CHINA COMUNISTĂ ȘI-A RETRAS PROMISIUNEA DE A SE ABȚINE DE LA UTILIZAREA FORȚEI PENTRU REUNIFICAREA CU TAIWANUL

---

China şi-a retras promisiunea de a nu trimite trupe sau personal administrativ în Taiwan, după ce va lua insula înapoi, arată un document oficial publicat miercuri, citat de Reuters, care semnalează totodată decizia preşedintelui Xi Jinping de a acorda mai puţină autonomie acestui teritoriu decât sugerase anterior.

Cartea albă intitulată „Chestiunea Taiwanului şi reunificarea Chinei în noua eră”, este publicată după mai multe zile de exerciţii militare chineze fără precedent în apropierea insulei, pe care Beijingul o revendică drept teritoriu propriu, în semn de protest faţă de vizita preşedintei Camerei Reprezentanţilor SUA Nancy Pelosi săptămâna trecută.

„Noua eră” este un termen asociat în mod obişnuit cu conducerea lui Xi.
Agenția de presă Reuters amintește că Taiwanul a respins constant pretenţiile de suveranitate ale Chinei, afirmând că populaţia insulei ar trebui să-și decidă singură propriul viitor şi promite să apere democraţia.

Conducerea Republicii Populare Chineze declarasee în două cărţi albe asupra Taiwanului, publicate în 1993 şi 2000, că „nu va trimite trupe sau personal administrativ care să aibă sediul în Taiwan” după realizarea unificării.

Iată însă că această poziție, menită să asigure Taiwanul că se va bucura de o largă autonomie după ce va deveni o regiune administrativă specială a Chinei, nu mai apare în cea mai recentă carte albă a conducerii comuniste de la Beijing.

Partidul Comunist aflat din 1949 la putere în China. a propus ca Taiwanul să poată reveni sub conducerea sa, după modelul „o ţară, două sisteme”, similar cu formula sub care fosta colonie britanică Hong Kong a revenit sub conducere chineză în 1997.

Aceasta ar oferi o oarecare autonomie Taiwanului guvernat democratic pentru a-şi păstra parţial sistemele social şi politic.

Mențiunea din cartea albă apărută în anul 2000, care spunea că „orice poate fi negociat”, atâta timp cât Taiwanul acceptă că există o singură Chină şi nu doreşte să obţină independenţa, lipseşte şi ea din documentul actualizat apărut recent.
Reuters, reluată de Agerpres, aminteste că
Taiwanul trăește sub ameninţarea invaziei chineze încă din anul 1949, când guvernul Republicii China s-a refugiat în această insulă, după ce Partidul Comunist al lui Mao Zedong a câştigat războiul civil.

Agenţia DPA consemnează de asemenea că pe fondul tensiunilor continue asupra Taiwanului, China ameninţă din nou că, va anexa dacă va fi necesar această republică insulară autoguvernată democratic , prin mijloace militare.

,,Vom lucra cu cea mai mare sinceritate şi vom face toate eforturile posibile pentru a realiza reunificarea paşnică”. „Dar nu vom renunţa la folosirea forţei şi ne rezervăm opţiunea de a lua toate măsurile necesare”, spune guvernul chinez în cartea albă.

,,Utilizarea forţei ar fi ultima soluţie (…). Vom fi nevoiţi să luăm măsuri drastice doar pentru a răspunde la provocarea elementelor separatiste sau a forţelor externe dacă ar trece vreodată liniile noastre roşii”.

Nicio interferenţă străină în Taiwan nu va fi tolerată, declară conducerea chineză, adăugând că „obiectivul istoric al reunificării patriei noastre trebuie realizat şi va fi realizat„.

Publicitate

PREZENTUL ÎN FAȚA HĂȚIȘURILOR ȘI CAPCANELOR GEOPOLITICE

Prin hățișurile geopolitice ale prezentului

Publicația https://trenduri.blogspot.com avertizează că în timp ce China duce o luptă continuă pentru cucerirea Asiei cu proiectul său Inițiativa Belt and Road (BRI) de globalizare cu caracteristici chineze, Rusia trage în direcția Orientului apropiat.

China bate spre Africa, Rusia spre America Latină. Iată vectorii pe care trebuie să-i urmăriți în viitorul apropiat.

Nu-i exclus ca unul dintre cei doi jucători amintiți să intre pe un teritoriu aparent al celuilalt. „Invazia” lor e tovărășească.

Geopolitica urmărește lupta dintre viziuni. E o iluzie să crezi că un imperiu se poate construi cu puterea militară. Desigur, ai nevoie de putere militară, însă, înainte de asta, ai nevoie de o viziune despre lume. Fără aceasta puterea militară este în van.

De aceea, în zona geopoliticii nu te axezi obligatoriu pe studierea armelor, a munițiilor și a puterii militare, ci mai mult pe puterea culturală, pe forța de persuasiune. 

La ora actuală avem o forță uniformă care domină lumea: Imperiul Britanic. Și, de asemenea, avem forțe rebelă care, cu chiu cu vai, au reușit să-și domine propriile teritorii.

Vorbim aici despre Rusia, China și Iran.

Recent, rebelilor li s-a alăturat Afganistanul, ale cărui forțe patriotice tocmai ce-au reușit să elibereze țara de sub ocupația americană. Mai avem în America Latina câțiva rebeli, dar și câteva state importante realmente ocupate de către Imperiu.

Ce viziune oferă Imperiul Britanic? Democrația, multipartidismul, alegeri libere, „idealul american” și restul șabloanelor. Ce viziune împărtășesc rebelii? În fapt, dacă stau să judec corect, mai nimic. Să ne uităm prin ograda lor.

Chinezii ar putea vinde un comunism care-i un confucianism pur reșapat. Nu se potrivește niciunei alte țări în afară de China.

Dacă încerci să-l imporți în Europa ai putea să obții, în cel mai bun caz, o glumă bună. Ce poate exporta Rusia? Viziunea țarului atotputernic și protector al poporului său? Să fim serioși!

Glumind, am putea spune că singurul produs al lor de export(în afara gazelor și-a petrolului) era Zaharova pe vremea când încă era tânără. Însă, sub nicio formă Rusia n-are vreo viziune despre lume și viață care să poată fi pusă în practică pe undeva prin lume. 

Ce-ar putea oferi Iranul? Aici e discutabil. Modelul său de republică islamică este o versiune modernizată a califatului care are adepți puternici atât în lumea șiită cât și-n cea sunită. Chiar și în Turcia – care poate fi considerată o democrație de tip occidental – omul simplu visează la un califat. Desigur, lumea islamică are caracteristicile sale. Însă asta nu e suficient pentru a avea o viziune globală.

Vă imaginați modelul republicii-califat aplicabil pe undeva prin Europa? Poate doar în Franța, Anglia sau Germania după ce musulmanii vor depăși „pragul necesar”. Pe care probabil vor depăși! Dar până atunci, puțin probabil.

Ce poate exporta Cuba sau Venezuela? Cele două țări abia reușesc să se auto-determine, fapt admirabil dacă ținem cont de sabotajele pe care le fac americanii.

Însă, marxismul lor e expirat. Bolivarismul, de asemenea, are nevoie de reșapări puternice. 

Ceea ce constatăm la prima vedere este că Imperiul e în avantaj. E singurul care are de dat ceva „coerent” despre lume, ceva care a fost exportat, așadar ceva care pare a fi trecut proba timpului. Putem însă să tragem concluzia că Imperiul a câștigat? Paradoxal, nu. Și, dacă suntem sinceri cu noi înșine, putem constata limpede că fix așa e.

Dezastrul numit Biden nu e doar o realitate; este, în același timp,  un simptom al cancerului care-a cuprins Imperiul. Degenerarea conducătorilor arată degenerarea poporului. Degeaba există o viziune dacă acea viziune e a unui degenerat. Ca să înțelegeți cum stau lucrurile vă voi da câteva exemple ale istoriei.

Cum a căzut Imperiul Roman? Nimeni nu știe. Sunt atâtea viziuni despre momentul exact încât nu are rost să ne pierdem timpul cu asta. De ce totuși a pierdut meciul Imperiul Roman? Răspunsul e simplu: din cauza propriei sale degenerări.

Roma n-a dus lipsă de armată, de soldați instruiți de arme sau tactici. Și nici n-a dus lipsă de viziune. Avea o viziune atât de coerentă încât greu ar fi putut să pună altcineva ceva în loc. Și iată că a pierdut meciul în fața unor barbari veniți din inima Asiei!

Cum și când a căzut Imperiul Otoman? Nu-mi spuneți că în urma Primului Război Mondial. Era mort de mult, de prin secolul al XVIII-lea! Degenerarea a pătruns în el ca un cancer, fiind mâncat de paraziți.

La momentul căderii, Imperiul Otoman era o formă fără absolut niciun fond. Cu toate că avea forma de organizare pe care și-ar fi dorit-o orice musulman, Imperiul a picat ca și cum n-ar fi existat. Abia ce-a reușit in extremis Atatürk(Mustafa Kemal), susținut de organizațiile masonice occidentale, să smulgă granițele actuale ale Turciei.

Ce putem spune despre actualul Imperiu Britanic? Are cam tot ce-i trebuie, e întins pe toate continentele. Și, cu toate acestea, are probleme cu rebelii. De ce? Teoretic n-ar trebui să aibă. Dar are și iese mai mereu șifonat. Nu de azi de ieri, ci de o groază de vreme. De ce? Răspunsul e la vedere: din cauza propriei degenerări. Nu trebuie să sapi pentru a o constata.

În plus, la fel ca și celelalte imperii, căderea sa poate fi intuită dintr-un alt simptom specific marilor imperii la cădere: parazitarea. Imperiul Britanic al prezentului e parazitat de o specie invazivă care n-are oprire. 

Organismul parazitar e unul care lucrează în două scenarii absolut separate: scenariul parazitării în care se concentrează strict pe devorarea organismului-gazdă cât și scenariul salvării care e pus în aplicare atunci când e atacat sau când gazda a decedat. Organismele normale sunt interesate de supraviețuire acolo unde trăiesc.

De aceea își pun întotdeauna atât problema hranei cât și problema supraviețuirii. Omul cultivă un ogor având grijă ca, după ce-a strâns recolta, să îngrașe pământul. Un parazit cultivă pământul fără grija asta și atunci când pământul devine neroditor se mută în altă parte. Iată tainele agriculturii intensive a prezentului!

Să revenim însă la situația geopolitică. Observăm așadar că Imperiul este fragilizat atât din exterior, de hoardele rebele, dar și din interior, de paraziții care-l seacă atât economic cât și cultural. Ideologiile prezentului sunt un semn al prăbușirii iremediabile, așa cum statuile îi cad rând pe rând sub presiunea unei culturi discutabile. 

Dacă vreți o paralelă istorică vă voi spune că Imperiul Britanic actual e Imperiul Roman din trecut, Migratorii de atunci sunt rebelii de azi – întâmplător sau nu tot „fii ai pământului” – iar paraziții de acum sunt aceiași din Imperiul Roman sau din Imperiul Otoman – iată o altă coincidență!

Așadar, destinul Imperiului e cunoscut. Când se va produce marea detonare? Greu de intuit la scara istoriei. Se poate produce brusc – așa cum ne-a obișnuit istoria recentă – sau lent, așa cum e mersul normal al istoriei.

Direcția sa însă de-acum e deja stabilită și poate fi văzută fără probleme. Ce va veni în loc? Așa cum vedeți, nu-s modele. Fiecare trebuie să-și facă propriul model.

Culmea, intrăm în acea epocă a istoriei în care, treptat, orice model va deveni digerabil. Sper ca noi, de data asta, să încercăm să lăsăm de-o parte slugărnicia și să facem ceva pentru a ne pune la cale propriul model.

Nu de alta, dar alternativa e sclavia pe veci!

China pune propaganda la lucru pentru a rescrie istoria epidemiei de coronavirus

 

Sursa: Xinhua

 

 

 

Cum a infectat China toată planeta cu coronavirus. Rolul celor trei săptămâni în care Partidul Comunist a coordonat mușamalizarea greșelilor grave făcute în combaterea epidemiei.

Publicația Axios a întocmit o cronologie a evoluției în primele săptămâni a focarului de coronavirus din China și  cum în acea perioadă, virusul a început să se răspândească în întreaga lume, inclusiv în Statele Unite.

De ce este foarte important acest lucru? Un studiu publicat în martie a indicat faptul că, dacă autoritățile chineze ar fi acționat cu trei săptămâni mai devreme decât au făcut-o, numărul cazurilor de coronavirus ar fi putut fi redus cu 95% și răspândirea sa geografică ar fi fost  limitată.

Această cronologie, compilată din informațiile raportate de Wall Street Journal, Washington Post, South China Morning Post și alte surse, arată că mușamalizarea făcută de China și întârzierea măsurilor serioase de a contracara virusul s-au întins pe aproximativ trei săptămâni.

 

10 decembrie. Wei Guixian, unul dintre cei mai cunoscuți bolnavi de coronavirus, începe să se simtă rău.

16 decembrie. Pacientul este internat la Spitalul Central Wuhan cu infecție la ambii plămâni, dar rezistent la medicamente anti-gripă. Ulterior, personalul a aflat că a lucrat la o piață de animale sălbatice legate de focar.

27 decembrie. Oficialilor de sănătate din Wuhan li se spune că un nou coronavirus provoacă boala.

30 decembrie.

• Ai Fen, director la Spitalul Central Wuhan, postează informații, pe WeChat, despre noul virus. Ea este mustrată pentru că a făcut acest lucru și i s-a cerut să nu mai răspândească informații despre aceasta.

• Doctorul din Wuhan, Li Wenliang, de asemenea, împărtășește informații, pe WeChat, despre noul virus, pe care îl consideră asemănător cu SARS. Medicul este interogat la scurt timp după aceea.

• Comisia de sănătate din Wuhan notifică spitalele despre o „pneumonie de cauză neclară” și le ordonă să raporteze orice informații conexe.

31 decembrie. Oficialii de sănătate din Wuhan confirmă existența a 27 de cazuri de boală și închid o piață despre care cred că este legată de răspândirea virusului.

China informează biroul Organizației Mondiale a Sănătății de la Beijing despre cazurile asociate unei boli necunoscute.

1 ianuarie. Biroul de Securitate Publică din Wuhan cheamă la interogatorii opt medici care au postat informații despre boală, tot pe canalul WeChat.

Un funcționar al Comisiei Provinciale de Sănătate Hubei le ordonă laboratoarelor, care stabiliseră deja că virusul nou era similar cu SARS, să oprească testările și să distrugă probele existente.

2 ianuarie. Cercetătorii chinezi cartografiază structura genetică a noului coronavirus. Aceste informații nu sunt făcute publice până în 9 ianuarie.

7 ianuarie. Xi Jinping începe să se implice în răspunsul Chinei la criză.

9 ianuarie. China anunță că a cartografiat genomul coronavirusului.

11-17 ianuarie. Întrunire importantă a Partidului Comunist Chinez, la Wuhan. În acest timp, Comisia de Sănătate din Wuhan insistă că nu există cazuri noi.

13 ianuarie. Primul caz de coronavirus raportat în Thailanda, primul caz cunoscut în afara Chinei.

14 ianuarie. OMS anunță că autoritățile chineze nu au observat „nicio dovadă clară a transmiterii de la om la om a noului coronavirus”.

15 ianuarie. Pacientul care devine primul caz confirmat în SUA pleacă din Wuhan și ajunge în SUA, purtând coronavirusul.

18 ianuarie. Comisia de sănătate din Wuhan anunță patru cazuri noi. Are loc tradiționala Sărbătoare de Anul Nou din Wuhan. Zeci de mii de oameni se adună.

19 ianuarie. Beijingul trimite epidemiologi la Wuhan.

20 ianuarie. Primul caz anunțat în Coreea de Sud. Zhong Nanshan, un medic chinez de top care ajută la coordonarea răspunsului împotriva coronavirus, anunță că virusul poate fi transmis între oameni.

21 ianuarie. Centrele americane pentru controlul și prevenirea bolilor confirmă primul caz de coronavirus din Statele Unite.

Ziarul-fanion al Partidului Comunist Chinez, Cotidianul Poporului, menționează, pentru prima dată, epidemia de coronavirus și acțiunile președintelui Xi de a lupta împotriva acesteia.

Cea mai înaltă comisie politică din China, responsabilă de lege și ordine, avertizează că „oricine întârzie în mod deliberat și ascunde raportarea cazurilor [virusului] va fi pus la stâlpul infamiei pentru eternitate”.

23 ianuarie. Wuhan și alte trei orașe sunt închise. Chiar în această perioadă, aproximativ 5 milioane de oameni părăsesc orașul fără a fi testați pentru boală.

24-30 ianuarie. China sărbătorește vacanța de Anul Nou Chinezesc. Sute de milioane de oameni sunt în tranzit prin țară, vizitându-și rudele.

24 ianuarie. China extinde blocajul pentru a „încercui” 36 de milioane de oameni și începe să construiască rapid un nou spital în Wuhan. Din acest punct, se continuă să se pună în aplicare măsuri foarte stricte în toată țara.

Pe fondul tabloului de mai sus, concluzia celor de la Axios e limpede:China încearcă acum să creeze o narațiune potrivit căreia este un exemplu de bune practici în gestionarea acestei crize, deși tocmai acțiunile sale din fazele timpurii au dus la răspândirea noului coronavirus pe tot Globul.

 

Se constată că, pe măsură ce epidemia de coronavirus a pierdut din amploare în China și a câștigat teren în Europa și America, Beijingul și-a direcționat eforturile propagandistice pentru   cosmetizarea realității, atât pe plan intern, cât și internațional.

Privită de întreaga lume drept epicentrul pandemiei de Covid-19, China a lansat la începutul lunii martie o campanie internațională de comunicare, cu obiectivul strategic de a șterge din mentalul colectiv originea și natura chineză a virusului, scria La Croix, acum aproape două săptămâni.

E vorba de un efort diplomatico-mediatic menit să arunce o nebuloasă asupra datei exacte a izbucnirii epidemiei care ulterior s-a transformat în pandemie.

Un demers cu atât mai relevant cu cât ascunderea primelor cazuri (Beijingul știa deja de ele la început de decembrie, dar le-a recunoscut abia pe final de ianuarie) au permis virusului să se răspândească în China și, inevitabil, în întreaga lume.

Originea

Pentru China, ideea de a rămâne considerată sursa coronavirusului este inacceptabilă, notează La Croix.

Partidul Comunist de la Beijing a decis că tot ceea ce face legătura între China și virus trebuie pus la îndoială și făcut să dispară din toate cărțile de istorie.

În acest sens, toți ambasadorii chinezi au primit sarcina de a răspândi următorul mesaj pe conturile lor de Twitter sau în mass-media străină: „Dacă coronavirusul s-a etalat la Wuhan, originea sa reală rămâne totuși necunoscută. Încercăm să aflăm exact de unde provine”.

În aceeași ordine de idei, diplomații chinezi insistă asupra faptului că „piața de animale din Wuhan despre care se crezuse că ar fi la originea epidemiei, nu a fost de fapt epicentrul ei”.

De altfel, respectiva piață, punctează La Croix, a fost curățată din temelii și nu este exclus să fie demolată în cele din urmă.

Injectarea îndoielilor în mintea oamenilor este un prim pas important, căci el permite alimentarea teoriilor conspirației legate de o origine americană a pandemiei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Virusul chinez devine… japonez

 

Mai insidios, Ambasada Chinei de la Tokio le-a trimis  la începutul lui martie  un mesaj aparte cetățenilor chinezi din Japonia. Era vorba de sfaturi practice în cază că se confruntă cu… „coronavirusul japonez”.

„Lumea trebuie să mulțumească Chinei”

În prima parte a lui martie au început deja, în mass-media oficială, relatări privitoare la zeci de cazuri de coronavirus „import”, sugerând că străinii vin astăzi să contamineze China.

Iar multe alte mesaje oficiale le cer oamenilor „lumea să mulțumească Chinei” pentru sacrificiile făcute în lupta cu coronavirusul și că este gata să împărtășească experiența cu cei care au nevoie în prezent.

Acesta este un mod inteligent de a spune că epidemia este sub control, datorită Partidului Comunist Chinez și că celelalte țări trebuie să se ocupe acum de ea, nuanțează La Croix.

Iar tabloidul chinez de limbă engleză al PCC, Global Times, sublinia că „ar fi imposibil ca statele europene să adopte măsurile drastice pe care le-a luat China”, subliniind astfel superioritatea sistemul său de guvernare de la Beijing comparativ cu democrațiile liberale.

„PCC a avut întotdeauna un monopol asupra adevărului și istoriei în China. Oficialii partidului consideră că au dreptate chiar și atunci când greșesc în mod evident. Dar adevărul lor, valabil în China, trebuie pus la îndoială în Occident. Depinde de noi să expunem propaganda PCC în lumea democratică”, comentează sinologul Steve Tsang.

Odele lui Vucic

Iar ofensiva de PR a Beijingului a prins aripi în ultimele zile. Pe măsură ce Europa începe să fie afectată puternic de răspândirea epidemiei, China a început să anunțe trimiterea de ajutoare constând în măști de protecție și alte echipamente către țările cele mai lovite – Italia, Spania, Franța.

 

 

 

 

 

 Foto: Afiș la Belgrad : ”Mulțumim frate Xi”

 

 

Osanalele nu au întârzia prea mult să apară. Președintele Serbiei, Alexandr Vucic, a reușit din trei fraze mai multe chiar și decât agenția Xinhua:

„Îi aşteptăm aici pe fraţii noştri chinezi. Se dovedeşte că fără voi Europa abia se poate apăra”, i-a spus preşedintele sârb ambasadoarei Chinei, la Belgrad, Chen Bo. Asta era marți. Cu două zile mai devreme, Vucic, a cărui ţară este candidată la aderarea la UE, decretase, la pachet cu starea de urgență, că „solidaritatea europeană nu există, e doar un basm”.

La începutut lunii, președintele Serbiei, Aleksandar Vucic, s-a întâlnit cu ambasadorul Chinei la Belgrad, Chen Bo, cu care a avut convorbiri despre „lupta cu coronavirusul și despre rezultatele luptei comune împotriva epidemiei de coronavirus din Serbia și asistența pe care China a acordat-o țării noastre”.

După întrevedere, experții chinezi au precizat că au rămas în Serbia timp de șase săptămâni, ceea ce reprezintă cea mai lungă ședere a medicilor chinezi într-o țară.

„Nicăieri nu au mai rămas atât de multe pentru a ajuta, atât epidemiologic, cât și psihologic, ca să știm că nu suntem singuri”, a declarat președintele Serbiei.

Cei mai importanți șase experți chinezi care au luptat la Wuhan împotriva bolii COVID-19, au ajuns în Serbia pe 21 martie, atunci când a fost expediat din China şi primul contingent de materiale și echipamente medicale.

Semnale și la București

Potrivit fostului consilier prezidențial, Iulian Fota, mai nou se simte o campanie bine coordonată dusă și în mediul online, via site-uri mai mult sau mai puțin obscure, relatează  https://universul.net/china-rescrie-deja-istoria-coronavirusului.

„De câteva zile, în competiția  pentru influențarea României, s-au  înscris și postările pro chinezești. Sunt prea multe știri de un anumit timp, într-o perioadă prea scurtă. Nu este o coincidență. Și mai interesant, ca idioți utili, sunt folosiți cei cu atitudini neutre sau chiar anti-occidentale”, scrie Iulian Fota pe Facebook.

Expertul mai subliniază ceva: „Și, spre deosebire de acțiunile pro-rusești, care denigrează Occidentul, cele pro-chinezești laudă  performanțele Chinei. Deci să ne așteptăm că pledoariile pro-chinezești să crească că intensitate dar și diversitate. Va fi interesant”.