CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ANALIZE GEOPOLITICE: Războiul care a schimbat lumea și șase tendințe strategice pe care Rusia nu le mai poate opri

Revista Newsweek.ro constată că cele 100 de zile de război declanșat de Rusia în Ucraina au adus mutații politice de neimaginat cu doar câteva luni mai înainte.

Este adevărat, în ultimele săptămâni s-au constatat diferențe de vederi în interiorul taberei occidentale cu privire la condițiile păcii. În același timp, livrările de armament greu către Ucraina continuă și este posibil ca acestea să schimbe cursul confruntării în următoarele săptămâni și luni.

Da, Rusia continuă să distrugă și să aducă tot mai multe trupe pe teatrul de război. Dar aceasta nu poate schimba tendințele deja vizibile și care își vor lăsa amprenta asupra mersului lumii, indiferent de evoluțiile de pe terenul de luptă. 

Suedia și Finlanda abandonează neutralitatea și cer aderarea la NATO

Este un fapt cu adevărat istoric. Suedia iese dintr-o neutralitate de 200 de ani pentru a se alătura taberei nord-atlantice.

În timp ce vecina sa, Finlanda, renunță la politica ambivalentă față de URSS și Rusia, în schimbul căreia și-a menținut sistemul politic și economic liberal, după Cel de-al Doilea Război Mondial. 

De facto, cele două națiuni scandinave au fost considerate tot timpul ca fiind parte a lumii occidentale. În același timp, ele s-au mândrit mereu cu neutralitatea și pacifismul lor.

Dar atât la Stockholm cât și la Helsinki se discuta de mai mult timp cel puțin despre apropierea de NATO dacă nu chiar despre o aderare propriu-zisă.

Suedia și Finlanda au privit cu foarte multă teamă la creșterea agresivității Rusiei lui Putin. Anexarea Crimeei din 2014 a fost un prim semnal de alarmă, iar cele două guverne au trecut ime-diat la modernizarea armatelor. Opiniile publice rămâneau, însă, atașate ideii de neutralitate.

Până la invadarea Ucrainei, care a răsturnat totul. O schimbare de atitudine atât de bruscă în rândul a două națiuni democratice își găsește cu greu corespondent în istoria modernă. Rusia a reușit.

Danemarca iese din euroscepticism

La 1 iunie, danezii votau, în proporție de 67%, pentru aderarea la Politica de Apărare a Uniunii Europene.

În 1992, danezii s-au opus Tratatului de la Maastricht, care a a transformat Comunitatea Economică Europeană în Uniunea Europeană, planificând, printre altele, apariția monedei comune. 

Pentru a permite totuși intrarea în vigoare a Tratatului, danezii au aceptat în cele din urmă un compromis care le oferea mai multe derogări.

În baza lor, Danemarca a respins moneda unică, iar în 2015 s-a opus cooperării europene în domeniul justiției și afacerilor interne.

Acum, danezii au recurs la gestul invers și renunță, din proprie voință, la una dintre excepții, prin aderarea la politica europeană de apărare.

Stat membru al Uniunii Europene din 1972, Danemarca a fost caracterizată, în ultimele două decenii, de un pronunțat euroscepticism dovedind, pe de altă parte, un puternic angajament atlantist.

Iată că, de această dată, Danemarca se alătură unei forme de cooperare militară și strategică din cadrul Uniunii Europene, dând astfel mesajul că apărarea europeană este complementară Alianței Atlantice, nu opusă. Rușii au ajutat la această clarificare.

Polonia revine în tabăra europeană

După ce, la 28 mai, Seimul de la Varșovia a votat desființarea controversatei camere disciplinare, care putea pedepsi sau demite orice magistrat, Comisia Europeană a aprobat – în sfârșit – PNRR-ul polonez.

Astfel, este deschisă calea pentru ca Polonia să poată primi cele 35 de miliarde de euro, sub formă de granturi și împrumuturi, sume necesare refacerii economiei după criza sanitară.

Momentul marchează o revenire a Poloniei la masa Europei „frecventabile“, iar aceasta nu poate fi desprinsă de războiul de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei.

Polonia se află în „prima linie“ în raport cu războiul, a fost afectată din plin de criza refugiaților și este un sprijinitor puternic al Ucrainei, inclusiv în privința aprovizionării cu echipamente de război sau a facilitării exporturilor. 

Este adevărat, la inițiativa unor europarlamentari din grupul Renew Europe, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen ar putea trece printr-o moțiune de cenzură în urma deciziei de a aproba PNRR-ul Poloniei.

Dar decizia strategică este pe masă: Polonia este un aliat puternic al Vestului, în contextul războiului, iar Varșovia este gata să devină mai flexibilă. O evoluție la care puțini se așteptau în urmă cu câteva luni. Rușii au făcut-o posibilă. 

Ungaria, tot mai izolată în Europa: pericolul Articolului 7

În privința relațiilor din interiorul Uniunii Europene, Ungaria se află acum la polul opus în raport cu Polonia. Politica pro-rusă a guvernului lui Viktor Orban i-a exasperat pe cei de la Varșovia, care au văzut în agresiunea declanșată de Kremlin o adevărată amenințare existențială. 

S-a rupt astfel – cu zgomot – un parteneriat de lungă durată în centrul Europei, între două guverne iliberale. Și, odată cu venirea la putere a unui guvern liberal în Cehia, am asistat la prăbușirea Grupului Vișegrad (V4), care, din motorul liberalismului în Europa Centrală și de Est, în anii 1990-2000, a devenit simbolul iliberalismului și euroscepticismului, în ultimul deceniu.

În ultimii ani, Ungaria și Polonia s-au sprijinit reciproc în Consiliul European, zădărnicind astfel adoptarea de sancțiuni pentru cele două guverne, din cauza încălcării normelor referitoare la democrație și statul de drept. 

Acum, Ungaria nu doar că a rămas singurul stat membru al UE cu PNRR-ul încă blocat la Comisia Europeană, dar împotriva sa a fost declanșat și mecanismul de condiționalitate a fondurilor europene de statul de drept. Budapesta are în față perspectiva sumbră de a nu mai primi niciun cent de la Comisia Europeană.

Mai rău, ruptura de Polonia – pe care vizita la Varșovia a noii președinte ungare Katalin Novak nu a reușit să o repare – poate veni cu ceva și mai rău pentru Budapesta decât tăierea banilor europeni: izolarea în cazul declanșării Articolului 7 din Tratatul UE, care ar putea merge până la pierderea dreptului de vot în Consiliu.

În condițiile în care aliații europeni sunt și așa exasperați de atitudinea Budapestei în contextul războiului, ruptura de aliatul polonez poate aduce Ungaria într-o situație limită. 

Serbia, lăsată singură până și de vecinii ei

Refuzul Macedoniei de Nord, a Muntenegrului și Bulgariei de a permite survolul pentru aeronava ministrului rus de Externe Serghei Lavrov este extrem de semnificativ. 

Nu doar că au zădărnicit vizita programată la Belgrad, în 7 iunie, dar au transmis un mesaj clar: respingem intențiile Kremlinului de a destabiliza Balcanii.

Lavrov plănuia să vină la Belgrad cu un mesaj puternic de susținere a liderului separatist bosniac Milorad Dodik. Pentru Kremlin,  declanșarea unui conflict în Balcanii de Vest ar fi un mare avantaj, pentru că ar distrage atenția europenilor de la războiul din Ucraina. 

Dar atitudinea agresivă a Moscovei s-a lovit de rezistența a trei mici națiuni și a scos în evidență izolarea Serbiei, singurul aliat din Balcani.

Statele central-asiatice, tot mai reticente față de Kremlin

De la izbucnirea invaziei rusești în Ucraina, mai multe țări din Asia Centrală s-au distanțat de Moscova, arată o recentă analiză a rețelei tv France 24.

De la declanșarea invaziei, Kazahstanul și alte țări din regiune au sugerat prin numeroase gesturi distanțarea lor de puternicul lor aliat și vecin.

Manifestații pro-Ucraina s-au organizat, de exemplu, în Kazahstan, acolo unde adunările publice sunt strict controlate și unde, în decembrie, Rusia a intervenit brutal pentru a pune capăt unei revolte populare.

Uzbekistanul și Kazahstanul au trimis câteva zeci de tone de ajutor umanitar la Kiev, în principal materiale medicale. Ambele țări, care au relații bune cu Ucraina, nu recunosc independența celor două republici autoproclamate Donețk și Luhansk.

Îngrijorări se fac resimțite și în alte republici central-asiatice unde, după invazia rusă, o întrebare persistă: nu cumva, următorul va fi cineva dintre noi?

Un lucru e clar: după 24 februarie, în Asia Centrală, teama a luat locul atitudinii până acum binevoitoare sau măcar ambivalente față de Moscova. 

NOTĂ:

Rzeczpospolita, cel mai important cotidian din Polonia, a scris recent că unul dintre cei mai apropiați aliați și vecini ai Rusiei, Kazahstanul, a refuzat să trimită trupe în Ucraina pentru a sprijini ofensiva rusă și, de asemenea, nu recunoaște republicile separatiste Donețk și Lugansk, scrie Rzeczpospolita, cel mai important cotidian din Polonia.

19/06/2022 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Câtă încredere mai pot avea partenerii din NATO și UE în Budapesta?

Foto: Viktor Orban și Vladimir Putin

Istoricul și jurnalistul GEORGE DAMIAN scrie în http://moldnova.eu că războiul din Ucraina a scos la iveală un joc dublu al premierului Viktor Orban, semnalat ca atare din mai multe capitale europene, dar care în același timp a provocat mai multe reacții dure ale Kievului.

De la bun început a fost extrem de vizibilă atitudinea ostilă a guvernului de la Budapesta față de refugiații din Ucraina. Oamenii care fugeau din calea războiului au fost întâmpinați la granița Ungariei cu cererea de a prezenta pașapoarte biometrice – de parcă ar fi fost vorba de turiști, nu de oameni care încercau să scape cu viață.

Corectitudinea birocratică împinsă la extrem a fost o invenție de moment, după ce primelor valuri de refugiați nu li s-au cerut pașapoarte biometrice.

Ulterior guvernul de la Budapesta a anunțat că nu susține inițiativa Comisiei Europene de acordare a unei forme de protecție temporară refugiaților ucraineni.

În fața valului de simpatie populară – organizațiile neguvernamentale maghiare și cetățenii nu au avut reținerile guvernului Orban – până la urmă Budapesta a renunțat să caute nod în papură refugiaților ucraineni.

Foto: Refugiaţi ucraineni traversează graniţa cu Ungaria

Altă problemă a fost reprezentată de afirmația lui Orban că nu vor fi permise transferurile de arme și muniții către Ucraina direct de pe teritoriul Ungariei – în contrast direct cu poziția restului țărilor membre UE și NATO.

Pe de altă parte Ungaria s-a străduit să blocheze sancțiunile economice ale UE împotriva Rusiei, deși până la urmă a cedat și s-a alăturat poziției celorlalte state membre.

Loialitatea lui Orban este pusă la îndoială scrie https://www.dw.com/ro.

Aceasta este una din puţinele chestiuni în care există în Ungaria un consens în plan intern. Dincolo de ea, opoziţia unită din Ungaria a şi transformat în temă de campanie atitudinea pro-Putin a lui Orban.

Candidatul ei principal, Peter Marki-Zay, l-a calificat pe premierul ungar drept „principal locţiitor al lui Putin în UE şi cel mai mare trădător al vestului”.

Politologul Peter Kreko crede că Ungaria a ajuns într-o fundătură ca urmare a politicii sale externe favorabile lui Putin şi a aşa-numitei „deschideri spre est”, cu motivaţie economică, din ultimul deceniu.

„În urma celei mai recente vizite a sa la Moscova, în alianţele vestice au apărut numeroase semne de întrebare privind loialitatea sa”, afirmă Kreko.

„Dacă Ungaria va dori să sprijine credibil noile sancţiuni ale UE împotriva Rusiei, ea va trebui să renunţe la o serie de proiecte de cooperare economică, cum ar fi extinderea, cu ajutor rusesc, a centralei nucleare de la Paks.”

Balansul lui Viktor Orban și al Ungariei în aceste chestiuni pare bizar la o primă vedere: pe de o parte declarațiile inițiale servesc intereselor rusești în războiul din Ucraina, dar până la urmă Budapesta își dă seama că nu poate risca o ruptură totală cu statele occidentale.

Cumva Viktor Orban încearcă să strige cât mai tare să se audă până la Moscova că el nu este de acord cu ceea ce face în interiorul NATO și UE.

Spargerea unității NATO și UE nu este însă cel mai bun mod de a păstra încrederea partenerilor.

Viktor Orban joacă de mai multă vreme acest joc dublu în cadrul UE și NATO, iar ambiguitățile sale ideologice și apropierea în acest sens de Moscova datează deja de mulți ani.

Inițial a fost o bizarerie în cadrul UE, în contextul războiului din Ucraina pozițiile ambigue ale lui Viktor Orban devin o slăbiciune.

Regimul de autoritate instituit în Ungaria de îndelungata domnie a lui Viktor Orban are din ce în ce mai multe elemente în comun cu cel instituit de Vladimir Putin în Federația Rusă. Concentrarea mediului de afaceri sub protecția partidului de guvernare, dominația totală asupra mass-media, cumpărarea intelectualilor cu favoruri și fonduri guvernamentale, respectiv pedepsirea lor prin restrângerea accesului la resurse, circuitul banilor publici pe trasee strict controlate de grupuri de interese strâns îngemănate din partid, administrație publică și mediul de afaceri – toate acestea fac ca Ungaria să semene din ce în ce mai mult cu Federația Rusă.

Aceeași obsesie a controlului se manifestă și asupra maghiarilor din afara granițelor țării, controlați prin intermediul fondurilor care vin de la Budapesta în funcție de loialitatea arătată față de partidul lui Viktor Orban – ceea ce a dus la adevărate omagii de fidelitate în spațiul public și blocarea campaniei electorale a opoziției de la Budapesta.

Una dintre cele mai îngrijorătoare declarații a lui Viktor Orban din zilele acestea a fost aceea că NATO nu va apăra Ungaria.

Un observator mai slobod de gură ar putea întreba ce mai caută Ungaria în NATO dacă liderul țării nu crede că alianța îi va proteja țara?

Viktor Orban caută cu orice preț o cale care să împace și capra și varza, încearcă să mențină o relație specială cu Moscova, chiar dacă Rusia a devenit un pericol evident pentru securitatea țărilor din regiunea Europei de est.

Dar și reciproca este valabilă: dacă Orban nu mai are încredere în NATO și UE este din ce în ce mai probabil ca nici NATO și nici UE să nu mai aibă încredere în Orban.

Alegerile din 3 martie ne vor arăta dacă Viktor Orban mai rămâne la guvernare la Budapesta și încotro va merge capitalul de încredere al partenerilor Ungariei.

Dubiile asupra Ungariei le-a exprimat direct președintele Ucrainei, Vladimir Zelensky când l-a întrebat direct pe Viktor Orban de partea cui este în războiul declanșat de Rusia în Ucraina.

De fapt de mai multă vreme se întreabă tot mai multă lume de partea cui este cu adevărat Viktor Orban.

18/04/2022 Posted by | PRESA INTERNATIONALA | , , , , , , , , , , , | Un comentariu

JOCUL LUI PUTIN ȘI ASEMĂNĂRILE DINTRE RĂZBOAIELE RUȘILOR DIN CECENIA ȘI UCRAINA

CNN: Cultura cruzimii curge adânc prin venele soldaților ruși. Invazia  Ucrainei, o umbră a războaielor din Siria și Cecenia | Digi24

Războiul cecen și jocul lui Putin

Într-un articol din The Times de jurnalista Carlotta Gall își amintește experiențele trăite în calitate de corespondentă de război, relatând despre asediul rus asupra orașului Groznîi, în cursul primului război cecen de la mijlocul anilor ’90.

În fazele timpurii ale războiului luptătorii ceceni, motivați, au șters de pe fața pământului o brigadă rusească de blindate, provocând șoc la Moscova.

Rușii s-au regrupat și au șters, la rândul lor, de pe fața pământului Groznîi, dar de la distanță, cu artileria și forțele aeriene.

Rusia operează și astăzi după același manual. Când analiștii militari occidentali argumentează că Putin nu poate învinge militar în Ucraina, ce vor ei să spună, de fapt, e că el nu poate învinge cinstit. Dar de unde și până unde a jucat Putin vreodată cinstit?

Ce urmează în manualul lui Putin

„În manualul lui Putin urmează acum o întreagă etapă nouă, pe care cecenii o cunosc foarte bine”, scrie Gall. „Pe măsură ce trupele rusești obțineau controlul la sol în Cecenia, ele zdrobeau orice fel de dizidență prin arestări și lagăre de filtrare și prin cooptarea și împuternicirea unor protejați și colaboraționiști locali.”

Să presupunem doar pentru o clipă că Putin n-a intenționat niciodată să cucerească întreaga Ucraină: că, de la bun început, țintele sale reale sunt bogățiile energetice din estul Ucrainei, unde se află al doilea cel mai mare zăcământ cunoscut de gaz din Europa (după al Norvegiei).

Coroborați acest lucru cu anterioarele rapturi teritoriale ale Rusiei, Crimeea (care are enorme zăcăminte energetice offshore) și provinciile estice Luhansk și Donețk (sub care se află o parte a unui imens câmp de gaze de șist), precum și cu încercarea lui Putin de a captura cea mai mare parte ori întreaga coastă ucraineană.

Acum conturul ambițiilor lui Putin devine clar. El nu e interesat să reunifice lumea rusă atât cât e interesat să securizeze dominanța energetică a Rusiei.

Miza lui Putin: uriașele resurse naturale ale Ucrainei

„Sub pretextul unei invazii, Putin execută un jaf colosal”, a afirmat expertul canadian în energie David Knight Legg. Cât despre ce ar mai rămâne din Ucraina, lăsată aproape fără ieșire la mare, ea ar rămâne probabil la mila Vestului, care va plăti nota pentru strămutarea refugiaților ucraineni în case noi, în afara controlului Rusiei.

Și, în timp, un personaj de tip Viktor Orban ar putea obține președinția Ucrainei, imitând acel stil de politică autocrată pe care Putin îl preferă la vecinii săi.

Dacă această analiză e corectă, atunci Putin nu mai pare a fi perdantul care și-a greșit calculele, așa cum îl consideră criticii lui.

Această analiză explică și strategia lui de a viza civilii. Mai mult decât o simplă modalitate de a compensa incompetența armatei ruse, uciderea în masă a civililor pune o presiune enormă pe Zelenski, în sensul de a accepta tocmai acele lucruri pe care Putin le cere de la bun început: concesii teritoriale și neutralitatea țării.

Occidentul va căuta și el orice ocazie de detensionare, mai cu seamă dacă reușim să ne convingem că Putin, în instabilitatea lui mentală, e pregătit să folosească arma nucleară.

În Rusia, războiul deservește deja obiectivele politice ale lui Putin. Mulți profesioniști din clasa de mijloc – categoria care simpatizează cel mai mult cu dizidenți precum Aleksei Navalnîi – s-au auto-exilat.

Ultimele vestigii ale presei libere au fost spulberate – probabil odată pentru totdeauna. Chiar dacă armata rusă se va fi făcut de râs, acest lucru e mai probabil să ducă la o epurare bine calibrată de sus în jos, mai degrabă decât la o revoluție amplă în sens invers.

Iar noile bogății energetice ale Rusiei ar putea s-o ajute să se smulgă într-o bună zi din ghearele sancțiunilor.
Această analiză alternativă a comportamentului lui Putin poate fi greșită.

Și totuși, în război, politică și viață este întotdeauna mai înțelept să-ți tratezi adversarul ca pe o vulpe șireată, iar nu ca pe un nerod smintit.

Sursa: g4media.ro, https://alba24.ro – text preluat și tradus din The New York Times

 NOTĂ:

„Ucraina este un stat independent de 30 de ani. Cecenia este o republică din cadrul Federației Ruse. Cecenii au luptat pentru independență, pe care nu le-o recunoscuse nimeni, pe când ucrainenii nu luptă pentru independeță, ci pentru suveranitate și integritate teritorială. Toată lumea, inclusiv Rusia, a recunoscut independența Ucrainei. Confuzia soldaților din primul val al invaziei ruse s-a întâmplat și în Cecenia. Este, probabil, un tipar de a acționa. Oricâte războaie ar pierde Rusia, ea tot așa o să facă, pentru că altfel nu știe. Forță brută, viața nu contează! Poți să ai pierderi oricât de mari, nimeni nu răspunde pentru ele.

Cum e să pierzi în câteva zile cât a pierdut Uniunea Sovietică în întreg războiul din Afganistan?

Cum e să pierzi în câteva zile mai mult decât Statele Unite în 20 de ani, în două mari campanii militare, Irak și Afganistan?”, se întreabă analistul  Armand Goșu în publicația http/www. wowbiz.ro.

08/04/2022 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , | 5 comentarii

%d blogeri au apreciat: