CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Partidul Alianța pentru Unitatea Românilor va participa la alegerile anticipate din Republica Moldova din luna iulie

George Simion: ”Voi dona 90% din salariul meu către o cauză civică, către  cazuri speciale, lună de lună” : Europa FM

Copreşedintele AUR, George Simion (foto sus), cunoscut militant pentru unirea Basarabiei cu România, a anunţat în data de 5 mai, că formațiunea pe care o conduce a fost înregistrată săptămâna trecută în registrul partidelor politice din Moldova și va participa la alegerile parlamentare din 11 iulie de la Chişinău, relatează Agerpres.

„Suntem cu aceeaşi siglă şi cu aceeaşi denumire începând de săptămâna trecută, înregistraţi oficial în registrul partidelor politice de la Chişinău. Este pentru prima oară în istoria celor două state când un partid există pe ambele maluri ale Prutului şi vrem să avem parlamentari AUR, parlamentari unionişti în ambele parlamente, de aceea candidăm”, a precizat Simion într-o conferinţă de presă. El a adăugat că apelul AUR pentru alegerile din Republica Moldova este acela de a crea o „forţă românească şi o singură listă naţională”, care să intre în Parlamentul de la Chişinău.

AUR strică apele la Chișinău – Faptic este deja în Parlament cu voturile luate pe 6 decembrie de la moldoveni


Alianța pentru Unirea Românilor vine la Chișinău direct din poziția de partid parlamentar. Tânăra formațiune politică a obținut un scor incredibil și neașteptat la București când pe 6 decembrie 2020 a reușit să strângă peste jumătate de milion de voturi, scrie analistul politic Alexandru Săraru într-o analiză publicată în https://www.timpul.md.

Acest lucru a plasat această formațiune politică cu 11% din mandatele încredințate de alegători, între primele patru partide parlamentare Cele 44 de mandate obținute de AUR la momentul de față, fac orice partid din Republica Moldova să fie invidios.

În prezent, AUR are cel mai mare ascendent de pe scena politică din România, fiind singurul partid politic care crește în intenția de vot, având potrivit sondajelor peste 20% din intențiile de vot. Ca urmare a acestui lucru Alianța pentru Unirea Românilor depășește PNL și USR, fiind al doilea partid politic parlamentar după PSD.

Apoi conducerea politică actuală din Republica Moldova nu s-a înțeles pe împărțirea țării și a făcut un act pe care cel mai probabil îl vor regreta toate partidele politice parlamentare. PSD și PSRM vor fi principalii pierzători iar alte formațiuni politic vor dispărea în totalitate.

Alegerile anticipate au reprezentat oportunitatea așteptată de AUR și care s-a văzut cu o nouă situația de care poate beneficia. Alianța pentru Unirea Românilor este condusă de copreședintele George Simion, cunoscut activist civic și promotor al Unirii Basarabiei cu România.

Oportunitatea ivită nu a lăsat loc de gândit prea mult. George Simion, Claudiu Târziu și Vlad Bilețchi au anunțat oficial la București intrarea în cursa electorală. Interesant este că George Simion este cel mai tânăr președinte de partid din România în timp ce Vlad Bilețchi, la doar 26 de ani, a devenit cel mai tânăr președinte de partid din Republica Moldova. Practic vorbim de oameni noi, lideri autentici de pe cele două maluri de Prut.

Alianța pentru Unirea Românilor-AUR, a trecut oficial PRUTUL și va participa la alegerile parlamentare din Republica Moldova. Partidul a îndeplinit condițiile juridice necesare și este pentru prima dată după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza când moldovenii au șansa să facă istorie și să aleagă același partid politic pe cele două maluri de Prut.

AUR însă a mers la sigur deoarece are deja voturile necesare pentru a putea accede în parlamentul de la Chișinău. În cadrul alegerilor parlamentare din București și care s-au desfășurat recent, în data de 6 decembrie 2020, AUR a obținut aproape 600.000 de voturi. Acest lucru a permit intrarea în parlament cu un scor considerabil, respectiv 11% din mandatele de parlamentar.

60.000 din voturile date pentru Alianța pentru Unirea Românilor au venit din partea românilor basarabeni

Dar partidul AUR a avut o puternică susținere din partea românilor născuți în Republica Moldova și care locuiesc în România și în restului spațiului Uniunii Europene. Practic aproape 60.000 din voturile date pentru Alianța pentru Unirea Românilor au venit din partea românilor basarabeni și care au o dublă cetățenie.

Aceeași români au votat în diaspora și în România candidatul Maia Sandu la alegerile prezidențiale, dar pe același tip de vot antisistem. Însă de această dată nu vorbim de un vot de tip finală, în care doar unul poate câștiga. Alegerile parlamentare permit intrarea în parlament a oricărui partid politic care va reuși să obțină peste 5% din voturile total exprimate. Ori la votul de prezidențiale AUR nu exista, așa că acesta s-a dus către un alt candidat cumva pretins a fi pe aceeași filieră politică. De această dată însă alegătorii AUR din România și diaspora pot să facă un vot istoric și cu siguranță că așa va fi.

Participarea AUR la alegeri pornește deja dincolo de pragul electoral. Românii din Republica Moldova au acum șansa să voteze cu toții un partid venit din România, cu oameni tineri și noi, cu propuneri care vor impresiona.

Precedentul istoric cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza este puternic fixat în mentalul colectiv. Dubla alegere a partidului AUR pe cele două maluri de Prut ar duce la un eveniment istoric de o valoare apropiată cu cele care au dus la Marea Unirea de la 1 decembrie 1918.

De această dată este în mâna românilor din Republica Moldova să facă istorie, să dovedescă încă o dată că acest lucru este posibil.

Specialiștii consideră că Alianța pentru Unirea Românilor va depăși 10% din voturile ce se vor exprima pe 11 iulie. Ei mizează pe o creștere normală regăsită la partidele noi și care în perioada electorală reușesc să acumuleze cel mai mult.

Mulți moldoveni vor preferea AUR deoarece forțele pretins globalist pro-europene în realitate au liste formate din foști ai altor partide, personaje care nu sunt deloc noi și credibile. De asemenea o bună parte vor prefera să își dea votul pe un partid nou cu oameni noi, tineri care au studiat în afară, profesioniști care locuiesc în Republica Moldova.

Votul pentru AUR va fi de această dată votul antistem, votul împotriva partidelor vinovate pentru plecarea de acasă a peste 1,5 milioane de moldoveni.
Mulți moldoveni de asemenea vor dori un echilibru. Forțele pretins pro-europene sunt deja intrate în parlament, au președintele republicii, este nevoie de un echilibru. Tocmai de aceea votul va fi diferit și se vor direcționa către AUR, văzut ca un partid ce poate asigura un echilibru și care nu va trăda datorită legăturii puternice cu Bucureștiul, o legătură asumată.

Așa se face că la momentul de față AUR devine un element salvator pentru direcția occidentală. Un viiitor guvern care să nu fie dominat de socialist nu va putea fi votat decât dacă parlamentarii AUR își vor exprima votul. Nici PAS și nici PSRM nu au puterea necesară să obțină de unele singure peste 50% din mandate, asta înseamnă vor fi obligate să facă alianțe. Ori alianța va face din Alianța pentru Unirea Românilor un jucător politic important.

08/05/2021 Posted by | analize | , , , , , , | Un comentariu

Dan Dungaciu- Maia Sandu va trebui să răspundă la o întrebare irepresibilă: câte divizii are ea până la urmă?

A rămas celebru răspunsul lui Stalin la dorinţa papei Pius al XII-lea ca Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace: „Dar câte divizii are papa?”…
Cam aşa se pune problema şi astăzi dincolo de Prut: victorioasă cu un scor fără precedent, Maia Sandu va trebui, după ce fanfarele plecă din piaţă şi steagurile nu mai flutură, să răspundă la această întrebare irepresibilă: câte divizii are, până la urmă, preşedintele Maia Sandu se întreabă Profesorul Dan Dungaciu pe https://larics.ro, preluat de Romanian Global News.
Să schiţăm, pe scurt şi la cald, sub semnul acestei interogaţii, tabloul (post)electoral de la Chişinău.
Rezultatul alegerilor prezidenţiale din R. Moldova nu a fost chiar o surpriză şi, pe fond, era predictibil chiar din primul tur. Ieşirea în/din decor a lui Vladimir Plahotniuc în 2019 l-a lăsat descoperit pe Igor Dodon, reprezentantul său la putere şi la guvernare pe vremea Binomului Plahotniuc-Dodon.

Iar lăsat singur, Dodon nu reuşeşte nimic.

A fost permanent un secund, un Voronin în pantaloni scurţi, un personaj proptit. Şi când proptele au dispărut, a căzut şi el. Igor Dodon a rămas un politician al trecutului, incapabil să iasă din propria mediocritate.

O copie palidă, niciodată un original. Între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale şi-a dat arama pe faţă: a jignit, a ameninţat, a folosit tot portofoliul electoral a lui Vladimir Voronin, în vremurile negre ale acestuia, reeşapat: a vorbit chiar despre un scenariu Belarus în R. Moldova, a considerat diaspora „un electorat paralel”, a vrut să „dea la bot” celor care i se opun. Pe scurt, un om înfrânt înainte de turul al doilea.

Ultima găselniţă a socialiştilor după care Igor Dodon ar putea deveni, după o renunţare la funcţia de preşedinte, premier – numit de preşedintele interimar Zinaida Greiceanîi, actualul speaker al parlamentului – şi să preia guvernul şi majoritatea parlamentară, devine şi mai ridicolă în lumina diferenţei de scor dintre el şi Maia Sandu. Un asemenea scenariu, chiar dacă ar fi posibil, teoretic vorbind, este imposibil pentru un personaj precum Dodon…

Pentru liderul socialist, clopotele politice au început să bată. Voturile din diaspora au amplificat victoria, nu au fost decisive, dar prezenţa lor masivă sunt un element care nu mai poate fi neglijat de aici înainte. Pachetul de control, cel puţin la prezidenţiale, va trece, treptat, în afara R. Moldova!

Vestea bună e că sunt voturi europene, ceea ce arată că posesorii de cetăţenii româneşti sau de paşapoarte româneşti (fiecare după cum preferă) nu au plecat, politic vorbind, definitiv din R. Moldova pro-europeană sau pro-românească. Şi asta nu e rău deloc.

Contribuţia lor economică (remitenţele) s-a dovedit esenţială pentru supravieţuirea ca stat a republicii, contribuţia lor politică se va dovedi de aici înainte decisivă pentru orientarea strategică a republicii. „Ăştia decid soarta noastră, ăştia ne decid soarta…”, zicea, la un moment dat, cu năduf, un cetăţean aflat în localitatea Varniţa – printre acei cetăţeni de pe malul drept al Nistrului care erau acolo încercând să împiedice ca cei din stânga Nistrului să fie aduşi organizat (adică plătit) la vot, iar voturile transnistrene să nu se deverseze în apa electorală din R. Moldova şi să o infesteze. Adică să modifice, pervers, rezultatul.

De data asta Tiraspolul nu a reuşit. Dar ceva rămâne: Transnistria va deveni, în fiecare campanie de alegeri, o ameninţare. Dacă până acum regiunea separatistă era o ameninţare „externă”, adică purta riscul unei federalizări/statut special a republicii care periclita orice şansă, fie şi teoretică, de apropiere a R. Moldova de UE sau România, acum, mult mai concret, Transnistria devine o ameninţare „internă”, adică ceva care, la limită, poate perturba sau denatura un proces electoral din stânga Prutului.

Ceva bun tot a ieşit de aici: inclusiv din raţiuni electorale, nimănui nu îi va mai trece prin minte să (re)deschidă dosarul „soluţionării” transnistrene (includerea regiunii în condiţiile actuale ar muta controlul politic şi strategic la Tiraspol). Legitimitatea politică a Maiei Sandu este acum la apogeu. Pe bună dreptate. A câştigat glorios, dar, pe fond, este un comandant fără armată. Indiferent cât de bine se vede victoria ei din afară – şi se vede bine! -, mingea e în R. Moldova.

Care va fi relaţia între instituţii, cum se vor aşeza unele faţă de altele puterile din stat, cum va putea (con)lucra preşedintele cu guvernul sau parlamentul. Căci indiferent unde va face Maia Sandu prima vizită în calitate de şef de stat – chiar indiferent nu e! -, ea nu poate promite mult şi nici nu poate primi mult. Totul depinde de guvern, de majoritatea parlamentară.

Şi asta va deveni limpede repede pentru toate ţările dispuse, teoretic, să dea o mână de ajutor republicii. Să o dea, cui? Când candidezi pe o platformă anticorupţie e relativ simplu să fii inclusiv, să aduni în jurul tău mulţimi diverse şi cu agende nu neapărat comune. Problema este că, ulterior, trebuie să fii extrem de exclusiv, adică exclusivist, respectiv să fii foarte atent cu cine te aliezi şi pe cine girezi. Căci cei care te-au susţinut pentru lupta ta anti-corupţie nu e clar pe cine aveau în primul rând în minte când se gândeau la corupţie! Iar azi, în parlamentul R. Moldova, este plin de asemenea potenţiale „candidaturi”. Nici PSRM (partidul coruptului Igor Dodon), nici PDM, nici Pro-Moldova, nici Partidul Shor nu mai pot deveni parteneri de dialog, nici măcar „soluţii imorale”. Orice alianţă cu aceştia ar deveni o anulare din start a oricărui proiect politic Maia Sandu. Ar însemna anularea fulgerătoare a unei legitimităţi fantastice şi câştigate cu greu. Şi totuşi, ce e de făcut? Anticipatele sunt misiune (practic) imposibilă, mai ales dacă le faci cu Constituţia în mână. Strada te poate ajuta, prin presiuni, dar nu mai mult. Deci, cum o faci? Aici nu avem niciun răspuns ferm. Important este pentru Maia Sandu să nu facă paşi greşiţi. Timpul va răspunde la această întrebare, probabil că presiunea – tacită – a străzii, legitimitatea Maiei Sandu plus anumite condiţionalităţi din afară pentru finanţarea unei republici aproape pe butuci vor fi elementele care vor debloca procesul. Inclusiv anticipatele.

Ce înseamnă să nu facă paşi greşiţi? Chestiunea revenirii la „consensul” din iunie 2019, evident, nu se mai pune. Dacă nu se pot genera anticipate, ce mai poate face până în 2023, anul alegerilor parlamentare la termen? Un joc de rezistenţă politică. Flancată de o echipă solidă de consilieri, Maia Sandu poate începe o luptă la baionetă cu o majoritate parlamentară şi un guvern ostile.

Cu un veritabil „guvern din umbră”, preşedinţia ar ţine sub o presiune enormă executivul şi legislativul. Responsabilităţi mari nu va avea, dar va avea o tribună redutabilă, şi internă şi internaţională. În acest scenariu, teoretic, în 2023, proiectul politic Maia Sandu – la nivel de legislativ şi executiv – va putea deveni realitate. Şi cel mai puternic din republică. Unioniştii sunt perdanţii principali ai acestor alegeri, cel puţin la nivelul proiectului politic distinct. Altminteri, ca pro-europeni, au câştigat. Doar că ei nu sunt doar atât, dacă vor să fie ceva. „Moldovenismul europenist” al Maia Sandu nu este anti-românesc, dar nici nu poate fi foarte pro-românesc; nu se află în contradicţie/opoziţie cu unionismul basarabenilor dar nici nu se suprapune cu el. Suportul liderilor unionişti pentru Maia Sandu a fost explicit şi de înţeles. Dar de aici înainte e de urmărit cum va funcţiona această relaţie. Până la urmă, în perspectiva unor anticipate, când vor fi fiind ele, sau a alegerilor la termen, unionismul nu se poate identifica cu proiectul politic al Maiei Sandu fără riscul anihilării lui politice. Sigur, sunt şi ei (pe) acolo, pro-europeni, dar unioniştii nu trebuie să fie indistincţi. Căci dacă nu îşi mai asumă nicio diferenţă, de ce i-ar mai vota cineva? Mai bine o votează direct pe Maia Sandu. În politică, nimeni nu votează copia când are la îndemână originalul. Petru cineva de la Bucureşti care a urmărit alegerile din republică, un gând care i-ar veni în minte ar fi că R. Moldova seamănă izbitor cu România: vot masiv în diaspora pentru prezidenţiale, secţii de vot fără buletine suficiente, cozi interminabile… Da, dar să nu exagerăm. Dihotomia românească din dreapta Prutului nu este între Est şi Vest, precum ruptura adâncă din R. Moldova (Maia Sandu o fi încercat să nu divizeze societatea, dar va prezida deasupra uneia gata dezbinate de predecesorul Igor Dodon!). Ca să ilustrăm printr-o metaforă: în România nu există, la nicio alegere, două rânduri de cozi electorale, ca în R. Moldova. Două rânduri de cozi care ilustrează, în mic, destinul republicii desprinse din fosta URSS. Despre ce e vorba? Despre cozile la vot de la Varniţa (unde transnistrenii pro-ruşi votau masiv pentru Dodon) şi cozile de la Frankfurt (unde pro-europenii votau masiv pentru Maia Sandu)… Ele reprezintă, în realitate, contradicţia şi tensiunea strategică a republicii. Două cozi electorale ca două cordoane ombilicale care leagă R. Moldova de spaţii diferite. Ca să folosim expresia lui Igor Dodon, o leagă, concomitent, de două „lumi paralele”… De data asta, în 2020, a învins Frankfurtul. Dar ce va fi mâine, nu vom şti, într-o republică politică cu suişuri şi coborâşuri, cu iluziile unora şi deziluziile altora, niciodată decisive, niciodată definitive. Căci viaţa politică din stânga Prutului pluteşte, bezmetic, în valuri, când unii sus, când alţii jos, fără ca tabăra Est sau Vest să repurteze vreo victorie decisivă, fără ca republica să-şi găsească vreo ancoră solidă care, cel puţin, dacă nu o împinge în Vest, măcar să o oprească de a se mai întoarce vreodată în Est. Până la urmă, miza proiectului politic Maia Sandu este dacă va fi de partea valurilor care se duc şi se sparg de ţărm, sau de partea ancorei ferme.

23/11/2020 Posted by | analize | , , , , , , | Lasă un comentariu

Va sfârși trădătorul Igor Dodon, președintele R.Moldova, precum Ianukovici în Ucraina?

 

 

 

 

 

Că ceva este necurat în Republica Moldova o resimte fiecare cetățean dintre Prut și Nistru. Că la nivel de vârf însă statul moldovean este condus doar de o marionetă nu cred că cineva mai are dubii.

În mod normal, în timpuri normale și într-un stat normal, ar fi trebui ca Igor Dodon să fie reținut pentru trădare de Țară. Are cineva dubii că el se află în vârful statului Republica Moldova nu pentru cetățeni ci pentru interesele ale Federației Ruse?

Să te duci în vizite neoficiale în Federația Rusă și să te întorci cu avioane de care nimeni nu știe este la fel de ciudat. Dar acest lucru nu se poate realiza fără parteneriatul cu actuala guvernare… pur și simplu nu se poate.

În mod normal serviciile ar trebui să raporteze poporului despre ce se întâmplă acolo. Sigur că este posibil ca informare internă să existe dar factorul decident să nu țină cont de ea.

Dar într-un stat normal există mecanisme precum scăparea accidentală în presă de informații care să scoată adevărul la iveală.

Nu doar că nu sunt oficiale dar vizitele sunt aproape lunare, de parcă Igor Dodon s-ar deplasa la Moscova să își ia salariul.

Ianukovici s-a aflat în exact aceeași situație, adică de trădător de Țară. Știm cum a sfârșit el.De ce atunci nu și la Chișinău?

E simplu: este nevoie ca cetățenii să identifice puterea politică cu el și nu cu așa-zișii democrați.

Cel mai probabil că după alegerile din februarie și re-alegerile ce vor avea loc după puțin timp, degradarea politică a socialiștilor și a lui Dodon va începe.

Este normal, așa este în politică.

 

Marius Dorin Lulea

24/05/2019 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: