CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Din nou despre Marea Unire a românilor de la 1 decembrie 1918

 

 

 

 

Ziua de 1 Decembrie 1918 a fost momentul astral in care, pentru prima oară în istorie, s-a incheiat procesul indelungat in urma caruia majoritatea vorbitorilor de limbă română din provinciile stravechi romanesti Basarabia, Bucovina, Transilvania, precum si o mare parte a Banatului și a teritoriului istoric Partium (Arad, Maramureș, Sălaj, Timiș, Bihor, Satu Mare), s-au unit cu vechiul Regat al României, rezultat din Unirea de la 1859 a principatelor Munteniei si Moldovei si in 1878 si 1913 a tinutului Dobrogei. 

Tara noastra  a devenit atunci cel mai mare și mai puternic stat din această parte a Europei.

 

Marea Unire asa cum NU o stim

 

 Pentru a fi posibilă Unirea Transilvaniei cu România, implinită simbolic prin Marea Adunare de la 1 decembrie 1918, Vechiul Regat a subvenţionat şi sprijinit, decenii la rând, începând din secolul al XIX-lea, mişcarea naţională a compatrioţilor de peste arcul carpatic.

Datorită politicii regilor Carol I şi Ferdinand şi a unor politicieni, în special a familiei Brătianu, românii care au luptat pentru emancipare şi pentru drepturile naţiunii în Transilvania sub dominaţia austro-ungară au reuşit să ţină piept presiunilor exercitate de autorităţile maghiare.

Din fondurile secrete ale guvernului român s-au construit, printre altele, şcoli şi biserici româneşti, s-a finanţat mişcarea pentru drepturile românilor, s-au plătit amenzile dictate de Budapesta şi avocaţii care i-au apărat pe fruntaşii români judecaţi în tribunalele maghiare.

 Adunarea de la Alba Iulia s-a organizat în timp ce asupra românilor se exercita, de către autorităţile maghiare, o campanie de intimidare.

Sute de patrioţi romani au fost asasinaţi în numeroase oraşe transilvane de către unguri pentru că susţineau unirea cu  România.În unele cazuri s-au comis masacre în masă, torturi şi atrocităţi greu de imaginat, cu fruntaşi ardeleni schingiuiţi, mutilaţi şi apoi îngropaţi de vii.

 În ciuda hotărârii consemnate la Alba Iulia, unirea n-ar fi fost posibilă fără intervenţia trupelor române. Conform păcii de la Buftea cu Puterile Centrale, din 5 martie 1918, România se angajase, printre altele, să-şi reducă drastic puterea militară.

Astfel că reluarea ostilităţilor, în noiembrie 1918, a găsit statul român într-o situaţie militară foarte delicată. În Est, bandele bolşevice şi naţionaliştii ucraineni ameninţau graniţa pe Nistru şi Bucovina.

În interiorul ţării, agitatorii socialişti duceau o campanie puternică pentru a provoca o revoluţie roşie. Sub arme se aflau doar patru contingente.

Cu toate acestea, Diviziile VI şi VII Infanterie şi I şi II Vânători au intrat în Transilvania şi au ocupatlinia Mureşului convenită cu aliaţii. Ungaria a reacţionat violent, lobby-ul pe lângă puterile occidentale a avut efect şi o perioadă trupele române n-au fost lăsate să mai înainteze, deşi înţelegerea din 1916, când României i s-a cerut de către Antantă să intre în război, stabilise linia frontierei în apropierea Tisei.

Trupele maghiare şi cele de secui au declanşat atacuri asupra zonei preluate de români. Au existat numeroase victime.

În paralel, românii rămaşi dincolo de linia de demarcaţie au fost supuşi unei campanii de intimidari si  teroare.

 

 

Hungarian-Romanian_War.de

Unirea Transilvaniei cu România a fost înfăptuită, în primul rand pe câmpul de luptă, în urma războiului româno-maghiar , declanşat de guvernul Ungariei şi încheiat doar după ce trupele române au zdrobit armata statului vecin şi au ocupat Budapesta.

 În perioada 1919-1921, armatele română şi poloneză au stopat răspândirea bolşevismului în Europa anarhică şi ruinată de război. Propaganda bolşevică n-a găsit aderenţă în ţara noastră, iar atacurile forţelor sovietice au fost stopate pe graniţa de est, în timp ce armata română a eliberat Ungaria după ce în această ţară venise la putere guvernul comunist condus de Bela Kuhn.

In paralel, trupele conduse de generalul Pilsudski au repurtat victorii decisive într-un război foarte greu cu Armata Roşie care încerca să invadeze tanarul stat recent reînfiinţat al Poloniei.

Liderul romanilor ardeleni Iuliu Maniu a militat în acea perioadă, pentru o Transilvanie independentă. Date din arhiva serviciilor secrete româneşti arată că Iuliu Maniu, avocat care profesa la Budapesta, a fost agent plătit de guvernul de la Bucureşti pentru activitatea de dinainte de 1918.

La Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1918, acolo unde 100.000 de emisari reprezentând Transilvania au votat unirea cu Regatul României, oamenii au ajuns cu trenul, trăsura sau sania si chiar pe jos.

Foto: Alba Iulia, 1 decembrie 1918. Mulțimile venite la Marea Adunare Națională. Una din cele cinci fotografii realizate de Samoilă Mârza. Sursa: Wikipedia

În ajunul Unirii, au circulat trenuri speciale spre Alba Iulia. Cei mai avuți dintre români au plecat cu trăsura. „Părinții mei, ca atâția alții, au plecat cu sania, trecând pe la poalele muntelui Vulcan, iar de acolo cu Mocănița, un tren pe linie îngustă până la Alba Iulia”, își amintește clujeanul Ștefan Hărăguș, în aceeași carte. Mulți români și-au luat cu ei și copiii.

Câteva trenuri spre Alba Iulia au fost atacate de gardiștii unguri

Îmbrăcați în uniforme roșii (pantaloni, tunici și capele), ungurii erau înarmați cu baionete. Atunci când trenul oprea în stație, gardiștii îi atacau pe călători. „Trenul gemea de lume, dar nimeni nu avea o singură armă de apărare.

Lumea pornise la drum, crezând că guvernul maghiar a pus la dispoziție trenurile necesare și a asigurat siguranța circulației”, consemnează un alt participant, Gheorghe Maier.

Din zone precum Valea Jiului sau din salinele Ocnei Mureș, detașamentele de mineri au sosit la  Alba Iulia. Aveau două semne distincte: lămpile minerești, purtate în mâini, și fanfarele care-i însoțeau în trenuri. Erau disciplinați și entuziasmați, așa îi descriu martorii.

A existat o mișcare feministă, care s-a născut după revoluția pașoptistă.

În 1850 a avut loc prima reuniune a femeilor române în Transilvania. Scopul mișcării nu a fost, însă, de a obține drepturi egale cu cele ale bărbaților, precum se întâmpla în Europa, ci de a lupta pentru libertate și unitate națională.

„Numai femeia este capabilă să păstreze tezaurului naționalității”, era convinsă Maria Baiulescu, președinta Uniunii femeilor române din Ungaria. Se considera că „emanciparea reală a femeii poate fi realizată numai după emanciparea deplină a națiunii”.

Maghiarii nu au votat, dar asta nu anulează legitimitatea actului Marii Uniri desavarsite la Alba Iulia. Cei care nu l-au recunoscut au avut opțiunea de a pleca în Ungaria și au facut-o, fiind despăgubiți de statul român. Au votat însă germanii, iar atitudinea lor este fără echivoc în sensul recunoașterii unirii Transilvaniei cu România.

După normele din epocă, referendumul a fost validat. Faptul că a fost recunoscut la nivel internațional spune totul. De asemenea, Sistemul de tratate încheiat după primul război a validat Unirea.

 

 

Recunoaşterea Unirii a fost condiţionată de Aliaţi de o serie de concesii economice ale României, între care modificarea Legii Minelor astfel încât resursele de petrol să poată fi exploatate de companii precum Standard Oil (trustul lui Rockefeller).

Inca de acum o suta de ani marile puteri pentru “ajutorul” dat ne- au pus conditii economice pentru a ne spolia resursele. Nimic nu s-a schimbat pana azi.

In prezent, fiindca ne-au primit in UE si in NATO, ne-au distrus economia, ne-au acaparat cu neobrazare resursele si ne predau lectii de democratie si morala pe care in tarile lor le ignora.

Atata ipocrizie este de neacceptat. Deja incepe sa se auda “maraitul” tarilor mai mici care nu sunt “si bête comme on pense”(atat de proaste precum se crede).

Daca marile puteri vor face greseala sa incerce edificarea unei Europe cu doua viteze, atunci aceasta constructie nu va avea un viitor. Vor aparea tot mai multe forte centrifuge care vor desira aceasta uniune.

Pentru a înțelege evenimentele din 1918, trebuie să ținem cont de două lucruri.

Unirea n-ar fi fost posibilă fără să existe dorința românilor de a realiza România Mare, dar nici fără apariția unui moment internațional favorabil. Este vorba despre războiul mondial și despre sistemul de tratate care se pune în practică la sfârșitul acestuia.

Subiectul trezește sensibilități și este abordat în cheie emoțională.

Cred că a trecut suficient timp pentru o analiză detașată, mai ales după integrarea în Uniunea Europeană, care aduce societatea modernă în faza post-națională, scrie conf. dr. Alin Ciupală, de la secția de Istorie Modernă a Universității din București. 

O scurtă privire aruncată asupra hărții României anului 2018 și a celei din 1918 ne arată că bucuria Centenarul Marii Uniri nu poate fi deplină. România nu mai arată ca acum 100 de ani, după Marea Unire.

În 28 iunie 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, România a fost  sfâșiată,  și a pierdut Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței. Umbra acelei zile, tragice pentru România, este încă resimțită de întreaga suflare românească.

Asadar, la 100 de ani de la Marea Unire, trebuie să știm că, România nu este întreagă fără Basarabia și fără nordul Bucovinei!

Comemorarea Centenarului României, pe lângă o sărbătoare plină de bucurie, trebuie să fie și un motiv de reflecție, dar mai ales de conștientizare că e de datoria noastră să refacem ceea ce au pus în operă românii în ziua de grație 1 decembrie, a anului 1918.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI:

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/11/24/ziua-de-24-noiembrie-in-istoria-romanilor/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/24/o-istorie-a-zilei-de-24-noiembrie-video/

 

 

Surse:

https://www.dcnews.ro/marea-unire-din-1918-controverse-necunoscute-despre-constituirea-romaniei-mari_443077.html

https://mateiudrea.wordpress.com/2014/12/01/marea-unire-de-la-1-decembrie-1918-lucruri-decisive-trecute-sub-tacere-si-altele-celebre-dar-fara-corespondent-in-realitate/

https://www.vice.com/ro/article/7xw9pz/zece-lucruri-marea-unire-de-la-alba-iulia-romania

https://www.libertatea.ro/stiri/multi-romani-nu-stiu-ce-insemnat-marea-unire-psihologia-patriotismului-paradelor-militare-si-petrecerilor-de-strada-2059750

 

 

24/11/2018 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: