprietari sau președinți ai băncilor), magnați din domeniul energetic, principalii contractori militari și chiar personalităţi ale lumii artistice precum muzicienii Steve Miller şi Bing Crosby sau artiştii Clint Eastwood şi Arnold  Schwarzenegger.

 Cei prezenţi  sunt la rândul lor împărțiți în cluburi sau tabere (caste). 

Unii lideri europeni se deplasează discret la Bohemian Grove pentru a discuta cu elita americană chestiuni de politică și afaceri.

În prima sâmbătă după deschiderea taberei are loc o ceremonie denumită „Cremation of Care” – incinerarea „Zeiței Grijilor”, în care participanții renunță la toate grijile, responsabilitățile și preocupările, pentru a se dedica unor activități recreative.

Participanții la ritual sunt îmbrăcați în robe asemănătoare cu cele ale Ku Klux Klanului, rostesc în cadrul ritualului incantații păgâne, folosesc cruci în flăcări și  ard o efigie reprezentând această „zeiță a grijilor”.

Pe lângă aceste ritualuri de-a dreptul sataniste, aici se mai întâmplă și altfel de lucruri, care mai de care mai dezgustătoare, sex în grup, activități homosexuale, beții.

Acest club secret a intrat în atenția media dupa ce jurnalistul de la InfoWars, Alex Jons, a reușit în anul 2000 să se infiltreze aici şi să folosească o cameră ascunsă cu ajutorul căreia a putut filma un spectacol grotesc, în care s-a distins un ritual de sacrificare a unui copil, realizând ulterior documentarul de mare succes intitulat „Dark Secrets: Inside the Bohemian Grove”.

 

 

 

 

 

 

2. RAF Menwith Hill – una dintre cele mai secrete baze militare din Europa şi cea mai mare stație de monitorizare electronică din lume.

 

 

 

 

 

echelon07 02 001

Foto: Menwith Hill

 

Una dintre cele mai complexe si secrete baze militare din Europa şi cea mai mare stație de monitorizare electronică din lume, este cea de lânga North Yorkshire, în  Marea Britanie şi ocupă o suprafață de 2,21 km2. A devenit operativă din anul 1954, fiind  închiriată Statelor Unite ale Americii patru ani mai târziu.

RAF Menwith Hill oferă, conform unor surse demne de încredere, suport în telecomunicaţii atât Marii Britanii cât si Agenţiei de Securitate Americane (NSA).

Acest centru de comunicaţii şi informaţii electronice este considerat a fi cel mai mare şi mai bine echipat din lume. Baza include 33 de cladiri tip globular in care işi desfaşoară activitatea 2.500 de angajaţi, dintre care  doar 400 sunt britanici, restul apartinand agenţiei americane de spionaj NSA.

Se spune că aici sunt supravegheate și sparte coduri secrete, astfel încât este lesne de înțeles de ce baza nu poate fi vizitată.

Baza are un sistem complex de avertizare împotriva rachetelor și se presupune de asemenea că este un element al sistemului ECHELON, un vast program de supraveghere operat de SUA cu ajutorul altor patru state semnatare ale Acordului de Securitate UKUSA – Australia, Canada, Noua Zeelandă , Regatul Unit și Statele Unite,  cunoscute de asemenea şi sub numele de Cinci ochi.
Programul ECHELON a fost creat la sfârșitul anilor 1960 pentru a monitoriza comunicațiile militare și diplomatice ale Uniunii Sovietice și ale aliaților săi din Blocul de Est în timpul Războiului Rece și a fost înființată în mod oficial în 1971.
Până la sfârșitul secolului al XX-lea, sistemul denumit „ECHELON” ar fi evoluat dincolo de originea sa militară și diplomatică, devenind de asemenea „… un sistem global de interceptare a comunicațiilor private și comerciale”

Potrivit unui studiu efectuat de Federaţia Oamenilor de Ştiintă din America, un organism independent de Washington, calculatoarele de la baza RAF Menwith Hill sunt capabile sa efectueze 2 milioane de interceptari pe oră.

Începând cu 1958 s-a introdus  o capacitate de monitorizare radio de înaltă frecvență, a comunicațiilor care proveneau din Uniunea Sovietică.În 1966, Agenția Națională de Securitate (NSA) și-a asumat responsabilitatea pentru funcționarea și extinderea capacităților de a monitoriza comunicațiile internaționale de linii închiriate, care tranzitează prin Marea Britanie.

 În timpul unei emisiuni a televiziunii „Rusia Astăzi” (Russia Today”), în aprilie 2012, s-a afirmat că baza de la Menwith Hill ar fi fost „implicată în atacuri cu drone”. 

Cu câtva timp în urmă, defectorul Edward Snowden, urmărit de serviciile secrete americane sub acuzaţia de înaltă trădare, a dezvăluit documente și detalii despre modul de operare al celei mai mari baze americane de la Menwith Hill.

Dezvăluirea acestor documente top-secret, obținute de la NSA, au făcut  public pentru prima dată modul în care SUA a folosit această  bază din Anglia pentru a sprijini un număr semnificativ de operațiuni antiteroriste.

Documentele dezvăluie două structuri majore de supraveghere, unul, numit FORNSAT, care folosește antene puternice, pentru a intercepta comunicațiile internationale, iar al doilea utilizează  sateliți guvernamentali americani, care orbitează deasupra țărilor vizate pentru localizarea și monitorizarea  comunicațiile fără fir, cum ar fi apelurile de telefonie mobilă și chiar traficul WiFi.

Mai mult, la Menwith Hill se pot stoca şi analiza a date de la peste 300 de milioane de email-uri și apeluri telefonice pe zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Baza americana ultrasecretă NORAD din adâncul muntilor Cheyenne

 

 

North American Aerospace Defense Command (NORAD) (Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială),a fost  înființat de Statele Unite în cooperare cu statul canadian și reprezintă un sistem de control și avertizare aerospațială menit să protejeze America de Nord.

A fost fondat la data de 12 mai 1958 şi începând cu anul 1963, baza principală a NORAD se află în Cheyenne Mountain (Muntele Cheyenne), Colorado.
Acest complex militar ultrasecret, situat în centrul Statelor Unite, are un mare avantaj din punct de vedere al timpului de avertizare în caz de atac, iar zona muntelui Cheyenne nu este expusă cutremurelor.

 

 

 

 

 

Muntele Cheyenne, Colorado, Statele Unite ale Americii - este fostul sediu NORAD si este de vanzare. pregatit sa primeasca peste 1000 de oameni. Poate fi supus la toate bombardamentele si schimbarile climatice.

 

 

 

 

Baza secretă a comandamentului Apărării Aerospaţiale din America de Nord (NORAD), construită în adâncurile Muntelui Cheyenne din  Colorado, este acoperită de circa 600 de metri de granit şi dispune de  15 clădiri-laboratoare, total separate una de alta, aşezate pe arcuri groase pentru atenuarea şocurilor puternice care ar  putea proveni de la un eventual atac cu bombe de mare putere, inclusiv a unor lovituri atomice directe.

Tunelul dintre intrările de nord şi sud are o lungime de 3.000 de metri.

Echipamentele cu care operează NORAD sunt la adăpost, în muntele Cheyenne şi de atacurile cu impulsuri electromagnetice.

 

 

 

 

Image result for norad photos

 

Pentru construirea acestui complex s-a folosit tehnică de ultimă generaţie şi s-au investit circa 20 de miliarde de dolari, la preţul actual.

Intrările în tunel se află la 500 de metri de vârful muntelui, înalt de aproximativ 2900 de metri.
Proiectat încă de la început pe principiul susţinerii unei perioade îndelungate de autonomie în cazul unor atacuri inamice, complexul are peste 5 kilometri de tuneluri situate in spatele a două uşi blindate masive din oţel, cântărind fiecare câte 25 de tone.

Tunelul dintre intrările de nord şi sud are o lungime de 3.000 de metri.

Închiderea/deschiderea uşilor durează 45 de secunde, iar odata închise, întreg complexul intră în regim de autonomie, trecând automat pe generatoare autonome de energie, care îl decuplează total de exterior şi îl  poate ţine sub izolare deplină mai mult de o lună de zile. Aici nu lipsesc nici echipamentele  medicale, farmacia, sălile de sport, o capelă şi nici chiar o frizerie.

In total, personalul care deserveşte baza numără circa 800 de suflete.

Motoare de mare capacitate produc energia necesară funcţionării acestui mini-oraş, dotat cu calculatoare ultraperformante şi aparatură de urmărire folosită de militari pentru a monitoriza fiecare traseu din spațiul aerian şi maritim al Statelor Unite. 

 

 

 

 

 

 

 

4.Arhiva mormonă a sufletelor din buncărul săpat în muntele Wasatch

 

Cea mai mare colecţie de înregistrări genealogice din lume este găzduită într-o galerie subterană securizată situată în munţii din apropierea oraşului Salt Lake, în statul  american Utah. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă a construit galeria din Muntele de Granit în anul 1965,  pentru a păstra şi proteja înregistrările sale importante , inclusiv vasta sa colecţie de microfilme .

Majoritatea membrilor bisericii mormonilor nu au accesul permis acolo şi au existat multe speculații cu privire la ceea ce se află într-adevăr în străfundurile acestui  munte puternic protejat.

Din motive de securitate, nu se permite nici  accesul publicului în galeria subterană din Muntele de Granit care conţine  înregistrări, însă apăsând  aici poate fi vizionată o prezentare a acestei galerii.

În Statele Unite, în apropiere de Salt Lake City, bastionul sectei mormone, se află o arhivă conținând 2,4 milioane de microfilme cu acte de stare civilă pentru circa două miliarde de persoane.

Arhiva “Granite Mountain Records Vault” se află într-un buncăr săpat în muntele Wasatch, protejat cu uși de 14 tone, destinate să salveze microfilmele în cazul unui război nuclear şi conține date din peste 100 de țări, cele mai multe obținute cu acordul statelor, care au permis reprezentanților mormoni să microfilmeze certificatele de stare civilă. Franța, de exemplu, a acceptat în anii 1960 microfilmarea arhivelor de către mormoni, iar procesul de copiere continuă.

Arhiva conține copii după registre parohiale, acte de căsătorie, necrologuri, recensăminte și alte date de acest gen, unele datând din Evul Mediu.

Care este, însă, motivul pentru care “The Church of Jesus Christ of Latter-day Saints”, denumirea oficială a sectei mormone, investește sume imense în stocarea de date de stare civilă și în protejarea lor împotriva unor atacuri cu bombe atomice?

Un prim răspuns este dat de obsesia mormonilor legată de un cataclism nuclear. Fiecare mormon este obligat să stocheze alimente care să îi asigure supraviețuirea pentru o lungă perioadă de timp, iar în Salt Lake City se află chiar un siloz de cereale care poate asigura necesarul de pâine pentru comunitatea mormonă timp de trei ani.

Nu este, însă, o explicație suficientă. O alta, mai cuprinzătoare, este legată de un obicei al mormonilor, unic în universul creștin, și anume botezul morților. Practica provine dintr-o interpretare à la lettre a unui pasaj din Biblie, potrivit căruia nu pot fi mântuiți decât cei botezați.

Botezul morților se realizează în templele mormone prin intermediul unor “proxy”, descendenți ai celor dispăruți ce preiau în timpul ceremoniei identitatea celor decedați. În acest fel se poate realiza idealul mormon al reunirii familiilor în lumea de dincolo. Obsesia pentru adunarea datelor de stare civilă devine, astfel, explicabilă prin faptul că oferă acces la o bază de date unică despre strămoșii noștri, ce pot deveni astfel mormoni fără să fi cunoscut vreodată această sectă.

Practica mormonă a intrat în centrul atenției în anii 1990, când s-a descoperit că sute de mii de evrei uciși în Holocaust au fost “botezați” de către sectă, alături de multe alte persoane, între care celebrități precum Charles de Gaulle. Reprezentanții mormonilor au încercat să justifice situația prin zelul unor membri ai sectei, dar au acceptat să oprească “botezul” evreilor morți, cu excepția cazurilor când aceștia au descendenți mormoni sau toate rudele în viață își dau acordul.

De altfel, în ciuda secretomaniei sale, secta mormonă, foarte bogată, oferă acces nelimitat la arhiva sa la Family History Library din Salt Lake City sau în cele 3.000 de centre Family History pe care le-a deschis în lume, din Utah până în Europa sau Oceania, mici francize ale arhivei morților.

Biblioteca are și o pagină de internet, cu un index pe țări. Despre România nu există decât date preluate din recensăminte, ceea ce sugerează că statul român nu a acceptat copierea datelor de stare civilă de către mormoni, deși secta face prozelitism și în această zonă, doi misionari murind recent la București în condiții dubioase.

Totuși, arhiva mormonă, unică pe plan mondial, este de real ajutor pentru genealogiști, care pot găsi aici referințe despre strămoșii multor persoane. Reprezentanții mormoni susțin că efortul lor de conservare a datelor poate fi de real ajutor pentru țările ce au acceptat copierea datelor, deoarece, în caz de pierdere a datelor originale din cauza unor dezastre precum incendii, inundații etc, secta lor este dispusă să “doneze” c0piile gratuit.

Secta mormonă este, de altfel, decisă să continue efortul de conservare și are ambiția să utilizeze cele mai noi tehnologii în acest scop.

Galeria subterană protejează peste 3,5 miliarde de imagini pe microfilme, microfişe şi suporturi digitale. În prezent, Biserica desfăşoară un proces de a digitiza microfilmele şi de a face disponibile aceste înregistrări digitale prin intermediul site-ului FamilySearch.org.

Pentru a afla mai multe despre acest proces, vizionaţi acest videoclip:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Locul cel mai tensionat de pe Pământ – zona demilitarizată dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud

După ce  Războiul Coreean s-a încheiat teoretic pe 27 iulie 1953, odată cu semnarea unui armistiţiu şi constituirea unei zone-tampon, mulţi militari nord şi sud-coreeni sunt încă prezenţi la frontiera celor două state, pentru a răspunde în cazul unui atac.

Paradoxul este că „Zona comună de siguranţă” – cum este numită zona demilitarizată din Panmunjon, la graniţa dintre Coreea de Sud şi cea de Nord- deşi este o „zonă demilitarizată” , aceasta este unul dintre locurile de pe Pământ, unde prezenţa militarilor este cea mai numeroasă.

La graniţa dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, soldaţii celor două ţări stau la numai câţiva metri unul de celălalt, iar zona respectivă este pazită de un milion de soldaţi şi este presărată cu mine terestre antipersonal în apropierea frontierei.

 

 

 

Image result for DMZ coreea photosImage result for DMZ coreea photos

 

 

In zona demilitarizată se inalţă niste barăci, în care se poate intra de pe ambele parţi. Aici pot intra doar cei din nord şi cei din sud, mai ales atunci când se intâlnesc pentru a discuta probleme politico-militare.

Nimeni nu are curaj sa facă un pas in afara aşa-numitei zone de conferinţe, pentru a paşi pe teritoriul nord-coreean, sau invers.

Lungă de 250 kilometri şi lată de 4 kilometri, zona mai este numita si „pământul nimanui” (eng. no man’s land), însă în pofida denumirii sale, aceasta este cea mai intens militarizată frontieră din lume.

Pâna acum, aici au fost descoperite 4 tunele subterane prin care, in cazul unui conflict armat, în decursul a numai un ceas, pe teritoriul sud-coreean ar putea intra un număr de 30.000 de soldaţi ai Coreei de Nord.

 Linia de desparţire de la Panmunjon se află la doar un ceas de mers cu maşina de capitala sud-coreeană Seul.

 

 

Image result for linia demilitarizata din coreea photos

Foto: Zona demilitarizată şi poziţionarea tunelelor subterane

 

 

Unul dintre pasajele secrete descoperite se sfârşea la doar 52 de kilometri de capitala sud-coreeană, Seul. Nimeni nu ştie câte astfel de tuneluri subterane nord-coreene au fost săpate în zonă.În ultima jumătate de secol, zona demilitarizată coreeană a fost în mare parte depopulată.

 

 

 

 Image result for kim jong un photos

 

Foto: Conducătorul stalinist nord-corean Kim Jong-Un

„În cazul în care vom lansa un atac preventiv masiv, vor fi rase de pe faţa pământului nu doar forţele imperialiste americane din America de Sud şi din alte zone învecinate, ci şi de pe teritoriul continental al Statelor Unite, care va fi redus la cenuşă”, a transmis joi cotidianul Rodong Sinmun, publicaţia oficială a Partidului Muncitoresc, aflat la putere la Phenian.

„Statele Unite şi aliaţii acestora nu trebuie să se joace cu noi”, a adăugat publicaţia regimului stalinist condus de Kim Jong-Un.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa: Dave Challender, mintpressnews.com, en.wikipedia.org, omofon.com, weradio.ro, nufiipanicat.info, ziarelive.ro; ziarulrevolutionarul.ro; franckmelen.wordpress.com; ziare.com/magazin;

15/05/2017 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 10 mai şi trei momente astrale din istoria ţării noastre

Imagini pentru regele carol I photos

 

Foto: Majestatea Sa Carol I, rege al României, principe de Hohenzollern-Sigmaringen, pe numele său complet Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen, (n. 8/20 aprilie 1839, Sigmaringen – d. 10 octombrie, 1914, Sinaia).

 

 Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoria ţării noastre: începutul domniei lui Carol I, Independenţa de stat şi încoronarea primului rege al României. 

 10 Mai a fost vreme de 80 de ani Ziua Naţională a României şi a fost una dintre cele mai faste zile din istoria noastră naţională. 

După exilarea domnitorului și întemeietorului României moderne, Alexandru Ioan Cuza, țara era în plin haos.

Tânărul Carol, reprezentant al familiei princiare prusace Hohenzollern, chemat să ocupe tronul României, a trebuit să călătorească incognito din cauza războiului austro-prusac, spre România, cu pașaport străin pe numele lui numele de Karl Hettingen, cu trenul pe ruta Düsseldorf – Bonn – Freiburg – Zürich – Viena – Budapesta – Turnu Severin.

Cancelarul prusac Bismarck l-a avertizat mai mult sau mai puțin amical pe prinţul Carol, că va fi nevoit să pupe „papucul Sultanului„, fapt pe care însă acesta l-a ocolit.

După ce a pășit prima dată pe pamânt românesc la Turnu-Severin, traseul său prin țară până la București, a cuprins localităţile Horezu, Râmnicu-Vîlcea, Curtea de Argeș, Câmpulung și Tîrgoviște, vechiul drum al țării, păstrat mai tîrziu în memorie drept „Drumul lui Carol”.

La 10 mai 1866 prinţul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, intra în București, fiind încoronat domnitor al României.

Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istoria noastră. Este şi perioada în care ziua de 10 Mai  intra  în conştiinţa românilor ca Zi Naţională şi ca Zi a Dinastiei.

Tânărul prinţ a rostit jurământul în limba franceză:

Jur de a fi credincios legilor țării, de a păstra religiunea României precum și întegritatea teritoriului ei, și de a domni ca domn constituțional

La începutul domniei sale, România era un stat mic, cu o suprafaţă de 121.000 km2 şi cu o populaţie de circa 5 milioane de oameni. Încă aproximativ 5 milioane de români trăiau în provinciile istorice ocupate de imperiile vecine.

11 ani mai târziu, pe 10 mai 1877, după secole de stăpânire otomană, domnitorul Carol I proclama Independenţa României.

Devenit domnitor al României în ziua de 10 mai 1866, Carol, a deţinut acest titlu până în 26 martie 1881, când a fost încoronat şi a devenit primul rege al României.

A fost primul monarh român aparţinând  dinastiei germane  Hohenzollern-Sigmaringen.

Începând cu Regele Ferdinand I, numele dinastiei de regi români a devenit Casa Regală de România şi  va conduce țara până la proclamarea Republicii Populare Române în 1947.

Cea de-a doua semnificație a datei de 10 Mai este legată de proclamarea independenței în anul 1877.

 Foarte multă vreme, generaţii întregi de români au fost învățate la școală că independența României a fost proclamată pe data de 9 mai.

A fost o minciună  folosită de regimul comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamării Independenței de data de 10 Mai, Ziua Dinastiei și Ziua Națională a României.

Istoria consemnează că în ziua de 10 mai 1877, după ce cu o zi înainte, pe 9 mai Parlamentul României vota moţiunea care declara „Independenţa absolută a României”, domnitorul Carol I a proclamat solemn  independenţa de stat a României.

Aşadar, intrarea în vigoare a declaraţiei de independenţă a Parlamentului s-a produs după ce, pe 10 mai, domnitorul Carol I a proclamat starea de independenţă ca stare de fapt.

Prin urmare, din punct de vedere legal, ziua independenţei  este legată de ziua de 10 mai.

Tot la 10 mai 1877 s-a instituit şi  prima decorație românească – Steaua României.

Din 1866 şi până în 1948, 10 mai a fost Ziua Naţională a României şi se sărbătorea cu mult fast.

După 1947, regimul comunist a încercat să înlăture urmele monarhiei din istoria ţării noastre şi a  mutat Ziua Independenţei României pe 9 mai. Polemica dintre susţinătorii zilei de 9 mai şi cei ai zilei de 10 mai nu este o dispută istorică, ci una politică.

Începând cu anul 1948, regimul comunist a insistat voit pe declaraţia lui Kogălniceanu din 9 mai, tocmai pentru a-l scoate din istorie pe Regele Carol I şi pentru a trece sub tăcere ziua de 10 mai, care era ziua României regale.

La 10 mai 1881, când s-au împlinit 15 ani de la urcarea pe tronul statului român, au avut loc festivități prilejuite de proclamarea Regatului și încoronarea domnitorului Carol I ca rege al României.

Evenimentul încoronării a fost anunțat prin 21 de salve de tun. Coroana regelui Carol I și cea a reginei Elisabeta au fost confecţionate din oțelul unui tun capturat de la turci în timpul războiului  de independenţă din 1877.

„(…) Cu mândrie dar primesc această coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noștri și care a fost sfințită de biserică. O primesc ca simbol al independenței și puterii României !” aprecia cu acel prilej primul rege al României, Carol I,  devenit suveran al Regatului României, recunoscut ca atare pe plan international.

Proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi în prezent  Ziua Naţională a României ar trebui să fie serbată pe 10 Mai.

 Astăzi, 10 Mai sărbătorim Ziua Regelui şi potrivit Legii nr. 103/2015, publicată în Monitorul Oficial din 18 mai 2015, această dată a devenit începând cu anul 2016, zi de sărbătoare națională.

 Intr-unul din poemele sale, care a făcut parte, multă vreme, din tezaurul spiritual al României şi al naţiunii române, Vasile Alecsandri scria:

„Să trăiască România/ Ura! pentru 10 Mai!”   

Prin povestea pe care o spune, acest poem cântă o parte a istoriei noastre. Pus pe muzică, textul lui Alecsandri era cântat cu înflăcărare (şi) la deschiderea fiecărui an şcolar.

Din 1947 şi până în zilele noastre, acesta nu a mai fost cântat şi nu este nici măcar amintit în programele şi în manualele şcolare.

Povestea poemului acoperă o perioadă de 81 de ani din istoria României, din 1866 şi până în 1947. De atunci, din 1947 şi până astăzi, au trecut abia 7 decenii…

Măcar din acest motiv şi tot ar trebui să ştim că poemul şi istoria glorioasă pe care ne-o spune au existat.

 

 

 

10 Mai – de Vasile Alecsandri

 

A venit din munți un vultur
Și ne-a zis: — „Români Eroi,
Știu un prinț viteaz și tânăr
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacă-l vreți vi-l dau ca Vodă”.
Noi cu toții: — „Să ni-l dai”.
Și ne-a dat pe Vodă CAROL,
Într-o zi de 10 Mai.

Și-a venit vulturul iară,
Și ne-a zis: — „Popor Român,
Ești viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam păgân?
Fă-te liber, dezrobește-ți
Mândra țară care-o ai”.
Și noi liberi ne făcurăm
Într-o zi de 10 Mai.

Vulturul venit-a iarăși
Și ne-a spus: „Popor Român,
Ați luptat cumplit la Plevna
Duși în foc de-al vostru Domn.
Vrednic e să-l faceți Rege,
Într-o țară ca în rai”.
Și noi rege îl făcurăm
Tot în zi de 10 Mai.

Zece Mai ne-a fi de-a pururi
Sfântă zi, căci ea ne-a dat
Domn puternic țării noastre
Libertate și Regat.
Ridicați cu toții glasul
De prin șesuri, de prin plai,
Să trăiască România
Ura! pentru 10 Mai!

 

 

 

 

surse: agerpres; http://www.mediafax.ro/cultura-media/10-mai-istoria-unui-poem-  realitatea.net; http://istoria.md/10 mai,istoricul zilei 

11/05/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

1940 – Anul remaghiarizării forţate aTransilvaniei de Nord

 

 

 

Intrarea lui Miklós Horthy la Satu Mare,   în toamna anului 1940. Ca o consecință a hotărârilor Dictatului de la Viena,   teritoriile nordice și vestice ale Transilvaniei au fost anexate la Regatul Ungar.

Foto: Intrarea lui Miklós Horthy la Satu Mare, în toamna anului 1940.

România a fost silită să cedeze Ungariei horthyste aproape jumătate din teritoriul Transilvaniei. Actul a fost impus de Germania nazistă şi Italia fascistă, sub titlul de „arbitraj”.

În 29 august 1940, ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop impune României şi Ungariei Dictatul de la Viena, în schimbul garantării de către Germania şi Italia a noilor graniţe. Frontiera trecea prin Salonta, Oradea, Cluj, Secuime, Sf.Gheorghe.

 

 

Imagini pentru harta ardealului dupa dictatul de la viena

 

 

Dictatul punea în vedere guvernului român să evacueze teritoriul cedat în 15 zile şi prevedea asimilarea populaţiei româneşti în 6 luni, prin primirea naţionalităţii ungare.

În 30 august 1940, sub presiune italo-germană, România semna la Viena, acordul prin care  ceda Ungariei o parte din teritoriul transilvan.

România pierdea 42.360 de km pătraţi din Transilvania, cu o populaţie de peste 2,6 milioane de locuitori, din care peste jumătate români.

 

 

Imagini pentru harta ardealului dupa dictatul de la viena

 

 

După doar câteva zile, armata ungară intra în Oradea în frunte cu amiralul Horthy şi îşi continua înaintarea în aria desemnată în acord.

 

Foto: 6 septembrie 1940 –  Miklós Horthy la Oradea

Luarea în stăpânire a teritoriului cedat de statul român s-a făcut într-o atmosferă de teroare menită să-i determine pe români să ia calea refugiului.

 Ziarul american The New York Times estima că, deja în 3 septembrie, 7000 de români au părăsit Clujul, iar o comisie formată din italieni şi nemţi care supraveghea respectarea de către cele două guverne a prevederilor Arbitrajului de la Viena arăta că, în februarie 1943, unul din şase români părăsise Transilvania de Nord, ca urmare a expulzărilor sau a emigrării.

Armata maghiară a pătruns în Ardeal la 5 septembrie 1940. La doar trei zile, s-au dezlănţuit represiunile împotriva populaţiei civile româneşti la Nuşfalău.

Au urmat masacrele de la Treznea, Ip, Cerişa, Marca, Breţcu, Mureşenii de Câmpie. Conform statisticilor, în doar câteva luni, până la 1 ianuarie 1941, din Ardealul de Nord au fost nevoiţi să plece peste 100.000 de români, ajungându-se la peste 200.000 la finalul lui 1943.

Vizitând Transilvania, în primăvara anului 1942, premierul ungur Kallay a anunţat un plan de zece ani pentru „reconstrucţia şi reabilitarea Transilvaniei” în care ungurii ar fi urmat a avea anumite drepturi speciale, „după toată suferinţa şi privaţiunile lor”.

În fapt, imediat după ce a luat în stăpânire Transilvania de Nord, administraţia ungară a acţionat în forţă pentru maghiarizarea zonei. Datele pe care le prezentăm în continuare sunt extrase din rapoartele şi recomandările pe care Guvernele Germaniei şi Italiei le-au înaintat României şi Ungariei urmare a investigaţiilor efectuate de diferite comisii, aşa cum sunt ele prezentate în volumul „Al doilea Război Mondial, Transilvania şi aranjamentele europene (1940-1944)”, editat de profesorul clujean Vasile Puşcaş, sub egida Fundaţiei Culturale Române.

Astfel, în 31 octombrie, Raportul Comisiei Altenburg-Roggeri consemna faptul că ungurii se dedaseră la omoruri în masă în Transilvania de Nord.

„Comisiunea constată, pe baza rezultatelor găsite, că partea ungurească poartă o vină mai mare decât cea românească. Concludentă pentru această hotărâre au fost omorurile în masă comise de către unguri”, se arată în raport.

Forfetar pe etnie

În februarie 1943, comisia Roggeri-Hencke constata că „în urma diverselor măsuri luate de Guvernul maghiar, situaţia economică a românilor din Transilvania de Nord a devenit atât de grea, încât în numeroase cazuri au fost lipsiţi de baza lor de existenţă.

Astfel, de exemplu, admiterea avocaţilor români la exercitarea activităţii lor profesionale este, prin aplicarea unor măsuri discriminatorii, foarte dificilă. (Autorităţile fiscale au calculat pentru avocaţii români un venit impozabil între 3.000 şi 25.000 de pengo, în timp ce ungurii sunt impuşi doar pe venituri între 2.400 şi 6.000 de pengo. Astfel, din 877 de avocaţi români, în doi ani au rămas 161).

Medicilor şi farmaciştilor români li se cerea o dovadă cu certificat asupra loialităţii lor naţionale, înainte de a li se acorda permisul şi dreptul de concesiune.

„Greutatea procurării unor astfel de certificate, expulzările, presiunile politice şi economice, au avut drept consecinţă o scădere simţitoare a numărului medicilor români din Transilvania…

După informaţiile româneşti, numai 12 farmacii din Transilvania ar mai fi încă în mâini româneşti, dintre care câteva sub conducerea unor curatori unguri.

Pentru lichidarea farmaciilor s-a acordat românilor un termen de numai 6 luni, în timp ce evreilor s-au acordat amânări până la 5 ani”, se arată în raport.

La fel, vânzători, meseriaşi, comercianţi, cât şi proprietari de cârciumi şi de tutungerii români suferă considerabil din cauza măsurilor administrative luate de autorităţile ungare. Numeroşi muncitori şi angajaţi români, făcând parte din diverse categorii, şi mai ales acei ce aveau situaţii de conducere, au fost concediaţi din întreprinderi din cauza originii lor etnice.

„Atât măsurile autorităţilor, cât şi concedieri în masă, pensionări pretimpurii (în parte cu micirea pensiei), transferări şi expulzări precum şi emigrări datorate unor cauze diverse au făcut ca numărul funcţionarilor şi angajaţilor români în adminsitraţia Transilvaniei de Nord să fie foarte redus”, se consemnează în raport.

Românii au rămas cu un singur liceu, la Năsăud

Dramatică a devenit în scurt timp situaţia şcolilor şi a bisericilor româneşti. Dintre cele 17 şcoli superioare care existau în august 1940, Guvernul ungar a menţinut ca şcoală de stat unică pentru minoritatea română, liceul român de la Năsăud.

Raportul arată că pentru românii din Transilvania de Nord, în număr de 1 milion 200 de mii de suflete, există 692 de şcoli primare de stat cu limba de predare română sau secţiuni româneşti pe lângă şcolile primare de stat ungare şi o şcoală secundară de stat.

În schimb, cei 970 de mii de unguri dispun de 766 de şcoli primare de stat, cu limbă de predare exclusiv ungară şi 54 de şcoli secundare.

„La Universitatea din Cluj, puţinii studenţi români sunt deseori expuşi la maltratări din partea studenţilor unguri, care au ajuns uneori până la a constrânge pe români, prin injurii şi acte de violenţă, să părăsească sălile de cursuri”, se arată în raportul comisiei italo-germane.

Şi Bisericile româneşti au fost atacate. Aproape toate episcopiile şi parohiile române au trebuit să suporte deposedări, mai ales de acele terenuri care le fuseseră atribuite prin reforma agrară română.

Cercurile conducătoare politice şi o mare parte chiar din populaţia ungară văd în reprezentanţii Bisericii ortodoxe căpeteniile naţionale române. „În octombrie 1942, în timpul demonstraţiilor antiromâneşti de la Cluj numeroase biserici au fost distruse sau profanate.

Preoţii ortodocşi au fost obiectul batjocurei publice fără ca autorităţile să fi intervenit cu eficacitate.

Dintre cele 442 de parohii ortodoxe ce existau în Transilvania de Nord în august 1940, nu se mai găsesc astăzi nici măcar jumătate.

Aceasta e datorită, în parte, lăsând la o parte numeroasele expulzări şi arestări de preoţi ortodocşi, emigrării în România a multor preoţi şi a credincioşilor lor; un anumit număr de parohii a fost suprimat de autorităţile ungare care vedeau în ele, de multe ori pe bună dreptate, creaţii oportuniste ale Guvernului român cu scopuri politice”, menţionează raportul Comisiei Roggeri-Hencke din 8 februarie 1943.

Nu în ultimul rând, în zelul remaghiarizării rapide a regiune, autorităţile ungare au interzis instituţiile culturale româneşti şi, cu mici excepţii, ziarele şi revistele în limba română au trebuit să-şi suspende publicarea.

 

 

Surse:

 – http://transilvaniareporter.ro/esential/desteptarea-unei-natiuni-la-multi-ani-transilvania-mea/

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/dictatul-de-la-viena-cum-a-fost-cedata-transilvania-catre-ungaria/

 

 

 

10/05/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: