VIITORUL UNIRII REPUBLICII MOLDOVA CU ROMÂNIA VĂZUT DIN PERSPECTIVA PREZENTULUI. O PĂRERE SUBIECTIVĂ

Despre Republica Moldova (și România) în anul 2023. Considerații subiective

În urma evenimentelor care au început să se întâmple de la finalul anului 2021 (momentul în care s-a pus problema iminenței unui atac al Rusiei asupra Ucrainei), a început să se vorbească din ce în ce mai des că „după Ucraina urmează Moldova”.

De atunci, numele Republicii Moldova revine aproape zilnic în presa românească și internațională în legătură cu războiul din Ucraina, iar în ultimele zile chiar mai mult decât până acum, constată istoricul Radu Mârza într-un articol publicat de https://www.contributors.ro.

Puțină istorie

Nu poate nimeni contesta faptul că multe secole, teritoriul de astăzi al Republicii Moldova a făcut parte dintr-un context cultural românesc. Poate cu excepția teritoriilor de dincolo de Nistru – dar și acolo e o discuție. Acest teritoriu a făcut parte din Țara Moldovei, fiind jumătatea ei răsăriteană. În acest context, teritoriul în discuție a avut parte de o istorie bogată și variată ca consecințe politice, etnice, lingvistice, culturale.

La 1813, Basarabia este ocupată de Imperiul Rusesc și rămâne parte a acestuia până la începutul anului 1918 când, ca o consecință a prăbușirii imperiului și a Primului Război Mondial, Basarabia se unește în mod legitim cu România și rămâne parte a acesteia până în vara anului 1940. În urma ultimatumului sovietic din 28 iunie 1940, Basarabia împreună cu Bucovina de Nord sunt cedate Uniunii Sovietice.

După un an, ca urmare a celebrului ordin dat de mareșalul Ion Antonescu, Români, vă ordon, treceți Prutul!, armata română – implicată în planul Barbarossa alături de Germania nazistă și aliații acesteia, trece Prutul și eliberează teritoriile ocupate de sovietici.

După marea bătălie de la Stalingrad, Armata Roșie preia inițiativa și contraatacă. România a pierdut, din nou, aceste teritorii care revin în componența U.R.S.S.

Tratatul de pace de la Paris din 1947 consfințește realitatea de pe teren. Basarabia devine, în mare parte, Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, în timp ce Bucovina de Nord este încorporată în R.S.S. Ucraineană.

În anii 1945-1991, procesul de rusificare început în secolul al XIX-lea este reluat și accelerat, odată cu procesul de comunizare și sovietizare.

În contextul prăbușirii U.R.S.S. și al unui surprinzător de viguros proces de redeșteptare a identității naționale românești, la 27 august 1991 Republica Moldova își proclamă independența, iar o zi mai târziu aceasta este recunoscută de România.

Au fost atunci voci care au observat graba cu care România regimului Iliescu a recunoscut independența Moldovei și care au atras atenția că această grabă nu a fost dictată de sentimente naționale românești, ci a fost un gest destinat să închidă practic orice viitor al reunificării.

Din anul 1991 și până acum, Republica Moldova este un stat independent, vecinul de răsărit al României. Un vecin cu care România are relații foarte bune. Din păcate, tranziția de la Pax sovietica la lumea democratică și prosperă a Europei este foarte lungă și dureroasă pentru Republica Moldova, dar drumul pe care aceasta îl urmează în prezent este încurajator.

De ce a fost necesar acest excurs istoric?

A fost necesar pentru a înțelege ce este astăzi Republica Moldova.

Câteva cifre: teritoriul de astăzi al Moldovei a fost, timp de cinci secole, parte a Țării Moldovei adică, așa cum arătam mai sus, parte dintr-un context cultural românesc. Apoi timp de un secol a fost gubernie a Imperiului Rusesc.

Apoi 22 de ani parte a României. Anii războiului nici nu merită luați în considerare ca „vremuri normale”.

A urmat aproape o jumătate de secol în care Basarabia a fost republică socialistă sovietică. În acest timp, populația ei a cunoscut o anumită dinamică. Ea a fost diversă și în epocile medievală și premodernă, dar în timpul secolului țarist s-a produs o puternică rusificare, făcută prin mijloace administrative și prin colonizări de populație rusofonă și de altă origine (mai… neașteptată, germană, chiar franceză etc.), aceasta din urmă motivată economic. Aceste colonizări au avut importante consecințe demografice, culturale și lingvistice.

Pe bună dreptate arăta Lucian Boia într-o carte despre Primul Război Mondial, contestată de mulți, că pentru Consiliul de Coroană care urma să decidă de partea cui să intre România în război în anul 1914, din punct de vedere național Basarabia ar fi fost o prioritate mai urgentă decât Transilvania, dar până la urmă intrarea în război a fost determinată de faptul că Rusia era aliată cu Anglia și Franța.

Între anii 1918-1940, elementul românesc s-a consolidat dincolo de Prut, dar după 1945 a suferit puternice lovituri din partea unei administrații sovietice care a practicat noi măsuri administrative de rusificare și mai ales a practicat deportări brutale de populație locală și a încurajat așezarea unor elemente străine, mai ales etnici ruși. Enclava Transnistria este un exemplu interesant din acest punct de vedere.

Prin cele de mai sus vreau să spus că, trecând secolele, teritoriul de astăzi al Republicii Moldova nu este un teritoriu ”înghețat”, monolitic, ideal din punct de vedere al elementului românesc, ci unul care a devenit mai divers, mai colorat din punct de vedere demografic și cultural. Unul în care elementul rus este puternic atât din punct de vedere etnic și lingvistic, cât și cultural și politic.

În general, societatea din Republica Moldova este – eu așa am înțeles lucrurile – una polarizată și complicată. Există persoane care susțin identitatea românească, altele care vorbesc românește (așa zicem noi), dar susțin că vorbesc moldovenește.

Există numeroși etnici ruși care trăiesc acolo deja de 50 de ani, poate de 150 de ani și se simt atașați de patria (?) lor (nimic anormal în asta). Există familii în care un soț se simte român și se uită la TVR sau TV Moldova, celălalt este și el român dar se uită la posturi TV rusești și nu vrea să audă de România, Uniunea Europeană și NATO.

Sunt, desigur, multe familii mixte, româno-ruse / moldoveano-ruse / româno-ucrainene etc. etc. Din acest punct de vedere, lucrurile sunt foarte foarte complicate și, în același timp, interesante.

O idee care revine periodic în spațiul românesc este aceea a unirii Republicii Moldova cu România.

La modul ideal, acest lucru ar fi fost posibil – eventual – prin 1991-1992 (vezi mai sus), dar atunci nu s-a dorit la nivel politic în nici una dintre țări și, mai ales, nu era posibil din motive geostrategice (opoziția Rusiei).

Apoi, mai este și problema spinoasă și greu de rezolvat a Transnistriei. În anii următori, România a intrat pe drumul integrării euro-atlantice, a devenit membră a NATO și a Uniunii Europene și, în acest cadru, unirea este imposibilă.

Câteva întrebări trebuie puse la rece

Cine vrea unirea? Vrea cineva unirea? Care ar fi avantajele ei și mai ales care ar fi dezavantajele?

Este un exercițiu de imaginație și de politică și de economie pe care este bine să-l facă fiecare dintre noi, dar mai ales entuziaștii. Repet, Republica Moldova nu este un ”teritoriu românesc” care din greșeală nu este acum parte a României, ci este un stat independent cu un profil etnic, cultural și lingvistic foarte complicat. Astăzi nu poți veni să fluturi lozinci idealiste ca și cum Republica Moldova este un uriaș covor roșu care abia așteaptă să se unească cu România. Din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple și nu vor fi simple multă vreme.

În primul rând, ideea (idealistă a) unirii este doar una din cele câteva opțiuni politice pe care le are Republica Moldova. Așa cum arătam mai sus, mulți vorbitori de limbă română nu sunt nici ei pentru unire. (Este adevărat, și unioniștii și cei rezervați, ba chiar și vorbitorii de limbă rusă s-au grăbit să-și ia cetățenie românească și pașapoarte de Uniunea Europeană).

Nu poți construi – nici măcar la modul teoretic – un scenariu al unirii împreună cu un grup moldovean unionist care nu dispune de o majoritate convingătoare (sondajele de opinie vorbesc de-a lungul timpului de o susținere de 35-55%). Ultimul (cred) sondaj de opinie în această privință, dat publicității în decembrie 2022, vorbește despre 35% moldoveni care ar vota pentru și 47% împotrivă.

În România, susținerea pentru unire ar fi de 74%. La modul realist, sunt atât de mulți de ”dacă”, încât nici nu mai ajungem la argumente economice, politice sau culturale.

Dar în ambele țări discuția despre unire are o puternică notă de idealism. În acest moment, România și Republica Moldova nu se pot uni chiar dacă cele două țări ar dori 100% acest lucru, pentru că România este membră a UE și NATO. Paradoxal, tocmai aici se găsesc răspunsuri pozitive pentru cei care ar agrea această idee (vezi mai jos).

Apoi, mai este Rusia. Nu cred că sunt realiste (sper!) amenințările pe care tot felul de figuri încruntate de la Kremlin le adresează Moldovei, inclusiv în ultimele zile, dar realist este a nu trece cu vederea locuitorii vorbitori de limbă rusă, care nu sunt puțini și care nu sunt deloc seduși de ideea unirii cu România nici măcar dacă ar vedea în spatele acesteia Uniunea Europeană. Dimpotrivă.

Să nu ignorăm faptul că, în urma unei ipotetice uniri, România ar primi ”cadou” o minoritate rusă de câteva sute bune de mii de persoane, o minoritate ușor de manipulat, cu un mare potențial de coagulare și care nu ar avea nici un fel de sentimente pozitive pentru România, ci pentru fratele mai mare de la Răsărit.

Să nu uităm de Transnistria, care din punct de vedere teritorial este parte a Republicii Moldova, dar care din punct de vedere politic, militar și chiar și etnic și cultural este un teritoriu afiliat Rusiei. Faptul că Republica Moldova nu controlează acest teritoriu care este parte componentă a ei este o piedică importantă în fața oricăror sincere și lăudabile speranțe euro-atlantice.

Nu în ultimul rând, aspectele economice. În acest moment, Republica Moldova este în mare dificultate economică. Este mai mult consumator decât producător.

Este o țară subfinanțată cronic, are mari dificultăți în aprovizionarea cu electricitate și gaz, în schimb este un producător de vinuri și dulciuri de foarte bună calitate. Dar acest aspect pozitiv nu compensează nici pe departe problemele ei cronice.

Mai este și problema depopulării, o bună parte din forța de muncă activă și care ar putea să pună umărul la creșterea economică a țării și la progresul societății se găsește la muncă în străinătate. Dar, desigur, o guvernare de bună calitate ar putea schimba, pe termen mediu și lung, lucrurile.

Prin aceste ultime considerații nu vreau să se înțeleagă că „sunt vândut propagandei rusești” sau alte asemenea idei, ci pur-și-simplu că sunt realist în anul 2023 și nu idealist în vreun an 1859 sau 1918.

Trăim într-o lume reală…

… și nu într-o lume ideală a unei Românii Mari. Moștenirea politică, economică, culturală, chiar și militară a Uniunii Sovietice este una foarte greu de dus atât de către moștenitori (în cazul de față Republica Moldova), cât și de către vecinii binevoitori de la vest (România, Uniunea Europeană). Dar, așa cum arătam mai sus, o bună guvernare poate schimba radical lucrurile.

Pe lângă întrebările la rece, poate prea la rece formulate mai sus, trebuie să mărturisesc că de dincolo de Prut vin multe semne dătătoare de optimism. Apariția în politică a Maiei Sandu și faptul că a fost aleasă președinte a Republicii Moldova este un semnal extraordinar de pozitiv.

Apariția ei într-un spațiu care suferea de o anumită rigiditate este providențială (și spun asta având în general oroare de cuvintele mari). Este un om politic de o simplitate și cu o carismă pe care nu le găsești în România și cu o prestație de înaltă ținută. Faptul că Maia Sandu este președintele Republicii Moldova tocmai acum este un lucru extraordinar.

Fără să duc lucrurile în derizoriu, muzica (Zdob și Zdub, O-Zone), vinurile și bomboanele ”Bucuria” sunt și ei (ele), alături de Maia Sandu (și alți câțiva oameni politici moldoveni) niște ambasadori ai unui viitor normal, chiar optimist.

”Trenulețul” a lui Zdob și Zdub și frații Advahov este o melodie contagioasă prin ritmurile ei săltărețe și prin umorul pe care îl degajă, dar poate fi ”citită” și ca manifest politic.

Recent, un student al Facultății de Istorie și Filosofie de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj a fost premiat la Universitatea Central-Europeană din Viena pentru un referat despre ”Trenulețul” ca exemplu de diplomație culturală.

Există uniri și uniri

Unul din principiile pe care se construiește Europa noastră este prosperitatea. Nu doar prosperitatea noastră, a membrilor Uniunii Europene, ci și a vecinilor noștri – Republica Moldova, Ucraina și alte state. Așadar, în direcția prosperității trebuie să lucreze acei factori care privesc cu bunăvoință și cu sentimente naționale înspre Republica Moldova și primul lucru pe care ar trebui să-l facă, înainte de a se isteriza la TV, de a flutura tricoloruri și de a scrie cu spray lozinci pe ziduri, este să se întrebe: eu ce am făcut și ce pot să fac pentru Republica Moldova? Statul român și cetățenii săi pot ajuta în foarte multe feluri.

Dacă este să fie un viitor comun al României și al Republicii Moldova, acela este Uniunea Europeană, în care, încet-încet, punctele de frontieră cad și oamenii circulă liberi în căutarea unei vieți mai bune, în căutare de educație și locuri de muncă.

În urmă cu trei decenii, primii membri ai Uniunii Europene începeau să circule liber dintr-o țară într-alta. De când România este membră UE, cetățenii români circulă și ei liber prin țările Uniunii, deși rămâne în continuare neîmplinirea legată de Schengen.

De mai bine de zece ani, cetățeni români din Oradea sau Arad își cumpără case în primele sate de după frontiera cu Ungaria și se mută acolo, continuând să lucreze în România, iar elevii și studenții români frecventează licee și universități din alte țări membre. Libertatea și posibilitățile sunt neîngrădite (mai puțin controlul de frontieră de la Borș, Episcopia Bihor, Curtici și Nădlac) și cred cu toată tăria că acesta este viitorul care trebuie imaginat privind spre Prut.

Ar fi o unire mult mai deplină.

Publicitate

La Chișinău se vorbește despre acceptarea unui „statut special” pentru „transnistria”

„OSCE va lucra în continuare pentru asigurarea unei soluții pașnice și durabile, cu respectarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a R. Moldova, cu oferirea unui statut special pentru Transnistria. Actualmente, OSCE pune accentul pe soluționarea conflictelor actuale și evitarea eventualelor situații tensionate”, a declarat recent la Chișinău, Ministrul Afacerilor Externe al Poloniei, Zbigniew Rau (foto sus, stânga), președintele în exercițiu al OSCE, în cadrul unei conferințe comune cu viceprimierul, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene,din R.Moldova, Nicu Popescu.

Pe de altă parte, șeful diplomației de la Chișinău, Nicu Popescu, a reamintit despre necesitatea retragerii trupelor ruse din regiunea transnistreană. 

 Întrebat despre riscurile de invazie, Nicu Popescu a spus că Republica Moldova este un stat neutru și nu există motive să devină țintă unor ostilități militare.

„Nu există absolut nici un motiv ca Republica Moldova care e un stat neutru, să devină ținta unor acțiuni militare ostile. Evident, nu putem prezice cum va evolua situația, nu putem prezice viitorul, nu putem specula. Absolut orice guvern e obligat să se pregătească pentru întreg spectrul de scenarii care se pot aplica pentru orice stat(…) Reiterez că pentru noi singura modalitate de a reglementa conflictul transnistrean este calea pașnică, calea dialogului și negocierilor. Și suntem sigur că fiecare persoană care locuiește astăzi pe teritoriul Republicii Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană, își dorește ca Republica Moldova să-și menționă starea de pace și nu-și dorește ca o anumită parte a țării noastre să fie implicată într-un fel sau altul în aceste ostilități”, a subliniat Nicu Popescu. 

La rândul său, Zbigniew Rau a subliniat:

”Noi sprijinim suveranitatea, independența și integritatea teritorială a R. Moldova, cu un statut special pentru Transnistria. Aceasta este baza pentru soluționarea pașnică a conflictului. Aceasta e poziția noastră neschimbată, chiar dacă s-a schimbat arhitectura de securitate în regiune. Nu există o alternativă pentru o soluție pașnică. Vreau să-mi exprim satisfacția că războiul nu a supus riscului acest proces de soluționare a conflictului”

Ministrul de Externe al Poloniei a încercat să explice ce presupune acest „statut special” pentru Transnistria: „Statutul special al Transnistriei presupune integrarea într-o R. Moldova pașnică și democratică, unde sunt respectate drepturile omului și unde societatea civilă se bucură de acele privilegii tipice pentru stat democratic, unde există supremația legii”.

Oficialul OSCE a recunoscut că procesul de negocieri în formatul 5+2 e dificil, în condițiile în care unul dintre participanții este agresor (Rusia n.r.), iar alt participant (Ucraina) stat agresat.

Anterior, despre oferirea unui statut special pentru regiunea transnistreană ca soluție pentru rezolvarea conflictului a vorbit și secretarul de Stat al SUA, Antony Blinken, în cadrul unei vizite la Chișinău, scrie Deschide.md.

Antony Blinken a sugerat, la Chișinău, că Transnistria ar trebui să primească un statut special.

În declarația sa, acesta a afirmat că „Doream să găsim o soluție la problema transnistreană, prin stabilirea unui statut special pentru Transnistria. Sprijinim în mod ferm suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova și statutul de neutralitate fixat în Constituție”.

Demnitarul american a vizitat Republica Moldova, după o vizită în Polonia, în contextul în care au apărut informații că Moscova ar putea să aplice, cu ajutorul separatiștilor din Transnistria, un scenariu similar celui din Donbas, care a precedat invadarea Ucrainei.

Presa internațională a relatat despre cererea separatiștilor de a fi recunoscuți ca stat iar unii comentatori cred că teritoriul transnistrean ar putea fi folosit ca bază de suport în invazia Ucrainei.

Statut special = legalizarea armatei ruse și blocarea R. Moldova

Menționăm că acest „statut special” despre care vorbește Nicu Popescu nu este definit în niciun fel de către instituțiile statului, iar toată această discuție sterilă are un singur rol – menținerea permamentă a trupelor Federației Ruse pe teritoriul R. Moldova.

Discuțiile despre acordarea unui statut special pentru „transnistria” sunt extrem de periculoase. Se pare că scopul oficial al discuțiilor (nu le putem numi negocieri) în formatul 5+2 este acela de a legaliza armata rusă prin oferirea acestui „statut special”.

Conceptul „statut special” este un instrument al imperialismului F. Ruse. Fără dubii că acest prin statut s-ar integra teritoriul separatist și pe reprezentanții acestuia formal în sistemul politic al R. Moldova, dar teritoriul ar continua sa fie sub control rusesc și teritoriul respectiv și-ar delega reprezentanți în sistemul politic al statului reîntregit cu puteri de blocaj. Blocaj decizional pentru deciziile de politica externă, dar nu numai.

Fostul deputat Igor Munteanu, expert al Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, a constatat că, la întrebarea despre ce fel de „statut special” pledează OSCE pentru Transnistria, Președintele OSCE în Exercițiu, Zbigniew Rau, Ministrul de externe al Poloniei, a răspuns ca „asta înseamnă integrarea pașnică și democratică a regiunii în RM, în care drepturile omului sunt respectate și societatea civilă poate funcționa în condițiile legii”, și „din solidaritate profesională și Ministrul Nicu Popescu a repetat tezele prețioase”.

„Am avut impresia că răspunsul a răsunat de parcă OSCE ar fi vorbit despre un statut special pentru RM, nu pentru teritoriile ocupate de un stat agresor” și pentru că afirmația OSCE ar putea fi aplicată oricăror localități, regiuni sau raioane din RM, care ar trebui să se bucure potrivit legilor și Constituției exact de aceleași drepturi și obligații, întrebarea este de ce ar mai fi nevoie de un „statut special”.(https://tribuna.md).

Partidul Alianța pentru Unitatea Românilor va participa la alegerile anticipate din Republica Moldova din luna iulie

Copreşedintele AUR, George Simion (foto sus), cunoscut militant pentru unirea Basarabiei cu România, a anunţat în data de 5 mai, că formațiunea pe care o conduce a fost înregistrată săptămâna trecută în registrul partidelor politice din Moldova și va participa la alegerile parlamentare din 11 iulie de la Chişinău, relatează Agerpres.

„Suntem cu aceeaşi siglă şi cu aceeaşi denumire începând de săptămâna trecută, înregistraţi oficial în registrul partidelor politice de la Chişinău. Este pentru prima oară în istoria celor două state când un partid există pe ambele maluri ale Prutului şi vrem să avem parlamentari AUR, parlamentari unionişti în ambele parlamente, de aceea candidăm”, a precizat Simion într-o conferinţă de presă. El a adăugat că apelul AUR pentru alegerile din Republica Moldova este acela de a crea o „forţă românească şi o singură listă naţională”, care să intre în Parlamentul de la Chişinău.

AUR strică apele la Chișinău – Faptic este deja în Parlament cu voturile luate pe 6 decembrie de la moldoveni

Alianța pentru Unirea Românilor vine la Chișinău direct din poziția de partid parlamentar. Tânăra formațiune politică a obținut un scor incredibil și neașteptat la București când pe 6 decembrie 2020 a reușit să strângă peste jumătate de milion de voturi, scrie analistul politic Alexandru Săraru într-o analiză publicată în https://www.timpul.md.

Acest lucru a plasat această formațiune politică cu 11% din mandatele încredințate de alegători, între primele patru partide parlamentare Cele 44 de mandate obținute de AUR la momentul de față, fac orice partid din Republica Moldova să fie invidios.

În prezent, AUR are cel mai mare ascendent de pe scena politică din România, fiind singurul partid politic care crește în intenția de vot, având potrivit sondajelor peste 20% din intențiile de vot. Ca urmare a acestui lucru Alianța pentru Unirea Românilor depășește PNL și USR, fiind al doilea partid politic parlamentar după PSD.

Apoi conducerea politică actuală din Republica Moldova nu s-a înțeles pe împărțirea țării și a făcut un act pe care cel mai probabil îl vor regreta toate partidele politice parlamentare. PSD și PSRM vor fi principalii pierzători iar alte formațiuni politic vor dispărea în totalitate.

Alegerile anticipate au reprezentat oportunitatea așteptată de AUR și care s-a văzut cu o nouă situația de care poate beneficia. Alianța pentru Unirea Românilor este condusă de copreședintele George Simion, cunoscut activist civic și promotor al Unirii Basarabiei cu România.

Oportunitatea ivită nu a lăsat loc de gândit prea mult. George Simion, Claudiu Târziu și Vlad Bilețchi au anunțat oficial la București intrarea în cursa electorală. Interesant este că George Simion este cel mai tânăr președinte de partid din România în timp ce Vlad Bilețchi, la doar 26 de ani, a devenit cel mai tânăr președinte de partid din Republica Moldova. Practic vorbim de oameni noi, lideri autentici de pe cele două maluri de Prut.

Alianța pentru Unirea Românilor-AUR, a trecut oficial PRUTUL și va participa la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Partidul a îndeplinit condițiile juridice necesare și este pentru prima dată după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza când moldovenii au șansa să facă istorie și să aleagă același partid politic pe cele două maluri de Prut.

AUR însă a mers la sigur deoarece are deja voturile necesare pentru a putea accede în parlamentul de la Chișinău. În cadrul alegerilor parlamentare din București și care s-au desfășurat recent, în data de 6 decembrie 2020, AUR a obținut aproape 600.000 de voturi. Acest lucru a permit intrarea în parlament cu un scor considerabil, respectiv 11% din mandatele de parlamentar.

60.000 din voturile date pentru Alianța pentru Unirea Românilor au venit din partea românilor basarabeni

Dar partidul AUR a avut o puternică susținere din partea românilor născuți în Republica Moldova și care locuiesc în România și în restului spațiului Uniunii Europene. Practic aproape 60.000 din voturile date pentru Alianța pentru Unirea Românilor au venit din partea românilor basarabeni și care au o dublă cetățenie.

Aceeași români au votat în diaspora și în România candidatul Maia Sandu la alegerile prezidențiale, dar pe același tip de vot antisistem. Însă de această dată nu vorbim de un vot de tip finală, în care doar unul poate câștiga. Alegerile parlamentare permit intrarea în parlament a oricărui partid politic care va reuși să obțină peste 5% din voturile total exprimate. Ori la votul de prezidențiale AUR nu exista, așa că acesta s-a dus către un alt candidat cumva pretins a fi pe aceeași filieră politică. De această dată însă alegătorii AUR din România și diaspora pot să facă un vot istoric și cu siguranță că așa va fi.

Participarea AUR la alegeri pornește deja dincolo de pragul electoral. Românii din Republica Moldova au acum șansa să voteze cu toții un partid venit din România, cu oameni tineri și noi, cu propuneri care vor impresiona.

Precedentul istoric cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza este puternic fixat în mentalul colectiv. Dubla alegere a partidului AUR pe cele două maluri de Prut ar duce la un eveniment istoric de o valoare apropiată cu cele care au dus la Marea Unirea de la 1 decembrie 1918.

De această dată este în mâna românilor din Republica Moldova să facă istorie, să dovedescă încă o dată că acest lucru este posibil.

Specialiștii consideră că Alianța pentru Unirea Românilor va depăși 10% din voturile ce se vor exprima pe 11 iulie. Ei mizează pe o creștere normală regăsită la partidele noi și care în perioada electorală reușesc să acumuleze cel mai mult.

Mulți moldoveni vor preferea AUR deoarece forțele pretins globalist pro-europene în realitate au liste formate din foști ai altor partide, personaje care nu sunt deloc noi și credibile. De asemenea o bună parte vor prefera să își dea votul pe un partid nou cu oameni noi, tineri care au studiat în afară, profesioniști care locuiesc în Republica Moldova.

Votul pentru AUR va fi de această dată votul antistem, votul împotriva partidelor vinovate pentru plecarea de acasă a peste 1,5 milioane de moldoveni.
Mulți moldoveni de asemenea vor dori un echilibru. Forțele pretins pro-europene sunt deja intrate în parlament, au președintele republicii, este nevoie de un echilibru. Tocmai de aceea votul va fi diferit și se vor direcționa către AUR, văzut ca un partid ce poate asigura un echilibru și care nu va trăda datorită legăturii puternice cu Bucureștiul, o legătură asumată.

Așa se face că la momentul de față AUR devine un element salvator pentru direcția occidentală. Un viiitor guvern care să nu fie dominat de socialist nu va putea fi votat decât dacă parlamentarii AUR își vor exprima votul. Nici PAS și nici PSRM nu au puterea necesară să obțină de unele singure peste 50% din mandate, asta înseamnă vor fi obligate să facă alianțe. Ori alianța va face din Alianța pentru Unirea Românilor un jucător politic important.