1 DECEMBRIE, sărbătoarea de suflet a neamului românesc

 1 Decembrie 1918 este ziua istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care a proclamat unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, un prilej pentru a ne reaminti ce înseamnă mândria națională, dar și de a ne dori sa fim noi toți românii uniți în cuget si simțire, în fața celui mai important eveniment din istoria neamului nostru.

In aceste momente în care în România patriotismul este voit minimalizat de unele forțe politice, iar în Europa se vorbește tot mai mult despre inutilitatea cadrului naţional, aniversarea Zilei Naţionale devine un moment de excepţie în afirmarea identităţii și tradiţiilor noastre, a mândriei românilor ca neam care a stat neclintit două milenii in fața vicisitudinilor istoriei.

Marea Unire a provinciilor româneşti din 1 decembrie 1918 a fost precedată de câteva momente importante:

La 21 noiembrie/4 decembrie 1917, Sfatul Ţării din Basarabia, străvechi pământ românesc,răpit de Rusia in 1812 din trupul Moldovei, proclama Republica Democratică Moldovenească, moment urmat, la 24 ianuarie/6 februarie 1918 de adoptarea declaraţiei de independenţă.

La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării de la Chişinău a decis cu majoritate de voturi unirea cu România a Republicii Democratice Moldoveneşti.

La 15/28 noiembrie 1918, Comitetul Executiv al Consiliului Naţional din Bucovina,teritoriu cotropit de Imperiul Austriac în 1774 convoacă un Congres General al Bucovinei, la Palatul Mitropolitan din Cernăuţi, unde preşedintele Congresului, Iancu Flondor, citeşte moţiunea în care se hotărăşte unirea necondiţionată a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României.

La 1 decembrie 1918 Marea Adunare de la Alba-Iulia, constituită din 1228 de delegaţi şi susţinută de 100.000 de persoane venite din toate colţurile ţării, adoptă o rezoluţie care consfinţeşte unirea tuturor românilor Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, pe baze democratice, cu păstrarea unei autonomii locale și cu egalitatea naţionalităţilor și a religiilor, şi crearea unui singur stat naţional.

În cuvântarea sa, fruntașul ardelean Vasile Goldiş, a spus:

“Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri. Dar odată scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcei sale mame. Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni înseamnă: Unirea ei cu Ţara Românească”.

În continuare, în finalul discursului său, Vasile Goldiș a dat citire textului Rezoluţiei Marii Adunări Naţionale, care în primul articol decreta unirea tuturor românilor într-un singur stat:

“I. Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acestor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.”

La Adunarea de la Alba Iulia s-a constituit și Marele Consiliu Naţional Român, în fapt un organism legislativ, format din 200 de membri aleși și 50 de membri cooptaţi. A doua zi, acest Consiliu a ales un guvern provizoriu, numit și Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu.

Consiliul a hotărât să trimită la București o delegaţie, condusă de episcopul de Caransebeș, Miron Cristea (care avea să devină viitorul Patriarh al României). Acesta, la 1/14 decembrie 1918, înmânează regelui Ferdinand I, Declaraţia de la Alba Iulia.

Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege, la 11 decembrie 1918 de cãtre regele Ferdinand, fiind votatã de Adunarea Deputaţilor în şedinta din 29 decembrie 1919.

Unirea Transilvaniei cu România a încheiat procesul de făurire a statului naţional unitar român, proces început la 24 ianuarie 1859, prin Unirea Moldovei cu Ţara Românească, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), continuat prin unirea Dobrogei la 14 noiembrie 1878, după încheierea Războiului ruso-româno-turc de la 1877-1878, care a marcat cucerirea pe câmpul de luptă a independenţei de stat a României, în timpul domniei lui Carol I (domnitor 1866-1881; rege 1881-1914), a Basarabiei în 27 martie 1918 şi a Bucovinei în 28 noiembrie 1918, sub regele Ferdinand (1914-1927).

Recunoaşterea internaţională a unirii Bucovinei cu România s-a făcut la 10 septembrie 1919, prin semnarea Tratatului de la Saint Germain dintre Puterile Aliate şi Austria.

Recunoaşterea unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a făcut prin Tratatul de pace de la Trianon, încheiat la 4 iunie 1920, de Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria. Pe 28 octombrie 1920, s-a semnat Tratatul de la Paris, pe de-o parte de România şi pe de cealaltă parte de Puterile Aliate (Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia), care a avut ca scop recunoaşterea unirii României cu Basarabia. Dar acesta nu a intrat în vigoare pentru că Japonia nu l-a ratificat.

Uniunea Sovietică nu a recunoscut această unire, iar acţiunile Japoniei au venit ca rezultat al unui protocol secret care a făcut parte dintr-un tratat între cele două din 1925.

La patru ani de la realizarea Actului Unirii, tot la Alba Iulia, avea loc la 15 octombrie 1922, la Catedrala Reîntregirii, solemnitatea încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. Însemnele Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei au fost adăugate coroanei regale de oţel a regelui Carol I, care amintea de izbâțnda d e la Plevna, fapt ce a simbolizat actul unirii tuturor provinciilor istorice româneşti sub sceptrul aceluiaşi monarh.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, în condiţiile instaurării regimului comunist şi proclamării prieteniei „de nezdruncinat” cu popoarele Uniunii Sovietice, Basarabia și Bucovina de Nord, cotropite de URSS, aveau să dispară din preocupările societăţii româneşti, inclusiv ale istoricilor, care se vedeau acum siliţi să reia vechile teze ale propagandei sovietice cu privire la originea şi evoluţia distincte ale populaţiei şi a limbii locuitorilor dintre Prut şi Nistru.

Basarabia și Bucovina de Nord rămâneau doar o rană deschisă despre care nimeni nu va mai îndrăzni să vorbească limpede, în deplinul respect al adevărului istoric, timp de 45 de ani.

După abdicarea forțată a regelui Mihai I, pe 30 decembrie 1947, Camera Deputaților a adoptat legea prin care a proclamat Republica Populară Română.

Prin Hotărârea nr. 908 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 August ca sărbătoare națională, curajosul act regal de la 23 August 1944 (prin care Regele Mihai I a evitat desfășurarea ostilităților pe teritoriul României și a scurtat cu șase luni Al Doilea Război Mondial în Europa) a fost „confiscat” de propaganda comunistă.

Data de 23 august a fost decisă drept sărbătoare de stat de noile autorități comuniste instalate la conducerea țării de tancurile sovietice, fiind cunoscută ca ziua ”insurecției armate antifasciste și antiimperialiste”, începutul revoluției populare în România.

1 decembrie a fost adoptată ca ziua naţională a României în anul 1990, fiind promulgată de fostul preşedinte Ion Iliescu şi publicată ulterior în Monitorul Oficial.

Această sărbătoare, care rămâne una dintre cele mai importante pagini ale existenței naţiunii române, într-o istorie în care, cum spunea Nicolae Iorga, au contat nu atât ”biruințele strămoșilor” cât ”suferința lor”, unificarea provinciilor românești la 1918 este prima și ultima biruință semnificativă, despre care nici măcar nu se vorbește în mod cuprinzător.

Căci actul politic de la 1918 a fost nu doar o izbândă a națiunii, privită indistinct sau prin prisma elitelor sale, ci și o amplă reformă socială menită să extragă masele țărănești din starea lor de mizerie cronică fără egal în Europa acelor timpuri.

Prin urmare, anul 1918 a inaugurat un proces de redistribuire a resurselor și un altul de instrucție școlară în masă care, prin amploarea lor, nu aveau precedent, deși reforme agrare și școlare se mai făcuseră.

În esență a fost vorba de o transformare democratică uimitoare, dacă prin ”democratic” înțelegem diminuarea inegalităților și crearea unor șanse mai bune pentru cei dezavantajați. Am utilizat cu premeditare un limbaj recent – care nu se afla în uz la vremea aceea – tocmai pentru a pune mai bine în evidență natura reală a reformelor care, dacă au conservat ierarhiile sociale și economice, fuseseră totuși infuzate de un spirit nou, căci, așa cum spunea Nicolae Iorga, în limbajul propriu epocii, ”nu se poate ca soarta să fi colaborat într-un chip mai vizibil pentru dreptatea țăranului decât în acest război”.

Ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru Unitate Naţională şi marchează momentul creării României Mari, într-un moment în care poporul român a ştiut să valorifice conjunctura internaţională favorabilă creată în urma Primului Război Mondial şi a destrămării imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar.

Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război şi nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci un act de voinţă al naţiunii române, necesitatea istorică de a trăi într-un stat naţional unitar.

Astăzi, la 104 ani de la Marea Unire, să le aducem un profund omagiu tuturor celor care au adus atunci la viaţă un vis aparent imposibil şi totuşi vechi de sute de ani, visul românilor de pretutindeni, acela de a trăi ȋngraniţele fireşti ale unui stat românesc independent și unitar,

   Noi, urmașii, trebuie să învățăm din exemplul marilor noștri înaintaşi de la 1918, care ne indeamnă la strângerea rândurilor pentru pastrarea și intărirea moștenirii lor și să nu lăsăm loc dezbinării.

Dacă reușim să ne privim față în față și să ne adunăm în fața a tot ceea ce ne unește, atunci vom putea să ne privim în ochi bunicii și să-i omagiem, dar și nepoții care așteaptă de la noi o Românie mândră și puternică.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!

LA MULȚI ANI, MÂNDRU ȘI STRĂVECHI POPOR !

LA MULŢI ANI, ROMÂNI, ORIUNDE V- AȚI AFLA !

Publicitate

Propaganda guvernului VIKTOR ORBÁN pune umărul la renașterea iredentismului în Ungaria

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   Pestiscracok.hu, o publicație apropiată guvernului de la Budapesta, a lansat noi atacuri antiromânești cu ocazia Zilei Naționale a României, într-un articol intitulat „Mesaj către anexatorii teroriști ai Transilvaniei: metoda Alba Iulia este reversibilă !”-  ”Üzenet Erdély terrorista elcsatolóinak: a gyulafehérvári módszer fordítva is működni fog!, reprodus de https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2019/12/04/o-fituica-de-propaganda-apropriata-guvernului-de-la-budapesta-ataca-romania-chiar-de-ziua-nationala/

 La rândul său, portalul maghiar hungarianspectrum.org/ a publicat un articol critic față de antiromânismul publicației  Pestiscracok.hu, și față de 

politica iredentistă promovată de guvernul de dreapta condus de Viktor Orban, aflat la putere în Ungaria, pe care  îl redăm în cele ce urmează:

 

 

 

 

”RENAȘTEREA IREDENTISMULUI CU ASISTENȚA GUVERNULUI ORBÁN

Super memorialul a 100 de ani de la Tratatul de la Trianon se apropie rapid. Dacă s-ar putea să-l sfătuiesc pe Viktor Orbán, aș sugera cu tărie să-și revină în câinii de atac de extremă dreaptă din mijloacele media finanțate generos de guvernul său.

Pentru că articole precum „Mesajul teroriștilor care au anexat Transilvania:„ Metodele lor funcționează și invers ”, apărute la Pesti Srácok , nu vor fi lăsate fără răspuns de vecinii Ungariei.

Ziaristul  Pilhál, de la publicația budapestană Pestiscracok.hu, îi incită pe unguri atât acasă, cât și în străinătate fără reținere să sprijine o politică externă iredentistă. Se pare că în prezent este în interesul personal al lui Viktor Orbán să exalte pasiunile naționaliste, pentru a întări  sprijinul venit de la  extrema dreaptă, chiar  dcă cesta este un joc periculos, care va fi cu siguranță de rău augur pe termen lung,  pentru unguri și Ungaria.

Teama față de iredentism maghiar va crește, mai ales în lumina manipulărilor lui Orbán în ceea ce privește minoritatea maghiară din Ucraina. Primul ministru ungar se joacă cu focul.

Necunoașterea ziaristului maghiar asupra faptelor istorice este uluitoare, iar disprețul său față de români este bolnav. Mesajul general este că momentan Transilvania se află în „ocupație temporară”, care, având în vedere o constelație favorabilă, va fi preluată de Ungaria.

România este descrisă că aparține Balcanilor în sensul de a fi înapoiată, iar românii sunt incapabili să înțeleagă ideile înalte ale Europei Centrale, așa cum sunt articulate de Viktor Orbán și de urmașii săi.

Pentru ignoranți precum Pilhál, populația mixtă a bazinului carpatic s-a produs deoarece, după ce turcii s-au retras la sfârșitul secolului al XVII-lea, maghiarii nefericiți , au făcut nebunia de a  invita străinii să se stabilească în granițele țării lor.

Potrivit lui Pilhál, acest lucru s-a întâmplat în cazul Transilvaniei, unde la invitația Ungariei s-au stabilit milioane de români în secolul al XVIII-lea. Desigur, acesta este elementul imaginației lui Pilhál.   

Ceea ce a determinat apariția acestui articol ticălos a fost sărbătoarea națională a României de la 1 decembrie, când s- a comemorat  declarația de la Alba Iulia (Gyulafehérvár), unde cei 1.228 de delegați ai Adunării Naționale a Românilor din Transilvania și Ungaria,  convocați în 1918 și au decretat unirea Transilvaniei cu România – în opinia lui Pilhál, „într-o manieră teroristă”.

El îi descrie pe delegații aleși drept „1.228 de români admiși pe teritoriul țării noastre”, chiar dacă acești români erau cetățeni maghiari  ai căror strămoși  trăiau cel mai probabil de secole în Ungaria .

În ceea ce-l privește pe Pilhál, România nu este într-adevăr o țară cu drepturi depline – el o numește  ”o țară artificială” – pentru că a luat ființă abia în 1859, după unirea Țării Românești și a Moldovei și a fost numită România ”abia din 1881”.

Nașterea târzie a României ar arăta că „a fost o sarcină monumentală pentru ei să se unească chiar și între ei.” Acesta este un alt comentariu răuvoitor bazat pe ignoranță, deoarece Pilhál nu pare să știe că, după revoluția de la 1848, nereușită, Marile Puteri au respins dorința exprimată a românilor de a se uni într-un singur stat, obligându-i pe români să meargă singuri în lupta lor împotriva puterii suzerane – Turcia. 

După un scurt și total ignorant comentariu cu privire la cel de-al doilea Diktat de la Viena din 1940, Pilhál continuă cu acuzațiile aduse românilor, inclusiv la acuzația că „maghiarii sunt încarcerați în procese teroriste pentru a înspăimânta întreaga comunitate.” Și „Bruxelles și cei dezvoltați Occidentul nu se sesizează atunci când vine vorba de aceste nedreptăți brutale, deoarece noile lor preocupări sunt dominate de imigranții ilegali musulmani care pun stăpânire pe Europa. 

În cadrul Conferinței de pace de la Paris, puterile Antantei „au predat Ungaria unui stat artificial creat de oameni invidioși pe succesele, talentele, civilizațiile și economia noastră” și care vizează dispariția maghiarilor.

„Este îndreptățit să spunem că Transilvania a căzut în mâini nevrednice.” În loc să fie recunoscători pentru teritoriul cu toată abundența pe care o au, românii îi persecută și oprimă  pe ungurii din Transilvania”.

„Dacă nu noi, fiii sau nepoții noștri se vor convinge de  adevărul zicalei„ cei veniți ușor, ușor vor pleca ”. Nu vom renunța niciodată la frații noștri și nu vom renunța niciodată la argintul nostru de o mie de ani. De ce ar trebui? Nu, nu, niciodată! ”

„Totul înapoi!” Un recent slogan produs de Noua Gardă Maghiară

Aceasta este una dintre primele lozinci promovate  împotriva României, la care cititorii lui Pilhál au reacționat cu entuziasm. Deși nu am citit  toate  sutele de comentarii, între cele pe care le-am văzut nu am putut găsi nici măcar unul singur care să găsească ideile lui Pilhál inacceptabile. Dimpotrivă, cele mai multe comentarii au salutat strălucirea ideilor lui Pilhál.

Cele mai multe comentarii sunt la fel de primitive ca și eseul în cauză, dar am găsit unul care mi s-a părut mai inteligent, deși foarte înfricoșător, în care comentatorul a afirmat  „cu siguranță nu putem conta pe Europa Occidentală sau pe Statele Unite ale Americii, conduse de Democrați.

Cei care ar putea fi de ajutor sunt Statele Unite conduse de republicani, Rusia și una sau două alte mari puteri . Odată ce puterile favorabile vor fi în majoritate, problema este doar armonizarea deciziilor lor politice”. 

Această formulă de politică externă pare să rezoneze cu speranțele mulțimii  șovine, care este ușor atrasă pentru a cuprinde o viziune total nerealistă asupra locului Ungariei în lume.

Mai multe articole ca acesta și destul de curând Ungaria își va pierde toți prietenii din regiune. Sper că Orbán își va recăpăta bunul simț și va pune capăt apariției unor astfel de articole”.

 

The rebirth of irredentism with the assistance of the Orbán government

O fițuică de propagandă apropiată Guvernului de la Budapesta atacă România chiar de Ziua Națională

 

 

 

 

   Pestiscracok.hu, o publicație apropiată guvernului de la Budapesta, a lansat noi atacuri antiromânești cu ocazia Zilei Naționale a României, într-un articol intitulat

„Mesaj către anexatorii teroriști ai Transilvaniei: metoda Alba Iulia este reversibilă !”-  ”Üzenet Erdély terrorista elcsatolóinak: a gyulafehérvári módszer fordítva is működni fog!”

 

Aceasta foaie propagandistică penibilă, publică sub semnătura unui oarecare Pihal Tamas, un articol plin de ură și falsuri istorice, din care redăm cele mai semnificative pasaje :

„În urmă cu 101 ani, la 1 decembrie, cei 1228 de delegați români acceptați pe teritoriul țării noastre, au anunțat de la sine putere că de acum Transilvania nu mai vrea să fie parte a Ungariei, ci a pretinsei România.

Rețeta este simplă: migrezi undeva (fie că esti chemat sau nu), te înmulțești datorită nivelului de trai ridicat, iar în momentul potrivit (înfrângerea țării gazdă într-un război) anunți că anexezi acest teritoriu unui alt stat.

Cu tot felul de lingușeli mincinoase și povești inventate despre presupuse abuzuri, câștigi bunăvoința marilor puteri câștigătoare, care îți servesc apoi pe tavă un teritoriu cât o țară întreagă.

Însă vecinul nostru din est care sărbătorește astăzi, ar fi bine să rețină: separatismul este o cale cu dublu sens.

Chiar dacă politica ungară (încă) nu și-a fixat ca obiectiv, noi, maghiarii non-politici o putem face: nu ne vom abandona niciodată frații și valorile familiale milenare”.

Bănuiesc că au fost deja pregătite camioane de gunoi pavoazate cu culorile românești care vor fi atracții importante pentru sărbătoarea „marei reuniuni” de la 1 decembrie . Cel puțin au fost anul trecut. Ca să nu mai zic, anul acesta ne putem aștepta la o sărbătoarerestrânsă.

De 1 decembrie se mărșăluiește prin orașele și satele Transilvaniei și Secuimii care au fost ocupate temporar și sunt pedepsiți cei care nu se sărbătoresc împreună cu ei. 

  România a fost formată în 1862 prin fuziunea Țării Românești și a Moldovei. 

Pe de altă parte, Transilvania nu s-a unit, întrucât nu a fost în realitate niciodată pământ românesc (cel mult în lumea fanteziilor daco-romane), ci a fost primită de la Occident ca un dar pentru trădare. 

 

 

 

Foto: Citirea Proclamației  de la Alba Iulia de Unire a Transilvaniei cu România 

 

După devastarea turcească , statul maghiar a fost penetrat de sute de mii de români străini de Transilvania, care nu au fost obligați să învețe în școli maghiara, limba țării gazdă, până la începutul anilor 1880!

A fost o mare greșeală iar „recunoștința” a venit la 1 decembrie 1918, când 1228 de delegați valahi au declarat aderarea la Regat, așa-numitul Regat al României.

Românii admiși în Transilvania au fost indignați de afirmația că nu au primit drepturi colective din partea statului maghiar de atunci. Ceea ce, desigur, era o minciună: aveau mai multe drepturi decât maghiarii de astăzi în Transilvania.

În declarația lor de la Alba Iulia, ei au promis că vor da autonomia tuturor minorităților naționale. Au trecut de atunci  100 de ani … 

1 decembrie nu este o sărbătoare pentru România, ci pentru proprietarii ilegali care s-au înmulțit datorită ospitalității unei gazde primitoare (și infinit de naive), care declară că este a lor casa în care au fost primiți .

Pe scurt, acesta a fost  rezultatul „adunării ”valahilor de la Alba Iulia din 1918, și a dictatului de la Trianon, în urma cărora Ungaria a devenit victima captivă a unei mafii nelegiuite.

 România este cunoscută și pentru faptul că nu își onorează niciodată promisiunile, tratatele sau acordurile pe care le semnează. În timpul războaielor balcanice, a atacat aliatul său Bulgaria, fiind răsplătită cu trei mii de kilometri pătrați de pământ bulgar.

Apoi, în timpul Primului Război Mondial,a trădat Monarhia austro-ungară nerespectând tratatul de neutralitate și invadând Transilvania. Apoi au re-invadat Ungaria, care ieșise din război, ca urmare a hotărârii luate de Mihály Károlyi și au luat tot ce putea fi luat.

În timpul celui de-al doilea război mondial, românii și- au atacat din nou aliații. Apropo, în 1940, românii înșiși au solicitat Germaniei și Italiei arbitrajul cunoscut ca a doua decizie de la Viena, prin care au acceptat  întoarcerea Transilvaniei de Nord la Ungaria. Deci, acest lucru a fost solicitat de români, care au semnat și convenția în acest sens, și au luat act de aceasta.

 

 

 

 

Mândrie națională: camion de gunoi la parada românească de la  1 decembrie anul trecut (Sursa: itthon.ma)

 

 

 

 

 

Astăzi, România manifestă în continuare o mentalitate balcanică :

• serviciul secret român și jandarmeria spurcă un cimitir militar maghiar ,

•  maghiarii din România sunt pedepsiți pentru utilizarea simbolurilor maghiare-secuiești, pentru cântarea imnului,

• se ăncearcă înlăturarea completă a limbii maghiare din școli ( apar știri că liceul maghiar catolic din Târgu Mureș este din nou în pericol ),

• Sunt furate proprietățile și bunurile maghiare pe care comunistii români le-au furat odată. Aproximativ o mie de (!) proprietăți maghiare sunt încă atacate, fiind astfel sabotată restituirea lor

• Sub acuzația de terorism, sunt închiși etnici maghiari  pentru a intimida întreaga comunitate.

 

Aș putea continua să listez zilnic exemple de ură împotriva maghiarilor. Bruxelles-ul și Occidentul „dezvoltat” pune bazele  aplicarii brutale ale unor directive  care  favorizează, cuceritorii musulmani. 

Declarația separatistă din 1 decembrie, urmată de Dictatele de pace de la Trianon și Paris care o sancționează au fost printre cele mai grave greșeli din istoria lumii.

Teritorii maghiare au fost predate unui stat artificial, care urăște Ungaria din gelozie pentru succesul ei, pentru talentele ungurilor, pentru civilizația și bogăția lor.

Spre deosebire de minciunile românești: în cei două sute de ani ai presupusei „asupriri maghiare”, populația românească din Transilvania a crescut dramatic între 1700 și 1900.

În ultima sută de ani de ocupație românească, mai mult de o treime dintre maghiari au fost expulzați din patria lor prin metode teroriste. Aceasta este efectiv o politică de curățire etnică.

Nu greșim când spunem că Transilvania a căzut în mâini nevrednice. Noul său stăpân temporar nu a putut face nimic acolo timp de o sută și unu de ani, mai ales că în mentalitatea sa balcanică nu înțelege lumea central-europeană care este / a fost acolo.

Dar avem vești proaste pentru vecinul nostru care sărbătorește astăzi cu mașini de gunoi: separatismul este o stradă cu două sensuri. La momentul în care se vor potrivi astrele și voința marilor puteri, metoda Alba Iulia va funcționa reversibil.

Chiar dacă nu acum, fiii și nepoții noștri o  vor vedea. Nu vom renunța niciodată la frații noștri ostatici și la familia noastră milenară. De ce am face asta? Nu, nu, niciodată!

 

 

 

 

 

Harta Ungariei după Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920

 

 

 

NOTĂ

 

După cum putem observa, onanistul care pretinde că este jurnalist și semnează acest articol pestilențial, plin de falsuri istorice, uită să spună că Tratatul de la Trianon din 1920 a înfăptuit un act de dreptate istorică, obligând Ungaria să  restituie teritoriile locuite majoritar de etnici nemaghiari, țărilor vecine cărora acestea le aparțineau de drept.

Astfel, teritoriul din Ungaria locuit majoritar de  germanii austrieci s-a   reunit cu țara mamă Austria, cehii și slovacii cu Cehoslovacia, slovenii, croații și sârbii  cu Iugoslavia, iar românii majoritari în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, cu România.

Vedem totuși că rezultatele ultimelor două războaie mondiale nu i-au potolit pe dragii noștri vecini de la apus !

Prostovanul de ”ziarist” de la Budapesta nu a îndrăznit să spună că, prin contestarea Tratatului de la Trianon, Ungaria pretinde nu numai teritorii care acum se află acum în componența României, ci și părți din Austria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Croația, Serbia și Ucraina.  

Situația teritoriilor cotropite în Evul Mediu de unguri și care sunt în momentul de față în baza tratatelor internaționale, părți componente ale țărilor vecine Ungariei, nu va putea deveni reversibilă așa cum speră iredentiștii maghiari, fără ca Ungaria să nu intre în război cu toți vecinii săi, cu riscul de a dispărea de pe harta Europei, așa cum s-a mai întâmplat cu această țară,timp de aproape două secole, după 1526.