CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Fronturile provocarilor la adresa Romaniei

 

 

 

 

 

SECRETELE ISTORIEI cu ALEXANDRU MORARU

 

 

 

 

Provocarile la adresa Romaniei vin pe banda rulanta dinspre Est, ca si dinspre Vest. Iar telefoanele sunt sau par gripate, si pe firul rosu, si pe firul albastru.

 

Republica Autonoma Sovietica Socialistă Moldovenească – actuala regiune transnistreana – a fost inființată de Stalin in 1924 ca un atentat direct la Romania Mare.

Agentul NKVD insarcinat cu fondarea republicii era un etnic rus, Grigorii Ivanovici Borisov, expulzat din Basarabia română pentru agitatie bolsevica.

Pe 8 octombrie, la Harkov, în Ucraina sovietica, Borisov incheia proclamația cu un “Traiasca Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca, leaganul Romaniei Sovietice”.

 

Dupa douazeci de ani, visul lui Stalin s-a implinit.

Astazi, nici nu s-a încruntat bine Vladimir Putin la Europa ca Borisovul de la Chisinau, Vladimir Voronin, s-a rățoit din nou la Romania, cu aceleasi texte de RASSM:

“Noi n-avem scopuri sa întoarcem Moldova lui Stefan cel Mare înapoi – macar ca ar fi un act istoric foarte just – dar noi avem scopul sa ne integram în Europa unita, mare…”, spunea Voronin imaginandu-si in mod clar Uniunea Europeana drept o noua URSS.

 Voronin nu voia sa renunțe nici la “brandul” comunismului, nici la pretențiile ideologiei sovietice de deznationalizare prin inventarea unei “limbi moldovenesti” si a unui “popor moldav”.

Amenintarea nu era nouă.

 

 

Imagini pentru provocari antiromanesti photos

 

Ea a mai fost formulata, dupa înfiintarea în România a unei asa-zise “comunitati moldovenesti”, primite cu aplauze in Parlamentul de la Chisinau.

“Noi o sa raspundem adecvat la toate incercarile de a diminua pozitia Moldovei in lume, de a diminua rolul Moldovei, de a diminua Moldova ca tara independenta si suverana”, mai spunea Voronin. Si totusi, acestea curg in continuare. Nu in ultimul rand, pentru ca nu exista aparatul care sa le dea replica.

Diplomația românească – si aici includ si structurile insărcinate cu apărarea țării – se rezumă la cretinism sau trădare în ce privește apararea drepturilor românilor din jurul granițelor actuale, dacă ar fi sa amintim numai ultimul dezastru legat de “limba moldovenească” în UE.

Act observat, raportat, sancționat si corijat – cel putin pe site-ul Comisiei Europene – tot de către si numai datorită presei.

Spre deosebire de România, Rusia si-a cunoscut întotdeauna interesele de la granita fireasca a Europei: de la Pușkin, Brejnev sau Cernenko la Primakov, Zubakov sau Kozak, toti oamenii ai Kremlinului din serviciile rusesti de ieri si azi, au avut ca misiune Basarabia.

Ungaria – “cel mai bun partener strategic al Moldovei”, apud Voronin – se impune ca la ea acasă in provincia romanească.

Generalul Ferenc Banffi asigura din partea Uniunii Europene controlul graniței dintre Transnistria si Ucraina, prin care trec ca-n brânza toti “interzistii” UE, in drum spre Odesa sau Moscova, cu tot cu limuzinele lor pline de armament.

Tot Ungaria dă vize de Bruxelles la Chișinau, iar reprezentantul UE pentru Transnistria, dupa Jacobovitz de Szeget, a fost Kalman Mizsei, un marunt functionaras cu stagiu la Moscova, iesit de sub pulpana lui George Soros, care-si permitea sa dea lectii României privind cetatenia românească furata de sovietici basarabenilor.
Putin ne amenință cu fragmentarea, amintind într-un discurs “european” despre posibile revendicari si autonomii ale bulgarilor din Dobrogea si maghiarilor din Tinutul Secuiesc.

In Parlamentul României, un canacheu al PD bloca recunoașterea drept români a “moldovenilor”, “vlahilor” si aromânilor pentru afacerile sale dubioase cu “minoritatea aromana” din Romania.

La Satu Mare, Viktor Orban  la spunea simpatizanților securistului RPU si RSR, Laszlo Tokes,ca acum e momentul sa lupte pentru autonomie si sa schimbe “frontierele nedrepte” ale istoriei, scrie http://roncea.ro/ziua/.

 

 

Provocări și pericole imediate la adresa securității naționale

 

În acest moment, două pericole majore amenință securitatea României și noi părem pierduți, declara generalul Ion Costaș,fost ministru al forțelor armate al R.Moldovenești … Ucraina se pregătește de o invazie totală din partea Rusiei, iar Serbia este la un pas să invadeze Kosovo. Gândiți-va măcar o secundă ce ar putea însemna asta pentru România…

Pentru orice geopolitician sau expert în securitate sau apărare este coșmarul oricărei națiuni:

Un război pe teritoriul Ucrainei nehibrid, ci integral convențional poate conduce la urmări dramatice pentru România:

  – un aflux uriaș de migranți către România ca zonă de siguranță din calea dezastrului provocat de un război (chiar dacă România este departe de a fi o insulă de stabilitate politică ÎNCĂ este o zona de stabilitate și securitate teritorială). Acest aflux de migranți va fi sporit de cei 400 000 români aflați în Bucovina, luată cu forță de Ucraina sau cedată de lași și trădători, români cărora România nu le va putea întoarce spatele cu garduri și mitraliere… Așadar, gândiți-vă la capacitatea României de a gestiona 5000 de migranți…  dar sute de mii….

  –  Exportarea de criminalitate organizată, spionaj și terorism în România într-un mod fără precedent. O țară cu dublul populației și teritoriului României, sărăcită excesiv, aflată în război de mai bine de patru ani cu siguranță a generat structuri mafiote și infracționale uriașe. Aceste structuri erau active și puternice încă dinainte de orice război.

Astăzi, Ucraina poate deveni Siria Europei iar pentru România un dezastru în materie de securitate și apărare internă. Îmi bazez analiza pe informații din surse din cele mai bine documentate posibile, nu doar interne dar și externe. Așadar, într-o astfel de situație structurile mafiote prosperă și se dezvoltă: de la traficul de ființe umane (inclusiv „vinderea refugiaților”) până la trafic cu armament, terorism și distrugerea minimei stabilități interne.

  – Spionajul. Un război pe teritoriul Ucrainei înseamnă o țară penetrabilă de către toate serviciile ce nu-și doresc stabilitate în regiune sau care doresc extinderea zonelor de influență. Cinismul, când vine vorba de spionaj, nu are limite și este raportat la interesele legitime ale statelor. Așadar vom avea o îngrămădeală de operațiuni de spionaj, diversiuni și război hibrid, de data aceasta nu numai pe teritoriul Ucrainei, ci și pe teritoriul României, aceste operațiuni în cazul unei invazii generalizate a Ucrainei, devin floare la ureche în România.

  – Riscul improbabil, dar posibil al antrenării în război a țării noastre prin acțiuni provocatoare la granițele României. Cel mai mare risc aici apare nu din războiul clasic, ci mai degrabă hibrid. Se creează premisele perfecte pentru destabilizarea unei țări (România) independent de obiectivele conflictului de la graniță de către state care acționează și își doresc o Românie divizată și cât mai slabă în regiune, sublinia ministrul  Ion Costaș într-un interviu publicat în  http://www.ziarulnatiunea.ro/2019/02/04/provocari-si-pericole-imediate-la-adresa-securitatii-nationale/

 

Provocări din partea Ungariei: ”Nu renunţăm la acest pământ”. Reacția României

Implicarea guvernului Ungariei în România sporește constant, de la programe economice dedicate maghiarilor din România la declarații belicoase. Recent secretarul de stat Árpád János Potápi, responsabil pentru politicile naţionale ale Cancelariei premierului Viktor Orban,  declara  la Miercurea Ciuc că “Guvernul Ungariei nu renunţă la acest pământ”, nu renunţă la maghiarime, la părţile naţiunii maghiare şi la istoria maghiarilor, potrivit agenției maghiare de presă MTI.

 

 

 

 

 

Imagini pentru provocari antiromanesti photos

 

 

 

 

Secretarul de stat ungar Árpád János Potápi a declarat și că: “A luat sfârşit veacul de singurătate. Cu programe de dezvoltare a economiei, ani tematici, crearea spaţiului educaţional şi economic în Bazinul Carpatic ne-am tot străduit în ultimii opt ani să venim în întâmpinarea dăinuirii dumneavoastră pe pământul dumneavoastră natal” – a afirmat secretarul de stat.

Declarația sa vine la doar câteva zile după ce guvernul ungar a anunțat că, după ce a primit acceptul Puterii din România, va investi 77 de milioane de euro pentru sprijinirea afaceriștilor din Ținutul Secuiesc care transmit proiecte în limba maghiară.

De asemenea, ministrul de Externe Péter Szijjártó a reiterat și că diplomații maghiari nu au voie să participe la recepțiile de ziua națională a României.

Replicile României la provocările venite din partea Guvernului Ungariei lipsesc cu desăvârșire. Cu excepția unui avertisment de la Ministrul de Externe, Teodor Meleșcanu, și guvernul, și președinția sunt extrem de tăcute pe acest subiect . (https://www.capital.ro/provocari-din-partea-ungariei-nu-renuntam-la-acest-pamant-react.html).

 

 

 

Budos Olah luat Ardeal la noi, rog dat Ardeal imediat la loc!

 

18/03/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CUM L-AU NEUTRALIZAT AMERICANII PE VLADIMIR VORONIN, FOSTUL PREŞEDINTE COMUNIST AL R.MOLDOVA, CARE SE IMPLICASE ÎN FALSIFICARE ŞI TRAFIC DE VALUTĂ

 

 

Image result for vladimir voronin photos

 

Foto: Vladimir Voronin

 

Potrivit sursei mentionate, Voronin a fost obligat sa iasa din sfera de influenta a Moscovei in favoarea Washington-ului, „dupa ce serviciile speciale americane au scos la suprafata o retea internationala de falsificatori de bani, din care faceau parte si persoane apropiate presedintelui moldovean”.

Comentatorii de la „Argumentî i faktî” presupun ca in aceasta situaţie, pentru a evita un scandal de proporţii, Voronin a oferit serviciilor americane informaţii despre locul amplasării tipografiei clandestine, dupa care „s-a apropiat de Statele Unite şi a respins semnarea „planului Kozak”.

Banii falşi erau scoşi în Kosovo de catre o grupare criminală albaneză şi de originari din Cecenia, care erau utilizati pentru procurarea de armament . Patrunzând în Moldova, bancnotele erau plasate ulterior în Ucraina şi Federaţia Rusă, iar „cantitati importante de bancnote, trecând prin băncile comerciale moldovene, erau depozitate în rezervele Bancii Nationale a Moldovei”.

„Traficul de falsuri era organizat de catre directorul Departamentului Tehnologii Informaţionale de la Chişinau, Vladimir Molojen, şi de Vladimir Kolesnicenko, reprezentantul afaceristului canadian Boris Birstein, care a finanţat campania electorala a lui Voronin.

Informaţia a fost remisă serviciilor secrete moldovean şi ucrainean, dar Chişinăul nu a reactionat in nici un fel, spre deosebire de Kiev, care a intreprins acţiuni concrete în investigarea cazului şi l-a arestat pe fostul cekist Valerii Statiuk, inspector superior al Departamentului Vamal al Moldovei ”, scriu comentatorii de la Moscova.

Mai mult, acestia afirma ca Voronin era la curent cu operaţiunile de falsificare şi a reglat chiar aceste procese, adaugand că „din aceste tranzacţii, familia preşedintelui moldovean a obţinut un venit net, estimat la 150 milioane euro”.

SCENARIUL STRATEGIC AL SUA

Sa nu uitam ca mai inainte, Voronin era principalul aliat al Kremlinului si nu rata nici o ocazie sa improaşte România cu venin. Acum, el se declara mai proeuropean decât oricare alt lider politic de la Chişinău.
Mai mult, Voronin s-a intalnit la Kiev cu Viktor Iuscenko, cel care le-a redat ucrainenilor orange-ul libertatii şi l-a primit la Chişinau pe liderul revoluţiei de catifea din Georgia, Mihail Saakasvili.

Contactul direct dintre presedintii Ucrainei si Georgiei, ca de altfel şi vizita la Chişinau a preşedintelui României, Traian Băsescu, îl avantaja pe Voronin, care căuta sa rupă o parte din electoratul cu viziuni pro-occidentale, ca să recupereze procentajul pierdut în urma atitudinilor antiruseşti din ultimul timp.

Aceste intâlniri, dincolo de conotatia lor electorală, trebuie privite şi ca un element al unui scenariu strategic al SUA, care incearca să determine o linie a politicii externe din partea Moldovei similară cu cea a Georgiei si Ucrainei.

De fapt, SUA nu faceau altceva decât să ajute Georgia, Ucraina si Moldova – sa-şi uneasca eforturile pentru a scăpa de presiunile politico-militare ale Federatiei Ruse, deoarece dupa instalarea la Kiev a unei administratii dezagreate de Kremlin, regimul separatist pro-rus de la Tiraspol a devenit la fel de periculos pentru Ucraina ca şi pentru Moldova.

OBIECTIV COMUN, INTEGRAREA IN UE

Singurul loc de intalnire al celor trei ţări, cu exceptia CSI, este GUAM, o organizatie de cooperare economica infiinţată în anul 1997, la Strasbourg şi susţinuta de SUA în implementarea mai multor proiecte.

Nu in zadar, unul dintre subiectele principale discutate la intalnirile Voronin – Iuscenko si Voronin – Saakasvili a fost legat de  „perspectivele extinderii rolului GUAM”.

Iuscenko şi Voronin au semnat şi o declaraţie axată pe principiile obiectivului comun de integrare europeană şi al dezvoltării relaţiilor economice in baza standardelor UE.

În document se mai menţiona necesitatea instituirii unui control vamal mixt, pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene, şi antrenarea SUA si a UE, in calitate de observatori, in procesul de solutionare a conflictului transnistrean.

SUA VOR CONDAMNA EVENTUALELE FRAUDE

„Continui sa sper ca se va ingadui un proces electoral mai deschis, care va fi judecat liber si corect de catre grupurile de observatori la fata locului, dar, sincer vorbind, pana acum, semnele n-au fost bune”, a declarat senatorul american John McCain, co-autorul rezoluţiei senatoriale care a cerut „corectitudine si transparenta” in alegerile parlamentare din Moldova.

El a menţionat că de la Chişinau continuă sa parvină veşti alarmante privind reprimarea opoziţiei, interzicerea demonstratiilor si intrunirilor. 

McCain a precizat că, daca scrutinul va fi considerat fraudulos, din partea SUA vor veni condamnari si critici.

Senatorul republican a adaugat ca rolul Rusiei in regiune este foarte important, insa şi-a exprimat teama că Putin n-a invaţat lectia ucraineană şi că dorinţa sa de a se împotrivi progresului democraţiei la graniţele Rusiei s-a accentuat.

 

Sursa: Ioana Bojan, Gardianul 2015, prin

http://basarabialiterara.com.md/?p=25572

14/05/2017 Posted by | BASARABIA SI BUCOVINA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

BUNELUL COMUNISTULUI VORONIN, ISIDOR SARBU, ESTE UNUL DINTRE ZECILE DE MII DE ROMANI BASARABENI DEPORTATI IN SIBERIA. VIDEO

 

 

 

Isidor Sârbu, bunelul comunistului Vladimir Voronin, se identifica român și a fost unul dintre moldovenii basarabeni , care au fost deportați de către cotropitorii sovietici în Siberia. In ziua de 13 iunie, Guvernul Republicii Moldova comemorează victimile deportărilor.

In Moldova dintre Prut si Nistru au existat mai multe valuri de deportări, pe diferite categorii: în 1930 au fost deportaţii 1.832 de „culaci” din RASSM; în noaptea din 12 spre 13 iunie 1941 – 19.109 persoane (4.862 familii) din rândurile „elementelor social-periculoase” din RSSM;

În 1945 au fost deportaţi 1.207 (529 familii) de „nemţi”; în perioada 1946-1949 au fost deportaţi cei care au făcut serviciul militar în armata germană, „vlasovţii”, poliţiştii, jandarmii şi „alţi complici ai regimului antisovietic”, în total 2.482 de persoane (dosarele acestora se păstrează la locul deportării, în regiunea Irkutsk); în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 au fost încărcate în trenuri 12.167 de familii de „culaci, moşieri, negustori şi sectanţi activi”; la 1 aprilie 1951 au fost deportaţi 2.617 de „sectanţi” (723 familii) din raioanele de nord ale RM (iehovişti, baptişti etc.).

Vedeți aici mai multe detalii despre deportări.

 

UNIMEDIA md.  reda mai jos istoria tragică a lui Isidor Sârbu, cel care a suferit atât deportările staliniste, cât și a fost hărțuit toată viața de către sovietici (interviul a fost publicat anterior în numărul 1 al revistei „Cartea moldoveană”, în 1943 cu titlul „O viaţă canonită ca atâtea altele”).

Amintim că numele bunelului lui Voronin este  Sârbu Isidor, născut în 1886 în Corjova. Fiica acestuia, Sârbu Pelagheia, este mama lui V. Voronin.

„O viaţă canonită ca atâtea altele. De vorbă cu moş Sîdor Sârbu din satul Corjova

Printre atâţia alţi Moldoveni din Transnistria, care vin după diferite „treburi” în ţară, răzbătând până în capitală, este şi moş Sîdor Sârbu, de loc din comuna Corjov jud. Dubăsari.

Deşi în vârstă de numai 57 de ani împliniţi, părul i s’a înălbit ca zăpada. S’a trecut cu viaţa nu din pricina celor şapte copii pe care i-a crescut; nici că l-ar fi luat nevoile dela început, căci doar avea case bune şi avea 30 hectare de pământ, cu încă 8  hectare de livadă.

Omul harnic ca şi ceilalţi Moldoveni din părţile acelea, îşi vedea de gospodărie şi îngrijea de nevoile casei, fiind unul din fruntaşii satului datorită muncii şi priceperii sale. Toată săptămâna muncea din zori şi până în noapte la câmp, iar duminica îşi mai căta de suflet, ducându-se la biserică, cât era cu îngăduinţă, sau citind o psaltire moldovenească pe care o avea de la Mânăstirea Neamţului.

De când cu bolşevicii, toate s’au stricat

În anul 1917, când duhul satanei se plimba prin împărăţia celor ce şi-au întors faţa dela Dumnezeu, Moldovenii din Transnistria s’au trezit sub lovitura bandelor bolşevice, care distrugeau fără milă tot ce întâlneau în cale, mai rău decât barbarii Evului-Mediu. Din frumoasele gospodării ale Românilor transnistreni nu s’a ales nimic.

Bisericile au început să fie dărâmate din temelie, cele sfinte batjocorite, slujitorii altarelor persecutaţi căci „toate s’au stricat” – spune moş Sîdor Sârbu oftând din adâncul inimei – „de când au venit bolşevicii pe capul nostru”.

Lichidarea culacilor

Îmi istoriseşte apoi că prima grijă a comuniştilor a fost să lichideze cu cei înstăriţi. Toţi leneşii, toţi veneticii, care nu fuseseră în stare să-şi aibă gospodăria lor, ajunseră la conducere, fiind partizani ai organizaţiilor comuniste. Dorinţa acestor netrebnici a fost de a se răzbuna pe cei ce nu fuseseră ca ei, şi care erau declaraţi culaci, duşmani ai poporului sovietic. Din partea autorităţilor s’au luat toate măsurile ca acestor „duşmani” să li se puie capăt prin cele mai aspre mijloace.

Aproape toată moldovenimea transnistriană intrase în această categorie a „culacilor”, având multe de suferit, mai ales că nu se dădeau desprinşi din gospodărioara lor şi lăsaţi să fie duşi în colhozuri. În cele din urmă, n’au mai putut rezista, căci măsurile de constrângere erau de aşa natură, încât trebuia să aleagă, bietul Moldovean, între a-şi continua o viaţă fără rost sau a renunţa la ea”

Nenumărate sunt exemplele celor ce s’au lăsat deposedaţi de tot ce agonisise prin muncă cinstită, arestaţi într”˜o noapte şi, tam-nisam, isbiţi în temniţă.

Un atare exemplu, de mii şi zeci de mii altele, îl constituie viaţa lui moş Sîdor Sârbu, venit să-şi vadă feciorul în unul din lagărele de prizonieri. Iată această tristă şi dureroasă poveste:

„În anu 1933, la 14 Mart, m’o arestat şi m’o dus la puşcăria din Trişpolea, unde am stat trii luni. Tot în aceiaş zi fimeia şi copchi o fost daţi afară din casă. Ni s’o luat toată averea şi ni-o lăsat pe drumuri.

După ce-am împlinit cele trii luni, am vinit în sat. Oamenii nu vroiau să mă primeasc㔦 Trăiam cu toţii într’o cămăruţă mică la Dumitru Halippa. Plăteam cinci ruble pe lună, până în anul 1934, când ne-am mutat în târg la Dubăsari””¦

Isgonit din casa lui frumoasă, cu două etaje, bietul moş Sîdor împreună cu familia şi şapte copii se adăpostea într’o cocioabă umedă şi întunecoasă din satul său natal, apoi din târgul apropiat Dubăsari, plătind şi chirie, din banii agonisiţi cu multă trudă, muncind cu ziua la vie sau la o fabrică de cărămizi.

Trimişi la vâsâlcă fără motiv

„La 10 Aprilie 1935 – continuă moşu – o vinit ordin dela N. K. V. D. să ne trimită la vâsâlcă (adică plecaţi de bună voie să muncească în Siberia).

Am fost puşi pe tablou cinci gospodari din Corjov: 1) Eu, Sîdor Sârbu, 2) Simion Sârbu, fratele meu, care împlinise trei ani mai înainte, 3) Ion Studinski, 4) Mihail Haluppa şi 5) Larion Zaftur. Ni s’a spus la toţi să fim gata în 24 de ceasuri.

Tot atunci o fost ridicaţi şi trimişi / în vâsâlcă patru gospodari din satul megieş Mahala şi anume:

1) Terente Smochină, 2) Grigore Pisarencu, 3) Pintilii Smochină şi încă unu, da iaca, păcatele mele, nu-mi mai aduc aminte cum îl chiema. Mi-oi aduce eu aminte şi ţi l-oi spune””¦

Li s’a eliberat paşapoarte fiecăruia şi, după ce le-au ştampilat cu inscripţia tipică, în limba rusă: „i se interzice să trăiască la graniţă, lângă Nistru”, au fost duşi la Pervomaisc, dincolo de Bug.

„Pe mine m’o trimes cu soţia. Copchii i-am lăsat pe la case. Am luat cu noi copchila cea mai mică. Avea numai opt ani. Umblam di acolo până acolo şi căutam de lucru. Nimeni nu ne primea la lucru când vedeau din paşaport că suntem dintre cei vâsâliţi. Muream de foame, Domnule, nu alta!”

Înapoi la Corjova

Neputând afla „nicăurea” de lucru, moş Sîdor Sârbu se întoarce în satul său natal prin luna Iulie a aceluiaşi an.

„Oamenii se temeu unul de altu, da mai ales de noi. Nici nu ne primeau în sat. Se temeau să nu fie bănuiţi că ţin cu noi şi să păţească la fel. Am trăit la ginerele meu Sârghei Şpac, care trăia şi el la o gazdă, după ce a fost dat afară din casele lui”.

La „dopră” în Tirişpolea

Mult timp n’a putut să stea în satul său natal, unde se înapoiase fără îngăduinţă.

La începutul lui Ianuarie 1936 a fost arestat şi „sudit” pe trei ani fiind trimis să ispăşească pedeapsa la închisoarea („dopră”) din Tiraspol. A îndurat mizeria, foamei şi frigul numai pentru vina de a fi fost Moldovean, bun gospodar, harnic şi cinstit.

„Iarna mă scot la rânit omătu din ograda închisorii. Vara mă trimetea la săpat şi prăşit prin împrejurimi. Fiindcă lucram mai mult decât era norma pentru o zi, am împlinit mai devreme şi mi-o dat drumu dela închisoare după doi ani şi vo câtiva luni.

Unde putem să mă duc? Am venit tot la Corjov. Oamenii iar nu voiau să mă primească nici măcar cu vederea”

Rătăcind prin Caucaz

„Nu zăbavă vreme, de-ante şi N. R. V. D-ul mi-o spus iar că în 24 de ceasuri părăsesc satu. M’am dusu-mă la Kapcaz. Nici acolo nu mă primé nimeni la lucru. Am stat o lună şi jumătate la un târg, unde munceam cu dzâua şi mă hrăneam.

Dila o vremi slăghisem di tăt. Credeam că mult n’oi mai duce-o şi m’am înnăpoietu-mă în satu meu. m’ma dus di m’am arătat lor şi le-am spus: „Eu sânt om bătrân. Nu mă por vârî nicăurea în slujbă. Faceţi ce vreţi cu mine, câ tot di una nu-s bucuros di dzâle”.

Ei s’au uitat unul la altul şi mi-o dat stroc de două săptămâni, când trebué sâ plec cu toată familia”.

Izgoniţi cu sila din sat, copiii plâng „de se omoară” în urma părinţilor

Zilele fericite ce i-au fost îngăduite să stea „liniştit” în sat trec repede. „Strocul” se împlinise, însă moşul nu se da dus din sat, mai ales că „nu voiau nici copchiii” să-l urmeze.

Poliţia sovietică lucrează cu stăruinţă şi nu iartă pe nimeni, sub nici un motiv:

„La 26 Ianvari, 1938, când zăceam cu soţia, ne-o arestată-ne pe-amândoi şi n-o dusu-ne la Trişpolea cu deasîla. Acolo ne-o sudit în dzâua di 8 Faur; pe mine pe doi ani, da pe soţie pe un an.

Am stat la închisoarea din Kerson.

Copchii se prăpădeau de plâns. Aveam o fată mare de 17 ani, Olga. Răcnea în urma noastră. Mai tare plânge după mam’sa. După aceia s’o îmbolnăvit. Digrabă am aflat c’o murit de scârbă, în luna Mai.

Soţia o împlinit un an şi o vinit acasă. N’o primea nimeni în gaudă. Umbla ascunzându-se prin pârloage, pe la case ca să n’o prindă şi s’o trimeată iar din sat.

La 26 Ianvari 1940, am împlinit şi eu doi ani şi am venit în Corjov. Nu mă primea nimeni. M’am dusu-mă la preţidatele sel sovietului (primarul) şi i-am spus că i-oi lucra la vie, numai să mă primească în sat. Ş’anti m’o primită-mă”.

Vin românii să ne scape!

Vestea războiului pornit din România, moldovenii transnistreni au primit-o nu din comunicatele oficiale, ci au dedus acest lucru după apariţia avioanelor noastre şi germane, care zburau pe deasupra satelor, în operaţiunile lor de recunoaştere.

Tot atunci, fără nicio explicaţie populaţia moldovenească a primit ordin „să se coşască 500 de vrâste de la Nistru”, să plece adică vreo 600 de kilometri de la acest râu românesc.

„Toţi o aplecat-o, care încotro. Eu spuneam la neamuri şi la toţi oamenii: „Nu vă duciţi oameni buni, că mâne-poimâne îi avem pe Români cu Nemţii pe la noi. Vin Românii să ne scape de păgâni”.

Oamenii m-o ascultat şi n-o mai plecat. Cei care plecaseră s’au întorsără înnăpoi”.

– Bine, moş Sârbu, dar bolşevicii nu te auzeau când îndemnai pe oameni să nu asculte de ordinele lor? – îl întreb, mirat de această îndrăzneală a sa.

– Cum să nu afle, Domnule? D’apoi că nici eu nu eram prost să stau în ochii lor. Când am prins de veste că m’o pus pervâi (primul) pi lista să mă împuşte, am fugit într’o popşoişte departe de sat. Ştia numai soţia şi copchilele. Stam ascuns cu cuscru-meu Toader Negrea, că şi el era trecut pe listă să-l omoare.

– Mult timp ai stat ascuns?

– Nu pre mult, Domnule, pentrucă a patra dzi o răzbătut Nemţii. Eu ieu şi leg un mănunchi de busuioc cu văzdoage şi trimit copchilele cu pâne şi sare înaintea lor. Bucuria lor, dar a noastră şi mai mare!…”

Amu o ducem foarte bine

„De când o venit administraţia românească viaţa s’o schimbat cu totu. Am primit din colhozuri parte ce ni se cuvine de fiecare. On nepot a meu, care o fost şi el răsculăcit de Ruşi amu îi primar în sat. Ce să mai zicem, amu o ducem foarte bine. Mă înţăleg în vorbă cu Dumnealor.

„Soldaţii români mi-s tare dragi. N’oi mânca eu, da lor tot le-oi da o bucată de pâne şi un pahar de cinste, că ei, săracii, ne-o scos de la moarte”.

Un vis anapoda

Ceasurile trecuse de 10 seara, când, după cină, moş Sîdor Sârbu îmi terminase de istorisit cele de mai sus, în una din serile friguroase ale lunii Ianuarie trecut, pe când a fost nevoit să mai stea prin Bucureşti din cauza înzăpezirii liniilor ferate.

Amărât că nu poate pleca la un lagăr din provincie, unde avea să-şi întâlnească fiul rătăcit între alţi prizonieri aduşi de armatele noastre, moşul pleacă să se culce în camera de alături. Pe la orele 3 noaptea, strigăte înspăimântate de: „Săriţi oameni bunic!… Mă taie!””¦Ne trezise pe toţi ai casei. Mi-am dat seama că moşul se lupta în vis cu vreun bolşevic şi l-am deşteptat numaidecât.

A doua zi dis-de-dimineaţă, moşul se pregătea să plece în oraş.

– Ce-i moşule, ce ţi s’a întâmplat astă noapte?

– Ian cată Dumneata, Domnule ce-am mai visat:

Păre că mă taie preţidatele Ivan Sterpul, care a fost în comisia N. K. V. D., când m-o vâsălit pi mine la 10 April 1935, Parcă era şi tats’o şi el striga: „Dăi mai adânc!… Cură sângele închegat din chiept de la mine şi eu strîgam la oameni să sară să mă ajute”¦

Iaca v’am făcut supărare. Aşa vis anapoda n-am visat niciodată în toată viaţa me”.

 

 

Acest „vis anapoda” este tot atât de elocvent pentru traiul lor în chinuri şi nevoi sub barbaria regimului comunist, de care au scăpat pentru totdeauna.

 

 

Foto: „Tovarasul” Voronin, cel   care prefera  un nume rusesc , numelui strabuneilor sai moldoveni …

Vladimir Bujeniţă,  răspopit Voronin (după modelul celorlalţi doi mari diavoli comunişti, Lenin şi Stalin, care la naştere purtau un alt nume), şi-a renegat bunelul, naţionalitatea (ROMÂN) şi limba (ROMÂNĂ).


08/07/2013 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , | 4 comentarii

%d blogeri au apreciat asta: