ACŢIUNI PERICULOASE ALE POLITICIENILOR ROMÂNI DE ETNIE MAGHIARĂ PENTRU O AUTONOMIE CARE IN ESENTĂ SE VREA IN FAPT, INTEPENDENTĂ
După ce a văzut o analiza CNN a discursului sustinut în luna iulie la Universitatea de Vară de la Băile Tusnad (traducerea în limba română a discursului aici) de premierul Ungariei, Viktor Orban, Moise Guran a reactionat salutar într-un editorial argumentat în care atrage atentia asupra pericolului pe care-l reprezintă politica revizionistă a Budapestei.
Faptul că UDMR si PCM lucrează împreună la o autonomie care este doar un prim pas către punctul final al pretentiilor revizioniste maghiare din Transilvania, independența așa-zisului „Tinut secuiesc”.
Curajos șsi demn, Guran spulberă șsi propaganda UDMR în privinta unei pretinse autonomii pentru minorităti cuprinsă în declaratia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.
Pregătirile UDMR şi PCM de a se uni sub steagul celei mai periculoase lupte dinRomânia de până acum – o autonomie care, în esenţă şi în contextul UE, este de fapt independenţă.
Lovitura pe care politicienii români de etnie maghiară o pregătesc, se bazează, din păcate, pe lipsa de cultură istorică a cetăţenilor români de astăzi.
Şi, dacă stau bine şi mă gândesc, se bazează şi pe dogmatismul stupid al manualelor de istorie după care noi, românii, am învăţat şi învăţăm.
MOISE GURAN: SCURTĂ ARGUMENTAŢIE ISTORICĂ, FAŢĂ DE ACŢIUNILE POLITICIENILOR ROMÂNI DE ETNIE MAGHIARĂ
UDMR speră (şi există unele şanse de reuşită) ca aducând pe masă declaraţia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, să obţină şi susţinerea unei parti a populaţiei româneşti din Ardeal pentru acest tip de autonomie.
Atâta doar că declaraţia vorbea despre o autonomie „provizorie, până la întrunirea Constituantei”, iar libertăţile „privind instrucţia, administraţia şi judecata” în limba sa proprie, a fiecărui popor, se referă la perioada provizorie, care a şi încetat legal odata cu adoptarea Constituţiei din 1923.
Un alt lucru important pe care nu îl spun cărţile noastre de istorie şi, deci probabil, nu prea îl ştiu nici românii, nici maghiarii din România, este că ţara noastră a ezitat doi ani de partea cui să intre în Primul Război Mondial, tocmai pentru că în epocă exista un puternic curent privind reunirea românilor din Regat si Ardeal prin eliberarea democratică a natiilor conlocuitoare în imperiul austro-ungar, dar asta împotriva nationalismului egocentric maghiar, privit atunci la fel de periculos ca şi permanenta ameninţare rusească.
Altfel spus, românii, multi chiar din Regat, sperau în 1914 că, la finalul războiului, Viena va gira o Românie Mare, pe argumentul simplu, democratic si rational că în Ardeal românii erau si atunci, ca si acum, majoritari.
REVENIND LA PROSTIILE POLITICIENILOR ROMÂNI, DE ETNIE ROMÂNĂ…
Ministerul român de externe a blocat acţiunea la Curtea Europeană de Justiţie împotriva unei iniţiative cetăţeneşti prin care austriecii din Tirol (partea din Italia), germanii din Danemarca şi Belgia şi maghiarii din Slovacia şi România, cereau de facto Comisiei Europene modificarea Tratatului de la Lisabona.
România nu este aşadar singură, are alături de ea Comisia Europeană şi Constituţia Uniunii, dar primul ministru Ponta face non combat, demite prefectul de Harghita şi oferă UDMR şi PCM libertate totală de mişcare în zonă, asta numai pentru nişte afurisite de voturi.
O SOLUŢIE MAI INTELIGENTĂ DECÂT POLITICA LUI VIKTOR
Haideţi să ne înţelegem cu toţii: ungurii nu ne sunt duşmani.
Nici cei din Ungaria (cărora le pasă de Ardeal fix cât le pasă românilor din România de Basarabia) şi, cu atât mai puţin, cei din Transilvania.
La fel ca in Maramureş sau ca in orice altă regiune istorică, investiţiile in infrastructura din zonă vor duce la dezenclavizarea judeţelor Harghita şi Covasna, la fel cum s-a întâmplat deja cu Mureşul.
Să mergem mai bine să le bem prieteneşte palinca, să le mâncăm gulaşul şi să fim de acord cu ei că în România sunt ACASĂ. Dar atât!
Autonomia cerută de liderii maghiari e cu totul altceva. De fapt, autonomia este doar un nume, după care se ascunde o independenţă de tip Crimeea.
Iar Viktor Orban ESTE un pericol pentru România. Revenind la tipologia liderului carismatic ce defineşte putinismul aşa cum îl descrie Fareed Zakaria într-un editorial din Washington Post sau pe CNN, Orban ştie şi înţelege perfect epoca pe care o trăieşte.
Orban ştie, de exemplu, că nu mai contează faptul că România şi Ungaria sunt aliate în NATO (cumva, prin Germania, şi în 1939 erau, iar Diktatul de la Viena tot a împărţit nemţeşte Ardealul), nu mai contează că, în materie de forţă militară, între Ungaria şi România există o diferenţă majoră, atâta timp cât, uite, în Ucraina, Putin Originalul face războaie cu câteva sute de băieţi bine înarmaţi.
Dar oare maghiarii din România asta îşi doresc? Sincer, mă îndoiesc!
De vreo doi ani vă tot avertizez pe la televizor, pe la radio sau pe unde mai îmi dau şi eu cu părerea că Ungaria lui Orban alunecă spre ceva periculos pentru noi românii, că trebuie să ne pregătim pentru un moment de criză similar cumva celui din 1939.
Nu neapărat militar, cât la nivel de intelligence, nu excluzându-i pe maghiari din viaţa socială dacă nu se românizează peste noapte, cât mai ales excluzându-le liderii politici de la posibiliatea de a mai arbitra guvernarea din România.
Desi are si a avut numerosi ministri lăudabili, UDMR nu mai are ce să caute la guvernare, pentru că pur şi simplu a obţinut tot ceea ce legal putea obţine, iar celelalte partide trebuie ele însele să facă un pact national pentru păstrarea UDMR în afara guvernării.
Astfel de chestiuni NU SE NEGOCIAZĂ.
Să-i lăsăm pe unguri să îsi pună steagurile, da!, să ne salutăm prieteneste pe limba lor si pe limba noastrășsi să îi lăsăm în off-side pe liderii politici maghiari care astfel nici nu îsi vor mai găsi rostul în politica românească.Cel puţin nu ca partid etnic.
Să se înscrie în PPDD sau în PRM, dacă în alte partide nu se regăsesc ideologic. Dar să îi facem, prin acţiuni deştepte de la Bucureşti, să îi trimită la plimbare chiar electoratul lor, ungurii din România.
Viktor Orban nu este Vladimir Putin. Chiar dacă este un lider puternic si popular la el acasă,pur şi simplu Ungaria nu este Rusia.Este doar o chestiune de timp până când politicianul Orban va da cu Ungaria de gard. Economic vorbesc. Politic, mi se pare că deja a dat, prin adoptarea modelului Putin.
Dar o deja susceptibilă alianţă între Ungaria lui Orban şi Rusia lui Putin pune, din nou, România în dificultate.
La fel a fost prinsă în fiecare context istoric dificil, şi nu, n-a fost nimic eroic, nici în primul, nici în al doilea război mondial, la fel cum nu e nimic eroic în ceea ce se întâmplă azi la Doneţk.
Nici românii, nici ungurii nu îşi mai pot dori aşa ceva.
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 