CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Primul ministru al Ungariei: ”La o sută de ani după pierderea războiului şi dictatul de la Trianon „suntem campionii supravieţuirii pe scena istoriei europene”

 

 

 

 

Budapesta, joi, 20 august 2020 (MTI) – La o sută de ani după pierderea războiului şi dictatul de la Trianon „suntem campionii supravieţuirii pe scena istoriei europene”, nicio naţiune din lume nu ar fi rezistat unei asemenea perioade de 100 de ani, a spus prim-ministrul Viktor Orbán joi, cu ocazia inaugurării Sitului comemorativ al Solidarităţii din Budapesta, scrie https://hirado.hu/ sarbatoarea-nationala-a-ungariei-orban 

În discursul rostit la Situl comemorativ al Solidarităţii din piaţa Kossuth din Budapesta, prim-ministrul a subliniat: bilanţul făcut la centenarul dictatului de la Trianon ne îndeamnă să declarăm că am încheiat perioada celor “100 de ani de singurătate maghiară după Trianon”.

După destrămarea Cehoslovaciei, Iugoslaviei şi Uniunii Sovietice, Ungaria a devenit ţara cu cea mai mare populaţie şi cu cea mai mare economie din Bazinul Carpatic, iar din această poziţie rezultă anumite obligaţii pe care trebuie să ni le asumăm, a afirmat premierul.

El a accentuat: nu putem să nu ţinem cont de învăţăturile ultimilor 100 de ani.

Prin urmare au fost proclamate legile politicii naţionale a acestei noi epoci şi a fost declarat interesul şi intenţia de a participa în organizarea Europei Centrale pe baza suveranităţii, libertăţii şi a intereselor comune, a spus Viktor Orbán.

Prim-ministrul a afirmat: cu ocazia sărbătorii de 20 augusttrebuie să ne reamintim, că “statul care oferă casă, pământ şi o patrie unui popor este o stare mai mult excepţională, decâtnaturală în viaţa popoarelor”.

Un popor care îşi doreşte să aibă o patrie şi să-şi organizeze viaţa conform legilor şi datinilor proprii, aşa cum este şi poporul maghiar, trebuie să lupte în fiecare clipă pentru suveranitate şi libertate, a opinat prim-ministrul.

Referindu-se la începuturile statului ungar, el a spus: “ce vremuri, ce măreţie, ce glorie şi ce performanţă fără egal!”

Trebuie să ne reamintim, câtă vigoare, fermitate şi vrednicie, cât sânge, câte jertfe şi câtă vitejie ne-a trebuit ca acum să putem fi aici, a formulat premierul, adăugând: slăvit să fie Ştefan, primul rege al maghiarilor!

El s-a adresat ofiţerilor care au depus jurământul cu această ocazie solemnă, spunând: astăzi sunt puţini care ştiu, ce rol important trebuie să-şi asume “în făurirea viitorului Ungariei, care tocmai şi-a recâştigat respectul de sine, tocmai s-a eliberat din cătuşele celor o sută de ani de după Trianon, tocmai a regăsit
gustul şi calea măreţiei sale de odinioară, şi tocmai s-a descotorosit de hainele mizerabile ale pesimismului şi umilinţei”.

Orbán a precizat: ofiţerii sunt garanţii adevărului, conform căruia viaţa este o datorie şi de aceasta depinde viitorul Ungariei, contrar fenomenelor caracteristice prezentului.

Prim-ministrul a afirmat: acest adevăr simplu va însufleţi creşterea economică pe care o putem observa în prezent şi va trasa direcţia de urmat pentru generaţiile ce vor urma.

Individualismul a împânzit viaţa peste tot în Europa, însă cel care îşi propune ca scop îndeplinirea obligaţiilor, nu se va rătăci niciodată, a adăugat.

 

 

 

 

 

 

 

 

El a apreciat că ofiţerii care tocmai îşi încep cariera, întrupează idolul soldatului maghiar care îşi îndeplineşte datoria cu arma şi, dacă trebuie, chiar cu preţul vieţii.

Cu cât sunt mai puţini care îşi îndeplinesc datoria, cu atât mai mult trebuie să o facă alţii, aceasta este misiunea ofiţerilor armatei ungare, a subliniat.

Viktor Orbán a spus, referindu-se la situl comemorativ inaugurat că acesta “priveşte, mai mult, arată spre mândria naţiunii, clădirea Parlamentului”, completând cu demnitate panorama pieţei Kossuth, piaţa centrală a naţiunii.

El a evidenţiat: obligaţiile asumate cu ocazia centenarului dictatului de la Trianon au fost îndeplinite.

Am declarat acest an centenar Anul solidarităţii naţionale, am organizat comemorările, “cu toate că pericolul epidemiei ne-a împiedicat să ne adunăm cu toţii”.

Învăţăturile acestor o sută de ani, cele ale pierderii ţării au fost asumate de oamenii de ştiinţă maghiari, de reprezentanţii vieţii culturale, de comunităţile maghiare care trăiesc pe teritoriile dezlipite, de biserici şi de întreaga viaţă politică din Ungaria, a înşirat prim-ministrul.

În opinia sa, după aceşti o sută de ani trebuie să răspândim vestea că “Ungaria nu numai că a supravieţuit, ci şi-a ridicat din nou stindardele, şi-a recăpătat respectul pentru sine şi stă în poarta unor vremuri ilustre, cu toate şansele de a ieşi victorioasă”.

Ungaria este o patrie care oferă siguranţă şi îi aşteaptă pe toţi cei care vor să se întoarcă în ţară şi să participe la construcţia ei. După o sută de ani am înţeles: maghiarii nu îşi mai pot permite niciodată luxul de fi slabi, a formulat Viktor Orbán.

Prim-ministrul a enunţat cele şapte legi ale politicii naţionale a Ungariei secolului 21: ţara va exista până când vor fi oameni care o iubesc; fiecare copil maghiar este un nou post de veghe; dreptatea contează prea puţin fără forţă; avuţia noastră este doar cea pe care o putem apăra; toate meciurile se termină
doar în momentul victoriei; doar ţara are frontiere, nu şi naţiunea; niciun maghiar nu este singur pe această lume.

21/08/2020 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ridicolul perpetuu al politicii iredentiste și drama revizionismului maghiar

 

trianon

 

 

 

Recursul la memoria istorică nu este un lucru dăunător câtă vreme se bazează pe adevăr istoric și rațiune, nu doar pe o mitologie impregnată politic este de părere Prof. Univ. Dr. Vasile Pușcaș, unul dintre coordonatorii volumului „Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă”, lansat recent de Editura Școala Ardeleană.

Într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul Zilei, (https://evz.ro/vom-asista-probabil-la-tentative-de-edificare-a-unei-ungarii-cu-dubla-statalitate) prof. Vasile Pușcaș spune că :

”Punerea în seama Tratatului de la Trianon a unei tragedii naționale ungare a fost parte a unei construcții a imaginarului identitar legat de „Ungaria Mare”, o aspirație la care nu a mai ajuns elita politică de la Budapesta care a perfectat aranjamentele dualismului austro-ungar. Imitând aristocrația imperială habsburgică, politicienii unguri au intenționat să prelungească un comportament fals-imperial și dominator într-o Europă postbelică ce avea intenția să promoveze democrația și statul-națiune.

După 1989 ați auzit frecvent lideri politici din Ungaria vorbind despre națiunea ungară transfrontalieră, ca și cum la statul ungar ar fi atașate și spații cultural -etnice maghiare aparținând teritorialității și suveranității altor state învecinate.

Iar în politica externă contemporană, Ungaria pare că se inspiră din tacticile contelui Andrassy, la 1878, navigând între o Mare Putere la Vest și alta la Răsărit, sperând că dacă una dintre acestea sau ambele vor reuși să impună o restructurare a sistemului european atunci Budapesta va beneficia teritorial de pe urma unui eventual joc al compensațiilor între respectivele Puteri.

Aceste opțiuni au fost tot mai evidente și după 1989, dar mai insistent după 2014, tocmai anul când Europa rememora Centenarul începerii Primului Război Mondial.”

Există o dramă a revizionismului maghiar și un vis din care nimeni nu vrea sau nu poate să se trezească? Există un refuz obstinat al unei realități pe care regimul Orban nu poate să o vadă cu adevărat?

Sau e doar o întrebuințare pragmatică a naționalismului unguresc – cinică, electorală, profitabilă?

Iată întrebarea.

Să vedem răspunsurile reputatului politolog ți geopolitician prof. Dan Dungaciu, în https://psnews.ro/doctrina-orban-v-intre-wagner-si-bula

Visul imposibil

Drama revizionismului ungar este că el nu se va ostoi niciodată, dar nici nu se va împlini.

Pentru că Imperiul Austro-ungar nu se mai poate reface, și, pe cale de consecință, nici așa zisa dominație a ungurilor în așa zisul Bazin Carpatic scrie reputatul politolog, prof. Dan Dungaciu, în https://psnews.ro/doctrina-orban-v-intre-wagner-si-bula.

E o chestiune de realități, context euro-atlantic și, nu în ultimul rând, de demografie.

În ciuda acestor evidențe, obsesiile rămân. „Ce-i mână pe ei în luptă?” – vorba poetului. Un prim răspuns este dramatica neputință de a ieși din propria reverie. O dramă existențială.

Viktor Orban știe că nimic nu se mai poate face, dar continuă, hipnotizat, acest dans, purtat (geo)politic de sforile nevăzute ale fixației revizioniste inculcată în mintea și sufletul ungurilor după Trianon.

De aceea reia, aproape ritualic, tot ce a fost atunci, tot ce s-a rostit, chiar dacă cu alte vorbe, ca o Imitatio cvasi-religioasă a evenimentelor de acum un veac.

Nu întâmplător, ce s-a petrecut recent la Budapesta cu ocazia centenarului Trinonului, a reprodus, întocmai, episoadele de acum 100 de ani: bătaia ritualică a clopotelor, focul coeziunii maghiare, oprirea transportului public, brâul cu stemele „Ungariei Mari” etc. 

Dramatismul, în acest caz, este cel al insului obligat să meargă într-o direcție care știe că nu duce nicăieri; a celui care se străduiește să creadă având convingerea, în mintea lui, că Dumnezeu nu există; a celui care joacă, disperat, jocuri de noroc, știind că toate biletele câștigătoare au fost trase deja.

Dar nu poate altfel. Nici regimul Orban nu poate altfel, deși știe că nu va putea realiza nimic, de aceea și pasează, cum am văzut, sarcina împlinirii „Visului” unguresc generației care vine (a cincea după Trianon”, cum spune chiar el).

Sigur, se pot petrece și minuni, iar Viktor Orban le are în minte, precum „arbitrajul” din august 1940, când Ungaria a stat la pândă și, pe moment, a avut o scurtă și mică victorie. Dar a avut. Și acest episod este singurul care, la limită, mai poate salva „rațiunea” obsesiei Budapestei.

Dar e puțin și neconvingător, rațional vorbind. Căci predomină aceea doză de irațional covârșitoare, care nu își are altă explicație decât în obsesia care a pus stăpânire pe purtătorul ei.

Precum alcoolicul care știe că nu e bine să bea sau dependentul care știe că nu mai trebuie să consume droguri – dar nu pot altfel.De aici, păstrând proporțiile, relativul dramatism al efortului politic ungar de a se debarasa de drogul revizionist.

Caci revizionismul nu este despre realități; este despre vise, proiecții utopice, lideri pe cai albi care intră glorios în orașe – acum – fără majoritate maghiară… Una dintre interpretările operelor lui Richard Wagner spune că tragismului lor constă în faptul că autorul vrea să își mântuiască personajele principale, într-o lume în care „Dumnezeu a murit” și nu există vreo instanță supra-umană care să (mai) facă asta…Viktor Orban, din această perspectivă, poartă pecetea unui personaj wagnerian care jinduiește după „mântuirea” – „Ungaria Mare” – pe care știe, de fapt, că nu i-o va mai oferi nimeni, niciodată.Un banc cu Bulă.

Dar mai este și o altă interpretare, fără vreo legătură nici cu tragismul nici cu Wagner. Și ea este ilustrată de un celebrul banc cu faimosul personaj Bulă.

De ce Bulă nu își îngropă bunica și o ținea lipită de geam la sfârșitul fiecărei luni? Ca să o vadă poștașul când vine și să-i lase pensia…Nu mai e niciun dramatism wagnerian aici.

În această interpretare, „Ungaria Mare” e bunica lui Bulă, ținută la geam de liderii de la Budapesta pentru ca „pensia” electorală, adică voturile din Ungaria și vecinătățile ei, să fie livrată, regulat, din patru în patru ani.

Cam asta ar fi explicația celor care țin morțiș să ne arate că Viktor Orban e un personaj, totuși, rațional și rezonabil, care caută doar maximizarea avantajelor electorale și nimic altceva.

Am căzut din zbuciumul wagnerian în lumea sordidă și trivială a lui Bulă…Nu e scopul nostru să decidem dacă în frământările celor de la Budapesta e vorba de unul sau de celălalt. 

Nici nu ne interesează aici. Căci, și într-un caz și în altul, tot despre cinism este vorba, inadecvare la realități și manipulare de partid și de stat. Iar consecințele revizionismului maghiar, că e tragic, că e comic, vor fi aceleași, mai ales pentru România.

Asta ar trebui să ne intereseze în primul rând.În realitate, e vorba de amândoi; câte un pic din fiecare.

Căci nu e deloc exclus ca, în cazul unguresc, din emfază și oportunism, Bulă să ajungă să se creadă…Wagner.

Și invers. 

 

 

Dan Dungaciu: Pentru a înțelege ce se întâmplă în RM trebuie să ne ...

 

 

 

 

  Sociologul și geopoliticianul român Dan Dungaciu este profesor universitar la Catedra de Sociologie a Universitatii din București, coordonatorul Masteratului de Studii de Securitate al aceleiasi universități, director al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române „Ion I.C.Bratianu” (ISPRI) și președintele Fundației Universitare a Mării Negre din România.

Este fondator al Laboratorului de Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) și al Laboratorului de Sociologia și Geopolitica Religiei (LSGR), din cadrul ISPRI al Academiei Române.

A fost Secretar de Stat în MAE de la București și consilier pentru integrare europeană la Președinția Republicii Moldova.

Totodată, la Chișinău a fost distins cu Premiul de Stat „Ordinul de Onoare” (2009).

Dan Dungaciu a studiat sau a lucrat ca cercetător asociat în diverse instituţii occidentale: Fernand Braudel Institute (Binghamton, SUA), Max Weber Centre for Advanced Cultural and Social Study (Erfurt, Germania), Department of Political Science and Public Administration – Law, Economics and Political Sciences’ School of Athens (Atena, Grecia), Central European University (Budapesta, Ungaria), Department of Social Sciences – Anglia Polytechnic University (Cambridge, Marea Britanie), Institut für die Wissenschaften vom Menschen (Viena, Austria), Max Planck Institute for Social Anthropology (Halle, Germania), Triangle Research Centre (North Carolina, USA) etc.

Este membru al mai multor asociaţii internaţionale și naţionale de profil. Este laureat al premiului Dimitrie Gusti pentru sociologie al Academiei Române (1995) și al Premiului Internaţional pentru Sociologie al Universităţii din Istambul (2001).

Este autorul a zeci de studii de specialitate și lucrări de profil, printre cele mai recente numindu-se: The European Union’s Eastern Neighbourhood Today: Politics, Dynamics, Perspectives (Editor), Cambridge (2015), The Perfect Storm of the European Crisis (Editor), Cambridge (2017), Nihil Obstat. Elemente pentru o teorie a națiunii și naționalismului, Libris, (2018), Romania: 100 Years since the Great Union (Editor), Cambridge, (2018).

11/07/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Obrăznicia președintelui Zelenski scuzată de ambasadorul Ucrainei la București

 

Nu doar Viktor Orban dezavuează Unirea de la 1918, ci si președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski

 

În acest an, România se află în fața unei situații pe care a evitat sistematic (sau programatic) să o preîntâmpine. Agresivitatea lui Viktor Orban privind contestarea Unirii de la 1918 și revendicarea Transilvaniei a fost tolerată și chiar susținută de mediul nostru politic, prin complicitatea tuturor partidelor aflate la putere, timp de 30 de ani, cu ONG-ul numit UDMR.

Situația este extrem de gravă, România fiind, practic, înconjurată de o lume slavă, în care joncțiunea dintre slavii din nord și răsărit (rușii și ucrainenii) cu slavii din sud (sârbii și bulgarii) a fost făcută de Rusia lui Putin prin Ungaria lui Orban.

În paralel, se exercită o presiune imensă asupra cancelariilor europene pentru discreditarea tratatului de la Trianon, cel puțin în privința României, și nu este exclus ca această presiune să ducă în final la autonomia Transilvaniei sau a așa-zisului Ținut Secuiesc.

Obrăznicia Ungariei și tăcerea României (interpretabilă, la nivel diplomatic, ca o formă de consimțământ) i-a încurajat și pe alții să să se alinieze la poziția lui Viktor Orban.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru zelenski photos

 

 

 

 

 

De pildă, pe tânărul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski care, cu ocazia Zilei Unității și Libertății Ucrainei (22 ianuarie), în discursul său oficial, a afirmat, printre altele, că, în 1918, „Bucovina de Nord  fost ocupată de români”.

Ambasadorul Ucrainei la București și-a cerut ulterior scuze pentru gafa președintelui Ucrainei, motivând că, de fapt, a fost o greșeală de traducere.

Reacția MAE al României a fost atât de jenant de timidă încât, în comunicatul pe care l-a emis după „incident”, părea că-și cere scuze Ucrainei că e nevoit să dea acest comunicat.

Singura replică bărbătească venită din mediul politic a fost cea a deputatului liberal Daniel Gheorghe, care face notă discordantă chiar cu linia politica a partidului său (să nu uităm că, în prima ședință a noului guvern liberal, prima măsură luată a fost eliminarea „Identității Naționale” din denumirea Ministerului Culturii).

Atitudinea lui Daniel Gheorghe a fost atât de fermă și de documentată (deputatul PNL este profesor de istorie) încât merită citată:

„Afirmația președintelui Ucrainei potrivit căruia România a ocupat Bucovina la 1918 este o mare ofensă gratuit adusă țării noastre de către un înalt demnitar al unei țări partenere. MAE este obligat să răspundă. Cel mai bun răspuns pe care îl poată da România este sistarea oricărei forme de susținere internațională acordată Ucrainei.

Până una alta programul sistematic de deznaționalizare a Românilor din Ucraina îmbracă forme care amintesc de timpurile sovietice, timpuri a căror moștenire este vizibilă în discursul public exacerbat dar și în tipul de legislație abuzivă pe care statul vecin înțelege a o impune în politica sa privind drepturile minorităților naționale.

Ceea ce nu cunoaște fostul actor de comedie este exact faptul că etnicii ucrainieni au fost salvați de la teroarea bolșevică de actul Unirii Bucovinei cu Regatul României, votat democratic în Congresul de la Cernăuți, la 28 noiembrie 1918.

La fel precum uită să spună cum, în 1940, nordul Bucovinei a fost rupt brutal din trupul României și atașat la Ucraina de către aceiași bolșevici.

Comuniștii ucrainieni ar fi vrut chiar ca întreaga Basarabie să fie alipita la republica sovietică ucraineană însă au reușit să pună mâna abuziv pe sudul Basarabiei și pe o parte din nordul ei. În tot acest timp în care președintele Zelenski,  pe fondul unui dezastru economic al țării sale, flutură steagul naționalismului ucrainean, legile anti-europene care desființează învățământul în limba minorităților pe teritoriul merg înainte repede și agresiv.

Mai răbdăm mult bătaia de joc la care sunt supuși, de către statul vecin și așa zis „partener”, frații noștri, Românii autohtoni din Bucovina, Basarabia, Herța și Maramureș?

Tratamentul josnic și constant discriminatoriu la care este supusă minoritatea românească de pe teritoriul Ucrainei necesită un răspuns! Un răspuns modern, în baza legislației internaționale si compatibil cu statutul european al României, care să însemne sancțiuni politice și economice limpezi și oprirea oricărui tip de susținere a Ucrainei în parcursul său către aderarea la UE!”.

Salutăm riposta demnă a lui Daniel Gheorghe, cu atât mai mult cu cât „gafa” președintelui Zelenski nu este gafă, ci atitudine. Și nu e vorba de atitudinea singulară a unui stat, Ucraina, ci și de cea a Ungariei, Rusiei, Bulgariei și Serbiei, care nici măcar nu se mai obosesc să-și disimuleze intențiile, recompensându-și mercenarii pe față.

Unul dintre ei este Lucian Boia, istoricul „oficial” al statului român (sau maghiar?), care a fost decorat recent de preşedintele Ungariei, János Áder, cu titlul „Crucea de cavaler al Ordinului de Merit al Ungariei”, pentru „activităţile deosebite desfăşurate ca istoric, precum şi pentru întreaga operă, prin care contribuie în mod semnificativ la îmbunătăţirea relaţiilor dintre poporul maghiar şi român”.

România este „asediată”, așadar, din toate părțile, de dușmani puternici și uniți. Cam mulți pentru o țară condusă de incompetenți și de alogeni, cum e România, încât te miri cum de mai existăm ca stat.

Mai ales în condițiile în care asistăm la o „inflație”  fără precedent: numărul cozilor de topor a depășit cu mult numărul topoarelor.

Articol apărut în numărul 56 al revistei „CERTITUDINEA”

 

10/02/2020 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: