CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

MAI AVEM CONDUCĂTORI LA BUCUREȘTI?!

Aflată într-o vizită privată în România, preşedinta Ungariei, Katalin Novak, a urcat  sâmbătă, 21 mai, pe Piatra Secuiului din Rimetea , la o altitudine de 1130 de metri, unde s-a fotografiat sfidător cu o bornă de pe acest munte, vopsită în culorile naţionale maghiare.

Imaginea este grăitoare, fiind ușor de constatat că singura inteligență vie din cadru este borna, scrie https://newstrack.ro.

Conform declarațiilor oficiale maghiare, nou aleasa președintă al Ungariei a efectuat o vizită de trei zile în Transilvania, nu în România ! Ea nu a avut în agendă vreo întâlnire cu vreun oficial român de la conducerea statului, desigur înafara liderilor UDMR, care au cu toții cetățenie dublă, româno-maghiară, adică s-a întâlnit doar cu lideri politici care au jurat credință statului Ungaria, consemnează politologul Cozmin Gușă într-un comentariu publicat de https://basarabialiterara.com.md.

Au mai existat vizite ale unui șef de stat cu cetățenie dublă, fără întâlniri oficiale cu liderii români, respectiv ale Maiei Sandu, dar să notăm faptul că Maia Sandu a venit în excursie și nu în calitate oficială, plus faptul că președintele Moldovei are și cetățenia română, deci vizitele erau în sfera normalității.

Șeful Parlamentului slovac a upgradat discuția despre viitorul regiunii menționând că „agresiunea rusă în Ucraina ar putea rearanja sistemul european de pace în așa măsură încât Viktor Orbán să-l folosească pentru a parcela Slovacia.

Slovacul a argumentat că amenințarea Ungariei este una serioasă, în contextul în care politicienii maghiari din conducerea acestei țări vorbesc despre „Ungaria Mare”, fac planuri să cumpere imobile în zonele cu comunități maghiare din Slovacia și continuă să împartă pașapoarte.
În paralel, în Transcarpatia, regiunea ucraineană de la granița cu Ungaria, în ultimele săptămâni s-au răspândit manifeste scrise în ungurește și rusește, care anunțau o legătura directă cu Occidentul în scurt timp, via Budapesta, nu doar prin intermediul autostrăzii M3, dar și pe cale ferată, fiind descris un plan rapid de construcție a unei căi ferate cu ecartament mărit (de tip sovietic) pe teritoriul Ungariei, suprapuse celei existente, de la graniță până la Budapesta, care să asigure traficul fluent de vagoane de călători și de marfă.

Bineînțeles că a fost menționată în manifest relația excelentă dintre Ungaria și Rusia, fiind limpede astfel substratul mesajelor respective.
Discuțiile din Transilvania noastră le bănuiți, dacă nu chiar le știți, ele merg de la obediența explicită a politicienilor UDMR față de politica guvernului maghiar, la invidia și obida ardelenilor pentru prețurile mici la facturile de gaze, energie și combustibil pe care le plătesc ungurii (grație rușilor!), comparativ cu noi, respectiv la revolta multora pentru mesajele politicienilor de la Budapesta care vorbesc deschis deja despre Ungaria Mare, mai ales după victoria triumfală a lui Orban în alegeri.

E limpede și în cazul nostru ce agitații societale se vor produce astfel.
Geopolitica ne spune că nu există cadouri între state, și-așa trebuie să încadrați mental și gazul și petrolul ieftine oferite de către Putin Ungariei, elemente care asigură nu doar prosperitate cetățenilor, dar și potențial sporit de dezvoltare economică.

Iar prețul cerut pentru asta, vizibil deja, va fi acțiunea Ungariei în interiorul spațiului euroatlantic pe „acorduri” rusești, așa cum doar cele câteva exemple de mai sus demonstrează clar.

În mod evident geopolitica rusească a rezervat Ungariei rolul de PROXY, adică un fel de acoperit/intermediar pentru acțiunile viitoare.

Simplist spus, ungurii ce vor face parte din organisme de reprezentare euroatlantică, vor trebui să asigure nu doar informarea partenerului despre deciziile luate, dar să și voteze în siajul intereselor comune ruso-ungare.

Exemplul televiziunii strategice de știri EURONEWS, achiziționată de la miliardarul egiptean Sawiris cu bani europeni, de către fiul portughez al celui mai important consilier al lui Orban, se pare că ascunde pe fluxul financiar exact bani rusești.

Tot așa, se pregătește un lobby serios pentru instalarea/alegerea de funcționari unguri în instituții economice, culturale sau sportive, de unde rușii au fost eliminați în urma sancțiunilor, iar așa-ceva nu va putea fi oprit, pentru că este dreptul oricărui membru al clubului euroatlantic, iar procedurile sunt mereu facilitate prin „ungerea” financiară corespunzătoare.”
În cele 5 săptămâni care-au trecut de când am avertizat cu motivațiile de mai sus s-au mai întâmplat niște lucruri.

Naționala de hochei a României a fraternizat cu suporterii maghiari la Campionatul Mondial, cântând împreună imnul separatist al Ținutului Secuiesc, chiar la finalul unui meci pierdut cu Ungaria, unde chiar conducerea Federației de Hochei i-a acuzat pe jucătorii noștri, de origine maghiară, de blat în favoarea Ungariei.

Deși toată societatea s-a inflamat timp de mai multe zile, nimeni n-a luat nici o măsură de pedepsire a afrontului grav la identitatea națională românească.

De ce? Din mai multe motive, printre care unul important este că girantul din tribună al manifestării a fost chiar un oficial român, ministrul udemerist al mediului, șovinul Tanczos Barna, costumat acolo chiar cu însemnele separatiste ale Ținutului Secuiesc.

Ungurii au amenințat că vor ieși de la guvernare (deci șantaj politic!), iar Iohannis a dat ordin să nu se facă nimic contra responsabililor. PSD și PNL pot avea majoritate și fără UDMR, dar probabil că Iohannis are calcule ca să nu fie atât de dependent de pesediști, iar asta e doar o parte mai comodă a posibilului raționament (eronat!) al lui KWI.
Am o informație din surse sigure că acum trei săptămâni chiar partenerul strategic american i-ar fi transmis lui Ciucă că trebuie să elimine UDMR de la guvernare, exact în contextul vulnerabilităților generate de calitatea de PROXY al Ungariei în relația cu Rusia, respectiv de dedicația udemeriștilor de a urma strategia lui Viktor Orban în zonă.

Știți că am informat public că PSD a discutat în ședință internă această posibilitate în urmă cu cca 10 zile, dar din nou nu s-a mai întâmplat nimic, lucru ce-a generat fricțiuni neobișnuite în comunicarea informală româno-americană.
Unde-am ajuns ? Uite aici: ”Președintele Ungariei, Katalin Novák, face prima vizită în România. Ea a aterizat joi, la Cluj-Napoca și a fost întâmpinată de Vákár István, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj. Novak a participat sâmbătă, 21 mai, la dezvelirea statuii principelui Gábor Bethlen în centrul istoric din Alba Iulia.
Dezvelirea statuii principelui Gabor Bethlen are loc cu ocazia celui mai mare eveniment al Bisericii Reformate Maghiare. Mai exact, între 19-21 mai se desfășoară la Alba Iulia, Ziua Unității Reformate organizată de Eparhia Reformată din Ardeal.
Katalin Novák a ţinut un discurs cu prilejul dezvelirii statuii principelui transilvănean Gábor Bethlen, în centrul fostei capitale a Transilvaniei, a anunţat Biroul de Presă al Eparhiei Reformate din Ardeal.” (stiripesurse)
Rețineți vă rog formulările de „fostă capitală a Transilvaniei”, axa de vizită Cluj – Alba Iulia (capitala de facto a ardelenilor, respectiv capitala istorică a UNIRII), plus cinstirea memoriei fostului principe al Transilvaniei, Gabor Bethlen, promotor istoric al protestantismului contra religiei creștin-ortodoxe a românilor ardeleni.

În plus, pe agenda lui Katalin Novak s-au aflat bineînțeles întâlniri doar cu lideri udemeriști care sau declarat revizioniști ori antiromâni!

Președintele Ungariei a declarat la inaugurarea complexului de clădiri „Transilvania” al Muzeului Etnografic în Aer Liber de la Szentendre că: „Limba maternă, maghiara, istoria şi cultura noastră comună sunt cordonul ombilical care leagă Transilvania de Ungaria” , după care a mai subliniat subliniat: cultura maghiară din Transilvania nu este o parte din trecutul nostru, ci o parte din prezentul nostru şi o cheie pentru viitorul maghiar. Ungaria nu ar fi fost la fel fără Transilvania.
De asemenea a spus și că secţiunea transilvăneană a muzeului etnografic de la Szentendre este ca o poartă stelară care ne permite să transcendem frontierele spaţiului şi timpului şi să ne simţim ca în Transilvania.” (MTI)
Și dacă tot acest șir de acțiuni revizioniste și periculoase pentru România nu-i poate convinge pe liderii de la București să treacă la acțiune urgentă, mai notați că SEPSI (echipa finanțată de către Guvernul Ungariei!) a câștigat Cupa României la fotbal, iar suporterii acesteia de pe stadionul Rapid, nu doar că s-au întors cu fundul atunci când s-a intonat Imnul României, dar au scandat tot timpul meciului „RIA! RIA! UNGARIA! UNGARIA!”.

La București, în România!


Faptul că tot aseară la tv Marcel Ciolacu, unul dintre liderii politici principali de azi, chestionat fiind despre situație, s-a enervat asupra acestui subiect, dar în loc de cereri și măsuri urgente a arătat doar cu degetul la ministrul nostru de externe Aurescu („ăla micu cu trabucu” …), ne-arată în plus cât de mare e blocajul de acțiune la București, pe o speță unde orice stat din spațiul euroatlantic ar fi luat foc.

Desigur, Iohannis și-ai săi mizează pe pasivitatea iresponsabilă a românilor, demonstrată plenar în pandemie. Iar Ungaria (și Rusia?!) pariază pe același lucru, dublat de slăbiciunea, inadecvarea și prostia politicienilor români.

Aceasta vizită în România a presedintei Ungariei a sfidat toate regulile de protocol, de curtoazie, de buna vecinatate si de eleganta scrie fostul prim-ministru Adrian Năstase pe blogul său. Era normal ca vizita sa inceapa la Bucuresti, la Cotroceni, pentru a marca relatia bilaterala. Ea putea continua cu puncte de program din Transilvania. Katalin Novak a dorit însă sa sublinieze, că ea nu vine in vizita in Romania ci in Transilvania, sfidând in acest fel suveranitatea statului roman.

Transilvania trebuia sa para o provincie a Ungariei. Astfel de provocari au mai avut loc. Unele au primit raspunsul potrivit, altele nu. Si de data aceasta va fi nevoie de un raspuns politic si nu de o lectie despre drepturile kin states, pe care ungurii le stiu foarte bune dar nu le respecta. Pare ca actiunile revizioniste ale Rusiei in Ucraina capata noi reverberatii si la liderii de la Budapesta”.

Cu ocazia vizitei efectuate în România, președinta Ungariei s-a întâlnit la Cluj-Napoca și cu liderul UDMR, vicepremierul Kelemen Hunor (foto), iar la finalul întrevederii declara că este de datoria sa să îi reprezinte „pe toți maghiarii” și că pentru ea nu contează unde locuiesc aceștia.

Astăzi m-am întâlnit cu Hunor Kelemen, Președintele UDMR, Viceprim-ministru al României. Ca Președintă a Ungariei, consider că este prioritatea mea să îi reprezint pe toți maghiarii, deoarece pentru mine nu e nicio diferență dacă aceștia locuiesc în interiorul sau în afara frontierelor. Maghiarii sunt maghiari, punct”, a scris Katalin Novak pe Facebook.

Fostul prim ministru român Adrian Năstase cere măsuri dure după vizita președintelui Ungariei: „A tratat Transilvania ca o provincie a lor”

Politicianul român susține că în ultimul secol, atitudinea revizionista a Ungariei a devenit mai agresiva atunci când a considerat ca statul român este vulnerabil in plan intern si in planul alianțelor.

“Se pare ca acum Budapesta mizează pe faptul ca Rusia ar putea impune o nouă Conferință de la Ialta.

Trebuie sa mentionez ca, in conditiile in care Kelemen Hunor a participat la aceasta actiune, intalnindu-se cu presedinta Ungariei, el a devenit complice la actiunea de sfidare a suveranitatii Romaniei, asa cum s-a intamplat si la meciurile de hochei/fotbal, cu ministrii care au asistat fara reactie.

Este posibil ca UDMR, dupa rezultatele de la alegerile din Ungaria si obosit sa gestioneze atatea fonduri guvernamentale în Romania, sa-și pregateasca ieșirea de la guvernare.

Cred ca liderii României ar trebui sa afirme și ei „România este România. Punct.” Și sa acționeze în consecință”.

Măsurile pe care le cere fostul premier Adrian Năstase

Acțiunile pe care trebuie să le asume actualii guvernanți:

  1. Declararea „persona non grata” a conducatorilor asociației care i-a premiat pe cei condamnati pentru terorism;
  2. stabilirea unor reguli pentru protectia demnitarilor străini care vin în România, indiferent de scopul vizitei (alergări in parc, vizite la biserici, etc). Inclusiv în ceea ce priveste portul de arme pentru insoțitori;
  3. preluarea urgenta a reglementarilor din Ungaria (tara membra a UE) pentru a fi introduse in legislatia noastra, in privinta achizitionarii de catre straini a bunurilor imobile (in special terenuri agricole si bunuri culturale). Ministerul de externe ar trebui sa pregatească acest documentar in maxim o luna;
  4. Analiza a ceea ce s-a intâmplat, din punct de vedere etnic/demografic, in ultimii ani, in Covasna si Harghita, fenomen denumit de unii „ethnic cleansing”;
  5. Crearea unei comisii speciale de anchetă in Parlament pentru a examina daca românii din Ungaria beneficiaza de aceleași drepturi precum maghiarii din România.

“Sunt adeptul unei relatii corecte, de bunavecinatate cu Ungaria dar nu este posibil ca Parteneriatul pentru secolul 21, pe care l-am incheiat cu premierul Medgyessi, sa fie interpretat doar prin oglinda retrovizoare de catre actualii conducatori ai Ungariei.

Imi este clar ca presedintele Romaniei, in conditiile in care urmareste un post international in perioada urmatoare, nu doreste sa se faca „valuri” pe astfel de teme, când este nevoie de unanimitati pentru sanctiunile la adresa Rusiei iar Ungaria nu ar trebui antagonizată. Interesele României sunt altele!”, scria Adrian Năstase pe blogul personal”, a mai scris Adrian Năstase în https://www.realitatea.net.

27/05/2022 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ridicolul perpetuu al politicii iredentiste și drama revizionismului maghiar

 

trianon

 

 

 

Recursul la memoria istorică nu este un lucru dăunător câtă vreme se bazează pe adevăr istoric și rațiune, nu doar pe o mitologie impregnată politic este de părere Prof. Univ. Dr. Vasile Pușcaș, unul dintre coordonatorii volumului „Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă”, lansat recent de Editura Școala Ardeleană.

Într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul Zilei, (https://evz.ro/vom-asista-probabil-la-tentative-de-edificare-a-unei-ungarii-cu-dubla-statalitate) prof. Vasile Pușcaș spune că :

”Punerea în seama Tratatului de la Trianon a unei tragedii naționale ungare a fost parte a unei construcții a imaginarului identitar legat de „Ungaria Mare”, o aspirație la care nu a mai ajuns elita politică de la Budapesta care a perfectat aranjamentele dualismului austro-ungar. Imitând aristocrația imperială habsburgică, politicienii unguri au intenționat să prelungească un comportament fals-imperial și dominator într-o Europă postbelică ce avea intenția să promoveze democrația și statul-națiune.

După 1989 ați auzit frecvent lideri politici din Ungaria vorbind despre națiunea ungară transfrontalieră, ca și cum la statul ungar ar fi atașate și spații cultural -etnice maghiare aparținând teritorialității și suveranității altor state învecinate.

Iar în politica externă contemporană, Ungaria pare că se inspiră din tacticile contelui Andrassy, la 1878, navigând între o Mare Putere la Vest și alta la Răsărit, sperând că dacă una dintre acestea sau ambele vor reuși să impună o restructurare a sistemului european atunci Budapesta va beneficia teritorial de pe urma unui eventual joc al compensațiilor între respectivele Puteri.

Aceste opțiuni au fost tot mai evidente și după 1989, dar mai insistent după 2014, tocmai anul când Europa rememora Centenarul începerii Primului Război Mondial.”

Există o dramă a revizionismului maghiar și un vis din care nimeni nu vrea sau nu poate să se trezească? Există un refuz obstinat al unei realități pe care regimul Orban nu poate să o vadă cu adevărat?

Sau e doar o întrebuințare pragmatică a naționalismului unguresc – cinică, electorală, profitabilă?

Iată întrebarea.

Să vedem răspunsurile reputatului politolog ți geopolitician prof. Dan Dungaciu, în https://psnews.ro/doctrina-orban-v-intre-wagner-si-bula

Visul imposibil

Drama revizionismului ungar este că el nu se va ostoi niciodată, dar nici nu se va împlini.

Pentru că Imperiul Austro-ungar nu se mai poate reface, și, pe cale de consecință, nici așa zisa dominație a ungurilor în așa zisul Bazin Carpatic scrie reputatul politolog, prof. Dan Dungaciu, în https://psnews.ro/doctrina-orban-v-intre-wagner-si-bula.

E o chestiune de realități, context euro-atlantic și, nu în ultimul rând, de demografie.

În ciuda acestor evidențe, obsesiile rămân. „Ce-i mână pe ei în luptă?” – vorba poetului. Un prim răspuns este dramatica neputință de a ieși din propria reverie. O dramă existențială.

Viktor Orban știe că nimic nu se mai poate face, dar continuă, hipnotizat, acest dans, purtat (geo)politic de sforile nevăzute ale fixației revizioniste inculcată în mintea și sufletul ungurilor după Trianon.

De aceea reia, aproape ritualic, tot ce a fost atunci, tot ce s-a rostit, chiar dacă cu alte vorbe, ca o Imitatio cvasi-religioasă a evenimentelor de acum un veac.

Nu întâmplător, ce s-a petrecut recent la Budapesta cu ocazia centenarului Trinonului, a reprodus, întocmai, episoadele de acum 100 de ani: bătaia ritualică a clopotelor, focul coeziunii maghiare, oprirea transportului public, brâul cu stemele „Ungariei Mari” etc. 

Dramatismul, în acest caz, este cel al insului obligat să meargă într-o direcție care știe că nu duce nicăieri; a celui care se străduiește să creadă având convingerea, în mintea lui, că Dumnezeu nu există; a celui care joacă, disperat, jocuri de noroc, știind că toate biletele câștigătoare au fost trase deja.

Dar nu poate altfel. Nici regimul Orban nu poate altfel, deși știe că nu va putea realiza nimic, de aceea și pasează, cum am văzut, sarcina împlinirii „Visului” unguresc generației care vine (a cincea după Trianon”, cum spune chiar el).

Sigur, se pot petrece și minuni, iar Viktor Orban le are în minte, precum „arbitrajul” din august 1940, când Ungaria a stat la pândă și, pe moment, a avut o scurtă și mică victorie. Dar a avut. Și acest episod este singurul care, la limită, mai poate salva „rațiunea” obsesiei Budapestei.

Dar e puțin și neconvingător, rațional vorbind. Căci predomină aceea doză de irațional covârșitoare, care nu își are altă explicație decât în obsesia care a pus stăpânire pe purtătorul ei.

Precum alcoolicul care știe că nu e bine să bea sau dependentul care știe că nu mai trebuie să consume droguri – dar nu pot altfel.De aici, păstrând proporțiile, relativul dramatism al efortului politic ungar de a se debarasa de drogul revizionist.

Caci revizionismul nu este despre realități; este despre vise, proiecții utopice, lideri pe cai albi care intră glorios în orașe – acum – fără majoritate maghiară… Una dintre interpretările operelor lui Richard Wagner spune că tragismului lor constă în faptul că autorul vrea să își mântuiască personajele principale, într-o lume în care „Dumnezeu a murit” și nu există vreo instanță supra-umană care să (mai) facă asta…Viktor Orban, din această perspectivă, poartă pecetea unui personaj wagnerian care jinduiește după „mântuirea” – „Ungaria Mare” – pe care știe, de fapt, că nu i-o va mai oferi nimeni, niciodată.Un banc cu Bulă.

Dar mai este și o altă interpretare, fără vreo legătură nici cu tragismul nici cu Wagner. Și ea este ilustrată de un celebrul banc cu faimosul personaj Bulă.

De ce Bulă nu își îngropă bunica și o ținea lipită de geam la sfârșitul fiecărei luni? Ca să o vadă poștașul când vine și să-i lase pensia…Nu mai e niciun dramatism wagnerian aici.

În această interpretare, „Ungaria Mare” e bunica lui Bulă, ținută la geam de liderii de la Budapesta pentru ca „pensia” electorală, adică voturile din Ungaria și vecinătățile ei, să fie livrată, regulat, din patru în patru ani.

Cam asta ar fi explicația celor care țin morțiș să ne arate că Viktor Orban e un personaj, totuși, rațional și rezonabil, care caută doar maximizarea avantajelor electorale și nimic altceva.

Am căzut din zbuciumul wagnerian în lumea sordidă și trivială a lui Bulă…Nu e scopul nostru să decidem dacă în frământările celor de la Budapesta e vorba de unul sau de celălalt. 

Nici nu ne interesează aici. Căci, și într-un caz și în altul, tot despre cinism este vorba, inadecvare la realități și manipulare de partid și de stat. Iar consecințele revizionismului maghiar, că e tragic, că e comic, vor fi aceleași, mai ales pentru România.

Asta ar trebui să ne intereseze în primul rând.În realitate, e vorba de amândoi; câte un pic din fiecare.

Căci nu e deloc exclus ca, în cazul unguresc, din emfază și oportunism, Bulă să ajungă să se creadă…Wagner.

Și invers. 

 

 

Dan Dungaciu: Pentru a înțelege ce se întâmplă în RM trebuie să ne ...

 

 

 

 

  Sociologul și geopoliticianul român Dan Dungaciu este profesor universitar la Catedra de Sociologie a Universitatii din București, coordonatorul Masteratului de Studii de Securitate al aceleiasi universități, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române „Ion I.C.Bratianu” (ISPRI) și președintele Fundației Universitare a Mării Negre din România.

Este fondator al Laboratorului de Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) și al Laboratorului de Sociologia și Geopolitica Religiei (LSGR), din cadrul ISPRI al Academiei Române.

A fost Secretar de Stat în MAE de la București și consilier pentru integrare europeană la Președinția Republicii Moldova.

Totodată, la Chișinău a fost distins cu Premiul de Stat „Ordinul de Onoare” (2009).

Dan Dungaciu a studiat sau a lucrat ca cercetător asociat în diverse instituţii occidentale: Fernand Braudel Institute (Binghamton, SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Erfurt, Germania), Department of Political Science and Public Administration – Law, Economics and Political Sciences’ School of Athens (Atena, Grecia), Central European University (Budapesta, Ungaria), Department of Social Sciences – Anglia Polytechnic University (Cambridge, Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vom Menschen (Viena, Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology (Halle, Germania), Triangle Research Centre (North Carolina, USA) etc.

Este membru al mai multor asociaţii internaţionale și naţionale de profil. Este laureat al premiului Dimitrie Gusti pentru sociologie al Academiei Române (1995) și al Premiului Internaţional pentru Sociologie al Universităţii din Istambul (2001).

Este autorul a zeci de studii de specialitate și lucrări de profil, printre cele mai recente numindu-se: The European Union’s Eastern Neighbourhood Today: Politics, Dynamics, Perspectives (Editor), Cambridge (2015), The Perfect Storm of the European Crisis (Editor), Cambridge (2017), Nihil Obstat. Elemente pentru o teorie a națiunii și naționalismului, Libris, (2018), Romania: 100 Years since the Great Union (Editor), Cambridge, (2018).

11/07/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: