ZIUA DE 3 IANUARIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR
Foto: Voievodul Ştefan cel Mare, reprezentat pe Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor
1472: Domnitorul moldovean Ștefan cel Mare acordă un important privilegiu comercial negustorilor brașoveni – libertatea comercială deplină în întreaga țară a Moldovei și garantarea securității activității lor,pe teritoriul ţării (documentul era un semn pregătitor al reconcilierii domnului moldovean cu Matia I Corvin, regele Ungariei).
1793 : S-a născut Antoinette Murat, bunica paternă a Regelui Carol I al României.
Marie Antoinette Murat, Princesse Murat; 3 ianuarie 1793, Cahors, Lot, Republica Franceză – 19 ianuarie 1847, Sigmaringen, Principatul de Hohenzollern-Sigmaringen.
A fost nepoata lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii (1808–1815) și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.
La 4 februarie 1808, la Paris, Marie Antoinette s-a căsătorit cu Karl, Prinț Ereditar de Hohenzollern-Sigmaringen, fiul cel mare al lui Anton Aloys de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg.
Marie Antoinette și Karl au avut patru copii, printre care prințul Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 7 septembrie 1811- d. 2 iunie 1885), fost șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 1858 – 12 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I.
1805: Așezamântul agrar al lui Alexandru Moruzi, domnul Moldovei.
Istoricul Radu Rosetti a constatat că aşezământul de la 1805 nu doar că determina numărul de zile de clacă şi reparaţii la iazuri şi mori, dar stabilea şi volumul de muncă pe care era dator să-l îndeplinească fiecare ţăran: „…80 prăjini arătură grăpată, 15 prăjini prăşilă carată şi pusă în coşare, 30 prăjini secere cărată şi clădită, 80 prăjini coasă adunată şi pusă în stog”.
Țăranii erau obligaţi să muncească la moşier „…peste tot 33 de zile, din care pentru pălmaşi 23 cu palmele şi 10 cu carul, la care se mai adăugau, şi pentru unii şi pentru alţii, zilele de meremet (reparaţii)”.
A fost cea dintâi legiuire în care a fost indicată suprafața de pământ pe care boierii trebuiau s-o dea țăranilor, împărțiți în trei categorii:
1) fruntașii aveau dreptul la cinci fălci de pământ;
2) mijlocașii – la trei fălci de pământ;
3) codașii – la două fălci de pământ. Totodată, s-a restrâns dreptul țăranilor moldoveni asupra fânețelor, pășunilor și pădurilor.
Prin aceasta, stăpânii de moșii au dat două lovituri: și-au mărit rezerva și au obținut de la locuitorii de pe moșia lor o redevență sporită.
Aşezământul lui Al.Moruzi din 1805 a servit ca izvor important în perfectarea legislaţiei agrare din Basarabia, după anexarea ei la Rusia în 1812.
1853: Apare la Sibiu, în Transilvania, «gazeta politica, industriala, comerciala si literara» Telegraful Român, sub indrumarea episcopului de atunci Andrei Șaguna, cu apariție neintrerupta pana in zilele noastre.
De la Andrei Şaguna şi până în prezent, toţi mitropoliţii Transilvaniei au fost îndrumători direcţi ai ziarului, ei i-au desemnat pe redactori şi au vegheat la păstrarea specificului acestei publicaţii.
Alături de ASTRA, a păstrat aprinsă în permanenţă făclia spiritualităţii românilor, oriunde s-au aflat aceştia, şi a militat pentru unitatea lor politică, religioasă şi culturală, fiind oglinda în care se pot urmări destinele românilor, faptele şi dăruirea lor către religia, naţia şi cultura lor naţională, un instrument al asigurării continuităţii româneşti, prin păstrarea şi cultivarea limbii române, a datinilor şi obiceiurilor ancestrale.
Materialele publicate au fost tipărite în slove chirilice până în 1863, când alfabetul chirilic a fost înlocuit cu cel latin. În paginile revistei au publicat numeroși scriitori români, precum Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Cezar Bolliac, Dimitrie Bolintineanu, Ion Creangă,Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță, George Coșbuc, etc. În Telegraful român au debutat Visarion Roman cu poezia Fiul grijei (1853), Alexandru Macedonski cu poezia Dorința poetului, trimisă de la Viena (1870) și Ilarie Chendi cu nuvela Emi (1892)
Din 1919, publicaţia a devenit organ de presa al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia şi Sibiu.
Telegraful Român a fost condus în primii ani de Florian Aaron (foto) şi apoi de dr. Pavel Vasici.
Florian Aaron (n.1805 – d.1887) a fost un istoric român, născut în satul Rod, județul Sibiu, Transilvania, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene.
A participat la revoluția din 1848.
A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, a predat limba latină la Colegiul “Sfîntul Sava“, unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu și la Universitatea din București.
Istoricul și profesorul român Aaron Florian (1805-1887), a fost printre primii care au subliniat necesitatea de a cunoaște istoria națională.
De asemenea Aaron a întemeiat împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc, “România” (1837).
1877(3/15): A avut loc semnarea unei Convenţii secrete ruso-austro-ungare, la Budapesta, prin care Rusia consimţea anexarea Bosniei şi Herţegovinei de către Austro-Ungaria, în schimbul acceptării de către aceasta a încorporării celor trei judeţe din sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul şi Ismail) la Rusia. Cele trei judeţe fuseseră retrocedate Moldovei prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856.
1891: A apărut la Blaj, ziarul Unirea o publicație a Bisericii Române Unite cu Roma. Primul director al ziarului a fost profesorul Vasile Hossu, care devenit ulterior episcop de Gherla. Din comitetul de redacție au făcut parte profesorii Alexandru Grama și Victor Smighelschi, respectiv academicianul Augustin Bunea.
A apărut la Blaj, săptămânal (3 ianuarie 1891–26 ianuarie 1918; 20 noiembrie 1918–24 martie 1945), cu subtitlul „foaie bisericească-politică”. În Unirea a debutat scriitorul Ion Agârbiceanu în anul 1899. Ziarul a publicat constant versuri ale poeților Lucian Blaga, Octavian Goga și Teodor Murășanu. În anii 1918 și 1919, Unirea a devenit cotidian al Consiliului Național din Blaj.
1896: S-a născut la Turnișor, Sibiu,actorul de teatru și film George Calboreanu( decedat 12 iulie 1986, București).
A fost elev al ilustrei actrițe Aglae Pruteanu.A debutat pe scenă la Iași, în stagiunea 1917–1918 și a fost actor profesionist la Cluj, unde a fost premiat și a obținut o bursă de studii la Viena. A jucat pe scena bucureșteană în compania „Bulandra” după care, și-a făcut intrarea la 30 de ani, datorită lui Alexandru Davila, în spectacolul Vlaicu-Vodă. În 1928 a devenit societar al instituției – de care nu s-a mai despărțit. A contribuit la lansarea de piese, autori, personaje românești, manifestând încredere față de scriitorii tineri și generozitate.
Una din marile reușite ale carierei sale a fost rolul lui Ștefan cel Mare. L-a făurit ca personaj, întâia oară, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu (1953). Apoi l-a desăvârșit în Apus de soare de de Barbu Ștefănescu Delavrancea la Naționalul din București, dând o efigie modernă personajului dramatic, monumentalizând și, deopotrivă, umanizând rolul. E cert că pentru generațiile postbelice ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu, așa cum pentru perioada anterioară îl avea pe acela creat de Constantin Nottara. A fost distins cu Ordinul Muncii cl.I și cu Ordinul Meritul Cultural cl.I (1967), de asemenea (anterior anului 1960) a primit și titlul de Artist al Poporului. A apărut și în filme: Bădăranii, Omul de lângă tine, Lumina de iulie, Străinul, Neamul Șoimăreștilor, Legenda, Frații Jderi, Ultimele zile ale verii.
1900: S-a născut la Craiova, inginerul român Traian Negrescu, profesor universitar, membru titular (din 1955) al Academiei Române; (d. 24 decembrie 1960, București).
A studiat la Școala Politehnică din București, pe care a absolvit-o în 1922, devenind Doctor în Științe la Paris (1927).A fost șef al Catedrei de Metalurgie la Școala Politehnică din București, director al Serviciului Minelor și Metalurgiei din Ministerul Industriei și Comerțului, membru în Consiliul Superior de Mine și membru al multor societăți miniere din Franța, Anglia și SUA.
A stabilit compoziția și structura carburilor de crom din oțelurile aliate și a pus bazele analizei cantitative spectrografice a aliajelor. Este autorul primului curs de metalurgie fizică introdus în programa de învățământ superior.
A fost autorul unor lucrări de referință : Puterea desulfurantă a zgurilor de furnal înalt. Capacitatea de absorbție pentru sulf a zgurilor silico-calco-aluminoase, la 1500 0C, Fundamentele structurale ale activității termodinamice și ale reacțiunilor diferiților oxizi în zgurile metalurgice, etc.
1909: S-a născut Dan Smântânescu, scriitor, istoric şi critic literar, fost secretar particular al istoricului Nicolae Iorga în perioada 1931-1940 și profesor la Școala Palatină de la Cotroceni, (m. 2000). A fost veteran al celui de-al doilea război mondial.
A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, fiind licențiat cu Magna cum laude în 1931. A devenit, în anul următor (1932), diplomat cu distincție al Institutului Superior de Arhivistică și Paleografie. A debutat cu volumul Mișcarea sămănătoristă (1933), fiind autor a zeci de cărți, sute de prelegeri și mii de articole publicate
A fost bibliotecar la Arhivele Statului și la Academia Română, profesor de limba română la Colegiul Sf. Sava, Liceul „Matei Basarab”, Liceul „Mihai Viteazul”, Institutul Militar Muzical din București, funcționar la Straja Țării, a predat istoria literaturii universale și istoria artelor la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.
S-a distins ca membru al Societății Prietenii istoriei literare, președinte al cenaclului literar-cultural „Octavian Goga”, a scris în revistele Sepia, Epoca, Cronica literară, Revista generală ilustrată, Gând, vorbă și slovă scrisă.
1912: S-a născut în comuna Scânteia, jud. Iaşi, istoricul și arheologul Emil Condurachi, remarcabilă personalitate a învăţământului şi ştiinţei istorice româneşti, membru titular din 1955 al Academiei Române ; (d.16.08.1987, București).
Absolvent al Facultății de litere din Iași, și-a continuat studiile ca bursier al Școlii române din Roma (1935–1937), în 1938 susținând teza de doctorat Basiliques chrétiennes de l’Illyricum.
A obținut apoi o bursă la École Roumaine de Fontenay-au-Roses, timp în care a frecventat și cursurile de la Sorbona și École Pratique des Hautes Études.
Revenit în țară, a fost profesor la Catedra de Arheologie a Universității din Iași, la Catedra de Numismatică și Arheologie a Școlii Superioare de Arhivistică, profesor titular de Istorie veche și Arheologie la Universitatea București, șef al Catedrei de Istorie veche, ulterior al Catedrei de Istorie universală, decan al Facultății de Istorie.
A condus Institutul de Arheologie (1956–1970), desfășurând o intensă activitate didactică, de cercetare și de organizare științifică, a acordat o atenție aparte istoriei și arheologiei greco-romane din zona litorală de vest și nord al Mării Negre, numismaticii antice și bizantine.
A fost președinte al Societății Numismatice Române, membru fondator și secretar general al Asociației de Studii Sud-Est Europene, vicepreședinte al Uniunii Academice Internaționale, al Asociației Internaționale de StudiiBizantine, al Consiliului Internațional de Filozofie și Studii Umane, membru al Institutului German de Arheologie, Academiei Sârbe de Științe, Academiei Bulgare de Științe, Comitetul Internațional de Arheologie Clasică.
A fost distins cu Medalia de aur bulgară Sf. Metodiu și Chiril, Comandor al Ordinului Merito de la Repubblica Italiana, Om de Știință Emerit, laureat al Premiului „Herder”. Dintre cărțile sale se remarcă : Istoria României, L’archéologie roumaine au XXe siècle, Harta arheologică a României, Histria. Monografie arheologică, Harta arheologică a României.
1918: Consiliul Dirigent din Transilvania a trimis un memoriu primului ministru Bratianu, în care se spunea ca vechiul Maramureș se intindea ”pâna în Slovacime” și cuprindea fostele comitate Ung, Bereg, Ugocea și Maramureș.
1922: Apare săptămînal apoi lunar la Bucureşti, România, revista „Contemporanul „, condusă de Ion Vinea. Revista va fi editata pană în ianuarie 1932.
1930: S-a născut la Paris, istoricul român Petre Alexandrescu, arheolog, istoric al religiilor;(d.18 iulie 2009, București).
Absolvent al Facultății de Limbi clasice a Universității din București în 1952, a devenit Doctor în Istorie în 1969. Istoric al cetăților grecești de la marea Neagră, profesor a numeroase generații de arheologi și istorici, director al șantierului arheologic de la Histria (1981–1999), și-a dedicat întreaga carieră cercetării științifice și dezvoltării școlii românești de arheologie clasică și de istorie a religiilor, situându-se în linia celor mai prestigioși istorici români ai Antichității.
A lucrat întreaga viață în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în calitate de cercetător, șef al Secției de Arheologie Clasică și Director. În 1995 a devenit profesor titular, iar în 1997 profesor asociat în cadrul catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Universității din București.
A fost membru corespondent al Institutului Arheologic German, al Institutului de Studii Avansate din Princeton, al Societății Române de Studii Clasice, Vice-președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice. A condus o serie de publicații de specialitate, revistele românești Dacia, Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie, seria monografiilor consacrate cetății Histria, a întemeiat și a condus revista franco-italiană Il Mar Nero, seria româno-germană Archaeologica Romanica. A fost distins cu Premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles Lettres (1966), Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967), Ordinul Național Serviciul Credincios al României în grad de Ofițer (2000).
1934 : Guvernul României s-a dizolvat, după ce primul ministru IG Duca (nominalizat pe 14 noiembrie 1933) a căzut victima unui atentat, pe peronul gării din Sinaia în seara zilei de 29 decembrie 1933, după o întrevedere cu regele Carol al II-lea.
Primul ministru a fost asasinat de un grup de trei legionari cunoscuți sub numele de Nicadori
Ion Gheorghe Duca (n. 20 decembrie 1879, Bucureşti) a fost un jurist și om politic, discipol al „şcolii politice” a lui Ionel Brătian, devenit treptat cel mai apropiat colaborator al acestuia, fruntaşul liberal pregătindu-l din vreme să preia frâiele partidului liberal.
Duca a avut o ascensiune politică fulminantă, devenind deputat, ministru, preşedinte al PNL şi preşedinte al Consiliului de Miniştri.
A fost unul dintre teoreticienii de elită ai liberalismului românesc, sintetizând în numeroase lucrări şi discursuri principiile doctrinei liberale în perioada interbelică.
Şi-a menţinut atitudinea consecventă împotriva restauraţiei carliste, însă situaţia grea electorală în care se afla partidul său, l-a determinat pe Duca să facă numeroase concesii şi să accepte colaborarea cu regele Carol al II-lea, deși concepţia politică a sa l-a îndemnat să lupte împotriva mişcărilor extremiste şi anarhice, iar înalta sa moralitate l-a îndemnat să critice vehement derapajul politic al regelui spre autoritarism.
Se spune că regele Carol al II-lea fusese informat despre planul asasinilor legionari, de șeful poliției, Gabriel Marinescu, care primise o notă care deconspira întregul plan, însă regele a dat următoarea dispoziție: „Ține nota la birou și n-o transmite mai departe”.
1936: S-a născut în localitatea Nădușita, jud. Soroca, azi în R.Moldova, actrița Eugenia Botnaru (d. 4 decembrie 2020). Și-a făcut studiile la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău în perioada 1958–1962 și a activat în trupa Teatrului dramatic „Aleksandr Pușkin” (azi Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău) în anii 1957–1989, după care la Teatrul folcloric „Ion Creangă” până în 1996.
Din 1996, a evoluat în cadrul Asociației de Creație „Buciumul” și a interpretat peste 100 de roluri pe scena teatrului Pușkin.Filmografia sa cuprinde aproximativ 20 de titluri. A participat la sonorizarea în limba română a peste 200 de filme și a activat ca profesoară la Institutul de Arte și Școala nr. 28 din Chișinău. În 1994, a fost distinsă cu titlul de Maestru al Artei din Republica Moldova. A deținut, de asemenea, și Medalia „Meritul Civic”.
1937: Este înfiinţată Federaţia Camerelor de Comerţ din Basarabia, România.
1948: Silit de comuniști, slugile ocupantilor rusi, Regele Mihai I a părăsit România după ce a abdicat de la tron și urma să trăiască în exil.
Foto: Regele Mihai și șeful comuniștilor români Gheorghiu Dej
În „Raportul asupra plecării Majestatii Sale, Regele Mihai”, dar publicităţii de CNSAS, s-a scris în detaliu despre momentul 3 ianuarie 1948: „Paza trenului era asigurată de circa 25 agenţi de siguranţă sub conducerea Insp. Nicolski (n. Boris Grünberg, agent al NKVD-ului sovietic, infiltrat de comuniști la conducerea Siguranței Statului).
Fiecare uşă a vagonului era păzită de un agent şi un soldat cu armă automată. Între timp, în vagonul bucătăriei au fost încărcate un butoi cu brânză, saci cu cartofi, lăzi cu zahăr şi pachete de alimente. La ora 20.15 au sosit la gară Mihai cu mama sa şi Jaques Vergotti.
La ora 20.30 trenul special a părăsit gara Sinaia, cu destinaţia Lausanne – Elveţia. Insp.Gl.Paraschiv se afla de două zile la castelul din Sinaia şi a făcut controlul bagajelor suitei ce urma să-l însoţească pe Mihai. Bagajele lui Mihai nu au fost controlate şi acesta a avut dreptul să aducă 12 valize ale sale, odată cu el, la gară. Din cele observate de noi, valizele au fost 30 „, se arată în documentul Siguranţei.
Raportul consemnează şi un moment aparte:
„La ora 19.35 când a sosit în gară Mircea Ioaniţiu, un elev de liceu care se afla sus pe şosea crezând că Ioaniţiu este Mihai, a strigat: «Trăiască Regele!». Elevul a fost imediat arestat de şeful Siguranţei şi, din informaţiile culese de la gardian, este fiul unui maior din fosta Gardă Regală”.
Istoricul Georgeta Filitti povesteşte că Regele avea o servietă în mână. Când a fost întrebat ce conţine, Regele a deschis-o: avea o pungă cu pământ românesc, înfăşurată în tricolorul ţării.
În tren, chiar și pâinea și fructele ce se găseau pe masa din vagonul destinat Reginei Elena au fost tăiate în bucăți, pentru a nu ascunde eventuale bijuterii sau alte obiecte personale de valoare. Bill Lawrence, corespondentul ziarului New York Times în România, a dorit să asiste la plecarea Familiei Regale, dar acest lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu.
În exil, Regele Mihai a fost pilot şi broker, a ţinut legătura cu românii din diaspora şi a militat împotriva comuniştilor. Securitatea l-a urmărit neîncetat, până la Revoluţie.
Regele se va întoarce în țară abia în anul 1992 de Paște, după căderea regimului comunist din România, și va primi cetățenia română în anul 1997.
Comuniştii îi retrăseseră Familiei Regale nu cetăţenia română, ci naţionalitatea!
1948 : A fost înființată Uniunea Femeilor Democrate din România (UFDR)
După câștigarea alegerilor și instaurarea regimului comunist, nu mai era nevoie de existența unei federații. Titulatura Federația Democrată a Femeilor din România s-a modificat în Uniunea Femeilor Democrate din România, care a devenit organizația unică de masă feminină. Decizia s-a luat în urma unei dezbateri la sediul FDFR, la care au participat reprezentantele următoarelor organizații feminine: Uniunea Femeilor Antifasciste din România, Federația Democrată a Femeilor din România, Organizația de Femei din Apărarea Patriotică, Asociația Soțiilor de Militari din Armata Română, Femeile din Organizațiile Sindicale, Organizația de Femei din Frontul Plugarilor, Organizația de Femei din Uniunea Patriotică Maghiară, precum și membre din organizațiile de femei ale celorlalte naționalități conlocuitoare.
Hotărârea de a unifica organizațiile feminine a fost luată de o Comisie Centrală formată din: Maria Rosetti, Eugenia Rădăceanu, Alexandra Sidorovici, Liuba Chișinevschi, etc în perioada 4–8 martie. Uniunea avea ca priorități susținerea procesului de cooperativizare la sate și plata cotelor către stat.
Se înscria în procesul constituirii de organizații obștești unice, parte integrantă a edificării sistemului totalitarist, fiind condusă de Maria Rosetti.
1953: S-a născut la București, cântărețul român de muzică ușoară Gabriel Dorobanțu.
În anul 1980 a participat la concursul „București 80” și a obținut Premiul al III-lea la secțiunea muzică ușoară, iar în anul 1981 a participat la Festivalul de interpretare „Mărțișor” de la Dorohoi, unde a obținut trofeul „Mărțișor”.A lucrat timp de cinci ani în calitate de proiectant într-un atelier de proiectare.
A debutat ca interpret de muzică ușoară în anul 1983, la vârsta de 30 de ani, în cadrul Festivalului Concurs de la Mamaia, unde obține Mențiune la Secțiunea Interpretare, cu melodia Ochii tăi (compozitor Vasile Veselovschi, versuri Mihai Maximilian), melodie devenită ulterior șlagăr.
A devenit foarte popular în rândurile publicului larg pentru șlagărul Hai, vino iar în gara noastră mică.
De-a lungul carierei a efectuat turnee în Statele Unite ale Americii, Germania, Italia, Belgia, Anglia, Republica Moldova, Israel, Spania, Kuweit, etc.
1956: Scriitorul Nicolae Balota a fost arestat de Securitatea comunista în trenul care îl ducea de la Cluj la Bucureşti, sub acuzatia de a fi redactat si multiplicat manifeste anticomuniste si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti (la data de 5 octombrie 1956) la 7 ani de inchisoare corectionala.
Foto: Nicolae Balotă (n. 26 ianuarie 1925, Cluj – d. 20 august 2014, Nisa, Franta), eseist, critic, istoric și teoretician literar român.
Prima oară fusese arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent, judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv, descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie.
Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca fost deținut politic. După 5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist.
Desi patru exemplare ale memoriului elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu au fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării autorilor de către un apropiat.
Urmează 7 ani de detenție la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești.
Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității. Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnând, sub numele conspirativ de „Someșan”, rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium.
După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București.
În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța).
Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, pentru a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești.
Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța. În 1990, devine cetățean francez.
A revenit periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București.
În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj i-a conferit titlul de Doctor honoris causa.
În ultimii ani ai vietii a trăit la Nisa, in Franța. A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).
1963: Decret de grațiere și amnistie
Punerea în libertate a deținuților politici anticomuniști în anii 1963–1964 a fost un act politic important, consecință a ieșirii treptate, prudente și dificile de sub tutela URSS și a apropierii, moderate, de Occident.
Decretul nr. 5/3 ianuarie 1963 de grațiere și amnistie excludea de la grațiere persoanele „care au încercat sau săvârșit infracțiuni care periclitează securitatea statului“.
Nefiind publicate în Buletinul Oficial al RPR, textele decretelor de grațiere și amnistie au rămas necunoscute.
Se presupune că în urma acestuia s-au făcut 2.543 grațieri (probabil persoane pe care înșiși reprezentanții regimului le considerau nevinovate).
1963: S-a născut în localitatea Sângeorz-Băi, din jud.Bistrița-Năsăud, fotbalistul român, Gavrilă Pele Balint.
Gabi Balint a fost membru în prima echipă românească de fotbal care a câștigat Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei (1987), Steaua București.
A jucat pentru Echipa națională de fotbal a României în perioada 1982-1992, participând ca jucător la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, și a participat în calitate de antrenor secund al naționalei la CM din 1994 și 1998.
Pentru realizările sale din domeniul sportiv a primit titlul de cetățean de onoare al Municipiului Bistrița.
La 20 ianuarie 2010 a devenit selecționer al echipei naționale de fotbal a Republicii Moldova, iar la data de 19 decembrie 2011, la expirarea contractului a refuzat prelungirea acestuia.
1985: A decedat la București pictorița Nadia Popoivici (nume la naștere Nadejda (Nadia) Ajder). Născută la 20 mai 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus într-o familie aristocrată, a fost obligată la doar 7 ani, să fugă împreună cu familia din cauza Revoluției Ruse din 1917.
Astfel, a ajuns într-o primă etapă în Japonia, iar apoi la Chișinău. De la Chișinău a venit la București, unde a studiat la Școala de Belle Arte, la clasa Ceciliei Cuțescu Storck. Aici l-a cunoscut pe sculptorul Ion Grigore Popovici, cu care s-a căsătorit.
Au avut un fiu, pe Constantin Popovici care, urmând calea tatălui său, a devenit și el sculptor și o fiică, pe Eliza Popovici – Palade, pictoriță1990: Consiliul Frontului Salvarii Nationale emite un Decret-lege privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România, dupa peste patru decenii de interdicție comunistă.
1990: În România, Consiliul Frontului Salvarii Nationale emite un Decret-lege privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România, dupa peste patru decenii de interdictie comunistă.
Frontul Salvarii Nationale a anunţat că nu este şi nu va fi un partid politic, urmând a se prezenta în alegeri ca o organizaţie politică reunind personalităţi şi grupuri care s-au afirmat în Revoluţie.
2010: A decedat la Chișinău cunoscutul regizor și actor de teatru si film Vasile Brescanu (n. 20 iulie 1940, satul Gotești, județul interbelic Cahul). A absolvit Institutul de Arte „Gavril Musicescu” din Chișinău (1959-1963), secţiunea actor de teatru și film și al Institutului Unional de Cinematografie din Moscova – VGIK (1965-1970), secţiunea regie film. A debutat ca actor în filmul lui E.Loteanu „Aşteptaţi-ne în zori”.
În calitate de regizor are circa 11 filme, cel mai cunoscut film al său fiind „Tunul de lemn”. La Festivalul republican de film desfăşurat în Chişinău,(1980),a obţinut Premiul “Pentru cea mai bună regie”pentru filmul „Emisarul serviciului secret”. În anul 1991 a primit titlul de Maestru în artă.
2013: A decedat in Bucuresti, Sergiu Florin Nicolaescu, regizor scenarist și actor român și, după 1989, politician român; (n.13 aprilie 1930, Târgu Jiu).
A participat activ la Revolutia anticomunista din 1989 si a fost parlamentar din partea FSN, PSDR şi PSD, din 1990, cu excepţia legislaturii 2004-2008; membru al Comisiilor de cultură din Senat în fiecare legislatură. Singura legislatură în care nu a fost parlamentar a fost cea din 2004-2008.
S-a numărat, totodată, printre cei care au participat la Revoluţia din 1989.
A fost de departe cel mai prolific și mai popular regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori in România.
La începutul lui decembrie, Sergiu Nicolaescu le-a mulţumit în Senat colegilor săi pentru perioada petrecută împreună, precizând că nu a mai candidat pentru un nou mandat, deoarece mai are puţini ani de trăit pe care vrea să-i termine în profesia sa.
“Vreau să vă mulţumesc pentru aceşti patru ani minunaţi pe care i-am petrecut împreună, în care dumneavoastră mi-aţi dăruit stimă şi consideraţie, simţăminte pe care şi eu vi le datorez.
Mai am puţini ani de trăit şi mi-am dorit să-i termin în profesia mea, pentru acest lucru nu am participat la alegeri.
Vreau să vă spun un sincer «La revedere!» şi vreau să vă spun în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi sărbători fericite”, a spus de la tribuna Senatului, în ultima şedinţă a acelei legislaturi, fiind aplaudat indelung de cei prezenţi.
2016: A murit la Piatra Neamț pictorul Ștefan Iaută.
2022: A decedat la Freiburg im Breisgau, Baden-Württemberg, Germania, filosoful, muzicologul și aforistul român. George Bălan (n. 11 martie 1929, Turnu Măgurele, Teleorman, România.
Între anii 1950-1955 a studiat muzica la Conservatorul „C. Porumbescu“ din București, după care, în perioada 1957-1960 își va face studiile doctorale la Universitatea Lomonosov din Moscova pentru ca în perioada 1966-1968 să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.
A fost asistent universitar între anii 1955-1957,apoi lector și conferențiar începând din 1957 și pâna 1977 la Conservatorul „Ciprian Porumbescu.
În 1977 s-a autoexilat în Germania, în Pădurea Neagră (St. Peter), unde a înființat „Musicosophia-Schule“, o școală pentru formarea ascultătorilor de muzică, dublată de o fundație și o editură cu același nume.
2023: A decedat la vârsta de 86 de ani, marele actor român Mitică Popescu. S-a născut în București pe data de 2 decembrie 1936. A fost căsătorit cu actrița Leopoldina Bălănuță, plecată dintre noi în 1998.
Puțini oameni stiu ca actorul a trecut prin infernul inchisorilor comuniste timp de trei ani, incepând din 1959.A fost inchis pentru nimic, asa cum se condamnau oamenii atunci, acuzat fiind de „nedenunțarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. A fost nevoit sa își intrerupă studiile teatrale, reluate cu greu mai tirziu, din cauza etichetei care li se aplica celor inchisi.
A fost gazda celei mai longevive emisiuni televizate „D’ale lu’ Mitică”, difuzată din 2000 la postul TVR 2.
Actorul Mitică Popescu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
La 27 aprilie 2009, la cea de-a 17-a ediție a galei Premiilor UNITER, Mitică Popescu a fost distins cu premiul UNITER pentru întreaga activitate
A fost omagiat în cadrul Galei Premiilor Gopo din 25 martie 2013 cu Premiul pentru Întreaga Carieră.
CITIȚI ȘI:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2020/01/03/o-istorie-a-zilei-de-3-ianuarie-video-4/
Bibliografie (surse):
Secretul UNGURILOR
Secretul maghiarilor din Ungaria și România
Maghiarii au pretenții teritoriale față de toți vecinii lor. Dacă aceste pretenții sunt întemeiate sau nu, dacă ele sunt corecte și argumentate istoric, e treaba istoricilor maghiari, sloveni, slovaci, austrieci, sârbi, croați și ucraineni.
Pe mine mă privește Transilvania, scrie Virgil Apostol pe situl https://ioncoja.ro/ce-sunt-ungurii-de-fapt
În școlile maghiare se învață faptul că la venirea maghiarilor – la începutul secolului X – în Transilvania era vid de populație.
Asta e principala teorie pentru care maghiarii în ziua de azi revendică Transilvania.
– Pentru maghiari nu are nici importanță faptul că populația majoritară – de aproape 80% – din Transilvania e de origine română.
– Nu are nici o importanță că în inima Transilvaniei sunt rămășițele statului DAC la tot pasul.
– Nu are nici o importanță că românii vorbesc și astăzi limba latină (foarte puțin modificată) deși sunt în mijlocul unor state de origine slavă.
– Nu are nici o importanță că Transilvania însăși poartă un nume latin și nu are importanță că Transilvania nu a făcut parte niciodată din Ungaria.
– Nu are absolut nici o importanță că ungurii înșiși se recunosc pe sine ca migratori, venind din Asia și asediind o mare parte din Europa.
Nu, ei spun că Dacii au dispărut din istorie și că Transilvania era goală când s-au refugiat ei, în urma războiului cu moravii și bulgarii care i-au împins spre Nord. Documentul care consfințește aceste convingeri maghiare este celebra „Gesta Hungarorum” a lui Anonimus. Problema e că până și această scriere vorbește pe alocuri de lupta de 200 de ani a maghiarilor pentru a cuceri Transilvania și de faptul că în anii 904 au de-a face în Transilvania cu un român pe nume Gelu care conduce o formațiune statală românească.
După creștinarea lor sub Sf. Ștefan, în anii 1001 începe lupta de 200 de ani pentru cucerirea Transilvaniei. Efectiv, două triburi maghiare – Kende și Gyula – pătrund prin bazinul Mureșului și al Someșului, venind dinspre Câmpia Panonică. Kende își stabilește centrul de putere în câmpia Tisei, iar Kende la Apulum care la acea vreme se numea Bălgrad, fiind locuit de români și de slavi, iar acum se numește Alba Iulia.
În anul 1003 regele maghiar Ștefan (Istvan) cucerește Bălgradul și ia în captivitate pe Gyula.
Regii maghiari aduc coloniști sași în Transilvania sau apelează la ajutorul Cavalerilor Teutoni pentru a apăra Transilvania de invaziile cumanilor. Administrația Transilvaniei se află acum în mâna unui „guvernator regal” sau a unui voievod care spre jumătatea secolului XIII controla întreaga regiune.
Societatea era împărțită între 3 „națiuni privilegiate”: maghiari, sași și secui. Deși populația majoritară era românească ea purta numele de „iobagi” și era o populație fără drepturi. Iobagii nu puteau deține ranguri nobiliare, cu câteva excepții notabile, precum Ioan (Iancu) de Hunedoara – devenit apoi regent al Ungariei, sau fiul său Matei Corvin devenit rege al Ungariei.
În 1437 are loc „Răscoala de la Bobâlna” prin care iobagii își cer drepturile. Aceasta este înăbușită în sânge, iar sclavia iobagilor devine și mai aspră. La 1514 are loc Războiul Țărănesc condus de Gheorghe Doja, care va zdruncina destul de tare Ungaria. Astfel slăbită, este învinsă de către turci la Mohacs în 1526 și împărțită practic în 2 zone de influență: Ungaria de Vest – sub dominație Habsburgică și Ungaria centrală sub dominație otomană.
Astfel, își pierde puterea în Transilvania. Aceasta rămâne totuși sub conducerea familiei Bathory, dar practic puterea e împărțită între austrieci și turci.
În 1599 Bathory este învins la Șelimbăr de către Mihai Viteazul care preia controlul asupra Transilvaniei, ajutat de armata austriacă. În 1600 cucerește și Moldova, întregind astfel o parte din vechea Dacia. La 9 august 1601 Mihai Viteazul este asasinat, iar construcția sa politică se prăbușește, conducerea Transilvaniei revenind din nou Austriei.
În 1604 Ștefan Bocskay conduce o revoltă împotriva stăpânirii austriece, iar în 1606 e recunoscut de către împăratul austriac ca prinț al Transilvaniei. Sub domnia sa și a succesorilor săi, Transilvania devine capitala maghiară a culturii. Artele, comerțul și religia înfloresc. Sunt acceptate 4 culte religioase: catolicii, luteranii, calviniștii și unitarienii. Religia ortodoxă nu este oficială, dar este îngăduită alături de cultul mozaic. Cele mai vechi biserici ortodoxe din Transilvania datează de la mijlocul secolului XV.
Pe fondul creșterii puterii militare austriece, la 1711 Transilvania își pierde independența, căzând total sub influența Habsburgilor care numesc guvernatori în provincia Transilvania.
În 1765, Transilvania este proclamată de către Habsburgi „Mare Principat”. În 1791 românii elaborează o petiție către împăratul austriac Iosif al II lea în care cer drepturi egale cu maghiarii și sașii. Petiția este respinsă de către Dieta Transilvaniei, iar românii majoritari rămân în starea de tolerați ca și grecii, armenii și evreii.
La 1867 PENTRU PRIMA DATĂ ÎN ISTORIE, TRANSILVANIA ESTE ANEXATĂ UNGARIEI.
Românilor li se promite abolirea sclaviei în schimbul ajutorului împotriva intervenției austriece.
Românii refuză, în schimb, împreună cu sașii ajută coaliția austriaco-rusă, astfel că Ungaria Mare a lui Lajos Kossuth a fost reprimată în mai puțin de 1 an.
Între 1849 și 1860 a avut loc o guvernare militară austriacă, foarte severă în care maghiarii au fost discriminați ca pedeapsă pentru încercarea lor de alipire a Transilvaniei. Din 1860 până în 1867, austriecii renunță atât la guvernarea militară cât și la discriminarea maghiarilor, însă oferă drepturi egale românilor.
Totuși prin compromisul de la Ausgleich din 1867, Austria oferă Transilvania Monarhiei Ungariei, aceasta făcând parte din Ungaria până la 1918 când este proclamată România Mare.
La 1 Decembrie 1918, românii din Transilvania adunați la Alba Iulia proclamă unirea cu patria mamă, născându-se astfel, pe ruinele Daciei o nouă Românie.
Comuniștii lui Bela Kun intră în Transilvania spre a pedepsi româniii pentru unirea pe care au proclamat-o, însă armata română ocupă Budapesta și schimbă guvernul comunist al lui Bela Kun.
După Primul Război mondial câștigat de puterile aliate, imperiul austro-ungar este declarat învins, iar ca succesor al său e numită Ungaria. Prin Tratatul de la Trianon din 1920 sunt consfințite granițele României. Ungaria rămâne nemulțumită și datorită faptului că peste 3 milioane de maghiari rămâneau în afara granițelor noul stat maghiar.
Urmare a dorinței de revizuire a tratatului de la Trianon, Ungaria se aliază în cel de-al doilea război mondial cu Germania și Italia. Misiunea este încununată de succes, iar la 2 noiembrie 1938 are loc Primul Arbitraj de la Viena, unde Ungariei i se oferă o parte din Slovacia (Felvidék) și una din Ucraina (Rutenia). În urma celui de-al doilea Arbitraj de la Viena (pe care noi românii îl numim Diktatul de la Viena) Ungariei i se oferă la 30 august 1940 43.492 km pătrați din Transilvania.
În 1947, după înfrângerea Germaniei, Arbitrajul de la Viena este anulat prin Tratatul de pace de la Paris, unde Ungaria în calitate de învins renunță la specificațiile celor două arbitraje de la Viena, iar Transilvania se reîntregește în sânul României.
Și acum, după ce am prezentat pentru clarificare faptele, urmează: Bomba ADN
Dacă pretențiile teritoriale ale Ungariei au ca fundament „Cronica Anonimă” care susține teoria migraționistă a românilor și vidul de populație găsit de triburile maghiare în secolul IX în Transilvania, genetica spune altceva.
În mod normal, dată fiind patima cu care partea maghiară revendică Transilvania, nici măcar genetica care dovedește că românii de acum, vorbitori de limbă română, au același ADN cu primii locuitori ai Europei, respectiv cu grupa genetică „Haplogroupul I-M170″ nu-i va convinge pe unguri să respecte poporul român și teritorialitatea acestuia.
Mai mult decât atât, studiile ADN dezvăluie că Haplogroupul I-M170 se regăsește mai intens pe teritoriul fostei Dacii și în zona nordică a Europei, consfințind astfel trecutul arian al Dacilor și implicit al acelora care au același ADN și în ziua de azi.
Problema cea mai mare a ungurilor e însă faptul că 25% din ADN-ul lor e identic cu cel românesc. Ori asta înseamnă ori că au ajuns în Europa cu 5.000-10.000 de ani înainte decât ei însuși afirmă, ori că 25% dintre ei sunt români.
Așadar, conform studiilor privind distribuția genetică în Europa, pătimașii unguri duc o luptă fratricidă cu românii. Atrocitățile ungurești, pe care le voi prezenta într-un documentar și eterna ură la adresa românilor se dovedește a fi în fapt o manipulare ticăloasă a acelei părți sângeroase din structura etnică a poporului maghiar.
Închei cu următorul manifest:
Fratele meu maghiar, e posibil ca tu cel care înjuri românii să fii român. Român care ți-ai uitat limba în urma maghiarizării forțate care a ținut un mileniu. Poate că străbunicii tăi au fost români. Poate că str-stră-bunicii tăi vorbeau frumoasa limbă latină. Și mai ales poate că n-ai ajuns în Europa în goana calului ci ai fost aici ca și mine, de mii de ani.
Bibliografie:
„În genetica umană, halogrupul I-M170 este cromozomul Y o subgrupă a haplogrupului IJ, un derivat din haplogrupul IJK. Haplogrupul I-M170 este ADN-ul predominant în Europa, fiind considerat singurul ADN NATIV EUROPEAN. În zilele noastre se găsește cu precădere în Sud-Estul și Nordul Europei.”
Să înțelegem puțin cum anume ADN-ul poate arăta originea unui om.
Mai întâi, ce este ADN-ul?
ADN-ul este un program cel puțin tridimensional, mai sofisticat decât orice program de computer, scris cu ajutorul unor molecule, care dictează cum este creat corpul fizic al ființelor vii.
Deoarece acest program este foarte mare, pentru a putea fi stocat, a fost împărțit în mai multe bucăți, numite CROMOZOMI.
Ca să fie simplu de înțeles, să ne gândim că dacă un program de computer este prea mare, este pus pe mai multe discuri sau pe mai multe cipuri de memorie. Deci, cromozomul este asemănător unui cip de memorie.
ADN-ul uman este alcătuit din 46 de CROMOZOMI (cipuri), grupate în perechi de câte 2 cromozomi. Acest ADN se află în nucleul celulelor din corpul nostru.
Mai avem însă și un alt ADN care nu se află în nucleu, ci se află într-o organită celulară responsabilă cu producerea de energie, numită MITOCONDRIE.
* Pentru descoperirea mitocondriilor dr. Emil Palade a primit premiul Nobel!
Deci, avem 2 tipuri de ADN în corpul nostru, ADN-ul nuclear, aflat în nucleu și ADN-ul mitocondrial, aflat în mitocondrii și responsabil de producerea energiei.
ADN-ul mitocondrial se transmite doar de la mamă la copil, fără a fi modificat vreodată şi este regonoscibil în eternitate !!!, în timp ce ADN-ul nuclear se transmite jumătate de la mamă și jumătate de la tată.
Deoarece ADN-ul mitocondrial e transmis doar de la mamă la copil și nu este modificat, înseamnă că toate persoanele care au același ADN mitocondrial se trag din aceeași MAMĂ PRIMORDIALĂ, adică toți au aceeași stră-stră-stră bunică.
Savanții au observat că există un număr foarte mic de tipuri de ADN mitocondrial, ceea ce înseamnă că toti oamenii de azi sunt descendenții unui număr foarte mic de femei, numite EVELE PRIMORDIALE.
Am mai scris asta. Americanii au găsit 6 mame în Carpați !!! și 2 în Africa. Ceea ce înseamnă că albii/caucazienii sunt din strămoașele noastre și negrii, firesc, din Africa, unde unii sunt foarte negrii și înalți, alții mai cafenii și alții rezultatul mixajelor în timp, dintre care unii au ceva ADN de la cele două triburi Pelasgice care au ajuns în Africa cu turmele lor pe corăbii, Garamanii și Getulii, numiți de localnici Libieni și care au creat o civilizație acoperită acum de nisipurile Saharei, cu atâta succes, încât… STAN ! a ajuns faraon în Egipt, orașul Garamanti pe care l-au fondat există și azi, Berberii spun brâu și fotă la…brâu și la fotă… bărbații Tuaregi umblă cu văluri care le acoperă fața, pentru că la origine erau…albi și localnicii îi cam vânau, și au un scris … etrusc !!!, iar Americanii au descoperit 1.500 de km de canale artificiale de aducție a apei, într-un sistem imens de irigații, numite… fogaras
ADN-ul nuclear e transmis jumătate de la mamă și jumătate de la tată. Sexul este însă dat de grupa de cromozomi X și Y.
O combinație XX determină apariția sexului feminin, în timp ce sexul masculin e determinat de combinația XY.
Harta genetica a popoarelor Europei
STUDII GENETICE DESPRE MAGHIARI:
1. Diversitatea cromozomială în Europa http://evolutsioon.ut.ee/ publications/Rosser2000.pdf
| Y-Chromosomal Diversity in Europe Is Clinal and Influenced …evolutsioon.ut.eeAm. J. Hum. Genet. 67:1526–1543, 2000 1526 Y-Chromosomal Diversity in Europe Is Clinal and Influenced Primarily by Geography, Rather than by Language |
2. Genetica umană în Europa – populația maghiară veche (în limba engleză) http://www.nature.com/ejhg/ journal/v8/n5/abs/5200468a. html
| MtDNA and Y chromosome polymorphisms in Hungary …www.nature.comArticle: MtDNA and Y chromosome polymorphisms in Hungary: inferences from the palaeolithic, neolithic and Uralic influences on the modern Hungarian gene pool |
3. Comparația ADN-ului mitocondrial al maghiarilor de azi și de acum 1000 de ani http://dienekes.blogspot.com/ 2007/07/ancient-hungarian- mtdna.html
| Dienekes’ Anthropology Blog: Ancient Hungarian mtDNAdienekes.blogspot.comThe Hungarian language belongs to the Finno-Ugric branch of the Uralic family, but Hungarian speakers have been living in Central Europe for more than 1000 …* Limba pe care o vorbesc este în cea mai mare proporție o …maghiarizare de cuvinte românești- cel mai mare lingvist al lor recunoaștea în ultimul lui dicționar, aproape 4.000 de cuvinte românești- veyi-o să scriu pronunția ișcolă, curat ardelenescul i școlă=e școală, cu accent pe prima silabă, Katalin=Cătălina,Cătălin, bota=bota/bâta ciobănească, salas=sălaș,brandza=brânză, ioi= (i)oi=vai, vai, szoim=șoim….ideea e că de aceea s-a scos k=c tare, din ortografia noastră… dar în dicționarele românești, o lectură interesantă altfel, pentru ce înseamnă să fi prost cu titlu, scrie…viceversa, toate cuvintele străvechi românești, preluate de fapt, de moghiori, bulgari, croați, sârbi, sânt explicate… invers, sânt puse pe seama unor cuvinte latinești INEXISTENTE, chiar dacă nu vă vine să credeți ori sânt…necunoscute, când li s-a terminat inspirația. |
Revenind, băieții au la turcisme și „fino-ugrice” pe săturate = o invențíe fiindcă, unele cuvinte seamănă doar sonoritatea finlandezei și altele sunt chipurile ugrice-pe stil vechi, acum uralice, adică n-au fost mongoloizi, ci din Urali…Să trăiască papa care le-a dat numele fals latinizat și…țara peste Daci!
4. Analiza cromozomului Y al maghiarilor vechi și al unor grupuri de oameni ce vorbesc azi limba maghiară
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/18373723? ordinalpos=1&itool= EntrezSystem2.PEntrez.Pubmed. Pubmed_ResultsPanel.Pubmed_ DiscoveryPanel.Pubmed_ Discovery_RA&linkpos=2&log$= relatedarticles&logdbfrom= pubmed
| Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin. – PubMed – NCBIwww.ncbi.nlm.nih.govAnn Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. doi: 10.1111/j.1469-1809.2008.00440 .x. Epub 2008 Mar 27. Comparative Study; Research Support, Non-U.S. Gov’t |
5. ADN-ul mitocondrial al maghiarilor comparat cu ADN-ul mitocondrial al altor popoare europene – 5% origine asiatică. Și țiganii provin tot din India și au haplogrupul mitocondrial M, specific zonei Indo-Gangetice, adică zonei India-Pakistan. Acest haplogrup M este întâlnit la cel puțin 5% din populația Ungariei considerată “unguri puri”, ceea ce arată că inclusiv țiganii au fost supuși procesului agresiv de maghiarizare și au fost și ei transformați în “unguri puri, urmași ai lui Attila“.
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/17585514? ordinalpos=1&itool= EntrezSystem2.PEntrez.Pubmed. Pubmed_ResultsPanel.Pubmed_ DiscoveryPanel.Pubmed_ Discovery_RA&linkpos=3&log$= relatedarticles&logdbfrom= pubmed#
| Comparison of mtDNA haplogroups in Hungarians with four other European populations: a small incidence of descents with Asian origin. – PubMed – NCBIwww.ncbi.nlm.nih.govActa Biol Hung. 2007 Jun;58(2):245-56. Comparative Study6. Cei mai apropiati genetic de maghiari sunt indieni din India http://www.krepublishers.com/ 02-Journals/IJHG/IJHG-06-0- 000-000-2006-Web/IJHG-06-3- 177-280-2006-Abst-PDF/IJHG-06- 3-177-183-2006-263-Decsey-K/ IJHG-06-3-177-183-2006-263- Decsey-K-Text.PDF |
| © Kamla-Raj 2006 Int J Hum Genet, 6(3): 177-183 (2006 …www.krepublishers.comHUMAN CHROMOSOMAL POLYMORPHISM IN A HUNGARIAN SAMPLE 179 2) for chromosome 1 than women. Beyond that, there was no essential difference between sexes |
7. Analiza ADN cuman
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/18373723? ordinalpos=1&itool= EntrezSystem2. PEntrez.Pubmed.Pubmed_ ResultsPanel.Pubmed_ DiscoveryPanel.Pubmed_ Discovery_RA&linkpos=2&log$= relatedarticles&logdbfrom= pubmed
| Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin. – PubMed – NCBIwww.ncbi.nlm.nih.govAnn Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. doi: 10.1111/j.1469-1809.2008.00440 .x. Epub 2008 Mar 27. Comparative Study; Research Support, Non-U.S. Gov’t8. Secuii si ceangăii sunt diferiti genetic http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/17532745 |
| Migration rates and genetic structure of two Hungarian ethnic groups in Transylvania, Romania. – PubMed – NCBIwww.ncbi.nlm.nih.govAnn Hum Genet. 2007 Nov;71(Pt 6):791-803. Epub 2007 May 28. Comparative Study; Research Support, Non-U.S. Gov’t |
- Secuii au fost rămășițe ale tribului Siculilor, plecat în Italia. Ei s-au mutat din Panonia în Transilvania, oropsiți de aceeași moghiori; ei au luptat alături de români, sub Mihai Viteazu. Ulterior au fost maghiarizați forțat.
Redau în cele ce urmează câteva linkuri către mai multe studii genetice, realizate de diferiți oameni de știință, printre care și de geneticieni din Ungaria. Voi prezenta numele studiului, scurte comentarii și numele autorilor.
1. Ce rasă erau maghiarii invadatori ai Panoniei?
Studiile genetice spun ca erau “uralici”, adică aveau haplogrupul N.
Ce sunt ungurii de azi?
Acest studiu spun că maghiarii de azi sunt o populație strâns înrudită cu populația balcanică sau cu cea central europeană, dar nu cu vechii maghiari.
Numele testului: Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin.
Unde puteți găsi acest studiu: Ann Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. Epub 2008 Mar 27http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/18373723?ordinalpos=1& itool=EntrezSystem2.PEntrez. Pubmed.Pubmed_ResultsPanel. Pubmed_DiscoveryPanel.Pubmed_ Discovery_RA&linkpos=2&log$= relatedarticles&logdbfrom= pubmed.
Cine sunt autorii studiului: Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Tömöry G, Czibula A, Priskin K, Csõsz A, Mende B, Langó P, Csete K, Zsolnai A, Conant EK, Downes CS, Raskó I. Institute of Genetics, Biological Research Center of Hungarian Academy of Sciences, Temesvári krt. 62, H-6726, Szeged, Hungary.http://us.mc620.mail.yahoo. com/mc/compose?to=bernadett_ csanyi@yahoo.com
| Y-chromosome analysis of ancient Hungarian and two modern Hungarian-speaking populations from the Carpathian Basin. – PubMed – NCBIwww.ncbi.nlm.nih.govAnn Hum Genet. 2008 Jul;72(Pt 4):519-34. doi: 10.1111/j.1469-1809.2008.00440 .x. Epub 2008 Mar 27. Comparative Study; Research Support, Non-U.S. Gov’ |
2. Un alt studiu în care este comparat ADN-ul prelevat din morminte “maghiare” cu ADN-ul maghiarilor de azi.
Concluzia studiului este că în mormintele “maghiarilor” genetica uralică era prezentă doar la bogați, în timp ce populația comună avea haplogrupuri tipic europene. Acest lucru arată foarte clar că “maghiarii” erau mai puțin numeroși decât populația ce exista deja în Panonia.
De asemenea acest test spune ca “nu exista continuitate genetică între invadatorii maghiari și populația de azi a Ungariei”.
* evident, de vreme ce au fost aproape exterminaţi de Otto al II-lea al Germaniei, în 960, fiindcă jefuiau şi ucideau, așa cum atestă cronicile occidentale ale vremii !
Numele studiului: Comparison of maternal lineage and biogeographic analyses of ancient and modern Hungarian populations.
Unde îl puteți găsi: Am J Phys Anthropol. 2007 Nov;134(3):354-68 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/17632797
Cine sunt autorii: Tömöry G, Csányi B, Bogácsi-Szabó E, Kalmár T, Czibula A, Csosz A, Priskin K, Mende B, Langó P, Downes CS, Raskó I.Institute of Genetics, Biological Research Center of the Hungarian Academy of Sciences, 6726 Szeged, Hungary.
3. Care este poporul cu care sunt cel mai înrudiți ungurii originali?
Din testul următor rezultă că ungurii sunt cei mai apropiați genetic de INDIENII din India.
* atenţie, este ceva neadevărat aici, fiindcă „Indienii” din India nu sunt un popor unitar!
Triburile din Nord au fost ARIENE, albe,cum sunt p0pulațiile Sindi;
În Sud au fost urmaşii Pigmeilor africani, care sunt ţiganii negroizi, Hindi sau Hinduşii sunt şi ei seminegroizi, dar mai există şi Mongoloizii care au ocupat India, Arabii care şi ei au ocupat India şi au adus mahomedanismul sau islamismul, ca să nu mai vorbim de tot felul de triburi din diversele state ale Indiei de azi. Aşa că „indienii” la care se face aluzie aici, nu pot fi decât mongoloizii care au ocupato vreme și ei India.
* Ungurii sunt potrivit unui studiu apropiați genetic de indienii din India. Acest studiu este interesant pentru că folosit cel mai mare număr de mostre de ADN, peste 1100.
Titlul studiului: Human Chromosomal Polymorphism in Hungarian Sample Unde il puteti gasi: Kamla-Raj 2006 Int J Hum Genet, 6(3): 177-183 (2006).
Autorii sunt : Kata Décsey 1, Orsolya Bellovits 2 and Györgyi M. Bujdosó 21. Semmelweis University, Department of Forensic Medicine, Budapest, Hungary, 10912. Hungarian Academy of Sciences – Semmelweis University, Institute of Forensic Medicine, Budapest, Hungary, 1091
Scurtă introducere: “the smallest difference is between the Hungarian and the Indian groups, while the Central-Europeans differ more. The biggest difference is between the Hungarians and the Turks, so they seem to be the most distant relatives.”
4. Oamenii de știință susțin că un minim de 5% din populatia Ungariei pe linie maternă se trage din Asia. 5% dintre unguri au haplogrupul mitocondrial M, specific Indiei. Din India, femei purtătoare ale acestui haplogroup s-au răspândit și în alte zone ale lumii și se pare că și în Ungaria. De obicei țiganii au tot acest haplogrup mitocondrial M.
*
Numele studiului: Comparison of mtDNA haplogroups in Hungarians with four other European populations: a small incidence of descents with Asian origin. Unde îl găsiți: Acta Biol Hung. 2007 Jun;58(2):245-56http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/17585514?.ordinalpos=1& itool=EntrezSystem2.PEntrez. Pubmed.Pubmed_ResultsPanel. Pubmed_DiscoveryPanel.Pubmed_ Discovery_RA&linkpos=3&log$= relatedarticles&logdbfrom= pubmed
Autorii: Nadasi E, Gyurus P, Czakó M, Bene J, Kosztolányi S, Fazekas S, Dömösi P, Melegh B. Department of Public Health and Preventive Medicine, Faculty of Medicine, University of Pécs, Pécs, Hungary.
http://us.mc620.mail.yahoo. com/mc/compose?to=edit.nadasi@ aok.pte.hu
Sursa articol: https://cersipamantromanesc. wordpress.com/tag/studii- genetice/ Daniel Roxin
* Interesantă și dubioasă este preocuparea asta furibundă în a se atesta neapărat pe spinarea vecinilor ca și sprijinul în minciună pe care este evident că îl primesc de undeva.
http://burebista2012.blogspot. ro/
Cine sunt Arienii ?
ARIÁN, -Ă, arieni, -e, s. m. și f., adj.
1. S. m. și f. (La pl.) Denumire mai veche dată popoarelor indo-europene; denumire actuală pentru popoarele indo-iraniene; (și la sg.) persoană care aparține unuia dintre aceste popoare. Termen folosit de rasiști spre a denumi populațiile albe în general și pe strămoșii germanilor în special.
2. Adj. Care aparține arienilor (1), privitor la arieni 2. [Pr.: -ri-an] – Din fr. aryen.
ARIENII sunt, aşa cum scrie Ştefan din Bizanţ, triburile ţării ARIA, o suprafaţă imensă din Europa şi Asia Mică, locuită exact de strămoşii noştri.
Ei au migrat în Nordul Indiei, de aceea găsim acolo toponime ca Purani, Biharia, Deva, Ramna, Madras, identice cu cele din România, sau antroponime ca Verman, Mitu, Rada, Neelu, Adi, Rosana, Sita/Siţa…şi multe, mult mai multe cuvinte comune cu sanskrita decât cu latina!
Ei au dus svastika în India şi ea se desenează şi azi cu roşu pe zidurile caselor, pe tocurile uşilor la sărbătorile zeilor, sau cu făină în faţa uşii, la naşterea unui copil, fiindcă semnifica energia vitală/suflul vieţii de care avem constant nevoie, implicând mişcarea universală! Ea apare pretutindeni şi în Tibet, în Pakistan – fostă regiune a Indiei!
La fel a fost dusă în Peloponez, existând în Grecia de azi biserici care o au în mozaicul pardoselilor.
ZIUA DE 4 SEPTEMBRIE ÎN ISTORIA ROMÂNILOR
Ziua de 4 septembrie în istoria noastră
1541: Transilvania intră sub suzeranitatea Porţii Otomane.
Sultanul otoman Soliman Magnificul l-a înlǎturat pe regele minor Ioan II Sigismund Zapolya (nǎscut 1540), de la conducerea Ungariei și l-a numit principe al Transilvaniei in sangeacul Transilvaniei (4 septembrie), George Martinuzzi episcopul Oradei, devenind guvernator până la majoratul principelui.
Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („munus honorarium”) în valoare de 10.000 de ducați. În această calitate, a participat ca țară beligerantă la razboiul de o suta de ani și a încheiat o serie de tratate cu țări europene, de pe poziție de egalitate.
De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească (1552) și nici Oradea transformată în vilayet turcesc intre anii 1661-1692.
1700 : La Alba Iulia, în Transilvania , are loc Sinodul „Unirii cu Roma”. Acest sinod a avut loc după ce la Sinodul de la Alba Iulia din 7 octombrie 1698, Mitropolitul ortodox de Alba Iulia, Atanasie Anghel și 38 de protopopi ortodocși din Transilvania au acceptat unirea cu Biserica Romano–Catolică și au semnat un act denumit „Manifestul de unire”, semnatarii declarând că se unesc cu „Biserica Romei cea catolicească“ și că doresc să beneficieze de privilegiile de care se împărtășeau „mădulările și popii acestei Biserici sfinte“.
Ulterior, Atanasie Anghel (foto) a organizat încă două sinoduri bisericești – sinodul general din 4 septembrie 1700 și un altul la 6 ianuarie 1701.
După relatările din epocă ale contelui Nicolae Bethlen, în septembrie 1700, Atanasie Anghel, cu sprijinul trezorierului Ștefan Apor, a organizat la Alba Iulia (se pare, chiar în casa baronului Apor), sinodul general care a perfectat Unirea Bisericii românilor din Transilvania cu Biserica Romei.
La terminarea lucrărilor sinodului, cu mare fast, „îmbrăcat în haină preoțească aurită și în mitră”, episcopul, în caleașca tezorierului și însoțit de 1200 de preoți români, a străbătut Cetatea, de la Casa Apor până la biserica românească, lângă reședința guvernatorului. Aici, în pofida protestelor unor ortodocși veniți din zona Brașovului, aflați în fața bisericii, care, de teama trecerii la ritul latin, militau pentru păstrarea ritului vechi, oriental, Atanasie Anghel a fost instalat episcop
1860: S-a născut (la Eperjes, Ungaria) Béla Páter, inginer agronom de naţionalitate maghiară, autorul unor importante lucrari de cercetare asupra culturii şi valorificării plantelor medicinale, domeniu în care şi-a câştigat un renume internaţional; (m. 21 iunie 1938, la Cluj.
1870: S-a hotărât, în cadrul Societăţii Academice Române, traducerea şi tipărirea în limba română a lucrării lui Dimitrie Cantemir “Descriptio Moldaviae”.
1881 (4/17 septembrie): Se naște la Bacau, poetul George Bacovia (George Vasiliu).
Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira.
George Bacovia (n.1881- d.1957)
Poetul s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană.
Vădeşte mare talent la desen si este un foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică.
În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul ”Tinerimii române” pentru desen artistic de pe natură.
În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902.
În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti.
Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen.
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb.
În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi.
În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii, iar în 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene.
Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău.
În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară.
Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor Români (S.S.R) îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii.
Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior.
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanţe burgheze, pentru care va fi criticat de autorităţile comuniste.
Este pus la index, dar la mijlocul anilor ’50 este repus în circulaţie. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii.
Moare în ziua de 22 mai 1957, în locuinţa sa din Bucureşti.
La început vazut ca poet minor de critica literară, Bacovia va fi treptat receptat favorabil, mergându-se până la recunoaşterea sa ca unul dintre cei mai importanti poeți simboliști români şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.
1886: Are loc un nou atentat la viața primului ministru I.C. Bratianu, pus de liberali pe seama incitărilor și violentelor de limbaj la care se dedau ziarele de opozitie la adresa sa.
A fost al doilea atentat asupra primului-ministru Ion C. Brătianu.
Personalitate de prim rang în istoria României și cel mai longeviv în funcția de prim-ministru (1876–1888), Ion C. Brătianu a scăpat în cariera sa din două tentative de asasinat.
Stoica Alexandrescu, un mărunt negustor din Râmnicu Sărat care devenise falit de două ori, dorea să facă o ispravă de răsunet care să atragă atenţia asupra lui. Cel mai nimerit i s-a părut uciderea primului ministru Ion C. Brătianu.
Îşi cumpără un pistol şi împreună cu prietenul său, Iordache Tănase zis Muscalu, se stabileşte în Bucureşti, așteptând momentul prielnic pentru atac.
În seara zilei de 4 septembrie 1886, Ion C. Brătianu ieşea de la Ministerul de Interne însoţit de C. F. Robescu, fost director general al Poştelor şi Telegrafului şi de un sergent însărcinat cu paza demnitarului.
În faţa primului ministru a apărut Atentatorul Stoica având un pistol în mână și de la doar câţiva metri apasă pe trăgaci dar primul fos este ratat. Asupra lui se aruncă sergentul Ioniţă Constantin care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu. Al doilea glonţ pornit din ţeava este deviat şi loveşte catarama de oţel a lui Robescu (ulterior acesta va primi porecla „Cataramă”), fără a răni pe cineva. În timp ce arestatul era transportat la cazarma jandarmilor călare, din strada Colţei, a fost necesară intervenţia personală a lui Brătianu pentru ca acesta să nu fie linşat de cetăţeni. În timpul ercetărilor Stoica Alexandrescu mărturiseşte că a primit de la deputatul Iosif Oroveanu din Râmnicu Sărat suma de 5.000 de lei şi că deţine banii într-o ladă acasă. Autorităţile se deplasează la domiciliu, dar găsesc lada deschisă şi goală.
Oroveanu este arestat, dar nu recunoaşte legăturile cu Alexandrescu, plânge şi este eliberat. Atentatorul îşi retrăsese declaraţia. La 17 decembrie 1886 începe procesul. Martorii apărării ajung la nu mai puţin de 160, în timp ce ai acuzării la 58. După şapte zile, curtea a pronunţat sentinţele: 20 de ani muncă silnică pentru Stoica Alexandrescu şi un an închisoare corecţională pentru Tănase Muscalu plus 4.000 de lei plătiţi de cei doi drept cheltuieli de judecată.
1886: S-a născut Tit Simedrea (din botez Teodor), cleric ortodox, istoric, mitropolit al Bucovinei (1941-1945); (m. 1971).
1895: Vasul „Medeea” deschide linia comerciala romana pe ruta maritima Constanta-Bosfor.
1896 (4/17 septembrie): S-a născut Marcel Olinescu, grafician, gravor, poet, folclorist.
A făcut parte din „Grupul grafic” (1938-1948) si a lucrat în echipele de cercetare sociologică organizate de Dimitrie Gusti (m. 1992).
Dicţionarul artiştilor români contemporani de Octavian Barbosa dă ca data a naşterii sale data de 17 septembrie 1896 (stilul nou).
1904: S-a născut biologul şi citologul Radu Codreanu autorul unor importante lucrări de zoologie a nevertebratelor, parazitologie comparată si patologia insectelor.
A fost membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1987).
1911: S-a născut Gabriel Georgescu, poet, traducător (din poezia franceză, rusă şi maghiară) şi profesor.
I-au apărut doar două volume din creaţia sa originală, „Poemul fără flăcări” şi „Versuri”; (m. 1973).
1912: S-a născut la Dej, criticul de artă si academicianul român, Raoul Şorban; (d. 18 iulie 2006 la Cluj-Napoca). Personalitate multilaterala, a fost de asemenea pictor, scriitor, eseist și memorialst.
A studiat pictura și muzica în Italia (la Conservatorul Giuseppe Verdidin Milano), Austria și Germania între 1930 și 1934 și apoi dreptul la Universitatea din Cluj.
Între timp a avut mai multe expoziții de picturi în diverse saloane de artă la Baia Mare și Cluj (1935), București și Baia Mare (1938), iar apoi din nou la Cluj (1939, 1942, 1943). În 1938, Șorban devine asistent de istoria artei la Universitatea din Cluj.
După dictatul de la Viena, Transilvania de Nord a fost anexată de Ungaria, iar el a decis să rămână la Cluj și a fondat Editura Românească din Ardealul de Nord, unica editură care a reușit să funcționeze în acea perioadă în regiune.
Totodată a scris o serie de articole pentru ziarul în limba română Tribuna Ardealului (ca secretar de redacție). A fost arestat în 1942 de autoritățile maghiare, întemnițat și obligat să lucreze în detașamentele de muncă forțată.
În 1944, Șorban, alături de alți români a reușit să joace un rol foarte activ în salvarea a mii de evrei care erau amenințați cu exterminarea, fapt pentru care a primit titlul și medalia „Drept între popoare”, acordată de Statul Israel. În mai 1944 s-a întors la București unde a fost integrat în structurile guvernului.
După revenirea Transilvaniei de Nord la România, Șorban s-a mutat înapoi la Cluj. Între 1946 și 1948 a condus Conservatorul de la Cluj și, începând cu 1948, Institutul de Artă de la Cluj (până în 1949). Regimul comunist l-a dat afară din funcții, ceea ce l-a forțat să-și câștige existența ca zugrav la o cooperativă. În 1952, Securitatea comunistă l-a arestat și deținut până în 1955 fără proces.
În 1956 i s-a permis din nou accesul în mediul academic. A publicat la Editura de stat pentru literatură și artă, fiind readmis ca profesor la Universitatea București (1965) și Institutul de Artă Nicolae Grigorescu din București (1968).
În 1990 a fost numit Cetățean de Onoare al Statului Israel .
S-a întors la Stoiana în vara anului 1991, „după ce un mic șoc a spulberat comunismul fără să-i destrame birocrația și nici pe birocrații de bază de care s-a servit”.
1919: Se infiinţeaza la Bucureşti „Societatea Opera – artiştii asociaţi”; la 22 septembrie acelaşi an va lua numele de „Societatea lirică română Opera” (nucleul Operei Române de mai târziu – decembrie 1921).Primul director a fost Scarlat Cocărăscu.
Foto: Actuala clădire a Teatrului Naţional din Bucureşti
Debutul a avut loc la 17 martie 1920, în localul Teatrului Naţional, cu spectacolul „Aida” de Verdi.
1920: A luat fiinţă Tipografia Ministerului de Răsboiu (în prezent Centrul Tehnic – Editorial al Armatei).
Decizia Ministerială nr. 506/4 septembrie 1920, care stabilea „organizarea, administrarea și funcționarea unei tipografii a Ministerului de Război, în scopul de a satisface trebuințele tuturor direcțiunilor și serviciilor”.
1928: România a aderat la „Tratatul Briand-Kellog”, semnat la Paris, la data de 27 august 1928, privind interzicerea războiului ca instrument al politicii internaţionale.
Tratatul multilateral pentru renunțarea la război ca instrument de politică, numit și Pactul Kellogg-Briand, după numele inițiatorilor săi, secretarul de stat american Frank B. Kellogg și ministrul de externe francez Aristide Briand, este un tratat internațional, prin care se scotea în afara legii folosirea războiului pentru rezolvarea problemelor dintre țările semnatare.
A fost semnat, la Paris, în 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state (Australia, Belgia, Canada, Cehoslovacia, Franța, Germania, India, Italia, Japonia, Noua Zeelandă, Polonia, Africa de Sud, Marea Britanie, Statele Unite și Statul Liber Irlandez), dar a intrat în vigoare la 24 iulie 1929. Scopurile sale nu au fost atinse, dar a fost un pas înainte pentru dezvoltarea doctrinelor dreptului internațional. Ulterior, au aderat la acest Pact alte 47 de state, printre care și România.
1939 : Imediat după invadarea Poloniei de către Germania nazistă și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial (la 1 septembrie 1939), România și-a declarat neutralitatea.
Consiliul de Miniștri de la București a comunicat imediat presei că a decis să adopte „o atitudine pașnică” față de toate statele și să vegheze la siguranța națională. Pentru a adopta această decizie, regele Carol al II-lea a întrunit la Cotroceni, la 6 septembrie, Consiliul de Coroană, care a aprobat în unanimitate acțiunea diplomatică și măsurile întreprinse de guvern pentru apărarea frontierelor naționale și a hotărât observarea strictă a regulilor neutralității stabilite față de beligeranții din actualul conflict. Neutralitatea era considerată singura soluție diplomatică realistă a momentului și motivată juridic, ea nu distona cu obligațiile internaționale asumate de statul român. În perioada neutralității, România a inițiat multiple acțiuni diplomatice în scopul detensionării situației generale, preîntâmpinarea extinderii ostilităților în estul Europei, fiind favorabilă victimelor agresiunii. Totodată, a fost folosit răgazul neutralității pentru înzestrarea și instruirea trupelor.
1940: Regele Carol al II-lea demite cabinetul condus de Ion Gigurtu, și-l însărcinează pe generalul Ion Antonescu (1882-1946) să formeze un nou guvern (acesta acceptă, cerându-i regelui să-i acorde puteri depline).
:format(jpeg):quality(90)/http://descopera.ro/wp-content/uploads/2019/03/17890833/2-ion-gigurtu-domeniul-public-descopera.jpg)
Ion Gigurtu (n. 24 iunie 1886, Turnu Severin – d. iulie 1959, Ramnicu Sarat) a fost un inginer, om politic de extrema dreaptă, pro-german care timp de 40 de zile a exercitat în anul 1940, funcţia de prim-ministru al României.
In timpul guvernului Giugurtu, iulie-septembrie 1940, România a fost constrânsă să accepte Dictatul de la Viena, prin care a cedat Ungariei, nordul Transilvaniei (30 august 1940).
După ce a plecat de la Palatul Regal, Ion Antonescu a încercat să ia legătura cu Horia Sima conducătorul mişcării legionare; negăsindu-l (acesta se ascundea la Brașov), a discutat cu alți lideri legionari, încercând să ajungă la un compromis, după care se întâlnește cu Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la București.
La scurt timp acesta avea să informeze Berlinul că Ion Antonscu i-a prezentat planul de a forma,,un guvern cu Garda de Fier și cu câțiva miniștri acceptabili pentru noi(germanii – n.n.), cu excluderea regelui și a clicii sale, dar fără a cere încă abdicarea lui (a regelui – n.n.).
În înțelegere cu ministrul italian la București (Pellegrino Ghigi), Wilhelm Fabricius îl sfătuiește pe Ion Antonescu ,,să-și asume drepturi dictatoriale, să înlăture anturajul regelui, urât de către țară, și să ordone miniștrilor și secretarilor de stat să rămână la posturile lor până la rezolvarea definitivă a problemei cabinetului și a problemei eventualei abdicări regelui, iar el să guverneze în mod autoritar”.
În urma discuțiilor, ministrul german se arată convins că Ion Antonescu era ferm hotărât să instaureze ordinea în țară, să colaboreze cu Germania și,,să execute importantele noastre cereri aici” (colaborarea cu Germania, sosirea Misiunii militare etc.)
Aflând despre întâlnirea lui Ion Antonescu și diplomatul german, Carol al II-lea nota:
,,În urma acestei vizite, atitudinea sa s-a schimbat, este semnul că s-a dat cu nemții, că caută să se sprijine pe Garda de Fier, care azi se vede clar, nu numai (că – n.n.) fac politică nazistă, dar sunt 100% agenții lor”.
Seara (ora 21.00) Ion Antonescu solicită regelui să îi acorde puteri depline în conducerea statului, informându-l că Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu și Horia Sima îi cereau abdicarea, în schimbul acceptării guvernului de ,,uniune națională”.
Regele a semnat în următoarea zi, un decret prin care îi dădea generalului puteri excepţionale. La 5 septembrie 1940, în urma eşecului de a forma un guvern, din cauza faptului ca partidele refuzau vehement altă soluţie decât abdicarea regelui, Antonescu îi cere regelui să abdice în 24 de ore.
Carol se vede complet izolat, mulţi din apropiaţi lui sunt favorabili abdicării de asemenea. Pe 6 septembrie la ora 6 dimineaţa, regele Carol al II-lea semnează actul de trecere a coroanei către fiul său, Mihai.
Acest document nu era propriu-zis un act de abdicare, ceea ce indică faptul că fostul rege spera să poată reveni.
Generalul Antonescu i-a cerut lui Carol al II-lea să părăsească ţara şi i-a oferit în acest scop protecţie.
Fostul rege, însoţit de Elena Lupescu, de Mareşalul Curţii Ernest Urdăreanu şi câţiva apropiaţi, părăsesc Bucureştiul.
În gara din Timişoara un comando de legionari trage asupra trenului. Soldaţii care asigurau paza trenului ripostează cu foc.
Fostul rege Carol şi concubina acestuia, Elena Lupescu, vor trece graniţa spre Occident întinşi pe podeaua vagonului.
1940: In urma marilor manifestatii de protest la Dictatul de la Viena, organizate de Miscarea Legionara în întreaga ţară, guvernul interzice orice fel de intruniri publice.
1944: Au avut loc masacrele de la Aita Seaca, în fostul judeţ Trei Scaune, astazi in jud. Covasna.
1944: Mai multi localnici maghiari din Aita Seaca au capturat un număr rămas necunoscut de militari romani, pe care i-a torturat cu cruzime și i-a ucis . În privința numărului exact al militarilor români uciși, martorii si cercetatorii vorbesc de cifre cuprinse între 13 si 100.
Din documentele de arhivă rezultă că, pe 4 septembrie, militari români izolaţi, aflaţi în retragere dezorganizată, au fost interceptaţi de etnici maghiari din Aita Seacă, luaţi ostateci, torturaţi şi omorâţi. Numărul militarilor români asasinaţi în această localitate, nu a fost stabilit până în prezent,cu precizie.
În urma investigaţiilor făcute în arhivele militare, în anul 2003, au fost identificaţi 13 militari decedaţi şi înhumaţi în Aita Seacă în septembrie 1944, făcându-se însă precizarea „că nu există certitudinea că sunt aceiaşi cu cei ucişi de localnici, mai ales că în listă nu este nici un ofiţer”.
Din declaraţiile unor martori rezultă că „vreo 40 de soldaţi români asasinaţi, sunt înmormântaţi într-o groapă; precizându-se că doar într-o singură groapă sunt vreo 20, ceilalţi sunt înmormântaţi în diferite locuri pe câmpul din cimitirul din Aita Seacă”.
Din luna septembrie la București, în timp ce armatele avansau în Transilvania de Nord, au fost organizate regimente paramilitare românești care să faciliteze revenirea autorităților române în zonă. Se spune că peste 50.000 de oameni s-au înrolat în aceste regimente. Unul dintre acestea a fost constituit la inițiativa PNȚ în septembrie 1944 și a purtat denumirea „Regimentul Iuliu Maniu”.
La 26 septembrie 1944, pe fondul unei slabe prezențe a administrației române în zonă, în Aita Seacă a venit Batalionului de voluntari Brașov, din cadrul Regimentului de voluntari „Iuliu Maniu”, format din 600 de oameni, conduși de Gavril Olteanu, avocat originar din Tg.Mureș, refugiat în anii războiului la Brașov.
Gavril Olteanu cu oamenii săi a ajuns în Aita Seacă pe 25/26 septembrie 1944. „La cererea românilor din Aita Seacă am mers cu o companie la fața locului, deoarece nu vroiam să las necurmate infracțiunile descrise. Am descoperit vreo optsprezece violări grave ale legii și am mai putut constata încă opt-zece. […] A fost rănit un ofițer român, atacat de către frații Nagy, și dus de către ordonanța sa la locul de prim-ajutor; unul dintre ei l-a omorât pe ofițer cu toporul: mai întâi i-a spart tibia, apoi i-a ciopârțit trupul, iar în sfârșit i-a aplicat o lovitură cu baltagul în cap. Asupra corpului neînsuflețit și ciopârțit în întregime s-a năpustit o femeie de șaptezeci de ani, care a pus degetul cu verighetă al ofițerului pe o piatră, i-a tăiat degetul și i-a furat verigheta. […] Celălalt dintre frații Nagy a lovit ordonanța cu sapa în ceafă, acesta prăbușindu-se mort pe loc. […] Le-am aplicat pedeapsa cu același topor cu care au săvârșit crima” [Gavrilă Olteanu – scrisoare către Maniu, august 1945].
Scrisoarea-testament a lui Gavrilă Olteanu către Iuliu Maniu
În scrisoarea pe care Olteanu o trimitea la 11 august 1945 lui Iuliu Maniu, mult mai aproape de desfăşurarea faptelor, acesta arăta următoarele, despre execuţiile imputate Batalionului său de voluntari români:
”Am descoperit crime îngrozitoare pe care noi nu le cunoşteam, în decursul celor 4 ani de ocupare a Ardealului nostru. Am arestat mulţi din aceşti criminali. Execuţiile făcute de mine sînt motivate. O publicaţie a Ministerului de Război spune clar: cei ce nu vor depune arme, muniţii, explozibile şi se vor afla asupra lor la percheziţii, vor fi împuşcaţi pe loc. Nu i-am executat pe loc, ci i-am pus în faţa publicului din comună, după care rezultat, s-au depus mii de arme. La Sîn-Dorninic nu s-a depus nici o armă şi la percheziţe, numai în cîteva case, s-au aflat 15 arme şi două mitraliere. După executarea acestor indivizi, s-au depus în 6-7 ore peste 800 arme, 30-40 puşti mitraliere. S-au predat depozite de muniţii şi explosibile, cît pentru 2 vagoane, haine şi efecte militare. Aşa a fost prerutindeni.”
ÎN AUGUST 1946 OLTEANU A FOST ARESTAT. Și LA PUŢIN TIMP DUPĂ ARESTARE, S-A SINUCIS ÎNTR-O CELULĂ DIN ARESTUL MINISTERULUI DE INTERNE, LUÂND O FIOLĂ DE STRICNINĂ. POTRIVIT ISTORICULUI PETRU ŢURLEA, GAVRILĂ OLTEANU AR FI FOST DE FAPT ASASINAT.
1945: O delegatie guvernamentala română condusa de dr. Petru Groza face o vizita la Moscova pentru a discuta politica de colaborare intre România şi URSS, aplicarea convenţiilor economice intre părti, repatrierea prizonierilor de război români; neoficial, s-au dat instructiuni partii române pentru depăşirea „crizei interne” (greva regală).
1951: Cu ocazia primului Congres Internaţional de Astronautică, care a avut loc la Londra, a fost semnată Constituţia Federaţiei Internaţionale de Astronautică (International Astronautical Federation – IAF), organizaţie internaţională nonguvernamentală şi non-profit, care sprijină cooperarea internaţională în toate activităţile legate de spaţiu. România este reprezentată în IAF din 1961, de Comisia de astronautică a Academiei Române, la conducerea căreia s-a aflat marele savant Elie Carafoli (1901-1983). Elie Carafoli a fost vicepreședinte (1965-1967), precum și președinte în exercițiu (1968-1970) al Federației Internaționale de Astronautică.
1958: S-a desfăşurat la Bucureşti, prima ediţie a Festivalului internaţional George Enescu.
Au participat concurenţi la secţiunile de vioară, pian şi canto si au susţinut recitaluri reputaţi solişti din ţară şi din străinătate.
1958: S-a desfăşurat la Bucureşti, prima ediţie a Festivalului internaţional George Enescu.
Prima ediție a Festivalului Internațional ”George Enescu” s-a desfășurat între 4 și 22 septembrie 1958, găzduită fiind de Ateneul Român și Teatrul de Operă și Balet din București.
Festivalul a fost inaugurat la 4 septembrie 1958, cu concertul orchestrei simfonice a Filarmonicii ”George Enescu”, dirijată de George Georgescu. În program s-au aflat lucrări importante semnate de marele muzician George Enescu — Simfonia I în mi bemol major și Rapsodia I în la major.
Inaugurat la trei ani de la moartea lui George Enescu, ca semn al recunoașterii geniului marelui compozitor român, Festivalul și concursul internațional ”George Enescu” a adus la București unele dintre cele mai mari nume ale muzicii contemporane: dirijorii Sir John Barbirolli, Carlo Felice Cillario și Carlo Zecchi, violoniștii Yehudi Menuhin și David Oistrah, pianiștii Claudio Arrau, Monique Haas sau Halina Czerny-Stefanska.
Acestora li s-au alăturat numele cele mai importante ale artei interpretative românești, precum Maria Fotino, Valentin Gheorghiu, Ștefan Gheorghiu, Ion Voicu, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov sau dirijorii Alfred Alessandrescu, Constantin Bugeanu, Mircea Cristescu, George Georgescu și Constantin Silvestri.
Prima ediție a Festivalului s-a bucurat de participarea marelui muzician Yehudi Menuhin, fost elev al lui Enescu. Sosit în România la 15 septembrie 1958, violonistul american a susținut un recital care a cuprins partitele nr. 6 în mi major și nr. 4 în re minor de Bach și sonata pentru vioară solo de Bala Bartok
1959: A încetat din viaţă profesorul Iuliu Haţieganu, personalitate a medicinii româneşti ; (n. 14 aprilie 1885).
A fost un medic internist român recunoscut în special pentru cercetările făcute în domeniul tuberculozei. A format la Cluj o valoroasă şcoală de medicină internă.
Astăzi Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj îi poartă numele. A fost membru al Academiei Române şi fratele politicianului Emil Haţieganu.
1968: A decedat la Roma, regizorul Victor Iliu, unul dintre maeștrii cinematografiei românești, critic și teoretician de film; (n. 24 noiembrie 1912, Sibiu).
A urmat in URSS Rusia un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein.
În 1950 a fost numit director al Institutului de Artă Cinematografică din București, unde a predat, de asemenea, cursuri de regie. Împreună cu Jean Georgescu, a semnat primul său lungmetraj, drama „În sat la noi”, în anul 1951, pentru care a primit un premiu la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, din Cehia.
A realizat, împreună cu Sică Alexandrescu, una dintre cele mai memorabile ecranizări ale piesei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, ce-i avea în distribuție, printre alții, pe Nicky Atanasiu și pe Radu Beligan
Este regizorul clasicei ecranizări Moara cu noroc, una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or la Festivalul de Film de la Cannes, ediția din anul 1957.
Regizorului Victor Iliu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.
1968: A apărut Decretul privind constituirea, organizarea şi funcţionarea gărzilor patriotice (detaşamente înarmate constituite din muncitori, ţărani şi intelectuali), menite să contribuie, în colaborare cu Armata, la apărarea ţării în cazul unei intervenţii străine.
Foto: Gărzi patriotice din România
Decretul respectiv a fost publicat imediat după invazia trupelor sovietice şi a altor 4 state membre ale Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, în data de 21 august 1968.
România, deşi membră a Pactului militar de la Varşovia, a refuzat să participe la invadarea Cehoslovaciei.
1974 (4-10 septembrie): S-a desfăşurat, la Bucureşti, al III-lea Congres Internaţional de Studii Sud-Est Europene.
Ideea înființării unui institut de cercetări care să studieze viața și cultura popoarelor din sud-estul Europei a aparținut marelui istoric român Nicolae Iorga.
Institutul de Studii Sud-Est Europene, fondat de Nicolae Iorga, împreună cu Gheorghe Murgoci și Vasile Pârvan, în urmă cu peste 100 de ani, în 1914, a fost primul de acest fel din lume și a reușit, în scurt timp, să impună pe plan internațional o disciplină științifică autonomă.
„Institutul de studii sud-est europene are ca scop studierea limbilor națiunilor din regiunea carpatică și balcanică, precum și a celor din imediata apropiere a frontierei noastre de Nord și Est, îndrumarea, ajutarea și organisarea cercetărilor științifice în domeniul istoriei, geografiei, etnografiei, arheologiei, folklorului, artei și economiei politice”; (N. Iorga, V. Pârvan, Gh. Murgoci -„Regulamentul Institutului de Studii Sud-Est Europene, art. 1”, 1921).
Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române, reînființat în 1963, sub direcția lui Mihai Berza, este succesorul de drept al institutului omonim întemeiat de N. Iorga, în colaborare cu Gh. Murgoci și V. Pârvan, în 1914, și al Institutului de Studii și Cercetări Balcanice, întemeiat de Victor Papacostea în 1937, ambele desființate de regimul comunist în 1948.
Organismul științific internațional sub egida căruia sunt organizate aceste congrese, AIESEE (Association Internationale d’Études du Sud-Est Européen), a fost înființat în 1963 și își are sediul la București.
Rolul României în organizarea Asociației a fost de la început unul esențial. Primul secretar general al AIESEE, funcție care revine prin statut României, a fost acad. Emil Condurachi. Tot la București s-au desfășurat și congresele din 1999 și 2019.
Rolul României în organizarea Asociaţiei a fost de la început unul esenţial, primul secretar general al AIESEE, funcţie care revine prin statut României, fiind acad. Emil Condurachi, căruia i-a succedat în 1987 acad. Virgil Cândea. Din 1994 până în prezent această funcţie este ocupată de acad. Răzvan Theodorescu.
În toată această perioadă, AIESEE, care numără 25 de ţări membre, a organizat, începând din 1966, unsprezece congrese şi peste 50 de colocvii internaţionale, cu tematici din care nu a lipsit, practic, niciuna dintre disciplinele umaniste: istoria, arheologia, lingvistica, filologia, istoria artei şi a dreptului, etnografia, folclorul etc.
Au fost publicate peste 20 de volume de studii şi documente, precum şi o revistă, Bulletin de l’AIESEE, cu peste 40 de tomuri.
1978: A murit medicul Ştefan Odobleja, creatorul psihociberneticii şi părintele ciberneticii generalizate; în 1938 a publicat lucrarea „Psihologia consonantistă” – prima expunere de mare amploare a unor principii cibernetice.
Odobleja este autorul primei variante elaborate a concepţiei cibernetice generalizate, cu zece ani înainte de apariţia, la Paris, a lucrării lui Norbert Wiener „Cibernetica”.
A fost numit membru post-mortem al Academiei Române din 1990 ( (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului, Mehedinți).
NOTĂ: Mai multe surse menţionează ca dată a morţii sale ziua de 2 octombrie 1978.
1989: A murit lingvistul Radu Flora, unul dintre dialectologii români de marcă, respectiv lexilocog şi lexicograf, profesor universitar, istoric şi critic literar, scriitor, dramaturg, folclorist, autor de antologii, de manuale, cercetător al relaţiilor sârbo-române şi traducător român din Serbia; (n. 1922). Între anii 1948 și 1952 Radu Flora a fost profesor la Liceul Român şi la Şcoala Normală din Vârşeţ.
A fost fondator şi preşedinte al Societăţii de Limba Română din Voivodina (1962), unul dintre iniţiatorii formării Catedrei de limbă şi literatură română la Universitatea din Novi Sad (1980).
A făcut foarte mult pentru etnia română din Serbia atât în domeniul învăţământului, literaturii şi culturii, în general, cât şi în mod special în domeniul păstrării limbii române şi a cultivării limbii literare, respectiv în domeniul cercetărilor ştiinţifice (lingvistică, dialectologie, folcloristică).
Timp de trei decenii, cât a trecut de când a plecat în eternitate renumitul lingvist și dialectolog, an de an se organizează manifestări omagiale și reuniuni științifice, atât la Satu Nou, unde s-a născut Radovan Flora a lu’ Inculești, cât și la Vârșeț, unde în perioada 1937-1942 a terminat studiile la Liceul Român, începute la Liceul din Panciova (1934-1937).
1992: A murit poetul român Dan Deșliu, un adept fervent al comunismului în deceniile cinci şi şase ale secolului al XX-lea, care a început, pe la sfârşitul anilor ’70, să conteste regimul, devenind din 1980 un opozant al acestuia ; (n. 31 august 1927).
Este autorul baladelor „Lazăr de la Rusca” (1949) și „Minerii din Maramureș”, ce proslăveau „martirii comuniști și munca eroică a clasei muncitoare”.
1997: Se desfasoara prima ediţie a „Festivalului Internaţional de canto ”Haricleea Darclée” (Brăila, 4-14.09.97).
1997: Echipa feminină de gimnastică a României cucereşte medalia de aur la Campionatele Mondiale, desfăşurate la Lausanne (Elveţia).
La Campionatul Mondial de gimnastică, ediția Lausanne 1997 (31 august–7 septembrie), echipa de gimnastică a României, formată din: Simona Amânar, Claudia Presacan, Gina Gogean, Alexandra Marinescu, Corina Ungureanu, Mirela Țugurlan s-a calificat pe locul I.
A fost al cincilea titlu mondial, după Fort Worth 1979, Rotterdam 1987, Dortmund 1994 și Sabae 1995. Totodată, au primit medalii de aur Simona Amânar la individual compus, Gina Gogean la individual – sărituri, bârnă și sol, Claudia Presăcan la individual–sol.
2002: A murit actorul român Cornel Vulpe.
S-a născut pe 19 mai 1930 la Băcăuți, în jud. Hotin din Basarabia.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în 1953.
La Teatrul de Comedie din București, unde a jucat toată viața, a fost angajat în 1969. Bertolt Brecht, Jean Anouilh, Ben Jonson, Caragiale, Cehov, Tudor Popescu – celebrul “Concurs de frumusețe” (1980), în regia lui Alexandru Tocilescu –, Marin Sorescu, Shakespeare, Dario Fo, Vaclav Havel, Goldoni, Feydeau sau inevitabilul Labiche…
A avut nenumărate prezențe la Teatrul Național Radiofonic, cu regizorii săi exemplari. Cu unul dintre aceștia, Cristian Munteanu, a colaborat și la Teatrul “Ion Creangă”, în 1994, interpretând Cristea-Scrooge în “Noapte sfântă” de Ion Creangă după Dickens. Tot la acest teatru a jucat și în “Regele Cerb” (1996), de Carlo Gozzi, regia Florentina Enache.
Între regizorii cu care a colaborat mai trebuie amintiți Cătălina Buzoianu – cu excepționalul spectacol “Strigoi la Kitahama” (1982), de Kobo Abe –, Florin Fătulescu, Alexandru Dabija, Grigore Gonța, Cornel Todea, Valeriu Moisescu, Alexandru Darie, Horațiu Mălăele și Harag Gyorgy, în 1983, pentru spectacolul cu piesa “Procesul” de A. Suhovo-Kobâlin.
2003: A decedat în localitatea Spa din Belgia,renumita violonistă și profesoară română, stabilită în Belgia, Lola Bobescu; (n. 1920, Craiova).
Lola Bobescu (Lola Violeta Ana-Maria Bobescu) ( d. la 4 septembrie 2003, Spa/ Belgia) a fost o violonistă și profesoară de vioară originară din România.
Solistă-concertistă timp de peste 60 de ani, Lola Bobescu s-a situat printre violoniștii români cu cea mai solidă carieră artistică. Stabilită în Belgia, a fondat și a condus formațiile Solistes de Bruxelles- actuala L’Orchestre de Wallonie din Liège și Cvartetul de coarde L’Arte del Suono din Bruxelles (1990).
Paralel cu activitatea solistică, Lola Bobescu a desfășurat o fructuoasă activitate pedagogică, fiind profesoară de vioară la Conservatorul din Liège (1962-1974) și la Conservatorul regal din Bruxelles.
A făcut parte din juriul concursurilor internaționale de vioară “Reine Elisabeth de Belgique” (1971 și 1993). Lola Bobesu a colaborat cu marile ansambluri orchestrale ale lumii, precum Filarmonicile din Berlin și Londra, orchestrele franceze Colonne, Pasdeloup și Lamoureux, orchestra Concertgebouw din Amsterdam, La Suisse Romande din Geneva, orchestra Accademia Santa Cecilia din Roma ș.a.
A concertat și în recitaluri de muzică de cameră, fiind adesea acompaniată de pianistul Jacques Genty.
2008: A decedat la Bucuresti, Gaby Michailescu, impresar de teatru (printre alţii al lui Iancu Brezeanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Maria Tănase, Radu Beligan, Amza Pellea), cronicar dramatic şi memorialist (autor al unor cărţi privind lumea teatrului interbelic românesc); (n. 14 decembrie 1910, Craiova).
2008: A murit Marius Mircu (pseudonimul lui Israel Marcus), până în toamna anului 2008 decanul de vârstă al scriitorilor şi ziariştilor din Israel născuţi în România.
Era frate cu prozatorul Marcel Marcian şi cu marele matematician Solomon Marcus; (n. 1909).
2020: A murit artistul ceramist Eugen Petru Cioancă, unul dintre fondatorii Filialei Alba a UAPR și președinte al acesteia în perioada 1979-1990; (n. 1937).
CALENDAR CREȘTIN ORTODOX
Astăzi, 4 septembrie sunt pomeniţi doi sfinţi importanţi ai creştinătăţii: Sfântul Mucenic Vavila, episcopul Antiohiei şi Sfântul Proroc Moise.
Sfântul Mucenic Vavila
Sfantul Mucenic Vavila a trait in vremea imparatului Numerian. Acest imparat dupa ce a jertfit idolilor pe copilul unui conducator pagan, dat drept zalog in semn de pace, a mers catre biserica in care slujea Sfantul Vavila, sa vada ce se petrece in ea.
Sfantul Vavila l-a oprit pe imparat sa intre in biserica, motivand ca nu este crestin.
Imparatul Numerian l-a acuzat de insulta si l-a chemat pe Sfantul Vavila la palatul sau, cerandu-i sa jertfeasca zeilor.
In timp ce Sfantul Vavila era supus la torturi, imparatul a poruncit sa fie ucisi trei copii, fii sai duhovnicesti.
După moartea copiilor a fost ucis si Sfântul Vavila.
Sfântul Proroc Moise
A fost omul ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană și să îl ducă în Țara Făgăduinței, Canaan. El provenea din seminția lui Levi. Date despre viața lui aflăm din Cărțile Pentateuhului din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, al căror autor este.
Din acestea aflăm despre nașterea sa și cum l-a izbăvit Dumnezeu, ajungând să fie crescut de fiica Faraonului Egiptului, ca fiu al acesteia.
Timp de 40 de ani va avea statutul de prinț egiptean până când se va hotărî să ia apărarea conaționalilor săi care erau sclavii egiptenilor.
Ucide un egiptean, în dorința de a-și apăra conaționalii, faptă despre care află Faraonul Egiptului și, de teama răzbunării, fuge în Madian, unde Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov (Ieș. 3, 6) se descoperă prin rugul aprins care nu se mistuia. Se căsătorește cu Sefora (Țippora), fiica preotului Ietro.
Stă aici, departe de frații săi aflați în sclavie, timp de patruzeci de ani, apoi se întoarce în Egipt și devine conducătorul poporului evreu, mergând în numele acestora la Faraonul Egiptului, cerându-i eliberarea poporului său.
În urma refuzului sistematic al Faraonului, Dumnezeu trimite la rugăciunea Sfântului Proroc Moise 10 plăgi asupra Egiptului, în urma cărora evreii sunt eliberați și sub conducerea lui Moise pornesc către Țara Canaanului. Din cauza necredinței poporului evreu, atunci când Moise a mers pe Muntele Sinai și a primit Tablele Legii, timp de 40 de ani vor peregrina prin zona deșertică din sudul Orientului Mijlociu de astăzi.
Înainte de a intra poporul în Țara Făgăduinței, Canaan, Moise urcă pe Muntele Nebo de unde vede pământul promis de Dumnezeu și aici a murit la vârsta de 120 de ani.
CITIŢI ŞI :
Bibliografie (surse) :
- Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
- Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;
- e.maramures.ro ;
- Wikipedia.ro.;
- mediafax.ro ;
- Enciclopedia Romaniei.ro ;
- rador.ro/calendarul- evenimentelor;
- Istoria md.;
- istoriculzilei.blogspot.ro;
- CreștinOrtodox.ro;
- Cinemagia.ro.
Partajează asta:
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
