CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ZIUA DE 14 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 14 iulie în istoria noastră

1456: In lupta navală de la Salankemen (pe Dunăre), flota lui Iancu de Hunedoara a înfrânt flota turcă, distrugând mai multe vase de razboi otomane, provocând dispersarea acestora şi  reuşind să trimită în data de 15 iulie ajutoare în trupe, arme şi alimente celor asediaţi de otomani la Belgrad.

1456 Lupta Navală De La Salankemen

Vasele otomane au fost atacate din două direcții – de flota care venea dinspre Slankamen (oraș unguresc pe Dunăre) – 200 de nave – și de cele 40 de nave ancorate în dreptul fortăreței.

Iancu de Hunedoara a fost ban al Severinului între 1438-1441, voievod al Transilvaniei între 1441-1446, guvernator și regent al Ungariei între 1446-1453 și căpitan general al regatului între 1453-1456, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin.

Cetatea Belgradului reprezenta un obiectiv strategic deosebit de râvnit de către otomani, un obiectiv care după cucerire a putut constitui o bază excelentă pentru organizarea cuceririi Regatului Ungariei, desăvârșită într-o mare măsură prin victoria ulterioară de la Mohács.

1484: După un asediu de opt zile (6–14 iulie), sultanul otoman Baiazid al II-lea a încheiat asediul cetății Chilia de la Dunăre, apărată de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim.

1484 Cetatea Chilia

Garnizoana cetății, formată din 400 de oșteni a fost copleșită. Porțile au fost deschise, din ordinul pârcălabilor sau de un trădător, locuitorii s-au predat, lăsând cetatea la dispoziția sultanului. Importanța acesteia pentru Imperiul Otoman este subliniată într-un act al sultanului, care o considera „cheia și poarta pentru toată Țara Moldovei și Ungaria și cele de la Dunăre”. Peste câteva zile acesta a cucerit și Cetatea Albă, după care a dispus întoarcerea în imperiu. Pierderea celor două cetăți a scos Țările Române din circuitul comercial european și a lăsat Moldova fără ieșire la Marea Neagră.

După cucerirea de către invadatorii turci,etatea Chilia a devenit raia turcească.Bătălia a fost descrsă într-un act al sultanului, prin care își anunța victoria: „ Mașinile de bătaie și de asalt, instrumentele de luptă și de măcel fură adunate și așezate și, în timp ce vârfurile săgeților și focurile distrugerii și ale răzbunării zburau fără încetare și [cădeau] asupra ghiaurilor desfrânați ca picăturile unei ploi iuți, ], nemairămânând nici o putință de a mai rezista, în sfârșit cetatea fu cucerită.

1532 : Prima atestare documentară a localitatății muntene Fieni. Astăzi este un oraș în județul Dâmbovița, format din localitatea componentă Fieni (reședința), și din satele Berevoești și Costești.

Primul hrisov, care poate fi considerat actul de naștere al Fienilor, este datat la 14 iulie 1532. Fieniul este o veche așezare de moșneni plăieși din județul Dâmbovița, cu un caracter rural; s-a dezvoltat lent, extinzându-se prin defrișări. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Fieni și Berevoiești erau sate componente ale comunei Moțăieni, în vreme ce satul Costești făcea parte din comuna Runcu, ambele din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița.

În 1925, situația se păstra, dar în aceeași perioadă, conform primăriei locale, satele Fieni și Berevoești s-au separat și au format o comună de sine stătătoare, denumită Fieni, comună ce a preluat în 1950 și satul Costești.

În 1950, comuna Fieni a fost transferată raionului Pucioasa din regiunea Prahova și apoi (după 1952), raionului Târgoviște din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Fieni a revenit la județul Dâmbovița și a fost declarată oraș, având componența actuală.

Datorită bogăției de materii prime a teritoriului (calcar, marne și gips), industria a apărut relativ repede și a dat un impuls dezvoltării sale, fiind declarat oraș în 1968

 1582: A apărut “Palia de la Orăştie” –  prima traducere românească a vechilor cărţi biblice “Geneza” şi “Exodul”.

Imagini pentru “Palia de la Orăştie”photos

Este un document lingvistic, tipărit  la Orăştie de meşterul tipograf Şerban, fiul diaconului Coresi, şi diaconul Marian, preţios mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor.

Traducerea, chiar si parţială a Bibliei, demonstra posibilităţile de expresie ale limbii române la acea data şi capacitatea ei de a fi o limbă de cultură.Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581–14 iulie 1582, pe hârtie de fabricație sibiană. Este un prețios document lingvistic mai ales datorită încercărilor de unificare a limbii prin evitarea regionalismelor. Pentru prima dată în istorie, acest document a folosit etnonimul de români, nu de rumâni. Traducerea, chiar parțială, a Bibliei demonstra posibilitățile de expresie ale limbii române și capacitatea ei de a fi limbă de cultură.

1683: Armatele otomane ajung în faţa Vienei. De partea otomanilor erau şi oştirile conduse de domnitorii Valahiei si Moldovei.

Intre 14 iulie şi 12 septembrie, Şerban Cantacuzino,domnitorul Munteniei si  voievodul moldovean Gheorghe Duca, au participat, alături de turci, la asediul Vienei.

Domnitorii ţărilor  române au întreţinut  însă  legături secrete cu asediaţii, cărora le furnizau informaţii despre armata otomană.

 

undefined

 In imagine: Asediul Vienei, pictor anonim

La acea vreme, în Moldova domnea Gheorghe Duca (1678 – 1683), iar în Țara Românească, Șerban Cantacuzino (1679 – 1688).

Ca vasali ai Imperiului Otoman, ei au trebuit să participe la campanie cu circa 4 până la 7 mii de oșteni fiecare.

Ținta finală a atacului au aflat-o abia când au ajuns la Székesfehérvár(Stuhlweißenburg), în Ungaria. 

Ambii domni  romani intretineau legaturi secrete cu asediatii, furnizandu-le informatii pretioase despre armata otomana.

Asediul Vienei a durat pana la 12 septembrie cand  trupele de eliberare  ale Ligii Crestine  aflate ub conducerea regelui polonez Jan Sobieski au înfrânt oastea otomană  iar  turcii se retrag în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Gyor in Ungaria.

În urma  înfrângerii suferite cu toate că a dispus de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus, comandantul turc, marele vizir Kara Mustafa, este strangulat din porunca sultanului, cu o funie de matase.

Sultanul va primi capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint.

Foto: Placă omagială a Academiei Române în memoria oștenilor români care au luptat pentru salvarea Vienei.

Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolica  a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei.

1765 : A început strămutarea populației române din Banat pentru colonizarea șvabilor germani. În urma ordinului imperial de la Viena, au fost alungate „340 de familii românești, cu vreo 2000 de suflete, în 500–600 de care cu boi, din comunele curat românești de odinioară Săcălaz și Serdin” și au pornit în bejenie către necunoscut, oferind o priveliște aidoma unui adevarat exod biblic. Coloniștii germani au schimbat numele comunelor Sacalaz și Serdin în Sackelhausen, respectiv Schondorf (adica Sat Frumos).

După cca. patru decenii de la încheierea păcii de la Passarowitz, a început colonizarea Banatului românesc cu „elemente germano-catolice” (șvabi.

Prin Patenta de colonizare a împărătesei Maria Tereza din 25 februarie 1763 și mai apoi prin ordinul înaintat Oficiului de Colonizare bănațean în 1765, se dispunea strămutarea populației românești și implicit deposedarea acesteia de orice drept asupra terenurilor pe care îl deținea, făcându-se astfel loc pentru venirea și împământenirea șvabilor bănățeni.

Potrivit Ordinului Curții de la Viena din 14 iulie 1765, semnat de Maria Tereza, „toate satele românești aflate în calea coloniștilor germani, trebuiau mutate în alte părți”.

1813: În Bucureşti, pe podul Mogoşoaiei, se deschide prima “spiţerie” (farmacie).

1849: În urma tratativelor dintre reprezentanții guvernului Ungariei, prim ministrul ungur Szemere Bertalan și guvernatorul Ungariei, Kossuth Lajos și reprezentanții emigrației române, Nicolae Bălcescu și Cezar Bolliac au semnat  la Szeged, Pactul de pacificare Bălcescu–Kossuth.

1849 Kossuth Lajos
1849 Nicolae Balcescu

Documentul a fost redactat în limba franceză (Projet de Pacification) și apoi tradus pentru părți în română și maghiară.

Guvernul maghiar se obliga să asigure românilor:

dreptul de a folosi limba română în administrație, justiție și învățământ;

Foto: Kossuth Foto: Bălcescu

-independența Bisericii Ortodoxe; prezența românilor în administrația de stat;

să abolească corvezile și prestațiile feudale; să redea țăranilor pământurile luate prin forță. Românii – prin cei doi reprezentanți – se angajau să depună armele în două săptămâni (beneficiind de o amnistie generală) dar și să contribuie la „apărarea independenței Ungariei față de Curtea imperială”.

Proiectul era însoțit în același timp de un „tratat” care stipula formarea legiunii române.

1883: S-a născut compozitorul şi profesorul Alexandru Zirra; (m. 1946).

1890: S-a născut la Buhuși, Bacău, geograful și globe-trotterul,  Dumitru Dan ( d. 4 decembrie 1978, Buzău).

1889-1979 Dumitru Dan

S-a remarcat prin faptul că a cucerit titlul mondial pentru înconjurul lumii pe jos. 

În 1910, Dumitru Dan a participat împreună cu Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu și Alexandru Pascu – toți fiind studenți la Universitatea Sorbona – la concursul organizat de Touring Club de France, care prevedea efectuarea înconjurului lumii pe jos și prin mijloace materiale proprii.

Premiul oferit a fost de 100.000 de franci francezi. Călătoria l-a purtat pe 5 continente, peste 3 oceane, prin 74 de țări, 30 de colonii și prin peste 1.500 de orașe. A rupt 497 perechi de opinci și 28 de costume naționale.

A fost singurul român care a terminat competiția. Din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, Dumitru Dan a completat traseul abia în anul 1923 și a primit cei 100.000 de franci, care erau cu mult devalorizați reprezentând doar 8% din valoarea sumei de la începutul concursului. Performanța sa a rămas neegalată, fiind înscris în Cartea Recordurilor în anul 1985.

  1892: A murit la Paris,actorul Grigore Manolescu; (n. 1857, București).

Carti din alte biblioteci (68): Virgil Bradateanu - Grigore Manolescu  (ESPLA, 1959) – altmarius

A fost unul din starurile teatrului românesc de la sfârșitul secolului XIX.

 1897: S-a născut Marietta Sadova, actriţă şi regizoare (prima femeie-regizor de teatru din România) ; (m. 1981).

Marietta Sadova, de la legionarism la proletcultism

A fost arestată în 1959 și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de propagandă anticomunistă. A făcut parte din lotul Noica–Pillat, fiind condamnată în 1960 de un tribunal comunist la opt ani de temniţă grea, pentru „uneltire contra ordinei sociale”, la închisoare.

După executarea pedepsei, Marietta Sadova, afost graţiată în 1963 și și-a reluat activitatea de teatru. A devenit profesor universitar la București la IATC. A avut roluri notabile în piesele de teatru Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen.

A pus în scenă Pescărușul de Anton Cehov la Teatrul Bulandra în 1969, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Dintre rarele proiecte din cinematografie ne-a lăsat filmele Maiorul MuraMitrea CocorRăsare soareleNufărul roșu.

1900: S-a născut pictorul Mircea Teodorescu.

Spirit complex, îl interesau în egală măsură celelalte arte, în special muzica, dar şi ştiinţele exacte; (m. 1971).

1902: S-a născut Mircea Socolescu, geolog şi geofizician; s-a impus prin introducerea metodelor magnetice şi electromagnetice în prospectarea acumulărilor de substanţe utile; membru de onoare al Academiei Române din 1993; (m. 1993).

 1916: Tristan Tzara şi Marcel Iancu au pus bazele curentului dadaist.

1924: S-a născut regizorul de film Lucian Bratu; (m. 1998).

1932: S-a născut compozitorul şi muzicologul Theodor Drăgulescu; (m. 2002).

  1932: S-a născut sculptorul Gheorghe Iliescu-Călineşti, un  reprezentant al sculpturii avangardiste romanesti; (m. 2002).

1932: A murit marele sculptor roman Dimitrie Paciurea; (n.2  noiembrie  1873).

 

Dimitrie Paciurea

A studiat la Bucuresti si Paris, debutand in 1894, la Expozitia artistilor in viata din Bucuresti.

A participat de asemenea la expoziții de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) și la Bienala de la Veneția (1924), conceptia sa simbolica și reprezentaționala fiind diferita de  stilul simplificat până la esența pură al contemporanului și conaționalului său Constantin Brâncuși. 

Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Școala Națională de Arte Frumoase din București.

1935: Liga  Apararii National-Crestine  condusa de A. C. Cuza, a fuzionat cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga, formand  organizatia politica de dreapta – Partidul National Crestin.

1939: A murit chimistul Neculai Costăchescu, considerat întemeietorul şcolii române de chimia combinaţiilor complexe; ca fruntaş al Partidului Naţional Ţărănesc, a deţinut portofoliul Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor în perioada 1928-1931; membru de onoare al Academiei Române din 1936; (n. 1876).

 1945: S-a născut Miruna Boruzescu, creatoare de costume de teatru şi film; soţia actorului şi scenografului Radu Boruzescu; stabiliţi în Franţa din 1975; (m. 2014).

 1947: S-a născut soprana Monica Teodorescu.

1947: Un grup de zece conducători ai Partidului National Ţărănesc din România în frunte cu Ion Mihalache, vicepreşedinte, Nicolae Penescu, secretar general, şi Nicolae Carandino, director la ziarul “Dreptatea”, a fost arestat pe aeroportul din Tămădău, la 46 de km de Bucureşti, sub acuzaţia de “tentativa de fugă într-o ţară străină”.

tamadau

Foto: Reconstituire în fața avionului: Nicolae Carandino, Lili Carandino, Ilie Lazăr, Gheorghe Popescu, Constantin Gafencu, Dumitru Borcea,Ion Mihalache , Eugen Borcea, Fulvia Penescu, Nicolae Penescu (fotografie realizată de Corpul Detectivilor români).

Grupul de fruntaşi ţărănişti urmau să informeze opinia publică internaţională şi oficialităţile din statele occidentale despre situaţia din România.

Au urmat un comunicat de presa, comentarii si declaratii pline de invective adresate celor retinuti ale presei comuniste, si foarte curand hotararea guvernului, aprobata automat de Camera Deputatilor, de a scoate in afara legii Partidul National Taranesc.

Aproape toti fruntaşii partidului au fost arestati in Capitala, in timp ce in alte centre urmarirea liderilor locali incepuse mai demult.

A urmat, intre 29 octombrie si 11 noiembrie “procesul” lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache si al altor coinculpati acuzati de activitate “tradatoare si conspirativa”, sprijinita de “cercurile imperialiste din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie”, si menita sa pregateasca “rasturnarea prin violenta a Guvernului democratic instaurat legal”.

     Actul de acuzare mai sustinea ca Partidul National taranesc “poarta raspunderea directa pentru instaurarea dictaturii fasciste a lui Ion Antonescu, si pentru intrarea in razboiul criminal hitlerist”.

De asemenea, pentru “asasinatele din Piata Palatului, de la 24 februarie 1945″ si din 8 noiembrie 1945, pentru constituirea unor organizatii clandestine subversive in vederea “rasturnarii puterii de stat legale”.

“Operatiunea Tamadau” a reprezentat in Romania, intrarea in faza finala pentru instaurarea oficiala a “democratiei populare”, dupa tipare sovietice.

Condamnarea liderilor taranisti  Iuliu Maniu si Ion Mihalache la temnita grea pe viata a dus la moartea lor in inchisoare.

1958: S-a nascut Dan Mircea Geoana, politician, fost ambasador si ministru de externe, fost presedinte al PSD, președinte al Senatului și candidat la președinția României.

 

1965: A murit la Londra, Matila Ghyka (Costiescu), ofiţer de marină, poet, romancier, matematician, istoric şi diplomat; (n. 13 septembrie 1881, la Iași).

Matila Ghyka a fost unul dintre marii intelectuali români.

Tatăl său, Matila Costiescu a luptat în Războiul de Independenţă în calitate de ofiţer, iar Maria Ghyca, mama sa, a fost nepoata ultimului domnitor al Moldovei înainte de Mica Unire (1859), Grigore al V-lea Ghica. Cei doi au divorţat la scurt timp după naşterea fiului lor care primeşte prenumele tatălui şi numele de familie al mamei.

În 1891, a plecat pleacă împreună cu mama sa, la Paris, pentru a urma cursurile şcolii liceale „Sainte Anne”, din Saint Ouen, iar mai apoi, în 1895, pe cele ale Colegiului Maritim din Jersey, care îi facilitează primul contact cu matematica. Studiile tânărului continuă cu admiterea, în1897, la Şcoala Navală Franceză din Brest, pentru ca mai apoi să se înscrie în marina franceză.

Matila

În timpul studiilor sale la Paris, Matila este adoptat şi primeşte titlul de prinţ de la fratele vitreg al mamei sale, Grigore Ghyka, care îşi pierduse unicul copil în 1896.

În 1904 prințul Ghyka urmează la Paris cursurile Şcolii superioare de electricitate.

Întors în ţară, ministrul de război îl numeşte profesor de electricitate la şcoala de ofiţeri de marină din Constanţa. Un an mai târziu, Ghyka va fi numit şef al serviciului tehnic al marinei.

Numele lui Matila Ghyka căpătase deja contururi pentru oamenii de stat ai teritoriului românesc care îl considerau un om de nădejde. Astfel, el ajunge să facă o călătorie în Persia, în calitate de ataşat militar, când regele Carol I decide să îi acorde şahului Persiei Mozaffar al-Din Shah Qajar, ordinul Steaua României.

În 1917,Matila Ghyka este desemnat ataşat naval la Londra.

Pe 27 septembrie 1918, Matila Ghyka se căsătoreşte cu Eileen O’ Conor, fiică de ambasador, cu care va avea doi copii. A demisionat din serviciul diplomatic după numirea generalului Ion Antonescu ca prim-ministru. După război a fost profesor de estetică la două universități din Statele Unite ale Americii.

Este cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale privitoare la secțiunea de aur și proporțiile ideale în artă și în natură.

În 1950, în vârstă de aproape 70 de ani, s-a retras în Europa, trăind pentru mai mulți ani la Chapelizod, o mică localitate la vest de Dublin, Irlanda.

După o viață în timpul căreia avusese prilejul să se bucure de toate onorurile, ultimii 15 ani ai vieții au fost triști. Lipsit de resurse materiale, Matila Ghyka a fost nevoit să-și câștige existența trăind din expediente.

A făcut diferite traduceri (vezi lista lucrărilor publicate), a scris sub pseudonim romane polițiste (informație nedocumentată, ca și aceea că a colaborat cu Walt Disney, datorate lui Mircea Eliade) și chiar a fost nevoit să facă munci manuale (singurele referințe în această problemă sunt ale lui Mircea Eliade, nu știm cât de sustenabile).

În necrologul pe care l-a publicat în 1965, Mircea Eliade menționează că, la vârsta de 75 de ani, lui Matila Ghyka îi fusese dat să cunoască viața unui student sărac, trăind din expediente, adică acceptând orice fel de muncă – intelectuală sau manuală – ca să-și poată ține zilele.

„Nu știu cine poartă răspunderea acestei nevrednicii strigătoare la cer: autorul neuitatului Le Nombre d’Or să fie silit, la bătrânețe, să facă pachete la Bon Marché (pachete cu hârtie colorată, căci era săptămâna Crăciunului…!). Sunt sigur însă că el, Matila Ghyka, nu s-a plâns niciodată. Nimănui!” — Mircea Eliade, Împotriva deznădejdii

1967:  Se stinge din viaţă la București,poetul, prozatorul și gazetarul român Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion N. Theodorescu), poet, prozator și gazetar român; (n. 23 mai 1880, București).

Particularități ale unui text poetic aparținând lui Tudor Arghezi

Pseudonimul Arghezi este explicat de scriitor ca fiind în legătură cu Argesis, vechiul nume al rîului Argeş. Tudor Arghezi, cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, este unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice românești.

Poetul este călugăr la Mănăstirea Cernica, unde, în liniştea chiliei va învăţa, pe îndelete, taina mînuirii cuvintelor.

Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vîrstă marcantă a literaturii române.

A scris poezie (volumele “Cuvinte potrivite”, “Flori de mucigai”, “Poarta neagră”, “Versuri de seară”, “Hore”), teatru, proză ( “Icoane de lemn”, notabile fiind romanele ”Cimitirul Buna Vestire”, ”Ochii Maicii Domnului”, “Lina”), pamflete (la “Facla”, “Viaţa Românească”, “Teatru”, “Rampa”), precum și literatură pentru copii (“Cartea cu jucării”, “Cîntec de adormit Mitzura”, “Buruieni”, “Mărţişoare”, “Prisaca”, “Zdreanţă”, etc.). Sub direcţia sa apare ziarul “Bilete de papagal” (1928), unde publică pamflete usturătoare pentru care este cercetat de poliţie (1943). 

Fiind în detenție, odată cu instaurarea regimului comunist iese din lagăr (1944). Este reabilitat, distins cu titluri şi premii, ales membru al Academiei Române şi sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani.

În 1965, Universitatea din Viena îi decernează premiul “Gottfried von Herder”, iar Academia Sîrbă de Ştiinţe îl alege membru al secţiei de literatură. Publică: “1907 – peisaje”, “Cîntare omului”, “Stihuri pestriţe”, “Poeme noi”, “Cu bastonul prin Bucureşti”.

S-a remarcat în literatură prin relatarea universului mărunt, în care lumea viețuitoarelor fără grai a căpătat un contur unitar ca la nimeni altul.

Toate aceste viețuitoare se află într-un fel de dependență afectivă față de om (“Cîntec de adormit Mitura”, volumul “Copilărești”).

Poetul este înmormantat, alături de soţia sa Paraschiva, în grădina casei din strada Mărţişor, astăzi muzeu.

1974: A murit botanistul şi profesorul universitar Emil Pop. La îndemnul său au fost întemeiate numeroase rezervaţii naturale menite să conserve vestigii de o inegalabilă importanţă pentru istoria vegetaţiei din România; membru titular al Academiei Române din 1955; (n. 1897).

 1987: A murit Mihail Fărcăşanu, jurist, scriitor (a publicat sub pseudonimul Mihail Villara) şi politician (a fost preşedinte al organizaţiei Tineretului Naţional Liberal între anii 1940 şi 1946).

Viitorul libertăţii. Publicistică din ţară şi din exil (1944-1963) - Mihail  Fărcăşanu - Cartepedia.ro

Urmărit de autorităţi pentru acţiunile sale anti-comuniste, a reuşit să fugă din ţară în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie; s-a stabilit în Statele Unite. 

A fost primul director al Secţiei române a postului de radio „Europa Liberă” (la 14 iulie 1950 românii au putut asculta prima emisiune care le era destinată a acestui post); (n. 1907)

1999: A murit Maria Banuş, o poetă, eseistă, prozatoare şi traducătoare română de origine evreiască. (a tradus foarte mult din poezia „angajată”, dar şi din Shakespeare, Puşkin, Goethe, Strindberg, Selma Lagerlof ş.a.

Legământ/ de Maria Banuş

A publicat, singură sau în colaborare, antologii din poezia romantică germană, din cea austriacă, din poezia de dragoste a lumii (1974, 1987); (n. 1914).

1999: A murit Cornel Regman, critic şi istoric literar; (n. 1919).

2002: A decedat Henri Wald, filosof şi eseist; studii şi lucrări de logică, teoria cunoaşterii şi semantică; (n. 1920).

2004: În România a fost denominată moneda națională

2004 Bancnota De 1 Milion Lei
2004 Bancnota De 100 Ron

Legea nr. 348/14 iulie 2004 privind denominarea monedei naționale a fost adoptată de Parlamentul României în 14 iulie, fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 664/23 iulie 2004, urmând a intra în vigoare la 1 iulie 2005.Conform acestuia, moneda națională urma să fie denominată prin tăierea a patru zerouri.

)

Violonist, profesor, critic muzical

 2008: A murit criticul muzical Dan Scurtulescu; (n. 1939, București).

A murit criticul muzical Dan Scurtulescu

 Si-a inceput cariera muzicala ca violonist, dupa absolvirea Conservatorului din Bucuresti, promoția 1965 și a activat in Orchestra de Camera a Radioteleviziunii, fiind instrumentist si mai târziu concert-maestru.

A desfasurat si o activitate solistica, sustinand si concerte camerale.

Dan Scurtulescu publicat numeroase cronici, in reviste de specialitate, pe site-uri, la emisiuni de radio si de televiziune, precum si in mai multe volume.

In ultimii doi ani, Scurtulescu a fost cronicarul principal al revistei „Actualitatea muzicala”, unde a comentat concertele simfonice si recitalurile din Bucuresti.

2010: Se sinucide la locuinţa ei din Otopeni, jud Ilfov, populara solistă de muzică uşoară şi compozitoarea Mădălina Manole (Magdalena – Anca Manole).

 S-a nascut in data de 14 iulie 1967 la Valenii de Munte, jud.Prahova.

 Între anii 1982 şi 1985 cântăreaţa urmează cursurile Şcolii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut ca mentori pe Mihaela Runceanu şi Ionel Tudor.

Participă în 1988  la   Festivalul de muzica usoara de la Mamaia cu piesa „Un om sentimental”, compusă de Diaconescu  obţinand  o menţiune.

Intre albumele sale de succes se numara : „Fată dragă” pentru care a obţinut discul de aur, „Ei, şi ce?”, „Trăiesc pentru tine”, „Cântă cu mine”, „Dulce de tot”.

 

14 iulie este în România:

„Ziua Transmisioniştilor Militari”; la 14 iulie 1873 principele Carol a semnat un decret prin care s-a aprobat înfiinţarea unei secţii de telegrafie în cadrul Batalionului de geniu al Armatei române, marcându-se, astfel, apariţia transmisiunilor militare.


CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

Sfantul Nicodim Aghioritul

Sfantul Nicodim Aghioritul

Sfântul Nicodim Aghioritul s-a nascut in anul 1749 in orasul Naxos, situat in sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Pana la intrarea in monahism, s-a numit Nicolae Kallivurtzis. La varsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde invatatura dascalului Ierotei. Aici a invatat latina si franceza, devenind un bun cunoscator al Sfintilor Parinti, al aghiografiei si sfintelor canoane.

In anul 1770, dupa terminarea studiilor, Nicolae se intoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos il angajeaza secretar. La 26 de ani, dupa cateva vizite in Sfantul Munte, intra in monahism, la Manastirea Dionisiu.

Dupa doi ani de ascultare, este tuns rasofor si primeste numele de Nicodim.

Episcopul Macarie al Corintului ii va cere sa corecteaze si sa pregateasca pentru tipar “Filocalia”. Este tiparita in anul 1782, in Venetia. Numarul de autori patristici cuprinsi in colectie este de 36 si acopera o perioada de unsprezece secole: IV-XV. Tot la cerearea acestuia revizuieste si Everghetinosul si Despre Impartasania necontenita.

Datorita dorintei de a se darui total rugaciunii in liniste, Sfantul Nicodim Aghioritul paraseste Manastirea Dionisiu si se retarge intr-o chilie aproape de Haries. Doreste sa intre in obstea Cuviosului Paisie Velicikovski, insa, nu reuseste sa ajunga in Moldova din cauza unei furtuni. Intelege din acesta intamplare ca Dumnezeu avea alt plan cu el  si merge sa vietuiasca intr-o chilie din Capsala, din zona pustniceasca intre Karies si Manastirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise.

Apoi se retrage intr-o insula aproape pustie langa Eubeea, in anul 1782.

Aici, la cererea varului sau, Episcopul Ierotei din Euripos, Sfantul Nicodim a scris “Manualul sfaturilor bune”, sau “Paza celor cinci simtiri”. El invata cum se poate dezrobi mintea (nous) de inlantuirea placerilor simturilor, pentru a-i permite inaltarea prin rugaciunea inimii la cugetarile duhovnicesti ale contemplatiei.

Revine in Sfantul Munte si i se incredinteaza traducerea si editarea operelor complete ale Sfantului Simeon Noul Teolog. A redactat si un “Indreptar de spovedanie” care este folosit regulat in Biserica Greaca de azi.

El a publicat, de asemenea, doua opere adaptate dupa vestitele carti duhovnicesti din Apus, adica “Razboiul nevazut” de Lorenzo Scuppoli (1589) si “Deprinderi duhovnicesti”, care au cunoscut pana in zilele noastre un mare ecou. Precizam ca daca Sfantul Nicodim Aghioritul  a folosit literatura spirituala apuseana, aceasta nu a afectat invatatura lui ortodoxa.

Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfantului Nicodim sa traduca o antologie a Sfintelor Canoane. Dupa doi ani de munca a terminat aceasta opera, pe care a numit-o “Pidalion”. Aceasta lucrare a fost editata prima data la Leipzig, in anul 1800, insotita de binecuvantarea Sfântului Sinod si a patriarhului ecumenic. In limba romana a aparut tradus in anul 1844 la Manastirea Neamt.

Amintim ca Sfantul Nicodim a corectat si pregatit pentru tipar scrierile complete ale Sfantului Grigorie Palama, insa lucrarea a fost distrusa la Viena, in timpul razboiului.

A trecut la cele vesnice pe 14 iulie, 1809. Tomosul de canonizare al Sfantului Nicodim Aghioritul a fost emis de patriarhul ecumenic Atenagora I impreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/07/14/o-istorie-a-zilei-de-14-iulie-video-2/

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

Publicitate

14/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 11 IULIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR


Ziua de 11 iulie în istoria noastră

1428: Prima atestare a mănăstirii Horaiţa (judeţul Neamţ), emisă de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei (1400-1432), care includea biserica din Horaiţa in randul celor 52 de biserici pe care le supunea jurisdictional  Mănăstirii Bistriţa. 

Voievodul moldovean consemna în documentul din iulie 1428 o danie Mănăstirii Bistrita, care îi va sluji de necropola:

„Pentru sufletul sfânt al raposaților parinților noștri și pentru sănătatea Domniei mele și a tuturor copiilor Domniei mele”.

Denumirea manastirii – „Horaiţa” – provine de la numele marilor proprietari de pamant in stapanirea cărora intrau comuna Crăcăoani si imprejurilmile, și anume Gorăeţi.

 


1636: Prima mențiune documentară a Mănăstirii Arnota
din Muntenia.

Istoria și legenda Mănăstirii Arnota – cum a scăpat Matei Basarab de  asasinii turci | Turism Istoric

Mănăstirea este menționată pentru prima dată cu ocazia cumpărării unei obcine la Bogdănești Vâlcea, primind apoi la 23 aprilie 1638 – „cinstit și bine închipuit hrisov de danie” de la Matei Basarab, ctitorul său.

Legenda spune că Matei Basarab, după o luptă grea cu turcii, în care a fost învins, fiind urmărit de aceștia, s-a retras în Munții Arnotei, din Vâlcea, ascunzându-se în rogozul unui lac cu răchită și stufăriș, pe versantul de sud. În preajma lacului existau ruine ale unor biserici, iar Matei Basarab a hotărât că dacă va scăpa, va ctitori aici o mănăstire, unde ulterior să fie înmormîntat.

Așa a început Matei Vodă zidirea Bisericii de la Arnota, la începutul domniei sale, închinându-o Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii săi, aducând apoi, din Alba Iulia, trupul tatălui său, vornicul Danciu din Brâcoveni, pentru a fi înmormantat în biserica mănăstirii, ridicată pe locul unei biserici vechi de lemn, construită de Vornicul Danciu, tatăl lui Matei, în satul Bistrița (comuna Costești) din județul Vâlcea.

A fost ctitorită de Matei Basarab și soția sa Elina, fiind ridicată din temelii între anii 1633–1636, când Mănăstirea Arnota apare și în documente, fiind atestată documentar pentru prima oara la 11 iulie 1636, cu ocazia cumpărării unei obcine la Bogdănești Vâlcea, primind apoi la 23 aprilie 1638 – „cinstit și bine închipuit hrisov de danie” de la Matei Basarab, ctitorul său.

Aici sunt valoroase picturi murale și icoane realizate de Stroe din Tîrgoviște. Pronaosul bisericii găzduiește mormântul lui Matei Basarab și cel al lui Danciu vel-vornic, tatăl lui Matei Basarab.

1711 (11/22 iulie):  Ia sfarsit Bătălia de la Stănileşti (începută în data de 7/18 iulie), o confruntare otomano-rusă cu urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească, în care Rusia a fost infranta.

Aceasta a  fost ultima angajare antiotomană din istoria Moldovei, domnul Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) participând cu armata sa de partea ruşilor. 

Tabăra ruso- moldoveana a fost  înconjurată de oştile otomane comandate de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa. Ruşii se aflau într-o situaţie disperată, neavând provizii suficiente şi nici posibilităţi de aprovizionare.

Catana batrana - Eveniment: 18 iulie 1711: 👉 Bătălia de la... | Facebook

Lupta începe pe 7/18 iulie 1711, când turcii supun tabăra ruşilor unui bombardament puternic. Timp de patru zile, ruşii reuşesc să reziste, şi chiar să treacă la contraatac, în după amiaza zilei de 10/21 iulie.

Având pierderi mari, inclusiv doi generali, rusii  propun pace, care e acceptata pe 11/22 iulie de marele vizir   în mod surprinzător,  fie pentru ca nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum arată unele izvoare, fapt  confirmat  de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Prin Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), i se permitea ţarului Petru I să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele. Dimitrie Cantemir a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii.

Avântul Rusiei spre sud-estul Europei era stopat pentru o perioada, aceasta acceptând să cedeze cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

 Dupa acest razboi, Poarta otomana a luat măsuri ferme de consolidare a controlului asupra principatelor romane.

Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716.

Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), era mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria.

Ulterior, el va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu.  

1714: Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei,  este  ales membru al Academiei Regale Prusace de la Berlin (Königlich-Preußische Akademie der Wissenschaften), la propunerea unor oameni de știință germani, în frunte cu Gottfried Wilhem von Leibniz, fondatorul Academiei, fiind desemnat șeful Secțiunii de orientalistică a acestui important forum știintific european.

A fost primul turcolog şi arabist din lume, precum şi primul traducător al Coranului.  Dimitrie Cantemir a fost primul roman membru al unei academii straine.

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21 august 1723)

 Enciclopedist,etnograf, geograf, filozof, istoric şi scriitor, Dimitrie Cantemir a domnit in Moldova în două rânduri (martie – aprilie 1693 şi 1710 – 1711).

1780: A apărut în limba latină, prima gramatică a limbii române, “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae”, de Samuil Micu şi Gheorghe Şincai.

1797: A încetat din viață la Băneasa, poetul, filologul și istoricul român Ienăchiță Văcărescu; (n.1740).

1797 Ienăchiță Văcărescu (1740-1797)

Era descendent al unei vechi familii boierești din Muntenia, precursor al folosirii limbii române culte, pe care a folosit-o atât în scrierile sale filologice și istorice, cât și în poeziile sale. Testamentul său poetic este mereu valabil: „creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”.

Este autorul celei dintâi gramatici românești tipărite

A fost și un erudit și poliglot, cunoștea slava veche, greaca veche și modernă, turca, araba, persana, franceza, germana și italiana; mare dregător domnesc, a îndeplinit misiuni diplomatice peste hotare.

Este al doilea român, după Dimitrie Cantemir, care a scris o istorie a Imperiului Otoman, Istorie a prea puternicilor împărați otomani, tipărită abia în 1863 de Alexandru Papiu Ilarian.

1855: S-a născut la Brusa, în Turcia, folcloristul român Iuliu A. Zanne; (d.14 februarie 1924, Bucureşti)

Iuliu A. Zanne - Wikipedia

Foto: Wikipedia.ro

Era fiul paşoptistului Alexandru Zane, exilat în Turcia si a urmat cursurile Şcolii Centrale de Ingineri din Paris (1880). A fost inginer de căi ferate la Serviciul de poduri şi şosele şi subdirector la Serviciul tehnic al Primăriei Capitalei

Discipol al marelui scriitor si istoric Bogdan Petriceicu Hasdeu, Iuliu A. Zanne  alcătuieşte o lucrare monumentală însumând circa 7.000 de pagini şi cuprinzând 18.940 de tipuri de proverbe, în volumele I-VII, la care se adaugă încă 4.500 de tipuri incluse in volumele IX si X, plus cele 16.350 de tipuri cuprins în culegerea mai veche a lui Iordache Golescu, pe care Zanne o publica in volumul VIII al corpusului său.

Între anii 1895-1903 el a tipărit Proverbele românilor, în zece volume, realizând cea mai completă operă de paremiologie românească – o culegere care reproduce manuscrisul lui Iordache Golescu Pilde, povăţuri şi cuvinte adevărate şi poveşti, proverbele şi zicătorile din Povestea vorbei de Anton Pann, dar şi un foarte bogat material adunat şi clasificat de autor, inclusiv de la Băseşti (astăzi Viişoara (Viişoara), Vaslui), unde a trăit mulţi ani printre ţărani, ajutându-i în ridicarea lor culturală şi în dezvoltarea economică a gospodăriilor lor.

I-au trebuit ani întregi de cercetare, ani întregi a întreţinut corespondenţă cu învăţătorii, preoţii şi toţi cărturarii satelor pentru a aduna atâtea proverbe şi zicători româneşti.

1868 : La Sibiu s-a înființat Societatea Generală de Asigurare Transsylvania (în germană „Allgemeine wechselseitige Versicherungsbank „Transsylvania”), cea mai puternică societate de asigurări din Transilvania austro-ungară, cu sediul central la Sibiu.

1868 Societatea Generală De Asigurare Transsylvania

A început să funcționeze în 11 iulie 1868, cu denumirea de Banca Săseasca de Asigurare Reciprocă Transsylvania din Sibiu.O reclamă publicată în ziarul „Tribuna” de la finele secolului al XIX-lea (posibil anul 1887), detaliază clar „oferta de servicii” a Transsylvania: „Asigurează, pe lângă condiţiunile cele mai favorabile: a) În contra pericolului de foc şi explosiune, clădiri de ori-ce fel, mărfuri, producte de câmp, mobilii (bunuri, din germanul „mobilien”, n.n.), etc. b) Pe vieaţa omului în toate combinaţiunile, precum: asigurări de capitaluri pe casul morţii şi pentru terminuri fixate, de zestre şi de rente”.

După unirea Transilvaniei cu România, datele despre „Transsylvania” devin din ce în ce mai rare.

Cert este că, în 1949, societatea sibiană de asigurări este desființată prin naţionalizare. Decretul nr. 362 din 1 septembrie 1949, „pentru disolvarea şi lichidarea întreprinderilor şi societăţilor de asigurare”, emis de Marea Adunare Naţională, legiferează acest lucru şi, cu abuzurile de rigoare şi sprijin sovietic, toate societăţile de asigurare, de stat sau private, au fost lichidate şi transformate într-un gigant numit „Societatea Generală Sovieto-Română de Asigurări”, pe scurt „SOVROM-Asigurare”, asta până în 1952, când îşi ia mai cunoscutul nume de „Administraţia Asigurărilor de Stat” – ADAS.

Astfel, povestea aproape seculară a uneia din cele mai prospere şi mai populare societăţi de asigurare transilvănene s-a încheiat. 

1872: În Bucureşti s-a înfiinţat, prin decret, Societatea Regiei Monopolului şi Tutunului.

1902: Se stabilesc relaţii diplomatice între România şi Persia. După 1935 această țară e cunoscută sub numele de Iran.

1917: Începe bătălia  de la Mărăști, în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu, obține o  stralucita victorie  asupra trupelor germano-austro-ungare.

Gen.Alexandru Averescu (n.1859-d.1938)

La 11 iulie 1917, stil vechi (24 iulie, stil nou) începe ofensiva de la Mărăști, în care Armata Română condusă de generalul Alexandru Averescu, obține o mare victorie  asupra trupelor germano-austro-ungare (19 iulie/1 august 1917).

In urma marilor bătălii de la  Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.

Ofensiva română de la Mărăşti a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei.

Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

 Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general pe întreaga fîşie, lungă de 37 km,unde era desfăşurată Armata a II-a.

Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei a II-a se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane.

Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane.

Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice.

Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin ofensiva de la Mărăşti, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi. Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei de la Mărăşti au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbînd direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti.

Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”.

 1940: În condiţiile declanşării celui de-Al Doilea Război Mondial, România s-a retras din Liga Naţiunilor (Societatea Naţiunilor).

Liga Națiunilor fusese prima tentativă de înființare a unei organizații internaționale, cu scopul de a gestiona problemele de securitate colectivă și de a menține pacea la nivel mondial, după Primul Război Mondial

După 1938 aceasta a avut o existenţă pur formală.

La data de 18 aprilie 1946, a fost adoptată hotărârea prin care Liga Națiunilor (creată la 10 ianuarie 1920) dispărea oficial, misiunea ei urmând a fi preluată de o nouă organizație internațională: Organizația Națiunilor Unite.

1941 : A murit pe frontul de Est, în timpul luptelor de la Odessa, colonelul român Theodor Davila , fiul dramaturgului Alexandru Davila, unul dintre pionerii fotbalului românesc în perioada antebelică; (n.1 ianuarie 1888, București).

1947: S-a născut la Iaşi, Victor Surdu, de profesie inginer horticultor,  fost ministru al Agriculturii, între 1989 şi 1990.

Intre 1990 şi 1996 a fost preşedinte al Partidului Democrat Agrar (PDAR).

A fost căsătorit cu cântareaţa de muzică uşoară Angela Similea.

In 2001 a devenit membru al PSD, iar din 2008, deputat de Neamţ.

A decedat la  7 aprilie 2011,  in Bucureşti, dupa o indelungata lupta cu un cancer pancreatic.

1955: S-a născut la Arad, actriţa română Mariana Buruiană.

Este de asemenea traducătoare și scriitoare. A urmat studiile    teatrale la I.A.T.C. București – secția actorie, dupa care a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, apoi s-a  transferat prin concurs la Teatrul Lucia Sturza Bulandra din București, în anul 1981. A colaborat la emisiuni radio-TV, apare în filme de lung metraj și seriale de televiziune, face turnee în țară și în străinătate.

În 1995 demisionează de la Teatrul Bulandra pentru a putea colabora la piesa Danaidele de Eschil (regia Silviu Purcărete), pusă în scenă la Teatrul din Craiova.

Actualmente predă la Universitatea Spiru Haret din București. Mariana Buruiană este una dintre semnatarele Apelului pentru condamnarea comunismului.

1955: S-a născut în comuna Ioneşti, jud. Vâlcea,  interpreta româna de muzică populară Maria Dragomiroiu.

 

1956: Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr.1361 se stabileşte in Romania comunista o nouă structură Ministerului Afacerilor Interne, care era organizat pe două departamente: Departamentul Securităţii şi Departamentul internelor.

1956: S-a născut la Arad, artistul vizual şi profesorul Petru Lucaci, preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România (din martie 2012).

Genuri artistice practicate: pictură, grafică, fotografie, obiect/instalaţie, happening şi noile media.

Petru Lucaci

Absolvent cu diplomă de merit al Institutului de Arte Plastice “N. Grigorescu” Bucureşti, secţia Pictură, 1982. Doctorat in Arte Vizuale 2006.

Conf. univ.dr.la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, Departamentul Pictură; Preşedinte Filiala Pictură Bucureşti a Uniunii Artiştilor Plastici din România 2004-2007; Vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România în perioada 2007-2009; Preşedinte interimar al Uniunii Artiştilor Plastici din România în perioada 2010-2012;

Din anul 2012 este Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
Preşedinte în exerciţiu la Alianţa Naţională a Uniunilor de Creatori în perioada 2011-2012;
Director al revistei Arta. Director laVictoria Art Center for Contemporary Cultural Production, Bucureşti.

A avut 40 de expoziţii personale şi peste 250 expoziţii de grup şi colective în ţară şi străinătate.

1985: Dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a primit titlurile de membru titular și președinte de onoare al Academiei RSR.

Povestea FABULOASĂ a Elenei Ceaușescu. Cum a devenit ACADEMICIAN fosta  soție a DICTATORULUI, deși avea doar 4 CLASE. „Savanta“ spunea CODOI la  formula dioxidului de carbon CO2 – Evenimentul Zilei

Elena Ceaușescu devenise membră titulară încă din 1974.

Cei doi au fost excluși post-mortem la ședința din 26 decembrie 1989, imediat după executarea lor prin împușcare la Târgoviște.

1992: A murit la București activistul comunist român Constantin Pârvulescu (n. 10 noiembrie 1895, Olănești, județul Vâlcea),unul dintre fondatorii Partidului Comunist din România și un oponent activ al lui Nicolae Ceaușescu.

1995: A decedat Mihai Horia Botez, matematician diplomat şi disident anti-comunist român, stabilit în SUA din 1987.

S-a născut la 18 noiembrie 1940 în Bucureşti. In 1963, a absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, unde a fost student al lui Octav Onicescu.

La trei ani de la absolvirea facultăţii şi la numai 26 de ani, în 1966, obţinea doctoratul la Institutul de Matematică al Academiei sub conducerea academicianului Gh. Mihoc.

A  lucrat mai întâi ca matematician cercetător profesor asociat la catedra de cibernetică economică, statistici şi cercetare din ASE (1967) şi apoi ca lector la Facultatea de Matematică, catedra de Statistică şi Calculul Probabilităţilor şi profesor (1970).

În 1977 şi-a pierdut postul de cadru universitar, din cauza exprimării disidenţei faţă de regimul lui Nicolae Ceauşescu.

În 1979 redactează un „Memoriu al intelectualilor români” care este citit la Radio Europa Libera şi publicat în revista franceză „La Nouvelle Alternative”.

În 1987, după publicarea în revista franceză „L’Express” a unui interviu critic la situaţia din România, Mihai Botez este numit director al Centrului de Calcul din Tulcea.

Aflat constant în atenţia mediilor occidentale, care deseori îl numeau „Saharov al românilor”, Mihai Botez nu a pregetat să folosească relaţiile personale, stabilite fie cu diplomaţi străini, fie cu exilaţii români care activau la posturile de radio din lumea liberă, pentru a oferi ajutor altor contestatari: Dorin Tudoran, Ion Puiu.

La finele anului 1987, Botez a plecat în Statele Unite pentru a onora o bursă oferită de Centrul Woodrow Wilson.

În ţară erau luate „măsuri mai sigure” pentru a-l determina să nu se mai întoarcă: i s-a înscenat un proces de înaltă trădare.

Mihai Botez solicita azil politic în Statele Unite, pe care îl obţinea la începutul anului 1989, după care a lucrat la o serie de instituţii academice, Stanford University, Indiana University, Woodrow Wilson International Center for Scholars (septembrie-octombrei 1988).

După Revoluţia din 1989, la începutul anilor 1990 numele său era vehiculat în legătură cu funcţia de prim-ministru.

Dacă ar fi ocupat această funcţie şi-ar fi dorit să o facă în calitate de tehnocrat, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

A fost ambasador al României la ONU (1992-1994) şi în Statele Unite ale Americii, în perioada noiembrie 1994 – iulie 1995.

1997: Preşedintele SUA, Bill Clinton, a efectuat o scurtă vizită la Bucureşti, prilej cu care are o convorbire cu preşedintele României, Emil Constantinescu, şi ţine o cuvântare în Piaţa Universităţii.

 2002: A murit Paul Ioachim, actor, dramaturg şi regizor de teatru; (n. 1930)

2011: A decedat artistul plastic Alexandru Chira, realizatorul  ansamblulului  monumental „De-semne spre cer, pentru ploaie şi curcubeu”, de la Tăuşeni, judeţul Cluj, considerat de critica de specialitate  cea mai importantă lucrare contemporană de această factură din România; (n. 1947 la Tăuşeni, in judetul Cluj).

A avut o activitate prodigioasă, fiind distins cu numeroase premii :

2004 – Ordinul Meritul Cultural in Grad de Comandor, acordat de Presedintia Romaniei.

1999 – Premiul Uniunii Artistilor Plastici  pentru pictura (pentru a doua oara);

1996 – Premiul Academiei Romane;

1994 – Premiul Centrului International pentru Arta Contemporana;

1993 – Premiul U.A.P. pentru pictura;

A fost intre anii  2006 – 2011 – Membru in Consiliul de conducere al Filialei de Pictura Bucuresti a Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

1999 – 2011 – Presedinte al Fundatiei Culturale ALCHIRA;
1993 – 2011 – Conferentiar universitar la Catedra de pictura a Facultatii de Arte Plastice din cadrul Universitatii Nationale de Arte Bucuresti;
1974 – 2011 – Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania;
2000 – 2004 – Şef al Catedrei de Pictura al Facultatii de Arte Plastice din cadrul Universitatii de Arte Bucuresti;
1994 – 2002 – Membru in Consiliul National, in Biroul Sectiei de Pictura si in Consiliul Director al Uniunii Artistilor Plastici din Bucuresti.

2019: A decedat actorul român Damian Crâșmaru (10 mai 1931, Ploiești).

A absolvit ca șef de promoție Institutul de Teatru din București, în 1953, la clasa profesorilor George Timică și Ion Finteșteanu.

A debutat cu rolul principal din spectacolul ,,Tartuffe de Moliere, în regia profesorului său, Ion Finteșteanu, în 1952.

A jucat mai bine de 50 de ani pe scena Teatrului Național din București, al cărui societar a fost.

A apărut in filmele,,Pepe și Fifi”, regia Dan Pița, 1994, „Încrederea”, regia Tudor Mărăscu, 1984.

A regizat spectacole prezentate de Asociația culturala Ind Art, in 2009 a regizat spectacolul „Atelier de teatru” , produs de Teatrul “EU si UE”, a primit premiile Nicolae Băltățeanu la Gala Premiilor Păcală- 2007, Premiul de simpatie–UNITER și SIVECO- 2003.

A fost căsătorit din 1955 cu actrița Carmen Stănescu, care a murit pe 11 aprilie 2018.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfânta Eufimia

Sfânta, slăvita, Marea Muceniță Eufimia din Calcedon, numită „prealăudată” în Biserica Ortodoxă, a mucenicit pentru credința ei în Calcedon, la anul 304. Prăznuirea muceniciei ei se face pe 16 septembrie, iar pe 11 iulie se prăznuiește minunea săvârșită de ea la Sinodul de la Calcedon (451) - foto: ro.orthodoxwiki.org

Sfânta Muceniţă Eufimia este prăznuită în fiecare an pe şaisprezece septembrie, ziua muceniciei sale.

Sfânta Eufimia a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305) şi a fost ucisş pentru ca a mărturist credinţa în Hristos.

In data de unsprezece iulie facem pomenire de minunea petrecuta la sfintele sale moaste.

Pentru a se descoperi daca invatatura cu privire la cele doua firi din Hristos este adevarata, Sfintii Parinti au scris intr-o carte dreapta credinta – in Hristos sunt doua firi, unite intr-un mod neamestecat, neschimbat, neimpartit si nedespartit si ereticii si-au scris intr-o alta carte invatatura lor si le-au pus pe amandoua pe pieptul Sfintei Eufimia.

Dupa putine zile, au deschis din nou racla si au vazut ca la picioarele ei se afla cartea ereticilor, iar cea a Sfintilor Parinti in mainile ei.

CITIŢI ŞI :

Bibliografie (surse) :

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
  3. e.maramures.ro ;
  4. Wikipedia.ro.;
  5. mediafax.ro ;
  6. worldwideromania.com ;
  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;
  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  9.  Istoria md.;
  10. CreștinOrtodox;
  11. Cinemagia.ro.

11/07/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

ZIUA DE 25 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 25 mai în  istoria noastră


1317: Carol Robert de Anjou, regele Ungariei , a reconfirmat drepturile și privilegiile coloniștilor sași din sudul Transilvaniei, care fuseseră acordate prin diploma Andreanum din 1224.

Libertățile asigurate prin acest act i-au unit juridic pe sașii așezați in regiunea Sibiului.

Actul de confirmare a Diplomei Andreanum din 1224 (1317)

Diploma Andreanum din 1224 nu s-a păstrat în original, ci numai ca o parte a reconfirmării acesteia din 1317 de către regele Carol Robert de Anjou.

Actul scris în limba latină, pe pergament cu pecete atârnată (unul din cele mai vechi documente istorice din Transilvania), a fost păstrat la Arhivele Naționale ale județului Sibiu.

1411: La Roman, în  Moldova, se încheie un tratat moldo-polon care prevedea reînnoirea alianţei îndreptate împotriva Ungariei şi obligaţia pe care şi-o asuma Wladyslav al II-lea Jagelo faţă de Alexandru cel Bun al Moldovei, de a restitui în doi ani restul sumei pe care o datora din timpul lui Petru I, în caz contrar obligându-se sa cedeze  Moldovei, ținutul  Pocuţia.

Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, fragment frescă de la mănăstirea Suceviţa

Foto: Alexandru cel Bun, domn al Moldovei, fragment de frescă de la mănăstirea Suceviţa.

Tratatul de la Roman se încadra în politica externă a lui Alexandru cel Bun al Modovei care recunoştea suzeranitatea lui Wladyslav Jagello, şi care a încheiat tratate de pace cu acesta în 1402, 1404, 1407, 1411 si 1415 făgăduindu-i acestuia sfat şi ajutor împotriva oricarui duşman.

Alexandru s-a asigurat de sprijinul Poloniei în faţa oricărei încercări a Ungariei de a controla drumul comercial care lega sudul Poloniei, trecînd prin Moldova, de gurile Dunarii, mai precis de cetăţile Chilia şi Cetatea Albă.

În urma numeroaselor complicaţii politice şi militare cu care se confrunta regele maghiar l-au obligat să înceapă negocieri cu regele Poloniei concretizate prin tratatul semnat la Lublau la 15 martie 1412.

În schimbul promisiunii ca nu-i va mai sprijini pe teutoni, Sigismund al Ungariei dorea să realizeze o întelegere cu privire la extinderea stapînirii sale asupra Valahiei şi Moldovei.

Vladislav II Iagello (1411)

Foto: Vladislav II Iagello

Rezistenţa lui Iagello a condus la o soluţie de compromis. În eventualitatea ca voievodul de la Suceava nu li s-ar fi alăturat în lupta împotriva turcilor, Moldova ar fi fost împărţită: nord-estul cu Suceava, Iaşi şi Cetatea Alba ar fi revenit regelui Poloniei, iar sud-vestul cu Romanul, Bacăul, Barladul şi Chilia lui Sigismund, interesat să ia în stapînire gurile Dunării şi să-şi asigure o legătură convenabilă cu comerţul oriental.

Relaţiile moldo-polone s-au consolidat prin sprijinul acordat de Alexandru cel Bun armatelor lui Iagello în anul 1411 dar şi la asediul cetăţii Marienburg (1422) – 400 de calareţi-arcaşi.

Aici, cronicarul polon Ion Diugosz, relatează vitejia moldovenilor din luptă dar şi faptul că au învins o oaste mult mai numeroasă a teutonilor.

1455: A început a treia domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova, după ce în lupta de la Movile (Moghilău, regiunea Vinița, azi Ucraina), Petru Aron l-a înfrânt pe domnul Moldovei, Alexandru al II-lea (Alexăndrel/Olehno).

Petru Aron (1455)

Petru Aron (sec. al XV-lea – 1469), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei între octombrie 1451–februarie 1452; august 1454–februarie 1455 și între 25 mai 1455–aprilie 1457. Pentru prima domnie a dus lupte cu Bogdan al II-lea, pe care l-a ucis la Reuseni în octombrie 1451.

În octombrie 1455 a trimis regelui Poloniei obișnuitul omagiu de fidelitate, înnoit în iunie 1456, când a reconfirmat privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi.

A fost răsturnat de la putere de Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două bătălii în aprilie 1457.

1455: A încetat din viață Alexandru al II-lea al Moldovei (Alexăndrel/Olehno; n. 1438 – d. 25 mai 1455, Cetatea Albă).

Domn al Moldovei de trei ori (decembrie 1448–12 octombrie 1449; 24 februarie 1452–22 august 1454; înainte de 8 februarie 1455–25 mai 1455).

1571: Ștefan Báthory a fost desemnat Principe al Transilvaniei.

După moartea principelui Ioan Sigismund, rămas fără urmași, două facțiuni nobiliare adverse susțineau candidați pentru a-i succeda la conducerea Transilvaniei.

Ştefan Báthory (1571)

Foto: Ștefan Báthory (n. 27 septembrie 1533, Șimleu, Principatul Transilvaniei – d. 12 decembrie 1586, Grodno, Uniunea Polono-Lituaniană) a fost principe al Transilvaniei între 1571-1575 și rege al Poloniei din 1575 până la moartea sa în 1586. A fost unul din cei mai renumiți membri ai familiei Báthory.

Unii cereau unirea cu Ungaria, iar ceilalți doreau autonomia Ardealului sub auspiciile Turciei.

Învingători au ieșit la data de 25 mai 1571 cei din a doua categorie, după ce Poarta, încălcând clauzele actului din 1566, a impus Dietei ardelene alegerea lui Ștefan Báthory ca principe al Transilvaniei.

1827: Românul Petrache Poenaru brevetează la Paris “condeiul portăreț fără sfârsit, alimentându-se însuși cu cerneală”, precursorul stiloului de mai târziu. 

Foto: Petrache Poenaru (1799-1875)

Personalitate de o rară predilecţie pentru variate domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. si a participat  la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.

La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.

Foto: Brevetul dat lui P. Poenaru  pentru inventarea tocului rezervor (Nr. 3208, Paris, 25 mai 1927), cu titlul „Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.  Se păstrează la Muzeul Naţional Cotroceni.

Aceasta inventie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni.

Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l in 1884, într-un stilou cu un flux mai sigur de cerneală.

1850: S-a născut la Săldăbagiu, Bihor , mitropolitul român ardelean Vasile Mangra, teolog, mitropolit al Transilvaniei, istoric, membru titular (din 1909) al Academiei Române ; d.14 octombrie 1918, Budapesta.

Vasile Mangra (1850-1918)

A urmat studii teologice la Arad, juridice la Academia de Drept din Oradea, dar neterminate. La numai 25 de ani a fost numit profesor suplinitor la Institutul teologic din Arad, în 1878 a fost promovat profesor titular, fiind director provizoriu al institutului (1882–1883). A predat Dreptul bisericesc și Istoria bisericească.

A fost redactor la foile bisericești Lumina și Biserica și școala. În 1876 a intrat în cinul monahal la Mănăstirea Hodoș-Bodrog prin tunderea în monahism, primind numele de Vasile. A fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. În 1900 a fost ales președinte vicar al Consistoriului ortodox-român din Oradea și hirotesit arhimandrit (1906).

A fost în prima parte a vieţii sale unul din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obţinerea de drepturi naţional-politice: din conducătorii luptei românilor transilvăneni pentru obținerea de drepturi național-politice: în 1892 a făcut parte din delegația care a dus Memorandumul la Viena; în 1894 a organizat marea adunare populară de la Sibiu care a protestat față de hotărârea guvernului Ungariei de desființare a Partidului Național Român; în 1895 a fost principalul organizator al Congresului naționalităților (români, sârbi, slovaci) de la Budapesta.

În ultima parte a vieţii însă , s-a situat însă pe o poziţie diametral opusă, devenind în timp ce era arhimandrit la Oradea în 1910, deputat pe lista guvernamentala maghiară la Ceica, Bihor, contra-candidat al deputatului propus de Partidul Naţional Român şi unul dintre oamenii de încredere ai  primului ministru maghiar Tisza Istvan.

  Atitudinea lui Mangra era neîndoielnic determinata de interese meschine, egoiste, generate de speranţa obtinerii din partea guvernului maghiar a titularizării în  scaunul de mitropolit şi obţinerea de titluri nobiliare.

Nu a trecut mult timp şi Vasile Mangra i-a urmat lui Ioan Metian în anul 1916, în scaunul de  mitropolit ortodox al Ardealului.

Odata ales mitropolit, Vasile Mangra, trebuind sa-şi răsplăteasca patronii unguri, e a facut numeroase declaratii de loialitate faţă de Ungaria şi conducerea ei, care au stârnit pe buna dreptate revolta multor români.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 1919 a decretat „uzurpată” Mitropolia Transilvaniei pe perioada păstoririi lui Vasile Mangra, iar imaginea sa de „trădător” s-a perpetuat şi în perioada comunistă.

Din cauza pozitiei sale politice, Mitropolitul Vasile Mangra a fost scos din dipticele Bisericii Ortodoxe Romane.

1856, 25 mai/ 6 iunie : Ia fiinţă în via de la Socola a lui Petru Mavrogheni , lângă Iaşi, societatea „Unirea”, care avea ca scop organizarea luptei pentru unirea Moldovei cu Ţara Românească.

Membrii fondatori, C. Negri, A. Panu, M. Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, C. Hurmuzaki și alții aveau ca scop „Unirea Țărilor Române”, organizarea luptei și mijloacele care trebuiau folosite pentru triumful acestei cauze.

1862, 25 mai/ 12 iunie: Mihail Kogălniceanu ţine celebrul său discurs despre „Îmbunătăţirea soartei ţeranilor”, în care se pronunţă pentru împroprietărirea acestora şi abolirea clăcii.

Mihail Kogălniceanu

Au fost de fapt două cuvântări susținute în Adunarea Generală, în zilele de 25 mai/7 iunie și 1/13 iunie. Kogălniceanu s-a pronunțat pentru împroprietărire și abolirea clăcii, dar propunerea sa nu a fost luată în considerare, fiind respinsă de Adunare.

1877: Țarul Alexandru al II-lea și suita lui au sosit la Ploiești.

În perioada 25 mai–13 iunie 1877, urbea ploieșteană a fost sediul Marelui Cartier General al armatei Rusiei, în deplasarea sa spre Dunăre. Aici au locuit țarul Alexandru al II-lea, marele Duce Nicolae – șeful Marelui Stat Major al Armatei ruse, Aleksandr Gorceakov – Cancelarul Rusiei, feldmareșal Dmitri Miliutin – ministrul rus al Forțelor Armate, țareviciul Aleksandr (viitorul țar Alexandru al III-lea), alți membri ai familiei imperiale, dar și aproape toți demnitarii importanți ai imperiului, în total peste 700 de persoane.

Primirea Țarului Alexandru al II-lea în Gara Ploiești (1877)
Primirea Țarului Alexandru al II-lea în Gara Ploiești

În această perioadă țarul a avut câteva întâlniri protocolare cu prințul Carol I al României. În timpul întâlnirii, partea rusă a solicitat participarea armatei române la operațiuni militare împotriva Imperiului otoman. Domnitorul Carol I i-a declarat marelui duce că armata română, ca forță de sine stătătoare, va intra în luptă îndată ce condițiile cooperării cu armata rusă vor fi puse la punct.

 1883, 25 mai/ 6 iunie: A murit compozitorul Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Golembiovski); autorul primei operete româneşti, „Crai nou”; (n. 1853).

 1893: S-a născut Ludovic Feldman, violonist şi compozitor; (m. 1987)

 1898: S-a născut la Murgeni, Vaslui, filologul Constantin I. Balmuş; traducător din limbile latină şi greacă; autor al unor interesante cercetări dedicate literaturii elene şi latine; membru titular al Academiei Române din 1948; (m. 13 iulie 1957, București).

Constantin Balmuş (1898-1957)

 A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1925–1926. 

A fost profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea București și deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948–1952. A fost traducător din limbile latină și greacă, autor al unor interesante cercetări dedicate literaturii elene și latine.

A publicat printre altele: Tehnica povestirii la PlutarhTucidide. Concepția și metoda sa istorică și alte studii filologice și istorice, antologii de literatură latină și greacă destinate învățământului, precum și traduceri din limba greacă, însoțite de studii introductive și comentarii.

 1899: S-a născut la București,fizicianul Alexandru Sanielevici, autorul unor importante cercetări în domeniul radioactivităţii şi al fizicii nucleare; ca profesor la Universitatea din Bucureşti, a organizat primul laborator de lucrări practice de radioactivitate în România; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m 21 decembrie 1969, București).

1969).

 1908: S-a născut la București, economistul Costin C. Kiriţescu; specialist în probleme monetare şi financiare ; (m. 13 decembrie 2002, București).

Costin Kirițescu (1908-2002)

Economist, membru corespondent al Academiei de Științe din România (din 1938), membru titular (din 1992) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Drept a Universității bucureștene, absolvită în 1929. Concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. Imediat după finalizarea studiilor, a făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești și la două sucursale ale acesteia. În același timp, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București.

S-a simțit atras de problemele financiare și bancare, orientându-și preocupările și eforturile în mod sistematic în acest sens. A obținut diplomă de Doctor în Economie și Filosofie – de la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin. A început cariera universitară la Facultatea de Drept, unde a parcurs toate treptele didactice (1934–1952). În 1936 s-a înscris la concurs pentru ocuparea unui post la Banca Națională a României, devenind impiegat clasa a VIII-a. A parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare și a lucrat aici până în anul 1952, când comuniștii au epurat personalul băncii, desfăcând contractele de muncă a 200 de salariați.

A fost învinuit atunci de deviaționism de dreapta și i-a fost desfăcut contractul de muncă, atât de la Banca Națională, cât și de la catedră. După munci necalificate, în 1958 a revenit la Banca Națională și în învățământ, unde a lucrat până la pensionare (1987). A scris peste 400 de studii si articole apărute atât în publicații românești, cât și străine: Geneza monedeiInflațiaPolitica de creditAspecte ale problemei monetare contemporaneRelațiile valutar-financiare contemporaneMoneda – mică enciclopedieUn secol de frământări monetareIdei contemporane in acțiuneCălător prin secolul XX (Memoriile unui bancher fără bani)Lumea în care și-a croit drumul Banca Națională a României etc.

 1908: S-a născut (la Cernăuţi, azi în Ucraina) biologul Ludovic Rudescu (nume la naştere Ludovic Iosif Urban Rodewald); studii asupra Deltei Dunării; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1992).

 1909: S-a născut Dorina Rădulescu (numele la naştere: Dorina Rudich), prozatoare, poetă şi jurnalistă; (m. 1982).

1917: A decedat compozitorul, profesorul şi publicistul român Iacob Mureşianu, maestru al muzicii corale; fondator al primei  reviste  cu  specific muzical din Ardeal – „Musa Română” (1888-1907).

A fost unul dintre întemeietorii artei muzicale româneşti, și a compus opere  inspirate din folclor şi istorie; (n. 1857).

Imagini pentru iacob mureșianu photos

1917: La Chișinău, in  gubernia Basarabia, s-au desfășurat lucrările Congresului Învățătorilor moldoveni din Basarabia; (25-28 mai).

Foto: Alexei Mateevici

Congresul Învățătorilor Moldoveni din Basarabia (1917)

La Congres, preotul si profesorul Alexei(Alecu) Mateevici a tinut o cuvantare inflacarata subliniind:

”Ei bine, daca ati luat asupra D-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel întreg învatamîntul e fara rost. Da, sîntem moldoveni, fii ai vechii Moldove, însa facem parte din marele trup al românismului asezat prin România, Bucovina si Transilvania (aplauze).

Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile în care traiesc, ci-si zic români. Asa trebuie sa facem si noi (aplauze)…

Trebuie sa stim de unde ne tragem, caci altfel sîntem niste nenorociti rataciti. Trebuie sa stim ca sîntem români, stranepoti de-ai romanilor si frati cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii.

Aceasta trebuie sa le-o spunem si copiilor, si tuturor celor neluminati. Sa-i luminam pe toti cu lumina dreapta…”

1919: Prima audiție, la Bucuresti, a Simfoniei a III-a de George Enescu, sub bagheta compozitorului.

Imagini pentru george enescu photos

Foto: George Enescu

1920: Este inaugurată Opera Națională din Cluj, cu spectacolul Aida de Giuseppe Verdi, interpretat  în limba romănă.

Sub conducerea unor personalități artistice renumite, precum dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, tenorul Constantin Pavel,  baritonul de faimă mondială Dimitrie Popovici-Bayreuth, au fost depășite în decurs de câteva luni mare parte din dificultățile legate de alcătuirea efectivă a unui ansamblu de operă.

Primele reprezentații au constat în două concerte simfonice la datele de 13 și 14 mai 1920, sub conducerea dirijorului ceh Oskar Nebdal. Spectacolul inaugural a avut loc la 25 mai, cu grandioasa operă Aida de Giuseppe Verdi, interpretată în limba română, sub conducerea dirijorului Alfred Novak, în regia artistică semnată de primul director al instituției, Constantin Pavel, care a fost și primul interpret al rolului Radames.

1923: Compozitorul George Enescu a susținut, acompaniat de talentatul pianist Nicolae Caravia, un concert în sala Teatrului Unirea, în orasul  Bălți din Basarabia recent unită cu țara mamă, România.

1930: S-a prabusit cu avionul, accidentandu-se mortal  pe cand executa un zbor de scoala, pilotul Mircea Cantacuzino (n. 15 martie 1900), socotit intemeietorul turismului aerian.

Era deținătorul Brevetului de turism aerian nr.1 si in memoria sa a fost instituit concursul anual dotat cu Cupa Mircea Cantacuzino.

1933: S-a născut în localitatea Chiojdeanca, jud.Prahova), Eugen Simion, reputat critic literar, eseist, filolog, editor, profesor universitar, membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român, din 1998 până în aprilie 2006.

 A publicat peste 3.000 studii şi articole în reviste de specialitate.

În prezent este preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură a Academiei Române.   Este coordonatorul Dicţionarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ţine o rubrică permanentă în revista „Cultura”.

Este preşedintele Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă şi coordonator al seriei „Opere fundamentale”.

1941: S-a născut  Vladimir Voronin, fost general al ministerului sovietic de interne, fost președinte al R,Moldova, în prezent conducător al partidului comunistilor din R.Moldova.

Vladimir Voronin, un nou atac la adresa României: Maia Sandu "a fugit" la  președintele României

 Foto: Vladimir Voronin

1949: Conducerea Partidului Muncitoresc Româna luat decizia de incepere a lucrărilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Ponderea detinutilor in numarul total al lucratorilor de la Canal a crescut de la 19,2% la 1 septembrie 1949 la 82,5%, adica 20.768 de persoane in noiembrie 1952 .

Insusi Stalin ii sugerase lui Gheorghiu-Dej inceperea constructiei Canalului, cu ocazia unei vizite facute de acesta in 1948 la Kremlin, iar sistarea lucrarilor, la fel ca si inceperea lor, a fost tot la initiativa Kremlinului.

Dupa moartea lui Stalin, cu ocazia vizitei din iulie 1953 la Moscova, Hrusciov i-a cerut lui Gheorghiu-Dej sa renunte la lucrarile din Dobrogea, intrebandu-l la ce le trebuie romanilor acel Canal…

Indata dupa intoarcerea la Bucuresti, Gheorghiu-Dej a infiintat, in iulie 1953, Comisia Guvernamentala pentru inchiderea lucrarilor Canalului Dunare – Marea Neagra.

1984: A murit Henriette Yvonne Stahl, (n. 1 septembrie  1900  in Franta), romancieră, scriitoare şi traducătoare română.

A fost  sora sociologului H.H.Stahl .

1987: Vizita oficiala de prietenie a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al PCUS, la Bucuresti( 25-27 mai).

 (1987)

Autoritățile comuniste au luat măsuri speciale ca în presa română să nu apară niciun fel de informații privind politica de „glasnost” și „perestroika” inițiată de noua conducere din URSS. Nicolae Ceaușescu a afirmat că în România reforme asemănătoare fuseseră făcute încă de la sfârșitul anilor ’60…

1990: Mircea Druc este ales prim-ministru al RSS Moldovenești de către Sovietul Suprem al acestei republici sovietice.

Foto: Mircea Druc

1992: În România a luat ființă Consiliul Național al Audiovizualului (CNA).

Înființat prin Legea nr. 48/21 mai 1992 Legea audiovizualului, publicată în Monitorul Oficial nr. 104/25 mai 1992, organism creat ca unică autoritate publică de reglementare și garant al interesului public în domeniul audiovizualului.

1993 : A încetat din viață la Madrid, liderul mișcării legionare din România, Horia Sima (n.3 iulie 1906, Făgăraș ).

Horia Sima – 20 de ani de la plecarea la cele vesnisnice | Bucovina Profundă

Profesor de liceu de limba română, Sima a fost lider al Mișcării legionare care a declanșat și a condus Rebeliunea legionară (1941). A fost acuzat că a inițiat și condus Pogromul evreilor de la București.

2002: A decedat  Stefan Augustin Doinas, poet, eseist si traducator : “Cartea mareelor”, “Anotimpul discret”, “Interiorul unui poem”.

S-a născut la 26 aprilie 1922 în localitatea Cherechiu, comuna Sântana din judeţul Arad.

2006: Are loc la București, Bienala Internatională de Artă Contemporană. 

2007: A avut loc inaugurarea Centrului Român pentru Copii Dispăruti și Exploatați Sexual – FOCUS, primul organism nonguvernamental din Romania care avea ca principal obiectiv problema copiilor disparuti, abuzati sau exploatati sexual .

2007: A decedat la varsta de 84 de ani, atletul Victor Firea, primul reprezentant al României in structurile Federației Internationale de Atletism;(n.Margineni, jud.Neamt).

Socrul Gabrielei Firea a fost un mare campion de atletism! Victor Firea a  participat la Jocurile Olimpice si a castigat 10 titluri nationale! -  Stirile Kanal D

A câștigat  sub culorile CS Dinamo 18 titluri de campion national, fiind primul atlet roman   care a  parcurs proba de 3.000 de metri obstacole sub zece minute (9:38.02).

In 1952 a facut parte din lotul tricolor pentru JO de la Helsinki si a primit titlul de maestru al sportului, iar in 2003 a devenit antrenor emerit.

Ulterior, a detinut mai multe functii importante in cadrul FRA: vicepresedinte (1985-1990), secretar general (1952; 1976-1982), secretar federal (1965-1976) si membru al Biroului Federal.

In 1980 a fost ales ca membru in Comisia de Cros a IAAF, fiind primul roman care a detinut o functie in structurile de conducere ale forului mondial.

2008: Regizorul şi scenaristul român Marian Crişan a câştigat premiul Palme d’Or al Festivalului de la Cannes, pentru scurtmetrajul “Megatron”.

 

Marian Crișan - poza 1

  Marian Crişan   (n. 8 septembrie 1979, Salonta, judeţul Bihor), a absolvit in 1999 Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Regie. 

Debutul în lungmetraj şi l-a făcut cu filmul Morgen (2010), peliculă pentru care a câştigat Premiul Special al Juriului la Festivalul Internaţional de la Locarno, precum şi Premiul Juriului Ecumenic şi Premiul Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Film.

 2011: A murit la București, pictorul şi profesorul Ion Sălişteanu, membru corespondent al Academiei Române din 2006; (n. 6 octombrie 1929, Pitești ).


A fost profesor universitar și Președinte de Onoare al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2019: A decedat la Mihăești, Vâlcea, fotbalistul român,, fost jucator în Echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970;(n. 27 martie 1943, Breaza, Prahova).

A activat o mare parte din cariera sa la Steagu Roșu Brașov, unde a înscris 62 de goluri în 311 de meciuri, fiind jucătorul cu cele mai multe goluri și prezențe de la această echipă. Primul meci disputat în Divizia A de Nicolae Pescaru a fost Steagu Roșu Brașov – Știința Cluj,disputat pe 23 septembrie 1962.

Ultima partidă disputată de Pescaru în prima scenă a fotbalului românesc a avut loc pe data de 23 noiembrie 1980, în meciul Progresul București – FCM Brașov. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.

Ziua mondiala a copiilor dispăruți. 

In dimineața zilei de 25 mai 1979, Etan Patz, din New York, in varsta de 6 ani, dispare in drum spre scoala si de atunci nimeni nu l-a mai vazut. Povestea a zguduit intreaga opinie publica americana. Este lansata cea mai ampla campanie de cautare a vreunei persoane disparute. Recompensa oferita a fost fabuloasa. 

Nu-mă-uita... 25 mai, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi ©

Nu-mă-uita… 25 mai, Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi

In 1980, mai multe organizatii americane potroneaza manifestari in amintirea lui Etan, iar la 25 mai 1983, presedintele Ronald Reagan declara ziua de 25 mai Ziua nationala a copiilor disparuti Missing Children’s Day.

Ulterior, tot mai multe state europene au luat aceeasi hotarare, astfel ca 25 mai a devenit Ziua Internationala a Copiilor Disparuti. 
Scopul marcarii acestei zile este de a transmite un mesaj de speranta si solidaritate parintilor ai caror copii au disparut, de a determina opinia publica sa se gandeasca in aceasta zi la toti copii disparuti si de a impulsiona autoritatile publice si ONG-urile sa continue demersurile pentru combaterea si prevenirea disparitiilor de copii.

Floarea de Nu-Ma-Uita a fost aleasa ca simbol al “Zilei Nationale a Copiilor Disparuti” ca urmare a actiunii desfasurate in Canada in 1995, cu ocazia Summit-ului pe Probleme de mediu de la Halifax.

Cu aceasta ocazie, au fost distribuite copiilor 50000 de afise biodegradabile pe care erau fixate 2 milioane de seminte de Nu-Ma-Uita, care plantate au inflorit. 

Din 2002, la 25 mai – Ziua Internationala a Copiilor Disparuti, Child Focus distribuie brose sub forma florii de Nu-Ma-Uita ca gest de solidaritate cu parintii ai caror copii au disparut. 

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

A treia aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

A treia aflare a Capului Sfantului Ioan Botezatorul

A treia aflare a capului Sfântului Proroc Ioan Botezatorul este sarbatorită pe 25 mai. Din Sfânta Scriptură aflam că Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei sale de naștere, a poruncit tăierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei.

Amintim ca Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap. Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah luandu-si numele de Inochentie.

Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap, ce prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. El a cinstit cu evlavie acele sfinte moaste, apoi le-a ingropat la loc acolo unde le-a gasit.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

CITIȚI ȘI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/05/25/o-istorie-a-zilei-de-25-mai-video

Bibliografie (surse):

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
  2. Istoria md;
  3. Wikipedia org.
  4. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
  5. mediafax.ro;
  6. ro.bunicutavirtuala.com ;
  7. worldwideromania.com;
  8. Enciclopedia Romaniei.ro;
  9.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;
  10. Cinemagia.ro;
  11. Creștinortodox.ro

25/05/2021 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat: