VLADIMIR FEDOROVSKI, un susținător al democratizării UNIUNII SOVIETICE, a declarat că: ”URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război”și că ” Arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal

Fostul diplomat sovietic Vladimir Fedorovski, un susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, în prezent cetățean francez și scriitor de succes, opinează în https:// http://www.lefigaro.fr., că URSS s-a destrămat pentru că ultimul său lider, Mihail Gorbaciov, nu a vrut să facă război.

El a ţinut să precizeze că prăbuşirea zidului de la Berlin nu s-ar fi putut produce pe 9 noiembrie 1989, dacă la Moscova nu s-ar fi aflat la putere un lider reformator înconjurat de o echipă reformatoare.

În Germania de Est erau staţionaţi 500 000 de soldaţi sovietici, iar KGB-ul era gata să pună în aplicare un plan de intervenţie în cazul în care germanii ar fi forţat unificarea țării lor.

Vladimir Fedorovski a evocat în interviul său un moment precis, care s-a derulat pe 10 iunie 1989, cînd Gorbaciov şi echipa sa au înţeles că vor deveni ostaticii KGB-ului şi ai armatei dacă vor accepta să recurgă la forţă.

Decizia lui Gorbaciov de a nu folosi forţa a mai avut, conform declarațiilor lui Fedorovski şi alte motivaţii:

 „În realitate, arhitecţii a ceea ce s-a numit Perestroika au ajuns la concluzia că regimul sovietic era criminal şi că trebuia ieşit din această logică. Zidul a căzut întrucît Gorbaciov a refuzat să ucidă pentru a guverna”.

Iată o concluzie care merită tot respectul, ca şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov (foto) care a pus-o în urmă cu 30 de ani, în aplicare, dar care a devenit între timp, unul dintre cei mai detestaţi oameni din Rusia,arată scriitorul român Matei Vișniec într-o corespondență pentru https://www.rfi.ro.

Într-adevăr, în vreme ce în occident Mihail Gorbaciov, astăzi în vârstă de 91 de ani, este iubit și este ridicat la rangul de erou pentru că a dat jos Zidul Berlinului, punând capăt tiraniei regimurilor comuniste în estul Europei și în Uniunea Sovietică, în Rusia el nu se bucură nici de departe de un asemenea renume și de popularitate.

Mai mult, un sondaj de opinie, publicat în ziua în care fostul lider sovietic împlinea 85 de ani arăta că numai 12% dintre cei intervievați cred că a făcut ce a putut mai bine pentru țara sa, introducând reformele necesare, în timp ce 24% au declarat pur și simplu că este un „infractor“, un criminal, care a distrus URSS.

Pentru mulți ruși, destrămarea Uniunii Sovietice a lăsat un gol imens și un sentiment puternic că viața de atunci era mai bună.

Doar 1% dintre respondenții unui sondaj realizat, în 2021 (când s-au împlinit 30 de ani de la destrămarea URSS) de Centrul independent Levada, au menționat cele mai grave crime ale sistemului, inclusiv lagărele de muncă forțată din Gulag, și că în URSS au avut loc represiuni politice și execuții. 

De altfel, însuși tiranul de la Kremlin, Vladimir Putin, a descris prăbușirea URSS drept „cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului”.

Fedorovski făcea într-un alt interviu acordat tot pentru „Le Figaro”, o comparaţie cu un eveniment mai recent: imaginaţi-vă o Iugoslavie de o sută de ori mai mare şi cu 30.000 de focoase nucleare”, 

El a respins teoriile precum că Gorbaciov era înconjurat de agenţi mandataţi de CIA să submineze, chiar să distrugă URSS.

Vladimir Fedorovski, a fost un martor al evenimentelor majore ale secolului al XX-lea, susținator al perestroikăi și al reformelor democratice din URSS, oponent al puciului din august 1991.

El este autorul mai multor bestselleruri internationale în care a dezvaluit aspecte necunoscute ale perioadei de tranzit spre Rusia de astazi și este cel mai publicat scriitor de origine rusă din Franta.

Cărțile sale de mare succes, „În slujba Kremlinului. Spioni care au schimbat cursul istoriei” sau „Secolul roșu. De la revoluția bolșevică la Putin”, au fost traduse și în limba română.

Vladimir Fedorovski s-a născut la Moscova la 27 aprilie 1950 și este fiul unei rusoaice și al unui ucrainean erou al celui de-Al Doilea Război Mondial. Deosebit de talentat la limbi străine, a asistat adesea în calitate de translator, la întâlnirile lui Brejnev cu liderii țărilor arabe.  

S-a împrietenit cu Aleksandr Iakovlev, principalul arhitect al perestroikăi, a devenit apoi un colaborator apropiat al lui Gorbaciov, fiind numit consilier diplomatic in Franta, cu misiunea de a explica perestroika (1985-1990). În 1991 a fost unul din fondatorii Mișcării pentru reforme democratice din URSS, al cărei purtător de cuvânt a fost în timpul puciului comunist de la Moscova, din luna august a aceluiași an.

Din această experiență s-a născut cartea „Histoire secrete du coup d’Etat” (1991) care a avut un rol determinant în cariera de scriitor de mare success în Occident. Ultimul său volum, apărut în luna martie 2022, a fost dedicat situației din Ucraina – „Poutine, Ukraine, Faces caches”.

Publicitate

Nu avem dreptul să uităm cele 100 de milioane de victime ale comunismului

Să nu uităm niciodată cele 100 de milioane de victime ale comunismului

În urmă cu 13 ani, pe 12 iunie 2007, când președintele George W. Bush a dedicat un Memorial la Washington D.C. celor peste 100 de milioane de victime ale comunismului, atât comuniștii chinezi, cât și comuniștii ruși l-au atacat imediat pe președintele american, scrie Daily Signal, preluat de publicația românilor americani în articolul https://tribuna.us/sa-nu-uitam-niciodata-cele-100-de-milioane-de-victime-ale-comunismului/.

Ambasada Chinei la Washington a criticat Memorialul ca fiind drept o „încercare de a defăima China”. Gennady Zyuganov, liderul Partidului Comunist Rus, a numit memorialul a fi o „propagandă ieftină”, menită să distragă atenția lumii „de la adevăratele crime sângeroase ale imperialismului american”.

Desigur, nici comuniștii chinezi, nici liderul comunist rus nu au încercat să nege crimele sângeroase ale imperialismului comunist.

După ce a afirmat că „noi, cei vii, avem o obligație solemnă față de victime de a le recunoaște sacrificiul și de a le onora memoria”, Bush a enumerat câteva dintre victimele comunismului:

„Sunt ucrainenii nevinovați care au murit de foame în Marea Foamete a lui Stalin sau rușii uciși în epurarea lui Stalin; lituanienii, letonii și estonienii încărcați în camioanele de vite și deportați în lagărele morții Artice ale comunismului sovietic.

Victimele includ și chinezii uciși în Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală; cambodgienii uciși pe câmpurile lui Pot Pot; est-germanii împușcați încercând să escaladeze Zidul Berlinului pentru a ajunge la libertate; polonezii masacrați în Pădurea Katyn și etiopienii măcelăriți în „Teroarea Roșie”; indienii Miskito uciși de dictatura Sandinistă a Nicaraguei; și cubanezii Balseros care au murit înecați fugind de tiranie”.

De la dedicarea memorialului în urmă cu 13 ani, liderii din întreaga lume au vizitat monumentul pentru a depune o coroană și a se reculege.

Grupuri etnice de pe fiecare continent au organizat mitinguri și ceremonii pentru frații lor căzuți.

În fiecare iunie, reprezentanții a peste 20 de ambasade străine și zeci de organizații anti-comuniste au participat la un serviciu de comemorare, luându-și din nou angajamentul cuvintelor de pe soclul memorialului: „Pentru libertatea și independența tuturor popoarelor și națiunilor captive”.

Fiecare iunie aduce lumea mai aproape de acea zi în care comunismul va fi aruncat în cenușa istoriei, iar libertatea va dăinui în cele cinci țări care încă mai gem sub dictatura comunistă – China, Coreea de Nord, Vietnam, Laos și Cuba.

Cum putem fi siguri că va veni ziua aceea? Ne amintim cuvintele liderului comunist est-german Erich Honecker, care în ianuarie 1989 s-a lăudat că Zidul Berlinului va dăinui pentru încă 100 de ani, dar chiar înainte de sfârșitul aceluiași an, Zidul Berlinului a căzut și Honecker a fost arestat.

În fiecare iunie, cei prezenți la ceremonia Memorialului Victimelor Comunismului se angajează ca niciodată să nu mai permită unei tiranii să înrobească popoarele. Ei aud vocile celor căzuți strigând „Aduceți-vă aminte de noi” și promit că nu le vor uita niciodată.