DE CE AR TREBUI SĂ FIE ZIUA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI 27 MARTIE

27 MARTIE AR TREBUI SĂ FIE ZIUA NAŢIONALĂ A MOLDOVEI

 

Deşi este un fapt istoric evident, despre aceasta nu spune nimeni: la 27 martie (9 aprilie) 1918 Sfatul Ţării a votat reunirea celor două Moldove – a celei dintre Nistru şi Prut cu cea dintre Prut şi Carpaţi. Pentru că atunci Muntenia se afla sub ocupaţie şi administraţie germană, iar Transilvania, Crişana şi Banat încă nu fusese eliberate de sub ocupaţia maghiară.

Că teritoriul Moldovei dintre Carpaţi şi Prut se numea atunci România – e adevărat, dar de facto era Moldova. Atunci – la 27 martie 1918 – s-a împlinit visul de aur al moldovenilor de pe ambele maluri ale Prutului: Moldova din graniţele sale din timpul Marelui Ştefan (fără Bucovina, totuşi, care şi-a spus voinţa de a fi cu ţara în noiembrie a aceluiaşi an) s-a refăcut.

 Dacă ar conştientiza acest măteţ adevăr o serie de istorici (Vasile Stati, Sergiu Nazaria, Victor Stepaniuc ş.a.) şi o serie de oameni politici de la Chişinău, nu s-ar mai ajunge la afirmaţii şocante precum că unirea de la 27 martie 1918 a celor două părţi ale Moldovei, sfâşiată în 1812 de imperiile otoman şi rus, este o ocupaţie, adică o parte de Moldovă ocupă altă parte de Moldovă, iar intervenţia din 1940 a URSS este eliberare (a se vedea V. Stati, Istoria Moldovei, Chişinău, 2002).

După opinia mea, semnificaţia zilei de 27 martie 1918 este mai mare decât a celei de 27 august 1991, atât pentru cetăţenii Republicii Moldova care se identifică drept români, cat şi pentru cei care se identifică drept moldoveni. Ocupanţii sovietici au încercat să ne amputeze conştiinţa, să ne facă să credem că Moldova este cea din graniţele RSS Moldoveneşti.

Şi se pare că într-o anumită măsură au reuşit. De exemplu, Înaltpreasfinţitul Vladimir se zice Mitropolit al Chişinăului şi al întregii Moldove, ca şi cum nu ar exista un Mitropolit al Moldovei la Îaşi, ca şi cum noţiunea de “întreaga Moldovă” nu ar cuprinde tot teritoriul vechii Ţări a Moldovei, cu sudul Basarabiei, cu Nordul Basarabiei, cu Nordul Bucovinei, cu Herţa. (Ar trebui să se numească Mitropolit al Chişinăului şi al întregului teritoriu al Republicii Moldova).

De aceea, probabil, în raionul Noua-Suliţă, unde există peste 20 de sate în care oamenii se identifică drept moldoveni, are loc un process de ukrainizare a şcolilor cu predarea în limba română: părinţii moldoveni solicită să fie formate clase cu predarea în limba ukraineană pentru copiii lor: dacă nimeni nu mai afirmă că Moldova înreagă este împreună cuprinde şi satele din Nordul Basarabiei – ce rost mai are să fie moldoveni – aşa cum se ştiu din moşi strămoşi?

Ziua de 27 martie ar trebui să fie ZIUA NAŢIONALĂ a Moldovei. Avem nevoie de o zi naţională a Moldovei, nu a Republicii Moldova (deşi e clar că şi ziua independenţei RM este scrisă cu litere de aur în Istaria noastră). Avem nevoie de o zi naţională care să fie şi a celor din actuala RM, şi a celor din Nordul Basarabiei, a celor din Sudul Basarabiei şi a celor din Bender, Gâsca, Proteagailovca, Mereneşti şi Chiţcani, care se află temporar sub ocupaţie rusească, într-un cuvânt – a celor de peste tot din teritorilul Moldovei Marelui Ştefan.

Avem nevoie de această zi – ca zi naţională – pentru ca visul nostrru să nu moară.

 Pentru ca ocupanţii de ieri şi de azi să ştie că Moldova nu poate fi învinsă.

 Pentru ca visul unităţii să ne însufleţească şi în viitor.

 Ziua de 27 martie 1918 este ziua unităţii noastre.

 

Aurelian Lavric

Basarabia literara

Publicitate

În ajunul alegerilor,la Chisinau provocările de tip kaghebist încep să curgă gârlă

„Ciornaia sotnea”

Se întrezăreşte spectrul unui nou pogrom. Nu vedeţi? În ajunul alegerilor, provocările de tip kaghebist încep să curgă gârlă. 

Mâna Moscovei

Se vede că imaginaţia nu este punctul forte al strategilor ruşi. Şi nici creativitatea nu-i dă afară din casă. Ei aplică la Chişinău un scenariu vechi şi verificat în repetate rânduri de destabilizare a situaţiei politice într-o ţară indezirabilă.

Mai întâi, apar nişte pretinşi reprezentanţi ai maselor largi ale populaţiei care insinuează cum că s-ar pune la cale o serie de diversiuni periculoase şi ameninţă că au de gând să riposteze fără menajamente. Mai apoi, „bucătarii” din serviciile de spionaj ale Rusiei, ca să încurajeze consumul de gogoşi deja serviţi, adaugă în bucatele lor otrăvite câteva ingrediente cu ex-directorul SIS. Acesta susţine că ar fi fost răpit în plină stradă, torturat şi ulterior eliberat, ca apoi, de pe patul de spital, să ne înspăimânte cu poveşti de groază.

Se vede de departe mâna Moscovei. Artur Reşetnikov se pare că într-adevăr a fost sechestrat şi hărţuit în cel mai josnic mod cu putinţă. Numai că nu de Mark Tkaciuk, după cum presupun unii, ci de agenturile ruse la Chişinău. Vladimir Putin nu se dezminte. Arată că nu-i un palavragiu. Nu-i un bate poduri care aruncă vorbe-n vânt. Când acum câteva luni ne-a menit tulburări violente, precum în Kârgâzstan, ne-am înfiorat cu toţii. Şi am avut temei.

Orice s-ar spune, premierul rus e o mână de fier care îşi probează vorbele cu faptele. Dacă a spus că adversarii ţării sale trebuie ucişi până şi-n closet, asta face. Se ţine de cuvânt omul. Îi omoară oriunde se nimereşte. Litvinenko a fost otrăvit la Londra. Ex-preşedintele cecen Zelimhan Iandarbiev a fost asasinat în capitala Qatarului. Ziarista Anna Politkovskaia a fost împuşcată de un killer chiar lângă locuinţa ei din Moscova.

În cazul nostru se părea însă că lucrurile stau altfel. Că suntem o excepţie. S-au scurs luni bune după declaraţia lui Putin care prezicea un nou Kârgâzstan în Republica Moldova şi, cum nu s-a întâmplat nimic, am crezut că am scăpat. Că ameninţările lui n-au fost decât un bluf. Iluzii.

„Voievodul” trădător

De fapt, Kremlinul n-a stat cu mâinile în sân. S-a pregătit temeinic. N-a inventat nimic nou. După cum am arătat în mai multe articole anterioare, încă din prima jumătate a anului curent a reactivat cele câteva mişcări filoruse de la Chişinău mai vechi şi, în plus, a format, exact ca în Kârgâzstan, o puzderie de ONG-fantomă noi. Proliferarea lor a început prin luna aprilie, când a fost dat startul acţiunii «Panglica Sf. Gheorghe – simbolul victoriei asupra fascismului».

Înfiinţate după calapodul „Sutelor negre” (Ciornaia sotnea”), monstruoasele bande naţionaliste care, la începutul secolului trecut, organizau la Chişinău, în frunte cu Purişkevici, pogromuri împotriva evreilor, aşa-numitele ONG-uri filoruse îi pregătesc acum, se pare, o baie de sânge tineretului românesc din Basarabia.

În orice caz, deunăzi, „Asociaţia Obştească „Scutul moldovenesc”, Mişcarea de Tineret „Voievod”, Mişcarea Naţional-Democrată din Moldova şi alte 35 de organizaţii neguvernamentale”, printr-o declaraţie comună pe cât de agresivă, pe atât de agramată, îi etichetează pe toţi cetăţenii care simt româneşte drept „legionari” şi lasă să se întrevadă că ar putea să intervină în forţă împotriva lor în cazul în care aceştia vor sărbători la 1 decembrie Ziua Unirii. Preşedintele Mişcării „Voievod”, Nicolae Pascaru, de exemplu, ameninţă: „Noi avem putere. Noi suntem mulţi, se vor alinia toate cluburile de arte marţiale, băieţi, liniştiţi-vă!”.

Aşadar, „Ciornaia sotnea” îşi arată colţii. Ne sugerează că e o forţă de temut. Că ar avea în spate peste 35 de organizaţii nonguvernamentale şi, în plus, cluburi de lupte marţiale.

„Sutele Negre”, printre noi

A lucrat bine Ambasada Rusiei la Chişinău, nu-i aşa? În mai puţin de un an a creat, sub ochii noştri, o adevărată rezistenţă antiromânească în Republica Moldova. Haideţi, deci, să vedem cine face parte din „Sutele Negre”.

„Asociaţia Obştească „Scutul Moldovenesc” este mai curând o vrăjeală decât o organizaţie autentică şi, se pare, că are în spate elemente din poliţie şi armată, strâns legate de PCRM. „Voievod”-ul a fost mai întâi o federaţie de lupte, finanţată de Gabriel Stati. După arestarea acestuia, liderul ei, Nicolae Pascaru, şi-a trădat patronul şi a trecut de partea lui Voronin.

Mişcarea Naţional-Democrată, ca şi majoritatea ONG-urilor filoruse, a fost fondată recent, în 2010, şi este gestionată de un personaj cvasianonim care ar putea să răspundă la numele Viorel Furtună. Acestora li se mai alătură Liga Tineretului Rus, cu Igor Tuleanţev şi Valeri Klimenko în frunte, Asociaţia Internaţională „Moldova şi Rusia”, condusă de Iuri Maximov, Centrul pentru Protecţia Democraţiei şi Drepturilor Omului, patronată de Mişcarea „Ravnopravie” etc.

Să fim prudenţi! Ceva ni se pregăteşte. Provocatorii, ca şi în zilele de 6 şi 7 aprilie 2009, sunt deja printre noi. Să-i oprim, în ziua alegerilor, cu votul nostru în favoarea Europei, democraţiei şi înaintaşilor noştri care ne-au lăsat moştenire limba, istoria, cultura şi simţirea românească.

Sursa:Jurnal md.

Autor:Petru Bogatu

Articol:„Ciornaia sotnea”