CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Viitorul popoarelor Europei în fața asaltului minorităților musulmane pe cale să devină majoritare. VIDEO

È allarme: "Nel 2100 i musulmani saranno metà della popolazione italiana"

      Un „pojar” mortal – minoritățile înlocuitoare

Citim pe http://ilazu.blogspot.com că în urmă cu 50 de ani, generalul Charles De Gaulle spunea:

„Nu trebuie să ne ferim de cuvinte. Este foarte bine că există francezi galbeni, francezi negri, francezi mulatri.
Ei sunt dovada că Franţa, conform vocaţiei sale universale, este deschisa tuturor raselor. Dar, cu condiţia ca ei să rămână o mica minoritate. Daca nu, Franta nu va mai fi Franţa.

Noi suntem înainte de toate un popor de rasa alba, de cultura greacaşi latină şi de religie creştină. Astea nu sunt poveşti! Ia-ţi văzut pe musulmani? Le-aţi privit turbanele şi djelabalele? Vedeţi bine că nu sunt francezi!

Încercaţi să amestecati uleiul cu oţetul, agitaţi sticla şi după un moment veţi vedea că sunt din nou separate.     

  Arabii sunt arabi, francezii sunt francezi! Credeţi că organismul francez poate să absoarbă zece milioane de musulmani, care mâine vor fi douăzeci de milioane şi poimâine patruzeci?

Daca îi integrăm, dacă toţi arabii şi berberii din Algeria vor fi consideraţi francezi, cum îi vom impiedica să vină în metropolă, atât timp cât nivelul de viaţa de aici este atât de ridicat?

Satul meu natal nu se va mai numi Colombey – Două Biserici, ci Colombey – Două Moschei!”.

ÎNFIORĂTOR! Tot mai multe violuri săvârșite de IMIGRANȚII MUSULMANI în  EUROPA | Motivarea: “Orice fată care fumează, folosește fard sau poartă  îmbrăcăminte atractivă este o curvă” | Nasul.tv

N-a mai apucat să vadă cum o mare de steaguri tunisiene, algeriene şi marocane – şi niciun steag francez – îşi tălăzuia bucuria, acoperind Place de la Concorde şi Champs Elysee, în cinstea victoriei în alegeri a unui presedinte ce intră în Palatul Elisee „purtat pe umeri” de musulmanii care l-au votat în proporţie de 93%(!) – clasa politică franceză „călărind” valul uriaş al imigraţiei musulmane, asemenea unui surfer iresponsabil ce speră să ajungă pe o plajă luxuriantă, unde probabil, îşi va sfârşi cursa dementă, prăbuşit de val, în „raiul” lui Mahomed.

N-a mai apucat să vadă cum, „mâine”, musulmanii îl vor alege pe unul de-al lor. N-a mai apucat să vadă cum uleiul se transformă, treptat-treptat, în oţet!

Acum aproape 50 de ani, Enoch Powell – văzând cum naţiunea britanică privea liniştită de pe metereze apropierea uriaşului val de musulmani – a spus : „Este ca si cum ai privi o întreagă naţiune, lucrând de zor la înălţarea propriului rug funerar”.

Enoch Powell, unul dintre puţinii care nu a vrut să facă „pasul înapoi”, n-a mai apucat să vadă cum lorzii Mohamed Şheikh şi Nazir Ahmed s-au aşezat pe locurile unde altădata au stat lordul George Nathaniel Curzon şi alţii asemenea lui; n-a mai apucat să audă cuvintele ministrului „englez ” Şhahid Malik: 

„In 2009 vom avea 8 deputaţi musulmani, iar în 2014 vom avea 16 deputaţi musulmani. În acest ritm, întreg parlamentul va fi musulman. Sunt încrezător că Primul Ministru, cu voia lui Allah, va fipeste 30 de ani un prim ministru ce va avea aceeaşi credinţă cu mine.”

Cu Ivo Opstelten se încheie lista olandezilor care au fost primarii Rotterdamului în ultimii 200 de ani. Cu marocanul Ahmed Aboutaleb începe lista musulmanilor care vor conduce orasul înfiinţat la 1270 şi în care olandezii de baştină mai reprezintă încă 55% din populaţie.

Faptele s-au inversat. In 1629, olandezul Jan Pieterszoon Coen, îi înfrângea pe musulmani devenind Guvernatorul General al Indoneziei .

Populatia musulmana se tripleaza in unele tari pana in 2050 – Invictus

Astazi , musulmanul Ahmed Aboutaleb îi conduce pe cetăţenii Rotterdamului!
Dacă în 1989 în parlamentul bruxellez nu era niciun musulman, azi, 21,3% din locuri sunt ocupate de musulmani, deputata Mahinur Ozedemir fiind şi prima politiciană din Europa, purtătoare a vălului islamic.

Şi guvernul bruxellez se poate mândri că şi-a deschis porţile în faţa musulmanilor-Fadila Laanan şi Emir Kir care sunt deja membri ai executivului.

Rusia nu se mândreşte – ca Norvegia – că o musulmană a ocupat funcţia de ministru al culturii şi nici că Duma este împănată de musulmani, asemeni Bundestagului sau parlamentului suedez. Vice-premierul rus Dmitri Rogozin îşi atenţionează critic vecinii: „Spaţiul cultural european este pe cale să fie  redus de culturile venite din sud. Berlinul nu a ajuns oare al treilea oraş turc din lume? Dacă vrem să integrăm alte culturi, nu trebuie să ne pierdem propriile valori culturale”.

Si…totusi: dacă Berlinul este al treilea oraş turc din lume, atunci Moscova cu ai săi cca. 5 milioane musulmani (Rogozin nu mai spune aceasta), al câtelea o fi ?!…..

Si in Rusia musulmanii îşi urmează drumul încercând să umple golul lăsat de prăbuşirea demografică de nestăvilit, studiile ONU arătând că în 2050 Rusia va avea cca. 108 milioane de locuitori (140 milioane azi), dintre care mai mult de 40% vor fi musulmani – iar conducatorii rusi sunt mult mai puţin vocali în interior, decât sunt în exteriorul Rusiei. Si pentru ca totul sa fie clar: „Noi credem că aici suntem la noi acasă. Poate voi sunteţi străinii.

Suntem la noi acasă şi vom instaura regulile (Şharia) care ne convin, fie că vă place sau nu. Toate încercările de a ne impiedica vor atrage după ele o ripostă sângeroasă. Vom îneca Moscova în sânge”.

Astfel şi-a încheiat avocatul musulman Daguir Khassavov interviul acordat, la oră de maximă audienţă, televiziunii moscovite REN TV.

Pavel Odintsov, purtătorul de cuvânt al Curţii Supreme a Rusiei, l-a sfătuit pe avocat „să-şi cântărească mai bine declaraţiile publice”, în timp ce Vsevolod Tchaplin – preşedintele Departamentului Sinodal pentru Relaţiile Bisericii cu Societatea – n-a exclus ipoteza unei legalizări a tribunalelor islamice: „Nu trebuie să împiedicăm comunitatea musulmană să trăiască după propriile sale reguli”. Prin urmare, nici rusii nu sunt cu nimic mai vrednici decat occidentalii.

        Cu toții își sapă, de zor, groapa propriilor popoare !!!!!!……

CITIȚI ȘI:

27/06/2021 Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

O lume fără Rusia?

 

 

 

 

 

 

 

În primăvara anului 1999, sovietologul american și agentul de informații Thomas Graham, a prezis cum va fi Rusia la începutul secolului XXI. 

El a prognozat că „noua Rusie” va urma calea revanșismului și că o astfel de țară, dorind descentralizarea de-a lungul istoriei sale, nu poate supraviețui decât sub absolutism. 

Graham a prezis corect că următorul președinte al Rusiei va fi o figură pragmatică și neideologizată. 

Un astfel de stat va alege calea intervenției agresive în procesele de luare a deciziilor economice și va prelua sub un control mai strict al comunicării cu lumea exterioară. 

Cu toate acestea, Graham crede  că această „renaștere” a Rusiei va fi scurtă, iar țara se va încadra în categoria țărilor de rang mediu, existând posibilitatea unei disoluții: „Ar trebui să ne gândim serios și sistematic la posibilitatea unei lumi fără Rusia”.

Thomas Graham este un reprezentant al vechii școli de sovietologie. În 1972, a studiat la Yale istoria Rusiei și vorbește excelent  limba rusă. În 1984, în culmea ofensivei echipei Reagan împotriva politicii  URSS, a intrat în Departamentul de Stat în direcția de analiză a problemelor sovietice. 

Odată cu venirea la putere a președintelui George W. Bush, devine asistentul său special pentru Rusia, apoi – director al Consiliului de Securitate Națională. 

Din 2008, devine directorul general al companiei lui Henry Kissinger, unul dintre cei mai buni sovietologi din America, Kissinger Associates.

În primăvara anului 1999, Graham a scris un articol intitulat „O lume fără Rusia?” (a fost publicată  în vara aceluiași an). 

  Graham a descris destul de corect Rusia și a prezentat, de asemenea, o prognoză a ceea ce se va întâmpla cu Federația Rusă la sfârșitul politicii sale de revanșism. 

 

 

                                              Foto: Thomas Graham

   

Deteriorarea catastrofală a situației socio-economice a discreditat aproape întreaga elită conducătoare – de la comuniștii anti-occidentali și ultranaționaliști la democrații pro-occidentali – și va limpezi terenul pentru un nou lider carismatic.

+++

Problema principală pentru Rusia va fi  dacă va exista o concentrare a puterii în țară și dacă da, în mâinile cui.

În general, există trei posibilități:

1) puterea să se destrame,

2) puterea este concentrată la Moscova (sau, mai puțin probabil, într-un alt centru),

3) puterea să se concentreze în mai multe regiuni.

Dacă puterea se va  dispersa,  Rusia se va angaja pe calea unui „stat eșuat”, adică statul va deveni  ineficient, incapabil să își îndeplinească funcțiile de bază, cum ar fi apărarea, menținerea ordinii interne, circulația banilor, colectarea impozitelor și redistribuirea veniturilor, asigurarea minimului social standarde.

 Acest rezultat nu este cel mai probabil, dar necesită o examinare atentă, având în vedere provocările cu care se va confrunta Statele Unite și întreaga lume.

Dacă puterea este concentrată la Moscova sau un alt centru, Rusia va repeta modelul dezvoltării sale istorice care a avut loc în ultimii 400 de ani: perioada centralizării este înlocuită cu o perioadă de slăbiciune, instabilitate și haos. 

Istoric, procesul de centralizare a fost în mare măsură un răspuns la o amenințare externă și a întărit întotdeauna elementele autoritarismului din sistemul politic. 

Probabil va fi așa și acum. Într-o țară la fel de vastă și diversă din punct de vedere geografic, economic și cultural precum Rusia, adică într-o țară care arată o aplecare pentru o formă descentralizată de guvernare, apărarea împotriva unui inamic extern este singura justificare posibilă pentru existența unui stat dur și unitar. 

+++

În ciuda slăbiciunii guvernul central, pârghiile puterii se concentrează mai mult  decât oriunde în Rusia la Moscova, care rămâne centrul de comunicare al țării și centrul vieții sale spirituale. 

Elitele din Moscova domină economia rusă; până la 80% din capitalul țării se află la Moscova. Tulburarea și dezbinarea observate la Moscova au generat autonomie regională și, dacă disciplina la nivel local este consolidată, aceasta va schimba echilibrul de putere – și nu în favoarea regiunilor. 

Cine își asumă sarcina centralizării, primul lucru pe care îl va face este să unească și să disciplineze elitele Moscovei și abia după aceea va fi posibil să procedăm la restaurarea prerogativelor Moscovei în toată țara. 

Va fi nevoie de câțiva ani și, probabil, de o violență la scară largă pentru a face față acestei lucrări.

+++

Un stat mai autoritar va trebui să cheltuiască mai multe resurse pentru nevoile militare și pentru menținerea securității, ceea ce va reduce investițiile mult necesare în infrastructura economică și în crearea de noi industrii. 

 În plus, un astfel de stat poate alege calea intervenției agresive în procesele de luare a deciziilor economice și poate controla mai strict  comunicarea cu lumea exterioară – urmând exemplul guvernelor anterioare din Rusia. 

Astfel de demersuri vor reduce probabilitatea creșterii economice susținute și a modernizării țării, în primul rând pentru că Rusia are nevoie de un flux masiv de capital și tehnologie din străinătate pentru ambele procese. 

+++

Concentrarea puterii în mai multe regiuni din afara Moscovei ar însemna o ruptură radicală cu tradiția istoriei rusești, ceea ce va deschide posibilitatea construirii unei federații cu drepturi depline – și, probabil, va da mai multe speranțe pentru o creștere economică puternică.

 Dintre regiunile din acest proces, vor fi identificați câștigători și învingători, dar exemplul regiunilor câștigătoare va fi, evident, convingător pentru restul, iar în timp, economia va începe să crească în toată țara.

Dacă se dovedește că Rusia se va revigora într-un mod cares ă  garanteze o autonomie semnificativă pentru regiuni și să le ofere beneficii economice concrete, este posibil ca multe dintre regiunile țărilor vecine să încerce să li se alăture. 

Acest lucru se aplică în primul rând Belarusului, Ucrainei de Est și Kazahstanului de Nord, care sunt conectate istoric, etnic și cultural cu Rusia. O astfel de federație poate crea o economie înfloritoare.

+++

Rusia în stare de declin va complica treburile mondiale – pur și simplu pentru a-și demonstra forța, indiferent de consecințele pe care le va avea pentru sine însăși. 

Ar fi o Rusie care cel mai probabil ar  sprijini regimurile criminale existente în lume sau  își va folosi dreptul de  veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a descuraja propunerile americane.

De asemenea, transformarea Rusiei într-un stat eșuat poate avea consecințe multiple, deoarece pierderea puterii sale ar face posibilă o influență crescândă a Chinei în Asia de Est, schimbări ale situației în Asia Centrală, consolidarea Europei și  posibilitatea consolidării sale ca o putere mondială. 
Prăbușirea puterii Rusiei în Orientul Îndepărtat va deschide accesul nestingherit la resursele acestei regiuni către China, sau va provoca o luptă destabilizatoare pentru aceste resurse între China, Japonia, Coreea de Sud și Statele Unite. 

În mod simetric, o Rusie puternică poate contribui la stabilitatea Asiei Centrale și a bazinului caspic, în special prin limitarea ambițiilor Turciei, Iranului, Pakistanului și Chinei.

 


 

+++

Continuarea tendinței de declin a Rusiei va însemna numeroase dificultăți chiar și pentru Europa.

Puterea Rusiei a fost un factor important în integrarea europeană și ar putea modera ambițiile statelor conducătoare ale Europei în secolul următor, când integrarea se va adânci și se va muta spre est. 

În plus, o Rusia puternică ar limita tensiunea rivalității dintre SUA și noua Europă până când aceasta din urmă va dezvolta o identitate politică economică, politică și străină mai stabilă. 

O structură pe trei poli, inclusiv Statele Unite, Europa și Rusia, este potențial mai stabilă decât o structură bipolară care constă doar din SUA și Europa.

+++

Totuși, Rusia va continua să alunece pe un plan înclinat spre starea unui stat de rang mediu.

 Ea ar fi devenit deja una, dacă nu pentru arsenalele sale nucleare. 

Fără îndoială, chiar și ca putere de rang mediu sau mai mic, Rusia va atrage în continuare atenția țărilor fruntașe ale lumii datorită poziției sale strategice, resurselor naturale vaste și deținerii armelor de distrugere în masă, precum și tehnologiilor și materialelor necesare pentru producerea sa. 

Cu toate acestea – și aici există o diferență fundamentală față de cele întâmplate în ultimii 300 de ani – semnificația Rusiei este tot mai determinată de teritoriul pe care îl ocupă, și nu de capacitatea Moscovei de a mobiliza resursele țării pentru a-și folosi puterea în străinătate.
Prin urmare, ar trebui să ne gândim serios și sistematic la posibilitatea unei lumi fără Rusia.

+++


 
 

 

O prognoză a  agenției americane de analize geopolitice Stratfor pentru perioada 2015- 2025, prevede o schimbare în configurația geopolitică a omenirii.

Se așteaptă o prăbușire a Rusiei  și o  atracție exercitată de  Europa pentru părțile occidentale ale acesteia, în timp ce Japonia și China  se vor confrunta în lupta  pentru dominație în Orientul Îndepărtat.

Turcia și Polonia vor fi  noii hegemoni ai vestului Eurasiei,UE și Germania vor fi foarte slăbite, iar  Statele Unite vor rămâne în continuare lider mondial.

+++

ADDENDA

De ce  are nevoie Europa de Polonia Mare?

Înlăturarea Rusiei, ca prezenţă militară directă şi influenţă politică, din zona „Balcanilor” Eurasiei (Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia şi Afganistan), în favoarea celorlalţi actori geostrategici, combinată cu extinderea NATO spre Est şi pierderea „marelui joc petrolier” din Caspica, se poate transforma într-un pericol de moarte pentru existenţa şi viitorul Federaţiei Ruse.

Noii stăpâni ai zonei ar putea să încurajeze „pluralismul geopolitic” pe teritoriul Rusiei împreună cu renaşterea Islamului astfel încât Rusia ar putea deveni, cum a afirmat Zbigniew Brzezinski, „o ţară de prisos pe harta lumii”.

Zbigniew Brzezinski în 2007. El a avertizat că SUA ar fi destinate să fie nu numai prima, ci și „ultima superputere cu adevărat globală”.

În 2013, americanul de origine poloneză Zbigniew Kazimierz Brzezinski (n. 28 martie 1928 – d. la 26 mai 2017), diplomat și expert în știința politică , fost consilier al președintelui Lyndon B. Johnsondin 1966 până în 1968 și   consilier pentru securitate națională al președintelui Jimmy Carter , din 1977 până în 1981, avertiza asupra „neputinței Europei” și că  în perspectiva viitoarei „ordini europene”,„Polonia Mare” ar trebui să devină „jandarmul Europei de Est” – cu Ucraina și Belarus în componența sa.

Brzezinski a fost activ în multe instituții de politică externă, precum Consiliul pentru relații externe și reuniunile Bilderberg.

În 1973, cu sprijinul lui David Rockefeller , a ajutat la fondarea Comisiei Trilaterale , unde a susținut constant moderarea politicilor americane.

29/05/2020 Posted by | analize | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ordinea economică și financiară mondială se face fărâme sub ochii noștri.

 

 

Criza și oportunitatea: o învârtire pozitivă pe Pandemia actuală a coronavirusului

 

 

 

 

Ordinea economică și financiară mondială se face fărâme sub ochii noștri. Pentru cei obișnuiți cu limbajul imposibil al Wall Street-ului și cu graficele care reprezintă distribuția în timp a diverselor instrumente tranzacționate la bursă, cuvintele sunt inutile în fața spectacolului oferit de indicii bursieri în ultimele săptămâni, scrie BOGDAN STANCIU în http://www.activenews.ro .

Pentru cei neinițiați, este greu de concentrat în câteva rânduri situația, dar pot încerca o analogie. Gândiți-vă că sunteți la baza unui baraj imens, cu o înălțime de câteva mii de metri și plin ochi cu sute de milioane de metri cubi de apă.

Barajul are multe crăpături. Un grup de muncitori se chinuie să îl proptească folosind bârne de lemn. Inutil: în cele din urmă, zidul crapă și pleznește, iar o masă enormă de apă năvălește și șterge de pe fața pământului, într-o clipă, totul: pe voi, echipa de întreținere, orașele și infrastructura pe o rază de sute de kilometri.

Și-acum, „personajele”: barajul este ordinea financiară internațională; apa este datoria acumulată la nivel global în ultimele decenii pentru a finanța falsa „bunăstare”; echipele de întreținere sunt băncile centrale, iar voi sunteți… ei bine, chiar voi, cititorii, voi și toți ai voștri, familiile, vecinii, popoarele, guvernele. 

După doar 2 luni de la primul focar de gripă, e un loc comun să spui că lumea nu va mai fi la fel.

Da, nu va mai fi, dar nu din cauza gripei. Acesta a fost picătura care dă paharul plin pe-afară. „Pacientul” mondial era deja grav bolnav și nu-i de mirare că s-ar putea să sucombe.

America va intra în recesiune, de acum nu mai există îndoială; odată cu recesiunea, se încheie ciclul istoric al lumii unipolare și începe un altul, în care supremația militară ar putea să nu mai conteze atât de mult. În plus, dacă lucrurile se agravează, Trump va pierde alegerile din noiembrie, iar deep-state-ul va reveni în forță la comandă.

În UE, epidemia și șantajul lui Erdogan cu „bomba cu migratori” vor pune capăt de facto tratatului Schengen și vor dezlănțui o criză economică de proporții. Trupa de circari imbecili de la vârful UE, incapabilă să se coordoneze cu privire la orice altceva decât promovarea ideologiei de gen și a „drepturilor minorităților sexuale” era deja în lipsă de lideri și de proiecte; de-acum criza va deveni evidentă, iar proiectul european își va trăi, probabil, ultimii ani.

În locul său am putea asista la renașterea statelor-națiune, stăpâne pe granițele lor, pe producția economică și pe politica monetară proprii.

Din păcate, în asemenea condiții, România, care a cedat rușinos toate domeniile strategice – apărare, politică externă, economie – „partenerilor strategici” din UE și SUA va cădea, din nou, între scaunele istoriei.

Sperăm totuși să nu se repete scenariul sinistru al anilor 1940-1945, cu toate că exact într-acolo părem a ne îndrepta. O țară care nu își poate asigura din producție proprie nici măcar măștile și dezinfectanții în vreme de epidemie e o victimă sigură în marele joc care se desfășoară pe tabla de șah a lumii.

(N.B.  Ceea ce trebuie reținut este că problema majoră, cea care se va dovedi fatală, a sistemului financiar și a marelui capital internațional este acumularea de datorii – apa din baraj – care au ajuns la scadență și care, în condițiile unei crize economice, nu mai pot fi plătite, ducând la falimente în lanț.)

Putin dezlănțuie „iadul strategic” asupra S.U.A.

de Tom Luongo

Dacă a existat vreodată un moment în care Putin și Rusia puteau provoca daune maxime Statelor Unite lovindu-le în acest călcâi al lui Achile care sunt piețele financiare și setea neostoită pentru datorii, acel moment a fost luna aceasta, exact când coronavirusul traversa oceanul.

Sunt un mare pasionat al jocurilor de strategie, în mod deosebit al acelora în care e necesar un echilibru delicat de putere care trebuie menținut și atunci când jucătorii își așteaptă rândul la mutare. Atacurile trebuie să fie parate, pentru a-ți împiedica adversarul să înainteze, dar cu suficientă chibzuință ca să te poți și tu apăra atunci când îți vine rândul.

Toate acestea pentru a menține jocul viu, până când vei găsi momentul perfect pentru a da lovitura de grație. După ce l-am urmărit pe Vladimir Putin jucând în ultimii opt ani, cred cu tărie că în ziua de azi nu există nimeni aflat într-o poziție de putere care să înțeleagă jocul mai bine decât el.

Și cred că această mișcare de a sparge OPEC + și apoi a-l urmări pe Mohammed bin Salman cum desființează OPEC a fost marea mișcare de judo a lui Putin. În mai puțin de o săptămână a blocat sistemul financiar al SUA.

Vineri, 6 martie, Rusia a spus „nu” OPEC-ului la cererea de reducere a producției de petrol. 

Până miercuri, 11 martie, Rezerva Federală (Fed) își dublase deja intervențiile zilnice pe piețele repo* pentru a menține lichiditatea bancară.

La amiaza zilei de 12 martie, Fed anunța disponibilități de 1,5 trilioane de dolari în noi facilități repo, inclusiv contracte cu scadență la trei luni. În aceeași zi de tranzacționare zi, întreaga piață a rămas fără ofertanți. Nimeni nu era interesat de cele mai lichide și căutate active financiare din lume.

De ce? Pentru că prețurile erau atât de mari, încât nimeni nu le mai putea cumpăra.

Nu numai că am asistat la o extindere masivă a intervențiilor în piață din partea Fed, dar perioada pentru care ele au fost făcute a crescut. Este un semn clar că problema nu are nicio rezolvare. Operațiunile repo mai lungi de trei zile au devenit, în acest context, o raritate.

Un Fed care trebuie să adauge 1 trilion de dolari în contracte repo cu scadență la trei luni înseamnă clar că la sfârșitul acestor trei luni începe următoarea etapă a problemei – și tot așa.

Înseamnă, pe scurt, că piețele financiare mondiale sunt complet blocate.

Și, mai mult… intervenția nu a funcționat.

Acțiunile și indicii au continuat să cadă, aurul și alte active considerate „de refugiu sigur” au fost lovite puternic de o inversare a fluxurilor de capital din SUA. Ca prim rezultat al deciziei lui Putin, dolarul a primit o lovitură de măciucă, pe măsură de investitorii europeni și japonezi care consideraseră până atunci activele de pe bursele americane ca sigure și-au lichidat pozițiile și au repatriat capitalul.

Aceasta a durat câteva zile, până ce președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, a declarat că nu are alt răspuns la criza de lichiditate apărută decât să extindă achizițiile de active și să continue să facă ceea ce deja s-a dovedit fără efect.

Din acest moment a început următoarea fază a crizei, cea în care dolarul începe să se aprecieze, fază în care ne aflăm acum.

Putin înțelege că o lume inundată în datorii nu poate face față atunci când moneda necesară pentru a rambursa datoriile scadente, dolarul american, crește brusc.

Creșterea dolarului exercită presiune suplimentară asupra rivalilor geopolitici ai Rusiei și îi obligă să se concentreze asupra problemelor interne.

Ani de zile, Putin a cerut Occidentului să-și oprească conflictele nebunești în Orientul Mijlociu și în Asia, a susținut elocvent la ONU și în presă că momentul lumii unipolare s-a încheiat, că SUA nu își mai pot menține statutul de unică super-putere a lumii. În cele din urmă, datoriile îi vor submina puterea și, la un moment dat, se va vădi că este mult mai slabă decât proiecția sa de putere dă impresia.

Președintelui Trump, care crede în excepționalismul american, nu i-a căzut bine. El va lupta pentru „America First” așa cum o înțelege el, folosind toate armele de care dispune. Problema cu această atitudine „nici un pas înapoi” este că îl face foarte previzibil.

Utilizarea de sancțiuni la adresa Europei pentru a opri construcția conductei Nord Stream 2 a fost o prostie, o dovadă de îngustime care au avut ca efect un răspuns nemilos din partea Rusiei și, în plus, au întârziat proiectul cu doar câteva luni.

Trump a fost ușor de contracarat aici: o înțelegere cu Ucraina, disperată după bani, și repoziționarea conductei prin Marea Baltică.

Și cum prețul gazelor naturale în Europa se află deja pe fundul gropii, de la consumul excesiv și o iarnă blândă, Rusia nu a pierdut mulți bani și nici mult timp, până la urmă. În schimb, refuzul cererii OPEC de a reduce producția de petrol a determinat reducerea prețului mondial mult sub costurile de producție din SUA, asigurându-se astfel că gazul american rămâne în afara pieței europene iar mitul autosuficienței energetice a Statelor Unite se pierde în norul de fum al incendiului de pe piețele financiare.

Acum, Trump se confruntă cu o criză a piețelor financiare cu mult peste capacitatea sa de a înțelege sau de a răspunde, în timp ce Rusia este în poziția unică de a reduce prețul petrolului, totodată atenuând efectele șocului din sistemul global cu rezervele făcute de banca sa centrală **.

Deoarece banii se duc acolo unde găsesc cea mai bună rentabilitate, prețurile ridicate ale petrolului și gazelor frânează dezvoltarea altor industrii. Scăderea lor nu numai că dezumflă armele financiare ale Statelor Unite, dar îngrădește și o parte din puterea pe care industria petrolului o deține, oferindu-i președintelui rus oportunitatea de a revigora economia pe direcții mai puțin exploatate până acum.

Petrol și gaze ieftine înseamnă rentabilitate mai redusă a investițiilor în proiecte energetice care, la rândul lor, eliberează capital disponibil pentru a fi dislocat în alte domenii ale economiei.

Mesajul lui Putin către lume este acela că nu consideră resursele de petrol și gaz din țara sa ca pe o vacă de muls, ci mai degrabă ca pe o parte importantă a unei alte strategii economice pentru dezvoltarea Rusiei.

La jumătatea jocului, el face o schimbare critică de strategie, profitând de neglijența adversarilor.

O asemenea mutare funcționează arareori dar, atunci când funcționează, rezultatele pot fi spectaculoase. 

Joc, set și meci pentru Vladimir Putin.

Traducere și adaptare după  https://www.strategic-culture.org/news/2020/03/15/putin-unleashes-strategic-hell-on-us/

 

29/03/2020 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: