CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 3 OCTOMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 3 octombrie în istoria noastră

 1385: Se face prima mențiune documentara a județului Jaleș din Tara Romanească, în hrisovul din 3 octombrie 1385, prin care domnitorul Dan I a donat mănăstirii Tismana satul Tismana din judetul Jaleș “pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească” și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și un mertic anual de 400 de găleți de grâu din județul Jaleșului.

Judeţul şi-a luat numele de la hidronimul Jaleș, considerat de origine traco-getică si a avut o lungă perioadă de timp reședința la Dăbăcești, iar mai târziu la Tismana , unde între anii 1454-1456 a fost reședința banilor olteni retrași aici din  Banatul de Severin.  

Există opinii că  reședința de la  Dăbăcești se afla fie pe raza actualelor localități Runcu, fie Brădiceni sau  Arcani

Județul Jaleș a fost desfiintat după 1444, iar așezările sale au fost alipite la teritoriile  judetelor  Gorj si Mehedinti de astăzi.

1385: Prima atestare documentară a robilor țigani pe teritoriul actual al țării noastre, într-un document emis de domnitorul muntean Dan Vodă în care acesta confirma la această dată o danie de „40 sălașe de ațigani“ dăruiți Mănăstirii Vodița de către domnitorul Vladislav, cu aproximativ 20 de ani înainte: „40 de sălașe de ațigani să fie slobozi de toate slujbele și dăjdiile de venitul domniei mele“.

1801:  A murit Matei Milu (Milo), unul dintre primii poeți din Moldova, precursor în literatura română al poeziei satirice, bunicul marelui dramaturg Matei Milo.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Era fiul lui Enăcache Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernăuţi şi al Saftei, din familia Roset si s-a născut la 21 ianuarie 1725,  la Spătăreşti, judeţul Suceava.

A invățat acasă franceza şi greaca modernă – în care şi compune o poezie si limba rusă, dupa ce a studiat la St. Petersburg in Rusia.

S-a reîntors în ţară la începutul anului 1775.
A scris poezii de dragoste, portrete satirice, care il anticipeaza pe Costache Conachi. Scrie de asemenea primul pamflet si prima oda din literatura romana.

Opera sa s-a pastrat in manuscris.

Numele de familie variaza între Milu şi Milo. Tatăl său a fost Enacachi Milu, staroste de Cernauţi, apoi spătar, iar mama sa era doamna Safta, născuta Roset.

A fost stolnic, ispravnic, ban. In 1792 a compus o oda inchinata lui Alexandru Moruzi, prima oda din limba romana,iar in 1795 a facut o aritmetica, insa nu s-a pastrat.

In 1796 este vornic de Botosani, pentru ca in 1797 sa fie numit spatar.

George Călinescu spunea despre Matei Milu în Istoria Literaturii Române :

“De la Matei Milu (mort prin 1801-1802) au rămas un fel de “caractere” de forma ghicitorilor. Micile caricaturi într-un limbaj bufon româno-turco-grec sunt pline de savoare.

A  fost înmormântat în localitatea  Spătăreşti.

1829: S-a născut la Bucureşti, George Creţianu, poet şi publicist (colaborator la principalele publicaţii paşoptiste şi postpaşoptiste), militant pentru Unirea Principatelor (de două ori ministru în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza); (m. 6 august 1887, Constanța).

1829-1887 George Creţianu-21

A fost trimis în 1848 de către Guvernul Provizoriu al Țării Românești cu o bursă la Paris, a făcut studii de Drept și Litere, devenind colaborator al revistelor emigrației române (Republica românăRomânia viitoare) și contribuind la înființarea, în 1851, a societății Junimea română și a revistei cu același nume. 

Întors în țară în 1853, a intrat în magistratură (procuror de tribunal, substitut de procuror la Înalta Curte de Casație). Înfocat unionist, a militat pentru Unirea Principatelor, atât prin scris, cât și prin activitatea sa politică: deputat în Adunarea legislativă, director în Departamentul Dreptății, de două ori ministru în primii ani ai domniei lui Cuza . 

A desfășurat o intensă activitate publicistică: în 1855 a sprijinit apariția ziarului Patria, a fost redactor la ConcordiaRevista contimpuranăRevista literară și științificăRevista românăRomânia; s-a numărat printre colaboratorii revistelor unioniste România literară și Steaua Dunării, dar și ale altor publicații ale vremii: Convorbiri literarePressaRevistaCarpațilorRomânulTrompeta Carpaților, etc. Și-a adunat versurile în două volume: Melodii intime (1854) și Patrie și libertate (1879), în care se regăsesc cele mai reușite poezii ale sale: PerseverențaChemarea poetuluiCântarea brazilor la mormântul bătrânului MirceaOdă la patrieO noapte în CarpațiMormintele martirilorGlasul viitoruluiDorul țăriiCântecul străinătății, etc.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1882;  membru de onoare (din 1882) al Academiei Române.

1838: Apare la Craiova, revista săptămânală “Mozaicul” (până la 7 octombrie 1839), primul periodic din Oltenia, sub redacţia lui Constantin Lecca.

1838 Primul Număr Mozaicul

Deși a fost editată o perioadă scurtă de timp, aproape de un an de zile, revista a adus o notă nouă în publicistica românească, fiind o deschizătoare de drum a culturii germane în spațiul românesc.

1838: Se înfiinţează la Iaşi, în Moldova, prima bibliotecă publică.

1839: S-a născut Teodor T. Burada, istoric al teatrului, folclorist, etnograf şi muzicolog român, primul culegător al bocetului popular si  printre primii folcloristi care au facut studii privitoare  bocetul popular la români ; (d.17 februarie 1923).

A fost animator al vieţii cultural-artistice, ilustrând, prin enciclopedismul său, tipul cărturarului român din secolul al XIX-lea; membru corespondent al Academiei Române din 1887.

1863: S-a născut la Cernăuți, în Bucovina, pe atunci teritoriu anexat de Imperiul Austro- Ungar, Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki, descendent al unei vechi familii de boieri intelectuali români moldoveni, luptători pentru drepturile românilor din Bucovina, filosof, jurist; (d.23 februarie 1937, Cernăuţi). 

Imagini pentru photos Constantin baron de Hurmuzaki

Foto: ro.wikipedia.org

Constantin Nicolae, baron de Hurmuzaki, a fost doctor în drept, Dr. h. c. în științe si entomolog,iar din 1919 membru de onoare al Academiei Române. 

A avut importante contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie.

În 1930 a fost onorat cu titlul de Doctor honoris causa, iar în 1931 a fost numit ca profesor universitar la facultatea nou înființată de entomologie și biogeografie a Universității din Cernăuți.

De la 1911 până în 1914 Constantin N. Hurmuzaki a fost ales în Parlamentul Bucovinei, din partea Partidului Național

1881: A decedat la Năsăud, pe atunci în Austro-Ungaria, clericul şi omul de cultură român, Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1814, în localitatea Şanţ,  Bistriţa-Năsăud), fost  vicar al Vicariatului Rodnei şi protopop greco-catolic al Năsăudului, bunicul academicianului Constantin Moisil şi străbunicul matematicianului academician Grigore C. Moisil.

Grigore Moisil, cleric și om de cultură, vicar al Năsăudului | Episcopia  Greco Catolica - Oradea

1883: S-a născut biologul, agronomul şi zootehnicianul ro­mân, Agricola Cardaş, fondatorul învăţământului mediu de zootehnie şi al Centrului universitar de zootehnie în Moldova de la Iaşi.

Gălăţeni care au uimit lumea - Agricola Cardaş

Foto: Gălăţeanul care au uimit lumea – Agricola Cardaş

 Agricola Cardaş s-a născut la Galaţi, pe 3 octombrie 1883. Şi-a petrecut copilăria în oraşul natal, unde şi-a făcut şi studiile, până la liceu inclusiv.

În perioada 1904-1908 a urmat cursurile Universităţii din Iaşi, obţinându-şi licenţa în ştiinţe naturale (1904-1908), urmând, în paralel, Seminarul Pedagogic Universitar Iași (1906).

Şi-a continuat apoi studiile în Germania, la Academia de Agricultură din Bonn, Poppelsdorf din Germania, ca bursier al Academiei Române, care a obținut aici și doctoratul în 1910 ca bursier al Academiei Române, finalizându-le cu titlul de doctor în ştiinţe agricole.

După ce a revenit în ţară, a condus, pe melegurile natale, Şcoala de Agricultură de la Ţigăneşti, în perioada 1910-1914. Ulterior a fost conferenţiar şi apoi profesor la catedra de zootehnie a Facultăţii de Ştiinţe Agricole de la Universitatea din Iaşi, unde a activat până la sfârşitul vieţii.

În 1951, datorită remarcabilei sale activităţi şi a şcolii pe care o crease a determinat înfiinţarea Facultăţii de Zootehnie la universitatea ieşeană.

Remarcabil biolog, agronom şi publicist, Agricola Cardaş a pus bazele învăţământului mediu zootehnic din România şi a fost fondatorul Centrului universitar de zootehnie din Iaşi. A înfiinţat publicaţia „Foaia plugarilor”, care a apărut, cu intermitenţe, timp de aproape două decenii.

A ocupat de-a lungul timpului şi diverse funcţii de conducere în instituţii de profil, printre care cea de secretar general în Ministerul Domeniilor sau cea de director general al agriculturii în Basarabia, unde este considerat şi fondator al Facultăţii de Zootehnie din Chişinău.

În cei peste 40 de ani de carieră didactică, Agricola Cardaş s-a făcut cunoscut drept promotorul învăţământului zootehnic românesc, abordând toate marile probleme specifice agriculturii şi desfăşurând o laborioasă activitate ştiinţifică, concretizată în peste 70 de lucrări.

Printre acestea se remarcă primul curs de „Zootehnie generală şi specială” din România, dar şi o serie de manuale de specialitate.

S-a stins din viaţă la 30 octombrie 1955, la Iaşi.

Atât la Galaţi cât şi la Tecuci, precum şi în Iaşi, există câte o stradă care-i poartă numele.

În 1918, după Unirea Basarabiei cu România, Agricola Cardaș a fost director al agriculturii din Basarabia. În această poziție publică, a înaintat în anul 1926 Ministerului Instrucțiunii Publice un memoriu prin care solicita transferul învățămantului agronomic de la Iași la Chișinău, capitala unei regiuni cu mare potențial agricol.

În M.O. nr. 82/9 aprilie 1933 s-a publicat Legea pentru transformarea Secției de Științe Agricole de pe lângă Universitatea din Iași, în Facultate de Științe Agricole a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, cu sediul la Chișinău, al cărei decan în anii 1936-1938 a fost Agricola Cardaș. 

Prin grija profesorului Agricola Cardaș, după înființarea Facultății de Științe Agricole din Chișinău, au fost create 4 laboratoare de Zootehnie cu ferme didactice și un atelier de material didactic, în care se confecționau mulaje și instrumentar zootehnic. Rezultatele activității științifice îl situează în poziția de fondator al științei zootehnice în Moldova.

În 1920, Agricola Cardaș a înființat publicația de popularizare Foaia Plugarilor, care a apărut, cu întreruperi impuse de împrejurări, până în 1940.

S-a remarcat prin lucrări în domeniul amelio­rării animalelor domestice (a raselor indigene de taurine) si a studiat in­fluenţa mediului extern asupra orga­nismului animal şi ereditatea carac­terelor.

În martie 1943 adevenit Membru corespondent al Academiei de Agricultură din România.

După ce fusese îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, a revenit în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean.

1893 (3/15 octombrie): S-a născut (la Sinaia) Carol al II-lea (primul copil al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria), rege al României (1930-1940); Carol al II-lea a părăsit România în septembrie 1940, a locuit un timp în Brazilia şi după 1947 s-a stabilit în Portugalia (m. 1953, la Lisabona).

Imagini pentru carol al ii lea photos

  La 13 februarie 2003 Guvernul României a organizat acţiunea de repatriere a osemintelor regelui Carol al II-lea, iar a doua zi, la 14 februarie 2003, acestea au fost reînhumate într-o capelă a Mănăstirii Curtea de Argeş (necropolă domnească).

1895: În România, guvernul conservator condus de Lascăr Catargiu demisionează.

Pagina de istorie: Boierul care a refuzat să devină domnitor pentru a face  Unirea | RFI Mobile

Foto: Lascar Catargiu (n. 1 noiembrie 1823, Iaşi – d. 30 martie 1899, Bucureşti).

 Omul politic român Lascar Catargiu a fost  fondator şi preşedinte al Partidului Conservator până la sfârşitul vieţii, unul dintre marii oameni de stat ai veacului al XIX-lea si unul dintre fondatorii doctrinei conservatoare din România.

Unionist convins, Lascăr Catargiu a desfăşurat o intensă activitate în favoarea Unirii, fiind membru în Comitetul Electoral al Unirii de la Iaşi (februarie 1857) şi deputat în Divanul ad-hoc de la Iaşi, poziţie din care contribuie la elaborarea şi adoptarea punctelor programului unionist.

În Adunarea Electivă, Catargiu era candidatul la domnia Moldovei din partea conservatorilor şi era creditat cu cele mai mari şanse la victorie si  s-a arătat foarte afectat în momentul când a fost constrâns să renunţe la candidatură, în favoarea colonelului Alexandru Ioan Cuza.

Disensiunile cu principele Alexandru Ioan Cuza l-au determinat să fie unul dintre liderii consipraţiei care au acţionat pentru detronarea domnitorului, după care a fost principalul membru al Locoteneţei domneşti care a substituit atribuţiile şefului statului până la aducerea prinţului străin.

  A ocupat timp de patru mandate funcţia de prim-ministru şi timp de cinci mandate funcţia de ministru de Interne. De asemenea, Catargiu a fost ales în două rânduri preşedinte al Adunării Deputaţilor. 

1916: După prima bătălie de la Oituz între forţele române şi cele germano-austro-ungare, soseşte in România o  Misiune militară franceză, în frunte cu generalul Henri Mathias Berthelot, (1861–1931).

Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs, Franța – d. 29 ianuarie 1931) a fost un general al armatei franceze. În Primul Război Mondial a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest, mareșalul Joseph Joffre. În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze.

Pe toată durata misiunii sale în România, generalul Berthelot a asigurat şi rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României.

În semn de recunoştinţă pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale statului român, a fost declarat cetăţean de onoare al României şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Pe toată durata misiunii în România, generalul Berthelot a asigurat şi rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României.

În semn de recunoştinţă pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale statului român, a fost declarat cetăţean de onoare al României şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

1918 : S-a constituit la Paris Consiliul Național al Unității Române (Le Comité National de l’Unité Roumaine), organ reprezentativ al României, format din 29 de membri (printre care Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Constantin Angelescu și Ioan Th. Florescu) sub președinția lui Take Ionescu. Acesta a fost practic guvernul din exil al României. Consiliul a fost recunoscut la 29 septembrie de guvernul francez, la 23 octombrie de guvernul SUA, la 29 octombrie de guvernul englez, iar la 9 noiembrie de cel italian, drept exponent al intereselor poporului român.

Take Ionescu, politician strălucit și orator de excepție. Când își făcea  apariția în public, mulțimile dădeau năvală să-l asculte. Mai marii vremii  l-au poreclit “Tăchiță Gură de Aur” - Matricea Românească

Foto: Tache Ionescu, politician strălucit și orator de excepție (n. 13/25 octombrie 1858, Ploiești, Muntenia – d. 2 iunie 1922, Roma, Regatul Italiei).

A venit pe lume într-o familie de negustori din Ploiești. A studia6t la Facultatea de Drept din Paris. Revenit în țară și începe să practice avocatura. Pledează exemplar, iar la puțină vreme decide să intre în politică de partea liberalilor. Este ales deputat, ține cuvântări în ședințele Camerei Deputaților și la diferite întruniri. Orator de mare talent, publicul îl ovaționa îndelung dându-i binemeritata poreclă, “Tăchiță Gură de Aur”.

Principalele obiective politice ale Consiliului Național al Unității Române erau:

1) de a informa, cât mai mult posibil, opinia publică din Occident cu privire la drepturile românești, legitimitatea lor, pe baza argumentelor etnico-istorice și a jertfelor imense ale poporului român în războiul de eliberare și unitate națională; 2) de a colabora în mod public, într-o strânsă intimitate cu celelalte naționalități asuprite din Austro-Ungaria; 3) de a organiza legiuni militare formate din români transilvăneni și bucovineni aflați în străinătate etc. Consiliul a publicat ziarul La Roumanie.

1918 : Este difuzat  Manifestul împăratului  Austro-Ungariei, Carol I de Habsburg  intitulat „Către popoarele mele credincioase” , privind reorganizarea Austro–Ungariei într–o federaţie de şase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean).

Propunerea a fost respinsă de reprezentanţii  acestor popoare.

La aceeasi data, apare Declaraţia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, la manifestul împăratului Carol I de Habsburg de reorganizare a Austro–Ungariei, în care, exprimând voinţa românilor, se proclama dezlipirea ţinuturilor româneşti de la Austro–Ungaria şi unirea lor cu România (3/16).

Corpul Voluntarilor ardeleni a fost format din luptători români, originari din Transilvania, care au luptat alături de armata română în timpul primului război mondial. Prin aceste unităţi militare, românii ardeleni s-au alăturat României şi armatei române în timpul primului război mondial, cu scopul de a elibera Ardealul si de a-l uni cu Patria Mama, România.

Imagine similară

Foto: Carol de Habsburg (1887-1922) – ultimul împărat al Austro-Ungariei, strănepot al lui Franz Iosif I, a preluat tronul după moartea acestuia din urmă în 1916.

Carol I a al Austriei fost încoronat la 30 decembrie 1916 la Budapesta, în catedrala Sf. Matia cu titlul Carol al IV-lea al Ungariei. Soţia sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei.

A renunţat la tron pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul război mondial, dar nu a abdicat si a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar la 13 noiembrie 1918 a renunţat la şefia statului.

Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918, Mihály Károlyi era prim-ministru desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei a demisionat; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, ajung la putere comunistii lui Bela Kun, care proclama Republica Ungara a Sfaturilor

1918: În Basarabia este publicată gazeta în limba română intitulată Tighina. Gazeta pentru luminarea poporului.

1918 Revista Tighina

A fost editată săptămînal, la Tipografia Societăți Culturale a Românilor Basarabeni din Tighina, România, între 3 octombrie 1918–28 martie 1920, având fondatori pe prof. Georghe I. Giuglea, jud. Dobrescu, prof. I. Cazacu, Țigoi, V. Dumitrescu, G. Ionescu, T. Hotnog, ing. Vasile Bergheanu.De la 14 mai 1919, a adăugat la subtitlu cuvintele și a ostașului român care apără granița la Nistru.

1922 (3–4 octombrie) : La Ploiești,a avut loc al doilea congres al Partidului Comunist.

La acest congres a fost adoptat nou nume, Partidul Comunist din România, Secție a Internaționalei Comuniste, a fost ales un Comitet Central, s-a aprobat Statutul și a fost autorizată o organizare ilegală. Toți conducătorii istorici ai Partidului Comunist Român erau mândri să-și proclame voința nestrămutată de a apăra Patria Proletariatului, Uniunea Sovietică. Aceștia n-au avut nici o reținere în a susține pretențiile sovieticilor asupra teritoriilor istorice românești Basarabia și Bucovina de Nord.

1923: S-a născut  la Arad, Francisc Baraniay, pictor român de etnie maghiară.

 A studiat la Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” Cluj.

Imagini pentru photos Francisc Baranyai

1927: S-a născut matematicianul Radu Miron; contribuţii în domeniul geometriei diferenţiale şi al aplicaţiilor ei în fizica teoretică, în topologia algebrică ş.a; o serie de rezultate şi noţiuni îi poartă numele: „reper M”, „spaţii M”; „conexiuni M”; membru titular al Academiei Române din 1993.

 1931: S-a născut fizicianul George Comşa, stabilit în Germania din 1972; specialist în construcţia de echipamente pentru vid înaintat (pompe ionice, valve); s-a concentrat şi asupra studiului suprafeţelor pure şi al proceselor de suprafaţă; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997

1937: S-a născut compozitorul şi profesorul român de etnie maghiară Csiky Boldizsár

1938: A incetat din viata mareşalul  si omul politic roman  Alexandru Averescu, preşedinte al Ligii Poporului, prim ministru, membru de onoare al Academiei Române din 1923.

A  participat la Războiul de independenţă (1877-1878), la cel de-al doilea război balcanic (1913) şi la războiul eliberare şi întregire naţională (1916-1919 cand a condus bătălia de la Mărăşti din 1916 ; (n. 9 martie 1859 in satul Babele din sudul Basarbiei, astăzi în Ucraina).

BU-F-01073-5-00955 Mareşalul Alexandru Averescu, s. d. (sine dato)  (niv.Document) | Historical pictures, Historical, Historical figures

Maresalul Alexandru Averescu

A fost comandantul Armatei Române în timpul Primului Razboi Mondial, fiind deseori creditat pentru victoria României in acest război.

A fost de asemenea prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918).

Averescu a fost autorul a peste 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului).

A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, cea mai inalta distinctie militara româna.

1944: S-a născut in  satul Suceveni, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Bucovina, Vasile Suceveanu, matematician din Republica Moldova; ( d. 28 martie 2012) a fost un matematician din Republica Moldova, autor al mai multor lucrări științifice pe teme matematice.

A lucrat la Universitatea din Cernăuți (1969 – 1970), a fost doctorand la facultatea de mecanică și matematică a Universității Lomonosov din Moscova (1970 – 1973), inginer superior (1973-1976), colaborator științific (1976-1982), colaborator științific superior (1982-1986) la Institutul de Matematică a Academiei de Științe a Moldovei.

A obținut titlul științific de Doctor în științe fizico-matematice (1977), la Universitatea de Stat din Kuibîșev (Rusia), având drept conducători științifici ai tezei de doctorat pe prof. dr. habilitat V.I.Danilovskaia și pe dr. V.G.Ceban.

Începând din anul 1989, Vasile Suceveanu a fost conferențiar universitar la Institutul de Științe ale Educației din Chișinău. Din anul 1992 este șef de catedră la Institutul de științe ale educației.

Profesorul Vasile Suceveanu a fondat în anul 1993 revista periodică Foaie Matematică, al cărei redactor-șef a devenit. Este conducătorul Seminarului republican al profesorilor de matematică din Republica Moldova și membru al Societății de matematică din Republica Moldova.

Domeniul său de interes este Teoria numerelor și mecanica corpului solid.

A elaborat metode noi de soluționare ale unor ecuații. Este coautor la circa 200 de publicații științifice și didactice, inclusiv la 8 cărți, 10 broșuri și a сâtorva brevete de invenție.

1954: S-a născut Ioan Groşan, scriitor si publicist maramureşean, născut în comuna Satulung.

A absolvit, în 1978, Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Ioan Grosan - biografia lui Ioan Grosan referate

A debutat in 1985, cu volumul de povestiri ”Caravana cinematografica“.

Reprezentant al generatiei ’80, a publicat “Trenul de noapte“ (1989), „Scoala ludica“ (teatru, 1990), ”Planeta mediocrilor“ (1991), ”Jurnal de bordel“ (1995).

Volumul sau de povestiri „Caravana cinematografica“ a fost publicat in traducere in Rusia, iar nuvela ”Trenul de noapte“, in Franta, Germania si Polonia.

A primit premiul pentru debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1985) si premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1992).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. in prezent, a fost editorialist la cotidianul “Ziua” si coloboreaza cu alte publicatii nationale.

1957: S-a născut Prisăcani, Regiunea Iași, actorul român Constantin Chiriac.

Constantin Chiriac, recital extraordinar la Londra - Ziarul Metropolis |  Ziarul Metropolis

A absolvit Liceul „Costache Negruzzi” din Iași și mai apoi UNATC ca șef de promoție în 1980. A ales să ajungă la Sibiu după facultate gândindu-se că este ceva provizoriu, ca mai apoi să rămână în Sibiu. Are un doctorat în actorie cu tema poezia ca spectacol și o specializare în management cultural în Marea Britanie și în Statele Unite.

În 1993 a fondat Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu care se ține anual pe durata a 10 zile, cu peste 3300 de artiști invitați, din peste 70 de țări, peste 570 de evenimente, cu peste 70000 de spectatori pe zi, iar jumate dintre spectatori sunt din afara României, cu peste 600 de voluntari si alti 200 de membri in stafful organizațional. Din 2000 conduce în calitate de director general Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu. A primit Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

A primit înalta distincție de Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare, din partea statului francez.

În 2019 Guvernul Japoniei i-a acordat ”Ordinul Soarelui Răsare” actorului Constantin Chiriac, director al Teatrului Național ”Radu Stanca” și președinte al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, pentru contribuția adusă la promovarea culturii nipone în România.

1959: S-a născut cântareaţa română de muzică uşoară, Silvia Dumitrescu.

Biografie Silvia Dumitrescu | Artisti romani

1963: A decedat fizicianul Augustin Maior, omul de stiinta roman care a adus importante contribuţii în fizica teoretică si este considerat creatorul telefoniei multiple.

A înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telegrafie şi telefonie din Transilvania (1919); (n. 1882).

A conceput în anul 1907, prima instalaţie experimentală din lume de telefonie multiplă pe o linie reală, cu 5 căi, la o distanţă de 15 km,  înaintea brevetării sistemului de telefonie multiplă (1911) de către americanul C.O. Squier.

1987: A murit la Paris pictorul, sculptorul şi poetul Ioan (sau Ion) Mirea, stabilit la Paris din anul 1965  (n. 1 februarie 1912, Răsucenii de Jos județul Vlașca (interbelic)). NOTĂ: Unele surse  dau ca dată a morţii sale ziua de 30 octombrie 1987.

IOAN MIREA - pictor, sculptor, poet si scriitor nascut in Rasuceni -  Proiectul social Răsuceni

A urmat cursurile Universitatii de Medicina din Bucuresti, luand in paralel cursuri particulare de pictura. Deschide prima expozitie personala la Galeriile Mozart din Bucuresti in 1938, primita cu elogii de critica.

Dupa 1938 se ocupa in special de sculptura si grafica. In jurul anilor ’40, pentru o perioada se afla la studii in Italia.
In 1947, obtine prin concurs o bursa de studii la Paris, acordata de guvernul francez.

Nu a putut pleca in acel an si totul s-a prelungit pana in 1964. Ajuns la Paris se decide sa ramana definitiv.
Activitatea sa creatoare s-a regasit in 26 de expozitii personale sau de grup, atat in Romania cat mai ales in marile galerii ale lumii – Venetia, Paris, Amsterdam, Bayonne, Puerto del Cruz (Venezuela), Nairobi (Kenya), Wurzburg (Germania), precum si in colaborarile literare la publicatiile exilului.

 A publicat volumele „Dus cu morții” (poem). Editura Librăriei „Pavel Suru”, Bucuresti, 1939;

„Calea Pietrelor” (versuri, editie definitiva). Editura „Drum”, Tipografia „Artes Graficas Benzal”, Madrid, 1972.

Premii obținute

  • Premiul pentru sculptură la Salonul Național de toamnă din Issoudun;
  • Marele Premiu pentru sculptură și arhitectură al Salonului Internațional de Artă Contemporană de la Rouerque;
  • Marele Premiu de sculptură simbolistă decernat de Salonul International de Artă „Les Maitres de Notre Temps”, s.a.

 2000: A murit la Iasi, Olga Necrasov, zoolog şi antropolog român de origine rusă  cu contribuţii în domenii ca serologie antropologică, anatomie umană şi comparată, biometrie, biostatică, craniologie şi bioantropologie; membru titular al Academiei Române ; (n. 1/14 septembrie 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus).

Imagini pentru photos Olga_Necrasov

În perioada 1964-1973 a fost director al Centrul de Cercetari Antropologice.

A fost membru asociat al Societății de Antropologie din Paris, membru de onoare al Institutului Regal de Antropologie al Marii Britanii și Irlandei, membru fondator al Asociației Internaționale de Biologie Umană, membru efectiv al Centrului Internațional de Studii Sarde, membru corespondent al Societății de Antropologie din Viena.

A fost titulara Premiului „Paul Broca”, Paris, 1980.

Studiile sale paleoantropologice și antropologice au avut ca obiect toate populațiile străvechi din aria de formare a poporului român, din epoca străveche și până în epoca contemporană.

2003:  Parcul „Ioanid” din Bucuresti si-a schimbat denumirea, devenind parcul „Ion Voicu”, în memoria celebrului violonist român, fost elev al lui George Enescu.

Bustul violonistului Ion Voicu (n.8 octombrie 1923 – 24 februarie 1997)

Cu aceasta ocazie, a fost dezvelit un bust al artistului, lucrare realizata de sculptorul Ion Irimescu.

2003: A murit la Bucureşti, scriitoarea Profira Sadoveanu, fiica scriitorului Mihail Sadoveanu (n. 21 mai 1906, Falticeni).

Era al treilea copil, din cei zece, al marelui nostru scriitor, Mihail Sadoveanu (foto). A fost botezata cu numele mamei lui Sadoveanu – Profira. Ea avea sa devina una din Doamnele scrisului romanesc. Pentru tatal sau, Profira nu a fost numai fiica, ci si secretar literar si editor, si arhivar, si corector, si traducatoare. 

A debutat publicistic în „Universul literar şi artistic” cu reportaje, folosind pseudonimul Valer Donea, şi editorial cu romanul Mormolocul (1933). A mai publicat un volum de interviuri (Domniile lor domnii şi doamnele, 1937/Stele şi luceferi, 1969), memorialistică, cărţi de evocare a tatălui său (Viaţa lui Mihail Sadoveanu, 1957/Ostrovul zimbrului, 1966; În umbra stejarului, 1955 ş.a.), poeme în proză (Ploi şi ninsori, 1940), poezie (Somnul Pietrei, 1971), cărţi de versuri pentru copii (Balaurul alb, 1955; Ochelarii bunicii, 1969) sau traduceri (Anton Pavlovici Cehov, Honoré de Balzac etc.).

A colaborat la scenariul filmului Frații Jderi (1974) impreuna cu scriitorul Constantin Mitru și regizorul Mircea Drăgan.

Alungată din casa rămasă de la tatăl său  în 1997, a murit într-o sărăcie de nedescris. A fost înmormântată în Cimitirul Străuleşti II din Bucureşti. 

 2006: A murit actorul român de etnie evreiască, Sandu Sticlaru; (n. 15 octombrie 1923, Roman).

Absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti, a sustinut o vie activitate pe scenele din provincie si din capitala, la radio si TV, relevandu-se ca interpret de planul doi, extrem de dotat pentru registrul de caracterizare realista, comico-dramatica.

Sandu Sticlaru a pasit pentru prima data pe scena in 1946 si si-a inceput cariera la Teatrul din Petrosani. Din 1953 pana la pensie a jucat la Teatrul Nottara.

Prima sa aparitie in cinema a avut loc in anul  1956, dupa care  fost distribuit in numeroase filme romanesti.

Sandu Sticlaru a interpretat pana in ultimele luni de viata teatru radiofonic pe postul national, el fiind „vocea” naratorului „Amintirilor din copilarie” ale lui Ion Creanga.

Personalitate de o vitalitate iesita din comun, la varsta de 80 de ani Sandu Sticlaru a inceput sa ia lectii de informatica, pentru a ramane la curent cu noile descoperiri ale tehnicii si a stapani eficient limbajul Internetului.

S-a stins din viaţă la 3 octombrie 2006, la Bucureşti.

2008: A murit (la Mannheim, în Germania) Aurel Stroe, compozitor, profesor, muzician, autor, publicist şi muzicolog român; (n.  5 mai 1932, București). A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă.

A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București.

A murit compozitorul Aurel Stroe

A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție

De asemenea a  predat  la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) si a fost  profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986, și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune.

A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc.

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969), cu premiul Academiei Române în 1974 si a primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991).

In 1998 a primit  Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

 2012: A murit la Bucureşti, Constantin Ţoiu, prozator, eseist, publicist şi traducător (n. 19 iulie 1923 in Urziceni, judetul Ialomita). Unele surse consemneaza moartea sa la 4 octombrie 2012.

Constantin TOIU - opera, viata, biografie : comentarii si analize

In 1942 s-a înscris la Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti, pe care o termina in vara lui 1946, cu o licenta „Magna cum laude”.

A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română.

Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure.

Opera sa, de valoare excepțională, cuprinde: Moartea în pădure (roman); Duminica muților (nuvele); Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă); Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (roman), (reeditare în 1997); Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994); Barbarius (roman); Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică); Alte pretexte (eseuri); Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete după-amiaza; Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac.

La 23 mai 1995, Consiliul Local Urziceni i-a decernat titlul de „Cetăţean de onoare al municipiului Urziceni”. A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română.

Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfantul Dionisie Areopagitul

Sfantul Dionisie Areopagitul

Sfantul Dionisie Areopagitul s-a nascut in Atena. Dupa ce a finalizat studiile de filosofie din Atena, a mers in Egipt pentru a si le desavarsi.

Pe cand se afla aici, Mantuitorul era rastignit pe Cruce la Ierusalim.

Observand intunecarea cerului petrecuta la moartea lui Hristos, a rostit profetic cuvintele: “Sau Dumnezeu patimeste sau lumea aceasta vazuta se sfarseste”.

Dionisie revine in Atena si se bucura de intalnirea cu Pavel in Areopag. Va pune in inima cuvintele pe care le va rosti Pavel si astfel, in anul 51 se va converti la crestinism. Mai tarziu, va fi hirotonit episcop in Atena.

Calatoreste cu Pavel si ii cunoaste pe ceilalalti Apostoli ai lui Hristos. Ajunge la Ierusalim ca sa o cunoasca pe Maica Domnului. Va fi de fata la inmormantarea Feciorei Maria.

Dupa ce a randuit alt episcop pentru Atena, s-a dus la Roma. De aici va pleca in Galia, l-a indemnul Sfantului Clement, episcopul Romei. Zideste o biserica in cetatea Parisului si converteste multi pagani la crestinism.

A fost decapitat in vremea imparatului Domitian (81-96).

Sfantul Dionisie Areopagitul este primul autor patristic care ne-a lasat o ierarhizare a cetelor ingeresti.

În prima treaptă, care este cea mai înaltă, sunt: Tronurile, Heruvimii si Serafimii.

A doua treaptă cuprinde: Stapaniile, Domniile şi Puterile, iar in treapta a treia întâlnim: Începătoriile, Arhanghelii si Îngerii.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/10/03/134345/

Bibliografie (surse) :

03/10/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

ZIUA DE 19 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 19 septembrie în istoria noastră

1677: A apărut la Iaşi, „Cronica Ţărilor Moldovei şi a Munteniei”, de Miron Costin (1633 – 1691), apreciată pentru viziunea umanistă asupra teritoriului şi istoriei naţionale şi pentru ampla demonstrare a latinităţii limbii şi poporului român.

A fost scrisă în limba poloneză la cererea comisului polonez Marcu Matczynski, care era interesat de originile poporului român din Moldova și Muntenia, fiind prima carte despre politica și geografia țărilor românești scrisă de un român și destinată străinilor.

1677b Cronica Ţărilor Moldovei şi A Munteniei -pagină
Referat despre monarhia şi viaţa politică din România interbelică

Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII, Miron Costin a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, s-a născut în 1633. Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze în Polonia, salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor.

Aici ei au obţinut cetăţenia (indigenatul) polonez şi includerea în şleahta poloneză. În timpul aflării în Polonia, viitorul cronicar, îşi face studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar.

Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleasă cultură, un adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul anilor ’50, unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din activitatea de stat.

1825: S-a născut la Bucureşti, Ştefan Dimitrie Grecianu, istoric medievist, heraldist, genealogist cu preocupări privind genealogiile unor familii boiereşti din Ţara Românească.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1905; (d.1 august 1908, Bucureşti).

 A urmat cursurile Facultăţii de Drept de la Paris (1844–1848), iar la revenirea în ţară (în 1848) a fost procuror şi judecător la Tribunalul de Ilfov şi prefect de Prahova.

A desfăşurat o bogată activitate politică (deputat şi senator conservator). În 1890 a fost numit preşedinte al comisiei destinată a studia şi propune spre legiferare stemele districtuale.

Studiile întreprinse le-a reunit în volumul Eraldica română. Actele privitoare la stabilirea armerierelor oficiale cu planşe şi vocabular (1900).

Medievist cu preocupări privind genealogiile familiilor boiereşti din Ţara Românească, a întocmit Genealogii documentate ale familiilor boiereşti (2 vol., 1913–1916).

A publicat câteva genealogii ale unor vechi familii româneşti (Contele Nicolae Rosetti, 1903; Familia Lamotescu, 1906) şi pentru prima dată cronica logofătului Radu Greceanu: Viaţa lui Constantin Vodă Brâncoveanu. Cu note şi anexe (1906).

Dintre lucrările sale mai pot fi amintite: De la București la Sarmisegetusa. O escursiune istorică în Ardeal (1903); Scrierile lui Radu logofătul cronicarul (1904); Șirul voievozilor (1907); Istoricul unei bătrâne moșii boierești: Grecii (1910), cărora li se adaugă și articole publicate în „Revista română” și „Românul”.

File:CoA Romania 1872.jpg

În anul 1867 a propus mai multe proiecte pentru stema României, dintre care ultimul va fi adoptat, în 1872.

 1886: S-a născut   poetul şi scriitorul creştin, Vasile Militaru, moralist şi patriot, unul din marii fabulişti români din secolul al XX-lea şi unul dintre cei mai populari poeţi ai perioadei interbelice. A publicat și sub pseudonimul Radu Barda.

Lucrarea sa cea mai importantă, scrisă după “Psaltirea în versuri”, care l-a preocupat întreaga viaţă, a fost “Divina zidire” (Biblia versificată şi ilustrată).

Vasile Militaru

Foto: Vasile Militaru (n. 19 septembrie 1885, Dobreni, județul Ilfov – d. 8 iulie 1959, închisoarea Ocnele Mari). 

Scrierile sale au fost complet interzise după 1944.

După instaurarea comunismului, poetul reușește să scape ani de-a rândul de valurile succesive de arestări, până în  momentul în care i s-a cerut să-și folosească talentul literar în slujba comunismului.

Refuzul său a fost categoric: „În poeziile mele niciodată nu va rima poporul cu tractorul”…

Ca urmare a acestui refuz, a operei sale religioase şi a trecutului său legionar, a fost arestat la 8 ianuarie 1959 şi aruncat în închisoare la Pitești, unde a fost torturat crunt, în ciuda faptului că la data arestării avea 74 de ani.

Securitatea a ars toate manuscrisele găsite la domiciliul poetului.

De la închisoarea din Pitești a fost transferat la închisoarea din Craiova, unde a fost judecat și procesul său.

În sentința dată la 20 iunie 1959, Tribunalul Militar din Craiova l-a condamnat la 20 de ani de temniță grea pentru „crimă de uneltire contra orânduirii sociale”, la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de deținere de publicații interzise, şi la 10 ani de degradare civilă şi confiscarea totală a averii  plus obligația de a plăti 1000 lei cheltuieli de judecată.

După efectuarea pedepsei la care fusese condamnat, ar fi urmat să iasă din închisoare la vârsta de 106 ani.

A murit ca un „martir al poeziei şi al credinţei în Dumnezeu”în  1959, în închisoarea Ocnele Mari/Vâlcea.

Vasile Militaru este autorul poezii „A venit aseară mama”, dedicată prietenului său George Enescu în 1930 și atribuită mult timp (70 de ani) lui George Coșbuc.

George Enescu a pus-o pe note în scurt timp, fiind o capodoperă a genului.

NOTĂ: Dicţionarul scriitorilor români M-Q, 2001 dă naşterea poetului la 21 septembrie 1886.

1895:  Împăratul Austro-Ungariei, Franz Joseph I, sub presiunea opiniei publice romanesti şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României, i-a graţiat pe memorandiştii romani din Transilvania.

Petiţia fusese  aprobată la 25 martie 1892  de liderii Partidului National Roman şi prezentată la Viena pe 28 mai 1892 de o delegaţie compusă din 300 de reprezentanţi a tuturor stărilor din Transilvania: intelectuali, meseriaşi, lucrători.

La cererea guvernului de la Budapesta, împăratul Franz Joseph nu a primit  delegaţia si  deşi nu cunoştea conţinutul memorandumului, l-a trimis autorităţilor maghiare.

Memorandumul Transilvaniei - Wikipedia

Memorandumul, scris de liderii Partidului Național Român: Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, Eugen Brote, Vasile Lucaciu,  facea o analiză a sistemului legislativ ungar (legea naţiunilor, legea electorală, legile şcolare, legea presei etc.), evidenţiind faptul că românii erau discriminaţi, neavând nici un drept politic.

Documentul contesta  şi modul în care s-a instaurat dualismul austro-ungar, fără a se lua în seamă şi dorinţele românilor majoritari în Transilvania.

De asemenea,  combătea  declararea statului maghiar ca „stat naţional”, în care elementul maghiar minoritar detinea puterea, în timp ce românii erau supuşi unui proces de maghiarizare si discriminare.

Situația românilor a ajuns să fie remarcată și de personalități politice ale vremii din alte țări. Ambasadorul Belgiei la Viena, Borchgrave, îi scria ministrului de externe Merode Westerlo, într-un raport din 19 nov. 1892:

„Dintre popoarele care trăiesc sub dominația maghiară, românii sunt cei mai nemulțumiți. Acești strănepoți ai lui Traian nu pot uita că sunt frații românilor din regatul înfloritor și prosper.”, iar Georges Clemenceau, scria în ziarul La Justice din 12 mai 1884[:

„Românii sunt lipsiți de orice drepturi politice… În număr de 3,5 milioane, ar avea dreptul, proporțional, la 75 de deputați din cei 417 câți are Camera și nu au niciunul.”

Autorităţile maghiare au deschis acţiune juridică împotriva Comitetului Naţional Român şi a altor fruntasi ai romanilor ardeleni, sub acuzaţia de atentat împotriva statului maghiar. Procesul s-a desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie  şi 7 mai 1894 şi s-a încheiat cu condamnarea a 14 fruntaşi memorandişti la o pedeapsă cumulată de 31 de ani şi 18 luni de închisoare.

Cu acest prilej, Ioan Rațiu, unul din liderii memorandistilor, a rostit celebra frază:

„Ceea ce se discută aici este însăși existența poporului român. Existența unui popor însă nu se discută, ci se afirmă”.

Franz Joseph și Sisi. Datoria și rebeliunea, de Jean de Cars

În cele din urmă, cel care îi va graţia pe memorandişti la 19 septembrie 1895 va fi însuşi împăratul Franz Joseph, ca urmare a presiunii imense la care era supus din partea opiniei publice, dar şi datorită intervenţiei diplomatice a regelui Carol I al Romaniei  pe lângă Curtea de la Viena.

1903: S-a născut la Bucuresti, Marcel Breslaşu (pseudonimul lui Marcel Bresliska), poet şi traducător (din literatura universală) de origine evreiasca.

Imagini pentru photos Marcel Breslaşu

A urmat cursurile Facultatii de Drept și în paralel la Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept.

În capitala Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D’Indy.

Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București.

După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”.

În timpul regimului comunist a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice; a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor; (m. 1966, Bucuresti).

1904: A apărut  la Bucureşti, până în anul 1930, săptămânalul umoristic cu conţinut satiric „Furnica”, condus de George Ranetti şi N. D. Ţăranu.

Imagini pentru saptamanalul „Furnica”,photos

Pe parcursul celor 30 de ani de existenţă, revista a publicat o serie de pamflete la adresa elitei societăţii, precum şi la adresa clasei politice, inclusiv la cea a regelui.

Pentru textele publicate, autorilor le-au fost intentate mai multe procese, din partea celor care s-au considerat calomniaţi

1909: A decedat la Cernăuca,în Bucovina anexată de Imperiul Austriac, baronul Nicolae Hurmuzaki, om politic român, membru de onoare al Academiei Române;  (n. 19 martie 1826, Cernăuca, Cernăuți).

A urmat studiile primare, gimnaziale şi liceale la Cernăuţi (1833-1845). A fost un politician și patriot român, deputat al Consiliului Imperial (Reichsrat) al Austriei si membru de onoare a Academiei Române (1883), care a desfăşoară activitate politică şi culturală pentru emanciparea românilor bucovineni.

A fost membru al „Soţietăţii pentru cultură şi literatură română în Bucovina”. 

Era fiul marelui vornic bucovinean, Docsachi, şi frate cu Eudoxiu, Gheorghe, Alecu şi Constantin Hurmuzachi.Întru-n document din martie 1885, Nicolae este menționat moșier ale domeniilor Perzulivca, Dimca și Volcineț în Bucovina. Pe 23 aprilie 1873, s-a constituit „Banca de Credit a Bucovinei” la Cernăuți.

Printre acționarii principali se afla Nicolae împreună cu, intre alții, fratele său Eudoxiu precum Gheorghe cavaler de Flondor și Victor baron de Stârcea.

Nicolae și fratele său Gheorghe, au primit titlul de baroni austrieci pe 20 iulie 1881 (Diploma la Viena, 2 octombrie 1881) pentru ei, și urmași lor legitimi, în calitate de moșieri mari și deputați al Consiliului Imperial (Reichsrat).

Prim-ministrul Austro-Ungariei, în calitate de șef al Ministerului de Interne, a acordat, la 15 octombrie 1883, în înțelegere cu ministerele de resort, printre alții, lui Alexandru baron Wassilko de Serecki, Victor și fratelui său Eugen baroni de Stârcea, Nicolae Baron de Hurmuzaki, dr. Nicolae cavaler de Grigorcea, dr. Ioan cavaler de Zotta precum direcțiunii fondurilor de religie ortodoxă bucovinene, permiterea înființării unei societăți pe acțiuni (S. A.) sub numele de „Asociația de Petrol Bucovina” cu sediul în Cernăuți și a aprobat statutele acesteia.[5] Nicolae de Hurmuzaki a fost membru de onoare al Academiei Române.

  1912: S-a născut în satul Balabanca (judeţul Cetatea Albă din Basarabia), cântăreţul de operă (bariton) Mihail Arnăutu.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este IMG_0019h.jpg

A studiat la Conservatorul particular Egizzio Massini, pe care îl absolvă în numai trei ani,

După un stagiu de doi ani la Opera Română din Cluj-Napoca, Mihail Arnăutu debutează ca solist al teatrului liric bucureştean, în Trubadurul de Verdi, cu Emil Marinescu şi Maria Cojocăreanu, sub bagheta lui Egizzio Massini (2 aprilie 1938).

A fost numit în anul 1963 profesor-îndrumător pentru soliştii şi corul Operei din Bucureşti, de sfaturile lui profitând,la acea vreme, câţiva dintre tinerii ce vor face ,mai apoi, cariere importante: Florin Farcaş, Marcel Roşca, Elena Marinescu, Anatol Covali, Emil Iuraşcu şi alţii. A continuat cariera pedagogică, sub formă de cursuri sau prelegeri şi la Belgrad, Teheran şi Stockholm.

Multe dintre principiile stilului său de predare se găsesc în cartea Metoda de predare a tehnicii vocale sau în volumul autobiografic Consonanţe lirice, redactat împreună cu Ligia Ardelean, la Editura Muzicală, în anul 1990.

A murit în ziua de 22 martie, anul 1995.

1914: S-a născut pictorul Alexandru Ţipoia, restauratorul  picturii  murale de la bisericile olteneşti de la Prisaca (1958), Perieţi (1959), ca şi a frescelor din chiliile Mănăstirii Cozia (1962).

Alexandru Ţipoia, pictorul ilfovean de talie internaţională Opinia Națională

Este ultimul „clasic-modern” care face legătura între generaţia reprezentată de Dumitru Ghiaţă, Henri Catargi, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Ion Ţuculescu şi cea căreia îi aparţin Paul Gherasim, Ştefan Sevastre, Ion Pacea, Constantin Piliuţă, Marin Gherasim, Horia Bernea sau Ion Sălişteanu ; (m. 1993, la Geneva).

1916:  Prima acţiune de luptă antiaeriană a armatei române, soldată cu respingerea unui atac aerian şi nimicirea unui avion inamic în zona Flămânda.

 Pe timpul executarii manevrei de la Flamânda de catre Armata a 3 a româna, în data de 19.09.1916, bateria de artilerie înzestrata cu tunuri antiaeriene propriu-zise, calibru 75 mm Deport, a respins un atac aerian si a doborât un avion inamic.

Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de cavaler.

Ziua de 19 septembrie a fost adoptata, în perioada interbelica, ca zi a artileriei antiaeriene.

1924: Inginerul român Aurel Perșu a brevetat în Germania un automobil aerodinamic.

Aurel Persu

Studiind natura și experimentand mecanica a ajuns la concluzia ca forma perfectă pentru un vehicul ar fi cea a unei picaturi de apa.

A construit astfel, din bugetul propriu automobilul visat în perioada 1922-1924. El a ajuns la coeficienți aerodinamici de 0,22, un scor invidiat și de designerii auto contemporani.

Brevetul pentru Automobilul de formă aerodinamică cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice, a fost obținut în Germania la 19 septembrie 1924, cererea de brevetare fiind adresată la 13 noiembrie 1922.

Autovehiculul era dotat cu frâne pe saboți, care acționau doar pe roțile din spate.

Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie

Mașina rula cu o viteza maxima de 80 km/h. Caroseria avea tabla de aluminiu pentru a avea o greutate mai mica si un consum mai mic (5 l/100km).

1924 Automobilul Aerodinamic Al Lui Aurel Perșu

Autovehiculul avea un ecartament redus al puntii din spate tocmai pentru a obtine forma sa deosebita. Persu a adus automobilul în Romania, parcurgand cu el un total de 120.000 km. În anul 1969, Perșu a donat automobilul în stare de funcționare Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida”.

Deși în prezent nu mai funcționează, automobilul lui Perșu poate fi admirat în continuare în muzeu.

Inventia sa a stârnit interesul marilor producători precum Ford și General Motors, dar negocierile pentru brevetul sau nu s-au finalizat.

Persu a încetat din viața pe data de 5 mai 1977, iar informațiile despre existența acestui inventator si despre realizarile sale au fost din păcate trecute în umbra de regimul din acea perioada.

Meritele sale sunt însă recunoscute la nivel internațional.

1929: S-a născut la Chişinău, cunoscuta cântăreaţă de muzică populară românească, Angela Moldovan; (d. 13 octombrie 2013, București)

Imagini pentru Angela Moldovan.

S-a stabilit impreuna cu familia la Târgu-Mureș, apoi la Timișoara și Suceava.

A absolvit liceul la Suceava, apoi Conservatorul și Facultatea de Filologie (limbă franceză) din Cluj.În 1950 apare pe scena Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.

Debutează ca interpretă populară în 1954 cu romanța La oglindă (Timotei Popovici – George Coșbuc) și cântecele populare Marioară de la munte și Nu-i bai, pe care le-a înregistrat la Radio Cluj cu Orchestra „Înfrățirea” (mai târziu Orchestra populară a Filarmonicii din Cluj) dirijată de Ilie Tetrade.

În 1954 începe să colaboreze cu Ansamblul „Ciocârlia”, iar în anul 1955 devine solistă a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București.
A lansat numeroase alte piese: Cine stă posomorâtă, Asta-i sârba mărunțică, Mi-am pus dorul pe cântar, Fata neichii , Sârba de la Deleni, Ia mai zi-i măi fluieraș, Merge satul la cules, Dorul mă cată pe-acasă.etc.
A urmat Mi-am făcut bundiță nouă, cântec pe care l-a învățat de la bunica sa din Basarabia, și care a devenit cel mai mare hit al artistei, fiind preluat și de alte colege de breaslă.

Este cunoscută publicului larg și din apariția în filmul „Veronica”, în rolul Smarandei.

A fost decorată cu Ordinul „Muncii” clasa a II-a. În același an primește titlul de Artist Emerit al R.P.R.

De asemenea a fost laureată a Festivalurilor și Concursurilor Internaționale de la Varșovia (1955) și Moscova (1957), primind „Premiul I” și medalia de aur.

I s-a mai acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică” si Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.

În anul 2012, la Galele casei de discuri Electrecord i s-a decernat o diploma care marca întreaga sa operă, încununată de 22 de discuri vinil, o casetă și un CD.

1931: A murit la Bucuresti, inginerul, arhitectul şi matematicianul Ermil A. Pangrati,  personalitate cu rol important în dezvoltarea învăţământului tehnic şi de arhitectură în România.

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 06_ermil_pangrati.jpg

A înfiinţat Şcoala de Arhitectură (1896), devenită ulterior Academia de Arhitectură din Capitală ; (n. 21 iulie 1864, Iaşi).

Si-a început studiile superioare la Universitatea din Iași, finalizându-le la Școala de drumuri și poduri din Paris.

A fost ministru în Guvernul  Titu Maiorescu,ocupând funcția de ministru al lucrărilor publice pe toată durata consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 28 martie – 14 octombrie 1912.

Cariera didactică și-o începe la Universitatea din Iași, iar în 1894 devine profesor la Universitatea din Bucuresti.

1945: S-a născut la Mediaş,  Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, biofiziciană română stabilită în Germania din 1972; şefa grupului de Psihofizică de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului şi titulara catedrei de Psihologie Fiziologică / Biopsihologie de la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt am Main.

Imagini pentru Ruxandra Sireteanu-Constantinescu, photos

A fost afiliată la Association for Research in Vision and Ophthalmology, European Brain and Behaviour Society și International Society on Infant Studies. A făcut parte din colectivele redacționale ale revistelor Vision Research și Investigative Ophthalmology & Visual Science.

În 1994 a primit premiul acordat de Societatea Bielschowsky pentru Cercetarea Strabismului și Neurooftalmologie (Bielschowsky-Gesellschaft für Schielforschung und Neuroophthalmologie).

A încetat din viață la 1 septembrie 2008, în Frankfurt am Main, în urma unui traumatism cerebral.

1957: S-a născut la Racila, Gârleni, județul Bacău, Carmen Maria Cârneci, compozitoare şi dirijoare stabilită în Germania.

Este fiica lui Radu Cârneci (poet, publicist și traducător) și sora Magdei Cârneci (poetă, critic de artă și publicistă). Este căsătorită cu violoncelistul Dan Cavassi.

Imagini pentru Carmen Maria Cârneci,

După absolvirea liceului de muzică „Dinu Lipatti” din București în 1976, Carmen M. Cârneci a studiat compoziția  și dirijatul, la Universitatea Națională de Muzică din București, unde a primit și titlul de Doctor în muzică.

Afost director artistic al edițiilor 2005-2006 ale festivalului internațional Săptămâna Muzicii Contemporane/Săptămâna Internațională a Muzcii Noi, București; actualmente este director executiv al Editurii Muzicale București, activând în paralel și ca dirijoare liber profesionistă.

În decembrie 2005, la București, a pus bazele ansamblului de muzică contemporană „devotioModerna”.

Este laureată a Academiei Române (Premiul „George Enescu”). Majoritatea lucrărilor compozitoarei sunt publicate de Ricordi Verlag din München, Furore Edition din Kassel și Editura Muzicală din București.

1961: A încetat din viaţă marea actriţă româna Lucia Sturdza-Bulandra,  directoare de teatru şi profesoară ; (n.25 august 1873.

A fost una dintre marile figuri ale scenei româneşti, de neuitat în roluri de compoziţie din dramaturgia universală şi naţională, spirit organizatoric, talent pedagogic ce a format generaţii întregi de actori: Nicolae Bălţăţeanu, George Calboreanu, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc.

Lucia Sturdza Bulandra: „Ca să domnească, actorul trebuie să abdice” -  Ziarul Metropolis | Ziarul Metropolis

 

Din 1947 până la sfârşitul vieţii a fost directoarea Teatrului Municipal din Bucureşti, astăzi Teatrul L.S.Bulandra.

1967: Ministrul Afacerilor Externe al României, Corneliu Mănescu (d. 26 iunie 2000), a fost ales preşedinte al celei de-a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a ONU.

Apostolii Epocii de Aur, episodul #26. Corneliu Mănescu, omul care a dus  cuvântul lui Ceauşescu la ONU

A fost pentru întâia dată când un reprezentant al unei ţări comuniste era ales în această înaltă funcţie.

1975: S-a născut la Târgoviște, fotbalistul și antrenorul român Laurenţiu Reghecampf.

Laurentiu Reghecampf - Football Player / Manager

Ca fotbalist, a jucat printre altele pentru Steaua București și reprezentativa României. In Germania,a jucat la FC Energie Cottbus. 

În iarna sezonului 2004-2005 a plecat la rivala din 2. Bundesliga, Alemannia Aachen, pe care i-a ajutat să promoveze în Bundesliga 1 în sezonul 2005-2006.

Pe data de 20 decembrie 2006 a înscris împotriva lui FC Bayern München două goluri și a ajuns cu echipa în sferturile de finală ale DFB-Pokal.

Până la sfârșitul sezonului 2006-2007 în Bundesliga 1 a jucat în 118 jocuri (marcând 13 goluri), iar în 2. Bundesliga a jucat 86 jocuri (marcând 17 goluri).

A  reușit in  2008 să semneze pentru   FC Kaiserslautern un contract valabil până în 2010, însă s-a retras din activitatea de fotbalist după două meciuri și un gol marcat.

După retragerea din activitatea de jucător, și-a început cariera de antrenor.

Cu Laurențiu Reghecampf pe banca antrenorilor, Steaua București a cucerit de două ori titlul de campioană a României în sezoanele 2012-2013, 2013-2014 și Supercupa României în 2013.

1977: S-a născut la Brăila,  pianista română Ioana Maria Lupaşcu, numită de presă „noua vedetă a generaţiei sale”.

Intre anii 2003-2005 publică articole săptămânale în  Monitorul de Brăila, în calitate de jurnalist corespondent din Italia.

În 2008 lansează romanul autobiografic „Prințul baghetei” la Editura Meteor Press, al cărui prim tiraj s-a epuizat în mai puțin de trei luni de la apariție.

Din 2009 colaborează cu blogul Romania în Contact și cu publicația Global Events Business . Ulterior, din 2011 publică în Q Magazine.

Compune muzică pentru documentare TV și este adesea invitată în jurii de concursuri de pian sau muzicale, de asemenea este o prezență cerută la conferințe pe diverse teme, aşa cum sunt de exemplu conferințele Bookland.

1990 : A decedat la București, renumita cântăreață română de muzică populară si romanțe Ioana Radu ( Eugenia (Jana) Braia n.17 februarie 1917, București). A fost sora nu mai puțin celebrei cântărețe Mia Braia și a doua femeie motociclist din România.

În ianuarie 1936 s-a înscris la București la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau participat 800 de candidați. Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor).

Ioana Radu a avut o pasiune pentru mașini, viteză și motociclete. A fost a doua femeie motociclist din România, cu carnet obținut în perioada interbelică. Se spune că, în timpul bombardamentelor din București, din Al Doilea Război Mondial, și-a luat motocicleta și a fugit spre Ardeal îmbrăcată în costum de motociclist.

A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).

1992: A murit la București scriitoarea Cella Serghi (nume real: Cella Marcoff); n. 22 octombrie 1907, la Constanța).

Imagini pentru cella serghi

Cella Serghi a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.

A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu.

În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.

1996: Marele actor român Ştefan Mihăilescu-Brăila a încetat din viaţă la vîrsta de 71 de ani.

Bustul lui Ştefan Mihăilescu Brăila, dezvelit la 90 de ani de la naşterea  sa | Informaţia Zilei

Născut în 3 februarie 1925 la Brăila, el a jucat pe scena Teatrului Giuleşti (astăzi Odeon), la televiziune şi în numeroase filme.

A cîştigat Premiul ACIN în 1984 pentru rolul din „Secretul lui Bachus”.

2000: Au început, la Târgu Jiu, lucrarile de restaurare la “Coloana Infinitului”, opera  marelui sculptor român Constantin Brâncusi.

Imagini pentru “Coloana Infinitului”,

2001: Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a țării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

2003: Compania Naţională de Radiocomunicaţii Navale Radionav SA a inaugurat sistemul Navtex pentru România, având drept scop transmiterea şi imprimarea automată a avizelor de navigaţie, buletinelor meteo şi a informaţiilor către navele maritime.

2005: A murit Emil Manu, critic literar şi poet; (n. 1922).

2010: A încetat din viaţă popularul actor de revista român Horia Şerbănescu.

Horia Şerbănescu - poza 4

Horia Şerbănescu s-a născut pe 16 martie 1924, la  Bucureşti.

2011: A murit la Bucureşti, compozitorul, pianistul, contrabasistul aranjorul  și conducătorul  de formație, român de etnie romă, Johnny Raducanu; (n. 1 decembrie 1931, Brăila).

Johnny Raducanu - Biografie

Pe numele său real Răducanu Crețu, s-a născut într-o familie de romi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petre Crețu Solcanu.

S-a remarcat ca un talentat interpret de jazz  la contrabas, încă de la 19 ani.

A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (clasa contrabas, 1953-1956).

A fost un îndrumător activ al tinerei generații si un muzician  de exceptie, fiind considerat un veteran al muzicii românești de jazz.

2018: A decedat la venerabila vârstă de 92 de ani, Geta Brătescu, artistă vizuală și scriitoare cu carieră îndelungată, care a dezvoltat o operă complexă ce a inclus desenul, colajele, grafică, gravură, ilustraţie de carte, tapiserie,  fotografie, filmul experimental, video şi performance; (n. 1926).

Captură foto Youtube/GALERIA NOUA
Self-portrait with Bird - Geta Bratescu

Foto: Geta Brătescu, Autoportret cu pasăre.

A fost supranumită „marea doamnă a artei conceptuale din România” şi a avut o remarcabilă contribuţie la dezvoltarea artei româneşti contemporane, la îmbogăţirea patrimoniului cultural românesc şi universal.  

Astăzi în România este sărbătorită „Ziua Artileriei şi Rachetelor Antiaeriene”, zi care marchează prima victorie antiaeriană română care a avut loc la 19 septembrie 1916.

In timpul executării manevrei de la Flămânda, de către Armata 3, de către bateria de artilerie înzestrată cu tunuri antiaeriene calibru 75 mm Deport (nu tunuri terestre adaptate) a fost  doborât primul avion inamic.

Comandantul bateriei, locotenentul Constantin Constantin, a fost decorat cu ordinul “Coroana României” în gradul de cavaler.

NOTĂ: Până în 2006 această sărbătoare a fost marcată la 15 august, dată la care, în 1916 a fost înfiinţată prima subunitate de artilerie antiaeriană, la Bucureşti.

 

2019: Parlamentul European a adoptat o rezoluție prin care era condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov încheiat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, semnat la 23 august 1939, subliniind astfel „importanța memoriei istorice europene pentru viitorul Europei”.

23 august 1939: Viaceslav Molotov, ministrul rus de externe, semnează Pactul negociat de Rusia sovietică și Germania nazistă, la Kremlin. În spatele lui stau omologul german, Joachim von Ribbentrop (stânga), și liderul sovietic Iosif Stalin (centru).

Foto: 23 august 1939 – Viaceslav Molotov, ministrul rus de externe semnează la Kremlin, Pactul negociat de Rusia sovietică și Germania nazistă.

În spatele lui stau omologul german, Joachim von Ribbentrop (stânga), și liderul sovietic Iosif Stalin (centru). Foto: Guliver/Keystone/GettyImages.

Prin rezoluția adoptată, eurodeputații au făcut apel, la 80 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, la o „cultură comună a memoriei”, ca formă de încurajare a rezilienței europenilor în fața amenințărilor moderne la adresa democrației, și au afirmat că pactul a deschis calea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Vladimir Putin, conducătorul ”noii Rusii” a declarat că rezoluția UE împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov că este o ”minciună nerușinată”.

CITIŢI ŞI :


 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/09/19/o-istorie-a-zilei-de-19-septembrie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  8.  Istoria md.;
  9. istoriculzilei.blogspot.ro;
  10. CreștinOrtodox.ro;
  11. Cinemagia.ro.

19/09/2021 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: