ZIUA DE 9 MAI ÎN ISTORIA ROMÂNILOR

Ziua de 9 mai în istoria noastră

1688 : Transilvania a renunțat „de bunăvoie” la suzeranitatea turcească, intrând „sincer și cu bună-credință” sub protecția împăratului Austriei.

Austria a început tratativele pentru anexarea Transilvaniei încă din 1685, prin trimisul său imperial iezuitul Antide Dunod.

 Principele ardelean Mihai Apafi I, opunându-se împăratului Leopold I, a susținut interesele turcești până la înfrângerea otomană în asediul Vienei (1683). După aceasta, a dus tratative cu Leopold I, fără să rupă legăturile cu Poarta, plătind în continuare și tributul turcesc.

În fruntea armatelor imperiale austriece a venit generalul Antonio Caraffa, un militar sever și crud,care, intrând în Sibiu (februarie 1688), a chemat delegația stărilor să trateze condițiile trecerii țării sub dominația împăratului. Tratativele s-au concretizat în Declarația din 9 mai 1688, prin care Transilvania renunța „de bunăvoie” la suzeranitatea turcească și intra „sincer și cu bună-credință” sub protecția împăratului fiind gata,dacă va fi nevoie, să ridice armele împotriva turcilor.

Transilvania era de acord să primească garnizoane imperiale în încă patru din cetățile sale: Chioar, Hust, Gurghiu și Brașov. În schimb, stările s-au mulțumit doar „cu preaumila cerere” ca împăratul să le confirme în libertățile și privilegiile și, în special, în liberul exercițiu al religiilor lor.

1877: Sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor proclamă Independenţa de Stat a României.

Ministrul de externe Mihail Kogalniceanu (foto), a rostit în timpul lucrărilor acesteia celebrul discurs :
„În stare de rezbel cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare….Ce-am fost înainte de declararea rezbelului? Fost-am noi dependenţi către turci? Fost-am noi provincie turcească? Avut-am noi pe sultan ca suzeran? Străinii au zis acestea; noi nu am zis-o niciodată. Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa Reprezentanţei Naţionale că noi sîntem o naţiune liberă şi independentă .”

Foto: Domnitorul Carol I

În urmatoarea zi, pe 10 mai, Senatul a votat „Legea independenței”, care a fost promulgată imediat de catre regele Carol I și s-a produs efectiv în urma înfrângerii Imperiului Otoman în razboiul ruso-româno-turc.

Atât independența României, cât și cea a Serbiei și a Muntenegrului, precum și unirea Dobrogei cu România, au fost recunoscute în Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano, din 3 martie 1878 și a fost consfințită prin Tratatul de la Berlin, încheiat în 13 iulie 1878.

1877: A murit compozitoarea, pianista şi cântăreaţa română de origine austriacă Elena Asachi (Teyber), soţia cărturarului român Gheorghe Asachi; (n. 1789, la Viena).

1878: A fost inaugurată oficial linia de cale ferată Vârciorova–Pitești.

În septembrie 1866, Parlamentul României a aprobat construcția unei linii de 915 km, de la Vârciorova până la Roman, care să trecă prin orașele Pitești, București, Buzău, Brăila, Galați, Tecuci.Costul construcției a fost de 270.000 de franci de aur pe kilometru și construcția a fost încredințată consorțiului german Strousberg.

Gara Pitești

Linia a fost deschisă în mai multe etape. Primul tronson: Pitești–București–Galați–Roman, a fost deschis la 13 septembrie 1872, iar tronsonul Vârciorova–Pitești pe 9 mai 1878.

1883: A murit preotul şi istoricul Gavriil Pop, autorul unor lucrări de istorie antică sau privind Transilvania şi Banatul. A fost membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1871; (n. 1818).

1885: S-a născut 0oetul român Alexandru T. Stamatiad, prozator, publicist şi traducător din poezia clasică persană și chineză; (m. 1956).

 A frecventat cenaclul lui Alexandru Macedonski, a fost prim-redactor la revista Literatorul și la alte reviste ale timpului, a  editat unicul număr al publicației Grădina Hesperidelor, iar la Arad a înființat și condus revista Salonul literar. A debutat în anul 1904 în revista Pleiada, iar primul volum, Din trâmbițe de aur, i-a apărut în anul 1910.

A colaborat la Românul, Vieața nouă, Viața literară și artistică, Convorbiri critice, Rampa, Scena, Flacăra, Sburătorul, Adevărul literar și artistic, Universul literar, Convorbiri literare, Însemnări ieșene, Revista Fundațiilor Regale, etc.

A mai publicat: Doi dispăruți: Iuliu Săvescu – Ștefan Petică, Mărgăritare negre, Cetatea cu porțile închise, Pe drumul Damascului, Câțiva scriitori, Poezii, Peisagii sentimentale, Cortegiul amintirilor.

A primit Premiul Academiei Române (1923, 1925, 1935), Premiul Național pentru Poezie (1938).

A tradus din Charles Baudelaire, Oscar Wilde, Maurice Maeterlinck, Edgar Allan Poe, Omar Khayyam și a întocmit antologii din poezia chineză și japoneză

1895: S-a născut la Lancrăm–Sebeș, Alba, poetul, dramaturgul, filosoful şi eseistul român Lucian Blaga; (d. 6 mai 1961, Cluj) .

Nevoia de BLAGA pentru români

Lucian Blaga, poet si filosof roman, membru al Academiei din 1936, nascut in satul Lancram, in judetul Alba, a fost o personalitate marcantă a literaturii române, autor al „Trilogiei” cunoașterii, culturii și valorilor.
A absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, imediat dupa finalizarea studiilor înregistrandu-se si debutul sau in publicatia „Tribuna”.
In 1916, a urmat cursurile Universitatii din Viena, reintorcandu-se in tara cu titlul de doctor in filosofie.
In 1935 Academia Romana îl răsplătește cu Marele Premiu „C. Hamangiu”, pentru „opera sa dramatică și poetică”.
A avut o activitate diplomatica in mai multe state europene, dar si pedagogica – la Universitatea din Cluj.
În 1956 a fost propus de Rosa del Conte şi de criticul Basil Munteanu, dar se pare că ideea a pornit chiar de la Mircea Eliade, pentru a primi premiul Nobel pentru literatură.
Printre operele sale se numără: „Poemele luminii”, „Meşterul Manole”, „Cruciada copiilor”, „Avram Iancu”, „Trilogia cunoaşterii”, Trilogia culturii”, „Trilogia valorilor”(d. 6 mai 1961).
S-a stins din viata pe data de 6 mai 1961 si a fost inmormântat chiar la data in care s-a nascut, in cimitirul din localitatea natala.

1907: Parlamentul Ungariei a adoptat la 1 aprilie, respectiv 9 mai Legile școlare Appónyi.

Cele două legi școlare vizau desființarea școlilor confesionale românești, slovace și sârbe și înlocuirea lor cu școli de stat cu limba de predare maghiară, urmărindu-se întărirea procesului de maghiarizare forțată a naționalităților din Transleithania (Regatul Ungariei în cadrul Imperiului Austro-Ungar).

Legile Apponyi au lovit și în legea liberală a naționalităților (legea XLIV/7 decembrie 1868), fapt care a acutizat nemulțumirea minorităților din Transleithania. Prin cele două legi școlare Appónyi, școlile germane, române, slovace și sârbe puteau fi desființate oricând, „din rațiuni superioare de stat” (fără să se explice care sunt rațiunile), putând fi înlocuite cu școli de stat cu limba de predare maghiară, urmărindu-se întărirea procesului de maghiarizare forțată a naționalităților din Ungaria.

Ca urmare, în 3 ani de zile de la aplicarea legii, școlile românești s-au redus cu 600. Legile Appónyi veneau în continuarea altor reglementări care, după creerea statului dualist austro-ungar în 1867, urmăreau creerea unui cadru legal pentru maghiarizarea forțată și desființarea ca națiune a românilor majoritari în Transilvania, Intrând atunci sub stăpânirea directă a Ungariei, guvernele de la Budapesta s-au axat de la început pe principiul creerii unui stat uninațional, oficializând în consecință mai vechea politică de maghiarizare și asimilare a popoarelor nemaghiare aflate sub stăpânirea sa, în principal a celor 3 milioane de români majoritari între naționalitățile care trăiau aici și care erau supuși unei deznaționalizări ridicate la rangul de politică de stat.

Din îndemnul și la indicațiile a doi dintre corifeii politicii de maghiarizare, conții Iuliu Andrássy, ministru de interne, și Albert Appónyi, ministru al cultelor și instrucțiunii, s-a elaborat un voluminos tratat intitulat (în traducere) „Românii din Ungaria” [Budapesta, 1907, 953 p.], semnat de Antal Huszár, translator în ministerul de interne, care conținea planurile și măsurile pentru desființarea românilor ca națiune.

1913 : S-a încheiat Protocolul de la Sankt Petersburg

Conferința internațională a ambasadorilor de la Petersburg s-a desfășurat în perioada 18/31 martie–26 aprilie/9 mai, în urma încheierii Primului Război Balcanic, fiind convocată pentru medierea problemelor teritoriale româno-bulgare.

La Conferință au participat delegații din Imperiul Rus, Germania, Anglia, Austro-Ungaria, Italia și Franța și s-a finalizat cu Protocolul de la Sankt Petersburg. La propunerea Angliei, Conferința Ambasadorilor a decis: „Silistra să fie cedată României, Bulgaria să nu construiască fortificații la noua graniță de la Dunăre la Marea Neagră și să dea autonomie școlară și religioasă kuțovlahilor macedoneni”.

1918: A decedat în București marele poet român ardelean George Cosbuc ; (n. 20 septembrie 1866 în localitatea Hodou din Transilvania.

Opera sa îl aseaza intre autorii clasici al literaturii române, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi.
A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de raspandire a culturii in randurile țăranilor, fiind un precursor al mișcării poporaniste.
A dat o versiune completă a operei lui Dante, Divina comedie. si a tradus foarte mult din lirica străină , a adaptat Eneida și Odiseea (Iliada a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) si a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română.
A fost membru titular al Academiei Romane din anul 1916.

1923:A încetat din viață la București, generalul Constantin Christescu (n.2 decembrie 1866, Pădureți ).

General al armatei române în timpul primului război mondial, fost Șef de Stat Major al Armatei a 2-a române,Comandant al Armatei de Nord române și șef al Marelui Cartier General.

1928: A încetat din viață la București, compozitorul Constantin Dimitrescu; ( n.7/19 martie 1847, Blejoi, Prahova.

A fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România.

1935: S-a deschis, până la data de 9 iunie, printr-o ceremonie solemnă în Parcul Carol, prima ediţie a Festivalului “Luna Bucureştilor”, desfăşurat sub îndrumarea primarului Capitalei, Alexandru Donescu.

Punctul de atracţie a fost expoziţia urbanistică din Parcul Carol, apreciată de contemporani ca o adevărată “istorie vie a oraşului”.
Pentru amenajarea zonei din Parcul Carol, arhitectul Octav Doicescu a proiectat o fântână arteziană în faţa intrării principale, care a purtat numele de Fântâna Zodiacului.
Festivalul a continuat cu regularitate până în 1940, când, din motive politice, a fost întrerupt şi nu a mai fost reluat după război.

Punctul de atracție a fost expoziția urbanistică din Parcul Carol, apreciată de contemporani ca o adevărată „istorie vie a orașului”. Cu ajutorul a numeroase machete, expoziția prezenta trecutul, prezentul și viitorul orașului.

   Un mare punct de atracție al acestei expoziții a fost Macheta orașului București pentru anul 2000.

În cadrul acestei prime ediții s-a inagurat și Grădina Botanică, urmând să funcționeze ca parc public.

Marele Voievod Mihai și colegii de clasă însotiti de Al. G. Donescu, primarul general al Capitalei, vizitand expozitia din Parcul Carol

Festivalul a căpătat o amploare care a favorizat dezvoltarea zonei peisagistice din Parcul Herăstrău, si construirea de bulevarde noi (Cotroceni sau Moşilor).

1936: S-a desfășurat doua ediție a Festivalului Luna Bucureștilor.

Din 1936, festivalul Luna Bucurestiului (9 mai–9 iunie) a devenit o manifestare cu caracter internațional, prin participarea țărilor din Mica Înțelegere (Cehoslovacia și Iugoslavia). Festivalul s-a mutat de această dată în Parcul Herăstrău. În cadrul acestei ediții a fost inaugurat Muzeul Satului, precum și Fântâna Miorița din zona de nord a Capitalei.

 Luna Cărții, parte a festivalului Luna Bucureștiului a reprezentat de asemenea, un punct central al ediției din acest an. Festivalul s-a bucurat de sprijinul unor sponsori precum: Casa Capșa, Cofetăria Nestor, Hotel Athenee Palace, Bazinul de valuri Lido (Hotel Lido), Galeriile Lafayette, Banca Comercială Română, Banca Românească.

1937: S-a născut la Cluj, chimistul și profesorul universitar Ionel Haiduc, , membru titular (din 1991) și președinte (2006–2014) al Academiei Române, membru de onoare (din 2002) Academiei de Științe a Moldovei, membru ales (din 2002) al London Europaea Academy, membru de onoare (din 2007) al Academiei de Științe din Ungaria.

A absolvit Facultatea de Chimie a Universității din Cluj în 1959. În 1964 a obținut titlul de Doctor în Chimie la Institutul „M.V. Lomonosov” din Moscova. Toată viața sa științifică s-a desfășurat la Facultatea de Chimie a Universității din Cluj, începând din 1959. Profesor de la 36 de ani, și-a completat formarea ca cercetător în SUA între 1966–1972, cu profesorii Henry Gilman și Bruce King.

A fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1990–1993) și vicepreședintele Consiliului Național al Rectorilor. În calitate de președinte al Academiei Române, a prezentat punctul de vedere al acestui for, combătând cu argumente efectele economice și de mediu privind disputatul și controversatul proiect de exploatare minieră la suprafață prin cianurare, a zăcământului aurifer de la Roșia Montană (2013), promovat în ciuda protestelor publice masive, de către Guvernul României, împotriva Companiei Roșia Montană Gold Corporation.

Din lucrările sale: Chimia compusilor metalorganici, The Chemistry of Inorganic Ring Systems, etc. A fost distins cu numeroase premii naționale și internaționale, dintre care: Premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române (1974), Humboldt Forschungsaufenthalt (1997), Gauss Professorship, Göttingen Academy (1999), Pro Colaboratione al Academiei de Științe din Ungaria, Filiala Debrecen (1999), etc.

1939: S-a născut Ion Ţiriac, campion de tenis român și om de afaceri de succes.

Între 1958 și 1964 a fost membru al echipei de hochei pe gheață a României, cu care a participat la Jocurile Olimpice de Iarnă din Innsbruck și la Campionatele Mondiale.
În 1970, a câștigat împreună cu Ilie Năstase turneul de tenis la Roland Garros.
Talentul său pe teren s-a materializat mai ales la dublu, câștigând alături de Ilie Nastase, în afară de Roland Garros, numeroase alte turnee precum Foro Italico, Open Philadelphia Indoor (1970), Monte Carlo Open, Open Suedia, Italian Open și Canadian Open (1972), Arymehr Cup (1977), alături de Guillermo Villas la Baltimore International și Nice International (1977), Volvo International (1979) și, alături de Adriano Panatta, Campionatului Mondial de tenis, Sao Paolo (1974).

Țiriac a fost component al echipei României în Cupa Davis între 1959 și 1978, disputând trei finale, cu SUA, în 1969, 1970 și 1972, în toate trei avându-l ca partener pe Ilie Năstase.
Din 1984 până în 1993 a fost managerul tenismanului de clasă mondială, Boris Becker,
Între anii 1998 – 2004, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.
Ion Țiriac este de asemenea unul dintre cei mai bogați români, fiind proprietarul unui număr mare de firme în domeniul bancar, auto și cel al transporturilor.
Este primul român care a intrat în lista Forbes a miliardarilor lumii, având o avere personală în jur de 1,1 miliarde dolari în martie 2007.
În noiembrie 2007, revista Capital a estimat averea lui Ion Țiriac la 2,2-2,4 miliarde de dolari.
Țiriac a fost căsătorit între 1963 și 1965 cu Erika Braedt, jucătoare de handbal si are copii cu Mikette von Issenberg (model; mama lui Ion Țiriac jr.) și cu Sophie Ayad (ziaristă; doi copii, Karim Mihai și Ioana Natalia).

1939: În România intrat în vigoare Legea electorală.

Legea electorală din 1939 a fost un act legislativ adoptat pentru a detalia prevederile Constituției din 27 februarie 1938 cu privire la reforma electorală, urmând a se aplica în alegerile parlamentare din 1/2 iunie 1939.

Decretul-lege asupra reformei electorale a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 106 bis/9 mai 1939. Legea a diminuat substanțial rolul Parlamentului, sporind totodată influența și puterile regelui în actul legislativ.

Aveau drept de vot numai știutorii de carte, iar femeile primeau drept de vot pentru prima dată în istoria României.

1942: S-a născut la Uspenca, Cetatea-Albă, Basarabia/Ucraina , jurnalistul și realizatorul de emisiuni radio român Ionel Corneliu Chiriac(d.4/5 martie 1975, München, Germania).

A absolvit Institutul pedagogic, secția Filologie din Pitești. Încă din adolescență a dovedit o pasiune pentru jazz, strângând toate informațiile posibile despre reprezentanții acestui gen și ascultând melodii pe unde putea. Copia pe caietele sale cărți, cronici, interviuri și știri din reviste de specialitate, apoi le traducea în limba română. 

A scris articole de presă precum și texte pentru coperțile discurilor de vinil din colecția Jazz–Electrecord (volumele 4, 5, 6 și 7). În 1965 a publicat în revista Secolul XX un articol despre jazz, iar un an mai târziu a scris prefața cărții Viața mea la New Orleans a lui Louis Armstrong. Mare iubitor al acestui gen, membru fondator al Federației europene de jazz, a copiat discuri întregi pe benzi și le-a aranjat în arhiva Radiodifuziunii.

Din 1967, a realizat la Radio România cea mai populară emisiune de muzică de atunci, Metronom. Ca producător, a sprijinit în special formațiile Phoenix (Timișoara) și Sideral (București). În 1969 a fugit din România, s-a stabilit, după multe peripeții, în Germania și a continuat activitatea la München, la secția în limba română a postului Radio Europa Liberă unde a reluat emisiunile Metronom, Jazz magazin și a inaugurat o a treia emisiune, Jazz à la quarte.

1945: S-a născut la Resița, compozitorul și solistul român de muzica ușoară, Marius Ţeicu.

Marius Țeicu este de asemenea instrumentist (pian, instrumente cu clape, oboi), orchestrator, dirijor și profesor de muzică.

1945: Al doilea război mondial – La cartierul general sovietic din Berlin s-a semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei – act care a marcat sfârșitul celui de–al doilea război mondial pe teatrul european de război (dar nu și în Asia).
În rândul statelor învingătoare se afla și țara noastră, care la 23 August 1944 iese din alianța cu Germania nazistă și trece în alianța cu țările din Națiunile Unite, cu întreg potențialul economic, cu armata de peste 600 de mii de oameni.
Pierderile armatei române în cel de-al Doilea Război Mondial 1939-1945 au fost de peste 850 de mii de militari morți, răniți și dispăruți, iar din 1944-23 august până la 25 octombrie același an, 62.000 militari, pagube materiale și mari distrugeri comise de armatele germane și hortiste ungare.
In fapt, au existat doua ceremonii de capitulare a Germaniei naziste.
Primul act al capitulării a fost semant la Reims in Franța, la ora 02:41 , în noaptea zilei de 7 mai 1945.
Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de Generaloberst Alfred Jodl, din partea Oberkommando der Wehrmacht (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului după sinuciderea lui Hitler, Marele Amiral Karl Dönitz.

Foto: Generalul colonel german Alfred Jodl la momentul semnării documentelor capitulării la Cartierul General Aliat de la Reims.

Militarii germani au semnat documentul in prezenta unei largi asistențe, jurnalisti, fotografi, precum si numeroși ofiteri aliati.
Singurul reprezentant al Uniunii Sovietice de la Cartierul General Aliat de la Rheims a fost generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații occidentali.
Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării, considerand că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov.
Aliatii occidentali au fost de acord sa semneze a doua oara actul de capitulare, asa cum au solicitat sovieticii, care au motivat ca oficialul rus prezent la actiunea din 7 mai, nu avea rang inalt.
Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai, într-o suburbie a Berlinului.
Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA, au sosit la scurtă vreme după miezul nopții.
După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale, fiind parafat de generalul feldmaresal Keitel, generalul Stumpf si amiralul Friedeburg din partea Germaniei, maresalul G.K. Jukov din partea Comandamentului suprem sovietic, maresalul Arthur B. Tedder, din partea Comandamentului suprem britanic, generalul C. Spaatz, reprezentantul Comandamentului american si generalul J. de Lattre de Tassigny, din partea Comandamentului francez.

Foto Wikipedia: Mareșalul Uniunii Sovietice Gheorghi Jukov citind actul capitulării Germaniei la Cartierul său General din Berlin. La dreapta sa se află Mareșalul Forțelor Aeriene al Regatului Unit, Arthur Tedder.

Foto: Mareșalul german Wilhelm Keitel semnând actul capitulării la Berlin.

Aceasta este explicația faptului că „Ziua victoriei” este sărbătorită până în zilele noastre de ruși și occidentali, în două zile diferite.

1945: Parada Armatei Române la încheierea celui de Al Doilea Război Mondial.

România a intrat în război la 22 iunie 1941, alături de Germania, împotriva URSS, în vederea reîntregirii teritoriului său. Au fost angajate în operațiunile militare efectivele celor două armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată și 6 brigăzi independente, precum și aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de bombardament și 146 de vânătoare). La 23 august 1944, regele a anunțat „ieșirea noastră din alianța cu puterile Axei și imediata încetare a războiului cu Națiunile Unite”, întorcând armele împotriva Germaniei. Prin eliberarea orașelor Carei și Satu Mare, la 25 octombrie 1944, s-a încheiat eliberarea întregului teritoriu românesc.

Participarea României la războiul împotriva Germaniei lui Hitler s-a desfășurat până la 12 mai 1945, perioadă în care ostașii români au luptat pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și a unor zone din Austria.

La 8 mai 1945, când războiul s-a încheiat cu victoria Națiunilor Unite și capitularea Germaniei, Armata Română se găsea în apropiere de Praga și în estul Austriei. Deși Europa de Vest serbează Ziua Victoriei în data de 8 mai, Uniunea Sovietică o celebrează în 9 mai. Din acest motiv, la București, Guvernul Petru Groza a organizat o mare paradă militară pentru a celebra încheierea războiului, în data de 9 mai

1946: A încetat din viaţă în urma unui infarct miocardic, criticul literar Pompiliu Constantinescu; (n. 17 mai 1901).

A urmat cursurile Seminarului pedagogic din București si ale Facultății de Filosofie și Litere din București,. A publicat la Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Mișcarea literară, Sburătorul, Viața literară și Vremea.
Traduceri: Sainte-Beuve, Pagini de critică, Alese și traduse de Pompiliu Constantinescu, Fundația pentru Literatură și Artă «Regele Carol II», București, 1940.
Intre cele mai importante opere ale sale se numara: Mișcarea literară, Critice, Figuri literare, Eseuri critice, Scrieri, vol. I-IV, Studii și cronici literare, Poeți români moderni,Caleidoscop, Romanul românesc interbelic.

1963: A încetat din viață la închisoarea Gherla, Primul episcop al Eparhiei Greco-Catolice a Maramureșului, Alexandru Rusu (n. 22 noiembrie 1884, Șăulia, Mureș).

A fost mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma și unul din liderii rezistenței greco-catolice din Transilvania în timpul prigoanei comuniste.

1966: A decedat Alfred Mendelsohn, compozitor, pedagog şi dirijor; (n. 1910).
Alfred Mendelsohn (născut la 17 februarie 1910 în Bucureşti), a studiat 1927-1931 la Academia de Muzica din Viena cu Joseph Marx şi Franz Schmidt şi la Conservatorul din Bucureşti la Mihail Jora.

In perioada 1944-1963, a fost dirijor la Opera Naţională Bucureşti. A predat ca profesor de contrapunct la Conservator.
El a compus mai multe opere şi de balet, opt simfonii şi o simfonie dramatică în şapte scene, un poem simfonic, o suită de coarde, un concert pentru violoncel, doua pentru vioară şi două concerte pentru pian, lucrări de cameră, oratorii, cantate, muzica de teatru şi film, lucrări corale.

În cvasi-totalitatea biografiilor întocmite de autori evrei, lui Alfred Mendelsohn i se menționează exclusiv opera muzicală, de compozitor și profesor la Conservator, dar se omite faptul că a fost membru de partid (PMR) din 1945,secretarul subsecției (1946-50), respectiv președintele secției Muzică a A.R.L.U.S. (1950-?), membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a C.C. (1946-1948); director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor) (1948-1952); deputat în Sfatul Popular București (1948-1952); în anii ’50 secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, calitate în care în 1956 declama:
“Uniunea Compozitorilor […] desființează din rădăcini caracterul mercantil al vechii Societăți […] și orientează eforturile creatorilor și ale muzicologilor spre o concepție nouă spre crearea unor opere importante, legate de viața și aspirațiile poporului nostru, creatorul socialismului”.
A fost redactor la revista Muzica, unde opina că “în artă se duce o bătălie aprigă între nou și vechi”, si acuza “tendințele retrograde, reacționare, care vor să izoleze arta de popor” și proslăvea “marea lumină care a răsărit în octombrie 1917”
A fost si un autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor comunisti, partidului comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie” [româno-sovietică], cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.

1972: S-a născut la Deva, gimnasta campioană Daniela Silivaș, celebră pentru cucerirea a șase medalii (trei de aur, două de argint și una de bronz) la Jocurile Olimpice de vară din 1988 (Seul, Coreea de Sud).

A început să practice gimnastica la vârsta de 6 ani și a fost antrenată de antrenorul Béla Károlyi, timp de șase luni, înainte ca acesta să părăsească România în 1981.

În 1981 a devenit Campioană Națională de Junioare. În 1985, Federația Română de Gimnastică i-a schimbat anul nașterii din 1972 în 1970 pentru a-i permite participarea la Campionatele Mondiale de la Montreal. Deși avea doar 13 ani la Campionatele Mondiale din 1985, Silivaș a obținut nota 10 în drumul spre cucerirea titlului mondial la bârnă, învingând-o pe deținătoarea titlului Olimpic la acest aparat, Ecaterina Szabo, colega sa de echipă.

Cel mai mare triumf a fost la Campionatele Europene de Gimnastică de la Moscova din 1987, unde a câștigat concursul de individual compus precum și finalale pe aparate la paralele inegale, bârnă și sol și argintul la sărituri. În 2002, Daniela Silivaș a devenit cea mai tânără gimnastă inclusă în International Gymnastics Hall of Fame.

1979: La cea de–a XII–a ediţie a Campionatului european de gimnastică de la Copenhaga, reprezentanta României, Nadia Comăneci, câştigă, pentru a treia oară consecutiv, titlul european absolut şi intră în posesia trofeului – performanţă unică în istoria competiţiei.

1990: În Piaţa Universităţii, 68 oameni fac greva foamei pentru susţinerea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.

În acest punct al Proclamației se propunea ca legea electorala să interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al foștilor activisti comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate.
Se considera că prezenta lor în viata politica a țării este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framântau societatea romaneasca.
Se cerea de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism.
”Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebită.”

1994: România obţine statutul de partener asociat al Uniunii Europei Occidentale.

1994: Senatul SUA aproba aderarea României la Alianţa Nord–Atlantică (NATO).

2003: A avut loc o premieră mondială medicală la Clinica de Urologie și Transplant Renal din Cluj: un bărbat a fost operat concomitent în partea stângă și în partea dreaptă a corpului, folosindu-se o singură cale de acces; cei doi medici care au condus operațiile sunt profesorul Mihai Lucan și profesorul Ralph Senner, şeful Clinicii de Chirurgie Robotică din München.

2005: Fostul rege al României, Mihai I, singurul șef de stat din timpul celui de-al doilea Război Mondial rămas în viață la acea dată, a fost decorat de preşedintele rus Vladimir Putin cu medalia „60 de ani de la victorie”, pentru acţiunile sale din timpul celui de-al doilea război mondial.

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la căderea Germaniei Naziste, la Moscova a fost organizată o fastuoasă ceremonie în Piața Roșie, la care au asistat numeroși lideri europeni și americani.
La tribuna oficială din Piața Roșie luau atunci loc președintele american George W. Bush, președintele francez Jacques Chirac, cancelarul german Gerhard Schroder, președintele chinez Hu Jintao si premierul italian Silvio Berlusconi.
La ceremonie a asistat și Traian Băsescu, devenit de doar câteva luni președinte ale României, în decembrie 2004.

2012: A avut loc, la Arena Naţională din Bucureşti, Finala Europa League 2012, disputată între echipele spaniole Atletico Madrid şi Athletic Bilbao.
Cu ocazia meciului, zeci de mii de suporteri spanioli au invadat Capitala, între ei aflandu-se Prinţul Felipe de Asturias, moştenitorul tronului Spaniei, susţinător al echipei Atletico Madrid; scorul final a fost 3 – 0 pentru madrileni.

2013: A decedat profesorul şi regizorul de teatru Cătălin Naum, fondator în anul 2006 al Asociaţiei „Teatrul Podul”; (n. 1 aprilie 1939).
Acest teatru studenţesc îşi desfăşoară activitatea în mansarda Casei de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, loc bine-cunoscut de întâlnire a artiştilor şi studenţilor preocupaţi de activităţi culturale, a cărui istorie depăşeşte deja 75 de ani.

2017: A decedat iubita cântăreața de muzică populară românească Florica Duma; (n. 1946).

2019 : Se desfășoară la Sibiu,Summitul informal al șefilor de stat sau de guvern din Uniunea Europeană.

La Consiliul European informal, care a avut loc în România, la Sibiu, în data de 9 mai 2019, au participat șefii de stat sau de guvern din UE. Liderii UE s-au concentrat asupra unor planuri strategice pentru Uniune pentru anii care urmează.De asemenea, aceștia au convenit să se reunească din nou la 28 mai 2019 la Bruxelles pentru a discuta despre rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European. „Am vorbit atât despre chestiuni interne, cât și despre provocări globale, ținând cont de faptul că lumea în care trăim devine tot mai schimbătoare și mai imprevizibilă” (Donald Tusk, președintele Consiliului European).

Ziua de 9 mai este:

– Ziua declararii Independenţei Romaniei – La 9 mai 1877, Ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a declarat, în plenul Parlamentului, în numele guvernului, că România rupe legăturile cu Turcia si se declara independenta.
“În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare “.
Declaratia de Independenta a Romaniei a fost adoptata in sesiunea extraordinara a Adunarii Deputatilor, iar in urmatoarea zi Senatul a votat „Legea independentei”, care a fost promulgata imediat de catre principele Carol I.

In imagine: Romania rupându – si cătusele pe Campia Libertati, pictură de Constantin Daniel Rosenthal (Wikipedia.ro).

– Ziua Europei – Consiliul European, întrunit la Milano în anul 1985, a hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europeii, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, a propus Germaniei, dar şi altor state europene, să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”.

CALENDAR CREȘTIN ORTODOX

Sfântul Proroc Isaia

Sfantul Proroc Isaia s-a nascut la Ierusalim. A fost fiul lui Amos, fratele lui Amazia – regele Iudeii. Isaia a fost cel care L-a vazut pe Domnul Savaot asezat pe tronul slavei ceresti, inconjurat de serafimii cei cu sase aripi, care cantau: “Sfant, Sfant, Sfant, este Domnul Savaot” (Isaia 6, 3).

Marile prorocii ale lui Isaia se refera la intruparea Domnului, la Nasterea Lui din Fecioara Maria, la loan Botezatorul si la multe evenimente din viata Mantuitorului Hristos.

Acest Proroc a primit si darul facerii de minuni. Astfel, cand Ierusalimul era asediat de dusmani si era o seceta cumplita, Isaia s-a rugat lui Dumnezeu si a curs apa de sub Muntele Sion.

Aceasta apa s-a numit Siloam, care inseamna «trimis». Mai tarziu, Domnul avea sa indrepte pasii celui orb din nastere catre aceasta apa, in care sa se scalde si astfel sa-si recapete vederea.

In timpul domniei Regelui Manase, Sfantul Proroc Isaia s-a ridicat impotriva obiceiurilor pagane. Acesta a fost motivul pentru care a fost scos din cetate si taiat in doua cu fierastraul.

Isaia a trait si a prorocit cu sapte sute de ani inaintea venirii Mantuitorului Hristos.

A fost numit “Evanghelistul Vechiului Testament” datorita faptului ca a prorocit nasterea din Fecioara Maria a lui Mesia, Dumnezeirea Lui, minunile Lui, patimile si moartea, si in sfarsit preaslavirea Lui.

CITIȚI ȘI :

O ISTORIE A ZILEI DE 9 MAI. VIDEO

Bibliografie (surse):

Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric;
ro.wikipedia.org.
mediafax.ro;
Istoria md.
worldwideromania.com;
Enciclopedia Romaniei.ro;
rador.ro/2015/ calendarul-evenimentelor;

Cinemagia.ro.

Publicitate

O ISTORIE A ZILEI DE 8 MAI. VIDEO

 

 

 

 

 

Istoricul zilei de  8 mai

 

 

 

 

 

 

 

8 mai 535: A decedat Papa Ioan al II-lea.

S-a născut la Roma, iar numele său la naștere era Mercurius.

A fost primul papă care și-a schimbat numele după alegere. Înainte de a urca pe scaunul papal,fusese preot la Basilica Sf. Clement.

A inceput pontificatul la 2 Ianuarie 533 şi a murit pe 8 Mai 535.

A fost înmormântat în Basilica Sf. Petru din Roma.

 

 

 

 

8 mai 1521: Prin Edictul de la Worms, promulgat de împăratul german Carol al V–lea, învățătura teologului Martin Luther a fost condamnată ca eretică.

 

 

 

 

 

Martin Luther, 1529 – portret de Lucas Cranach cel Bătrân – foto: ro.wikipedia.org

 

Teologul Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben, Saxonia – d. 18 februarie 1546), pastor și doctor în teologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au dus la nașterea Bisericii Evanghelice-Luterane.

Primele idei ale Reformei protestante au fost enunțate de Martin Luther în 1517, în calitatea sa de preot catolic și profesor de exegeză la Universitatea din Wittenberg. Excomunicarea sa din Biserica Catolică a survenit în anul 1521.

 

8 mai 1541: Conchistadorul spaniol, Hernando de Soto, ajunge la râul Mississippi şi îl denumeşte Río de Espíritu Santo.

 

 

8 mai 1653:  8 mai stil nou (28 aprilie 1653, stil vechi) se întrerupe domnia lui Gheorghe Ştefan în Moldova. Următoarele luni (aprilie-octombrie 1653), scaunul domnesc din Iaşi a fost activ disputat între Vasile Lupu şi boierul Gheorghiţă, logofătul acestuia.

 

 

 

Gheorghe Ştefan, domn al Moldovei  

Desfăşurarea evenimentelor din Polonia vecină, legate de insurecţia oştii zaporojene, de rînd cu alte evenimente ce vizau atît Ţara Moldovei, cît şi Imperiul Otoman, i-au determinat pe otomani să-l recunoască ca domn pe logofătul rebel şi nu pe acel voievod, care i-a servit aproape două decenii – pe Vasile Lupu. Sirianul Paul din Alep, martor ocular al “răzmeriţelor moldovene”, nota în jurnalul său de călătorie: “Logofătul nu înceta a trimite mesagii, a intriga şi a face toate silinţele pentru a atrage în partidul său pe toţi oamenii cei mai însemnaţi…, care urau foarte mult pe Vasile şi pe nobilii săi, dimpreună cu toţi grecii lor…”.

Ţinut sub strajă la închisoarea Şapte Turnuri din Constantinopol, Vasile Lupu îi scria cu indignare “succesorului” său:“…

Mi-ai stricat şi mi-ai dezrădăcinat şi neamul cu morţi rele şi cumplite, ai stins şi avuţia şi odoara agonisită din tinereţele mele pînă la bătrîneţe…”.

La 8 mai 1653, stil nou (28 aprilie 1653, stil vechi), venit de la Camenița cu întăriri militare (cazacii ginerelui său Timuș), Vasile Lupu iese învingător asupra lui Gheorghe Ștefan la Popricani și își reîntoarce tronul Moldovei.

 

 

 

 

 

Vasile Lupu (n.1596-d.1661), domn al Moldovei, 1634-1653 

 

 

 

Prin prestigiul domnitorului Vasile Lupu pe plan intern şi prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei.

Prima sa domnie 1634-1653, pînă la venirea lui Gheorghe Ștefan, a fost relativ lungă a asigurat un nou avînt culturii bisericeşti. „Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învăţătură” („Cazania„) a eminentului mitropolit Varlaam, se adresa către „toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă„, arătîndu-se că s-a scris lucrarea pentru ca să „dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească„.

Vasile Lupu a zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită „Trei Ierarhi” de la Iaşi, pe lîngă care a înfiinţat o şcoală şi o tipografie.

Gheorghe Rakoczy al II-lea gîndindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei şi îl găsi în boierul Gheorghe Ştefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemeny din partea lui Rakoczy şi Diicul Spătarul, din partea lui Matei Basarab.

Vasile fuge peste Nistru la Cameniţa dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuş şi iese învingător la Popricani, dar nu se mulţumeşte numai cu recîştigarea tronului, ci îl urmăreşte pe Gheorghe Ştefan şi în Muntenia cu gîndul de a se răzbuna pe Matei Basarab.

Este însă învins la Finta în 17 mai 1653 şi pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, de acolo la tătari şi apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Şapte Turnuri.

După eliberare, încearcă zadarnic să-şi recîştige tronul, dar în 1661 moare la Constantinopol.

 

 

 

 

8 mai 1657: Oliver Cromwell, Lord Protector al Angliei din 1653, respinge coroana pe care i-o oferă Parlamentul.

 

 

 

 

 

Oliver Cromwell (n. 25 aprilie 1599 – d. 3 septembrie 1658) a fost un lider militar și politic englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la transformarea Angliei într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei.

Armata sa,a Noului Model,i-a înfrânt pe regaliști în cadrul Războiului Civil Englez. După executarea regelui Carol I în 1649, Cromwell a dominat Commenwealthul de scurtă durată al Angliei, a cucerit Irlanda și Scoția, și a fost Lord Protector din 1653 până la moartea sa în 1658.

 

 

 

8 mai 1794: Acuzat de trădare în timpul Marii Terori din Franţa revoluţionară, genialul chimist francez Antoine Laurent Lavoisier, unul din părinţii chimiei moderne a fost judecat, condamnat şi ghilotinat, în regim de urgenţă, într-o singură zi,  

de un tribunal revoluţionar de la Paris.

 

 

Antoine Laurent de Lavoisier (1743 – 1794)  

Antoine Laurent de Lavoisier (n. 26 august 1743 –  d. 8 mai 1794) a fost un chimist, filozof și economist francez.

În 1771 s-a căsătorit cu Marie-Anne Pierrette Paulze care avea atunci 13 ani.

  Deși a fost respectat pe vremea sa, el a avut mai multe erori ştiinţifice.

De exemplu, a greșit când a spus că toți acizii conțin oxigen, însă la acea vreme nu fusese descoperit încă acidul clorhidric.

A clasificat substanțele anorganice în oxizi, baze, acizi și săruri. De asemenea, el a elaborat o listă a tuturor elementelor chimice cunoscute atunci și a enunțat legea conservării masei substanțelor.

A introdus noțiunea de element chimic și a demonstrat că tot ce ne înconjoară este compus din elemente chimice. De asemenea, a dovedit că arderile care se produc în aer au loc deoarece acesta conține oxigen. 

În timpul Revoluției franceze  a fost considerat contrarevoluționar și a fost  condamnat la moarte prin ghilotinare, fiind acuzat de “participarea într-o conspirație a dușmanilor Franței, împotriva poporului francez”.

A fost decapitat, dar după un an, cazul său a fost reluat,  Lavoisier fiind  achitat post-mortem, din lipsă de probe.

 

 

 

 

 

Foto: Executarea savantului Antoine Laurent Lavoisier 

 

 

 

 

8 mai 1828: S-a nascut Jean Henri Dunant, fondator al „Crucii Roşii”, laureat al Premiului Nobel; (d. 1910).
S-a nascut intr-o familie instarita din Geneva, in timpul adolescentei dedicandu-se studiului religiei si actiunilor umanitare, influentat fiind de parintii sai.

A avut o viata foarte zbuciumata.A facut parte din Asociatia Tinerilor Crestini, calatorind in Franta, Belgia si Olanda.
La varsta de 26 de ani, a intrat in lumea afacerilor, reusind sa aiba rapid profit. S-a dedicat actiunilor umanitare, iar in 22 august 1864 a reusit sa puna bazele Crucii Rosii cu ocazia unei conventii desfasurate la Geneva. Actul de constituire a asociatiei a fost semnat de 12 state, astfel incat de la o idee personala s-a ajuns la semnarea unui tratat international.

A fost recompensat cu premiul Nobel pentru activitatea sa. Ultimii ani din viata i-a petrecut in saracie si singuratate, stingandu-se din viata la 30 octombrie 1910.

In onoarea sa, ziua de astazi a fost declarata Ziua Internationala a Crucii Rosii.

 

 

 

8 mai 1842: A murit exploratorul francez Jules Dumont d’Urville; (n. 1790).

 

 

 

 

Foto: Jules Dumont d’Urville  

În anul 1820 participă la o expediție de cartografiere a bazinului Mării Egee.

Cu această ocazie în urmă unor săpături pe insula Melos, reușește să obțină pentru Franța statueta lui Venus din Milo. În august 1822 i-a parte la expediția în Marile Sudului ,care avea ca scop explorări botanice și hidrografice.

În anul următor cu aprobarea marinei franceze organizează propria sa expediție, pornind în februarie 1826 din Toulon spre Pacificul de Sud.

Printre altele el caută pe exploratorul francez Jean-Francois de La Perouse dispărut prin anul 1788. Între anii 1826 – 1829, explorează și cartografiază o parte din Noua Zeelanda, Insula Fiji,Noua Caledonie,Noua Guinee, Tasmania, Insulele Caroline si Celebes.

 

 

 

8 mai 1852: În Principatul Moldova a avut  loc premiera comediei Chiriţa în provincie, de Vasile Alecsandri.

 

 

8 mai 1873: A murit filosoful englez John Stuart Mill; (n. 1806).

 

 

 

John Stuart Mill, filosof englez  

A fost un filosof al epocii victoriene si unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, care a adus contribuții la dezvoltarea utilitarismului.

 

 

8 mai 1877: În timpul săpăturilor de la Templul lui Hera conduse de arheologul german Ernst Curtius (n.2 septembrie1814- d.11 iulie 1896), a fost descoperita statuia lui „Hermes ținându-l pe micul Dionysos”. Lucrarea a fost atribuită sculptorului Praxiteles și a fost construită în jurul anului 340 î.Hr.

 

 

 

 

Foto: Statuia lui Hermes ținându-l pe micul Dionysos   

 

 

8 mai 1880: A decedat scriitorul francez Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța).

 

Foto: Gustave Flaubert 

Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa , un reper pentru literatura secolului al XIX-lea , este Madame Bovary(1857). Alte lucrari importante : 1862 – Salammbô, 1870 – Educația sentimentală („L’Éducation sentimentale”), 1874 – Ispitirea sfântului Anton („La Tentation de Saint Antoine”).

 

 

 

 

8 mai 1884: S-a născut Harry S. Truman, preşedinte al SUA; (d. 26 decembrie 1972).

 

 

 

Harry S. Truman  

In timpul președenției lui Truman au avut loc bombardamentele atomice ale orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, sfârșitul celui de – Al Doilea Război Mondial.

In timpul guvernarii sale s-a pus in aplicare planul Marshall de reconstrucție a Europei neocupate de sovietici si s-a declansat Războiul Rece, intre sistemele mondiale capitalist si comunist, au luat nastere Organizația Națiunilor Unite si serviciul american de spionaj CIA, și s-a declansat războiul din peninsula Coreea.

 

8 mai 1885: Trupa de operă a Teatrului Naţional din Bucureşti prezintă primul spectacol în limba română, Linda de Chamonix, de G. Donizetti.

 

 

 

 

 

Domenico Gaetano Maria Donizetti (n. 29 noiembrie 1797, Bergamo, Italia – d. 8 aprilie 1848) a fost un compozitor italian de muzică cultă și, mai ales, de operă din Bergamo, regiunea Lombardia.

Cea mai cunoscută lucrare a compozitorului italian este Lucia di Lammermoor (1835), respectiv cea mai ușor de recunoscut piesă muzicală a sa este aria muzicală, “Una furtiva lagrima” din opera L’elisir d’amore (1832).

Alături de Vincenzo Bellini și Gioacchino Rossini, Donizetti a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.

 

 

 

 

8 mai 1886: Dr. John S. Pemberton, un farmacist şi inventator de medicamente din Atlanta, Georgia, a vândut la farmacia Jacob’s, pentru cinci cenți, o băutura dezvoltată ca un remediu pentru durerile de cap și oboseală, care a ajuns celebră sub numele de Coca-Cola.

 

 

 

 

 

 

 

John Pemberton (n. 8 iulie 1831 — d. 16 august 1888) farmacist american, inventatorul băuturii răcoritoare Coca-Cola – foto – ro.wikipedia.org

Contabilul lui Pemberton, Frank Robinson, a inventat numele de marca Coca-Cola. Iniţial comercializata ca tonic, băutura conţinea extracte din frunze de coca, care includ cocaina, precum şi din nucile de kola bogate in cafeina.

Până la sfârşitul anilor 1890, Coca-Cola a ajuns una dintre băuturile cele mai populare din America.

Cu un alt farmacist din Atlanta, Asa Griggs Candler la cârma Coca-Cola Company între 1890 şi 1900, vânzarea a crescut de la 1.000.000 la 100.000.000 sticle.

 

 

 

 

Coca–Cola – foto 

 

 

 

Publicitatea a fost un factor important in succesul lui Pemberton şi Candler, la inceputul secolului XX vanzarile acestei băuturi incepand sa domine piaţa răcoritoarelor din Statele Unite şi Canada si apoi in intreaga lume

 

 

 

 

 

 

 

8 mai 1902: În insula Martinica, posesiune franceză din Caraibe, a erupt vulcanul Pelée, distrugând oraşul St. Pierre şi ucigând peste 30.000 de oameni.

 

 

 

 

 

8 mai 1903: A murit pictorul francez Paul Gauguin ; (n. 1848).

 

 

 

 

 

 

Paul Gauguin, autoportret – Musee d’Orsay 

 

 

 

 

8 mai 1903: S-a nascut marele actor francez de comedie, Fernandel (Fernand Joseph Désiré Contandin ( d. 26 februarie 1971),supranumit „comedianul cu zâmbet cabalin”, devenit celebru în rolul lui Don Camillo din seria de filme Don Camillo și Peppone.

 

 

 

 

Fernand Joseph Désiré Contandin 

Pentru meritele sale artistice, Fernandel a primit numeroase premii și distincții, printre care: Marele Premiu Mondial al Râsului, Cavaler al Legiunii de Onoare, Cavaler al Artelor și Literelor, Premiul „Georges Courteline” pentru umor, Marele Premiu al Cinematografiei franceze.

 

 

 

8 mai 1906 – S-a născut regizorul italian Roberto Rossellini (d. 1977), unul dintre cei mai importanti reperezentanti ai neorealismului din cinematografia italiana.

 

 

 

 

Roberto Rossellini, regizor italian 

 

 

Intre filmele sale memorabile citam:“Roma città aperta”(Roma oras deschis) (1945), “Germania anno zero” Germania anul zero(1947), “L’amore” Dragostea (1948), “Europa 51” (1952).

8 mai 1921 – Parlamentul Suediei a votat pentru abolirea pedepsei cu moartea.

 

 

 

8 mai 1921 – A inceput , la Bucureşti, Congresul Partidului Socialist din România (8-12 mai), care hotărăşte transformarea sa în Partidul Comunist din România.

A fost un partid aflat la remorca partidului bolsevic rus, afiliat la Internaționala a III-a Comunistă (Comintern) cu sediul la Mosova in U.R.S.S. Autoritățile române au arestat majoritatea delegaților care votaseră afilierea.

 

 

 

 

Steagul PCR – foto: ro.wikipedia.org

 

 

 

Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga de Partidul Socialist din România.

În România interbelică PCR a fost o mică organizare politică ilegală, subordonată Cominternului și implicit Uniunii Sovietice care a susținut ideologic revoluția comunistă.

Partidul comunist și-a început ascensiunea la putere în România de după Actul de la 23 august 1944, la care a participat ca parte din Blocul Național Democrat (BND).

Apoi, conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I a instaurat Republica Populară Română.

 

 

 

 

8 mai 1924 – La Craiova, s-a năascut Cicerone Ionițoiu, scriitor, deținut politic în închisorile comuniste din România. (d. 26 ianuarie 2014, Paris).

 

 

 

 

 

Cicerone Ionițoiu (1924 – 2014) – foto: kingofromania.com

Cicerone Ionițoiu (n. 8 mai 1924, Craiova – d. 26 ianuarie 2014, Paris) a fost un scriitor, deținut politic în închisorile comuniste din România. În „dosarul” său există două sentințe de condamnare la temniță, una din 1950 și alta din 1962.

Cicerone Ionițoiu a fost condamnat la 26 de ani de închisoare pentru „vina” de a fi făcut parte din conducerea organizației de tineret a Partidului Național-Țărănesc.

Din aceștia și-a petrecut 10 ani prin penitenciare și lagăre de exterminare.

În 1979, la intervenția președintelui de atunci al Franței, Valéry Giscard d’Estaing, a fost lăsat să plece din România și să se stabilească în Franța.

După Revoluția din 1989 a început alcătuirea unei enciclopedii cu numele celor care au murit în închisorile comuniste. Munca sa se găsește pe situl web Procesul Comunismuluiși a fost citată laudativ de către Fundația Academia Civică, numele strânse fiind inscripționate pe monumentul numit Spațiu de Reculegere și Rugăciune din cadrul Memorialului de la Sighet.

În octombrie 2009 Consiliul Local Craiova i-a acordat lui Cicerone Ionițoiu titlul de cetățean de onoare al orașului Craiova.

 

 

 

 

foto: radu-tudor.ro

 

 

 

 

 

8 mai 1924 – S-a născut prozatorul român Petru Dumitriu (d. 2002), autorul romanului „Cronica de familie”.

 

 

 

 

 

Petru Dumitriu, prozator român 

 

 

8 mai 1945 – Capitularea Germaniei (07 – 08 mai 1945) la sfârşitul celui de-Al doilea razboi mondial.

 

 

 

 

 

Generalul colonel Alfred Jodl semnând actele capitulării la Cartierul General Aliat de la Reims – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Actul capitulării Germaniei (07 – 08 mai 1945) a fost instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmachtului a capitulat simultan în fața Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa.

Primul act al capitulării a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945. Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de Generaloberst Alfred Jodl, din partea Oberkommando der Wehrmacht (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz.

Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai. într-o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnării a avut loc într-o vila din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război. Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA au sosit la scurtă vreme după miezul nopții. După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale.

 

 

 

 

 

 

1956: S-a născut fotbalistul si antrenorul român Victor Piţurcă.

 

 

 

 1969: La Festivalul de film de la Cannes are loc premiera filmul regizat de Dennis Hopper, Easy Rider, cu Peter Fonda și Dennis Hopper în rolurile principale. Filmul duce la reacții ambivalente din partea criticii și a publicului. Filmul spune povestea a doi motocicliști care călătoresc în sudul și sud-vestul Americii. Filmul a fost inclus în Registrul Librăriei Congresului Statelor Unite în 1998. 

Ca o marcă înregistrată a mișcării de contracultură și “un moment de referință al unei generații” ce a impresionat prin imaginația sa, Easy Rider explorează societatea americană de la sfârșitul anilor ’60 tratând ascensiunea și decăderea mișcării hippie precum și consumul de droguri.

Easy Rider a devenit faimos pentru faptul că în film s-au folosit droguri adevărate pe post de marijuana sau alte substanțe. “Un film emblematic, un road-movie în care unul sau mai multe personaje alienate, din indiferent ce rațiuni, se hotărăsc să-și aleagă propriul lor mod de viață, ce contrastează, mai mult sau mai puțin evident, cu cel impus de societate.” – Franco La Polla – 1970 (Cinema nuovo).

 

 

 

8 mai 1970: Este lansat ultimul album al trupei Beatles „Let it be”.

 

 

 

 

“The Beatles” în 1964.
În sensul acelor de ceasornic (de la stânga sus): John Lennon, Paul McCartney, Ringo Starr, George Harrison – foto: en.wikipedia.org

 

 

 

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă pentru era rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie).

Ei au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc. Fără dubiu, “The Beatles” este unul din cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

 

 

 1972: A fost inaugurat Muzeul National de Istorie a României.

 

 

 

 

Muzeul Național de Istorie a României – foto: ro.wikipedia.org

Muzeul Național de Istorie a României este cel mai important muzeu al statului român. Deține obiecte cu valoare istorică descoperite pe teritoriul actual al României din timpuri preistorice și până în perioada contemporană. Muzeul a fost înființat în anul 1970, cu scopul de a ilustra evoluțiile culturale înregistrate de-a lungul tuturor epocilor istorice în spațiul geografic al României de azi. Sediul său este Palatul Poștelor de pe Calea Victoriei. Este cel mai important muzeu de istorie și arheologie din România, atât prin mărime (suprafață desfășurată) cât și prin patrimoniu; este, de asemenea, unul dintre cei mai importanți actori ai arheologiei românești contemporane și lider al arheologiei preventive (noțiune care se referă la săpăturile arheologice asociate unor investiții, pentru prevenirea distrugerii de patrimoniu istoric). Instituția are un site cuprinzător, inclusiv o scurtă fișă a istoriei proprii, descrierea structurii organizatorice (inclusiv scurte prezentări ale personalului de specialitate), pagini descriind evenimente, expoziții, etc.

 

 

1975: S-a nascut Enrique Iglesias, cântăreţ de muzică uşoară, fiul starului de muzica usoara spaniol Julio Iglesias.

 

 

Enrique Iglesias  

 

 

8 mai 1978: Are loc prima ascensiune a Varfului Everest, fara rezerve de oxigen . Oamenii nu au invins Muntele; ei au invins cel mult slabiciunea din ei, ridicandu-se pentru o clipa la inaltimea muntilor. (Reinhold Messner).

 

 

 

 

 

In 8 mai 1978, Reinhold Messner si Peter Habeler au realizat un lucru ce se credea a fi imposibil de indeplinit – prima ascensiune a Varfului Everest, fara rezerve de oxigen.

 

 

 

 

Reinhold Messner si Peter Habeler – foto preluat de pe cersipamantromanesc.wordpress.com

Istoria celor doi a inceput din anul 1970, cand cei doi faceau ascensiuni rapide pe crestele Alpilor. In 1975, au urcat impreuna, fara oxigen, varful Gasherbrum I (8.068 m) din Grupa Karakorum. Studiile asupra expeditiilor precedente au aratat ca nivelul oxigenului pe Varful Everest este suficient doar pentru un om in timpul odihnei, nu pentru o persoana extenuata de drumul parcurs pana in varf.

Dar, in ciuda amenintarii asupra sanatatii creierului in urma unei ascensiuni fara oxigen, Messner si Habeler nu s-au dat la o parte. Prima lor incercare de ascensiune a fost amanata din cauza furtunii, dar la a doua tentativa, ei au reusit sa atinga varful Everest, urcand pe Creasta de Sud. Varful a fost atins in timpul record de 8 ore, Messner facand opriri in mod regulat pentru a filma ascensiunea.

Coborârea au facut-o separat, lui Habener luandu-i o ora, iar lui Messner o ora si trei sferturi pentru a cobori, aceeasi distanta ce le-a luat la urcare opt ore, chiar in aceeasi zi. Au ajuns in Tabara de Baza dupa doua zile, triumfatori.
Dupa ce a devenit primul om care a ajuns pe Everest fara oxigen, Messner si-a descris sentimentele traite atunci: „In starea mea de abstractie spirituala, nu mai fac parte din mine. Sunt doar o singura rasuflare limitata, plutind deasupra muntilor si cetii.” (Autor: Gabriel Motica, http://www.maramont.ro)

 

 

 

  1984: Uniunea Sovietică anunţă că va boicota Olimpiada de Vară de la Los Angeles, ca replică a boicotării Olimpiadei de Vară de la Moscova. Cele mai multe dintre ţările socialiste din estul Europei urmeaza exemplul sovieticilor, cu excepţia României.

 

 

 

 1997: Preşedintele R.Moldova, Petru Lucinschi, liderul transnistrean Igor Smirnov si presedintele Sovietului Suprem de la  Tiraspol, Grigori Măracuţă, au semnat la Moscova, Memorandumul privind principiile normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria.

 

 

 

 1999: A decedat actorul britanic Dirk Bogarde; (n.28 martie 1921).

 

 

 

 

 

 

Dirk Bogarde, actor britanic – foto preluat de pe en.wikipedia.org

 

 

 

 2010: Liderii zonei euro a aprobat un împrumut de 145 miliarde dolari pentru a ajuta Grecia în prevenirea înrăutăţirii situaţiei sale financiare.

Ajutorul esalonat pe trei ani, a fost acordat cu condiţia ca Grecia sa reduca cheltuielile sale publice.

Aceasta a fost o măsură preventivă, pentru a împiedica Grecia să intre în stare de faliment, pe fondul temerilor că prăbuşirea acestei ţări ar putea duce la prăbuşiri similare în alte ţări ale Uniunii Europene.

 

 

 

 

2015: A murit Rutger Gunnarsson, muzician, aranjor şi producător suedez; basist al trupei ABBA; (n. 1946).

 

 

 

 

 

 

 

8 mai este:

 

 

 

 

Ziua Mondială a Crucii Roșii, marcheaza ziua de nastere a fondatorului Miscarii Internationale a Crucii Rosii (azi si a Semilunii Rosii), elvetianul Henry Dunant.

 

Ziua Partidului Comunist Român

 

 

Steagul PCR 

Partidul Comunist Român (PCR) a fost un partid politic creat în anul 1921 ca rezultat al scindării ramurii bolșevice de extremă stânga din Partidul Socialist din România.

În România interbelică PCR a fost o mică organizaţie  politică ilegală, subordonată Cominternului dominat de bolşevicii ruşi și implicit de URSS care a susținut ideologic şi material  revoluția comunistă.

Partidul comunist și-a început cu sprijinul tancurilor sovietice ascensiunea la putere în România, de după Actul de la 23 august 1944, la care a participat ca parte din Blocul Național Democrat (BND).

Apoi, conform strategiei staliniste și cu sprijinul trupelor sovietice, PCR și-a eliminat treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I a instaurat Republica Populară Română.

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Crestin Ortodox.ro

3. history today.com

4. Istoria md.

5. Lessignets.com

6. Wikipedia commons

7. Rador.ro

 

 

 

 

 

 

 

 CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan Teologul; Sfântul Cuvios Arsenie cel Mare; Sfânta Cuvioasă Emilia

 

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan – frescă din Capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare”, din Iași – foto: doxologia.ro

Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Evanghelist Ioan este cunoscut și ca Ioan Teologul. A fost unul din cei Doisprezece Apostoli și a scris Evanghelia care îi poartă numele, trei epistole canonice: I Ioan, II Ioan și III Ioan și Apocalipsa. Prăznuirea sa principală este în 8 mai, apoi împreună cu cei Doisprezece Apostoli în 30 iunie, iar adormirea sa în 26 septembrie.