Menţinerea hegemoniei marilor puteri si războaiele asimetrice

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Lupta împotriva terorismului” – un erzaţ de luptă întru menţinerea un hegemonii care… nu mai există.

 

 

 

În tipologia războiului, conflictul asimetric este un concept formulat şi discutat în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

În anii postbelici, războaiele din Algeria, Vietnam, Afghanistan etc. au impus, prin considerabilă disproporţie dintre forţele angajate în confruntare, forjarea noului concept: pe de o parte, o mare (Franţa) sau chiar o supraputere (S.U.A., U.R.S.S.), dispunând de o tehnică de lupta sofisticată, de cealaltă, mişcări de rezistenţă, recruntandu-şi combatanţii din societăţi cu structuri premoderne (arabii din Algeria, afghanii) sau ţări cu capacităţi militare mult în urmă adversarului lor (Republica Democrată Vietman, care a conlucrat permanent cu Vietcongul din Vietnamul de Sud).

În chip paradoxal, victoria a rămas de partea celor mai slabi .

Secretul izbânzii a stat în războiul de guerilă, care a pus în imposibilitate partea „tare” să-şi valorifice copleşitoarea superioritate tehnică.

În ţări democratice precum Franţa şi S.U.A., costul uman al războiului a declanşat controverse politice, care au scindat opinia publică în partizani şi adversari ai continuării intervenţiei militare.

Chiar în Uniunea Sovietică, nemulţumirea generată de pierderile umane ale războiului din Afghanistan a ţâşnit la suprafaţă pe măsură politicii gorbacioviste de glasnost (transparenţă), care a atenuat rigorile statului poliţist.

Această nemulţumire a exercitat o presiune de neignorat asupra Kremlinului în vederea retragerii Armatei Roşii din Afghanistan.

O condiţie ca partea slabă să poată prelungi conflictul până la istovirea politică şi morală a adversarului este că ea – această parte – să fie permanent aprovizionată din afară cu armament.

Frontul de Eliberare Naţională din Algeria a primit sprijinul lumii arabe, Vietcongul şi Republica Democrată Viteman au fost înarmate de U.R.S.S. şi Republica Populară Chineză, talibanii de Pakistan, Arabia Saudită şi S.U.A.

După opinia noastră, conceptul de conflict asimetric poate fi extrapolat şi în alte perioade istorice decât în cea postbelică.

Credem că un exemplu îl oferă îndelungată confruntare dintre ţările române şi Imperiul otoman, disproporţia de forţe (oameni şi tehnică de lupta) îndreptăţind caracterizarea de conflict asimetric, datade noi acestei confruntări.

Evident, societatea medievală a imprimat anumite aspecte specifice.

Mai întâi, în condiţiile logistice ale timpului, campaniile erau de durata limitată (imaginea unui Război de 100 de ani – care de fapt a fost mai lung de un secol: 1337-1453 – cu lupte în fiecare zi este total falsă!

Au existat lungi perioade fără ciocniri militare între francezi şi englezi). În al doilea rând, în absenţa unei opinii publice care să-şi facă simţită opoziţia faţă de război, suveranul trebuia să ţină seama de acordul clasei militare pentru continuare operaţiilor.

Dacă un Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare au rămas, primul în 1462 şi cel de-al doilea în 1476, biruitori, în final, în faţa lui Mehmed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului în 1453, perfomanţa se explică prin capacitatea celor doi voievozi români de a împiedică pe sultan să-şi valorifice superioritatea în efective şi armament.

Şi unul, şi celălalt s-au retras din faţă invadatorului otoman şi au creat, prin evacuarea populaţiei şi distrugerea resurselor de aprovizionare, un gol demo-economic.

În Evul Mediu, o armata se hrănea pe seama teritoriului cucerit; ea nu putea fi aprovizionată – ca astăzi – prin poduri aeriene.

Izvoarele istorice arată că Vlad Ţepeş şi Ştefan cel Mare au incendiat satele abandonate, au ars recoltele, au otrăvit puţurile cu apă, punând astfel pe adversar într-o situaţie critică, în ceea ce priveşte aprovizionarea.

Aparent cuceritoare, pe măsură înaintării în teritoriul românesc, oastea otomană era slăbită ca urmare a greutăţilor întâmpinate în procurarea hranei şi a atacurilor de hărţuire date de mici corpuri de oaste ale românilor (a rămas vestit atacul de noapte dat de Vlad Ţepeş asupra taberei otomane).

În imposibilitate de a obţine o victorie clară şi sub presiunea dificultăţilor logistice, sultanul Mehmed al II-lea a fost constrâns (deşi, în cazul Moldovei, câştigase bătălia de la Războieni-Valea Albă) să se retragă din Ţară Românească (1462) şi din Moldova (1476).

Michael Bocignoli, un raguzan, înfăţişează sugestiv motivul retragerii otomane:

„De aceea, Mahomed, cum nu avea nici aprovizionare pentru armata şi cum nu voia să-şi primejduiască ostaşii […], a fost silit să se întoarcă pe unde venise, fără pradă, fără izbândă şi după ce a pierdut pe mulţi dintre ai săi”.

La fel, Giovanni Maria Angiolello, vistiernicul sultanului, participant la campania din 1476:

„Văzând sultanul că-şi pierde vremea şi că foametea e mare […] deoarece pâine nu se putea avea, nici nutreţ pentru cai,câmpul fiind ars peste tot […] s-a ridicat tabăra şi am plecat peste Dunăre”.

Această replică a românilor în conflictul asimetric ce i-a opus Porţii otomane explică de ce spre deosebire de greci, bulgari , sârbi, albanezi şi, in parte, unguri, ei şi-au asigurat un statut de autonomie când au recunoscut suzeranitatea otomană. Au menţinut astfel statul că armătură politico-administrativă şi militară şi, pe această cale, şi-au păstrat identitatea politică”.

Ultimele două conflicte asimetrice (raportate la anul scrierii textului, 2004 – s.r.) au fost acţiunile S.U.A. şi aliaţilor lor împotriva regimului talibanilor din Afghanistan şi a Irakului lui Saddam Hussein. Analistul Pierre Conesa a rezumat perfect cele două acţiuni în formulă:

„Victorie sigură, pace imposibilă”. Rapidă biruinţă militară nu a adus şi controlul deplin asupra teritoriului deţinut de adversar.

În Irak, piederile americane de după încheierea oficială a operaţiilor militare, sunt mai mari (şi cresc zilnic!) decât în timpul campaniei propriu-zise:

„Perioada de după război – scrie Pierre Conesa – a devenit mai primejdioasă decât războiul însuşi”.

Intervenţia militară dacă nu este însoţită şi de o soluţie politică a problemei, riscă să rămână o victorie pierdută.

O astfel de situaţie se conturează acum atât în Afghanistan, cât şi în Irak.

Erorile săvârşite de administraţia Bush nu au însă un caracter conjunctural, ci structural dacă este să dăm crezare lui Emmanuel Todd.

În finalul cărţii sale Apres l’empire el scrie:

„Să lăsăm America de azi – dacă asta doreşte – să-şi epuizeze energiile – câte i-au mai rămas -, în „lupta împotriva terorismului”, un erzaţ de luptă întru menţinerea un hegemonii care… nu mai există.

Dacă ea va dori cu obstinaţie să-şi demonstreze omnipotenţa, nu va reuşi altceva decât să-şi dezvăluie neputinţa”  .

 

 

Sursa:  http://www.cadranpolitic.ro  /Acad. Florin Constantiniu   –  Războiul asimetric, ieri şi astăzi

 

 

Publicitate

DECLARAȚII STUPIDE FACUTE DE POLITICIENI

 

“Inamicii noştri sunt inovativi, şi dispun de multe resurse, dar şi noi suntem la fel. Ei se gândesc tot timpul să găsească noi modalităţi prin care să ne facă rău ţării şi oamenilor noştri, dar şi noi ne gândim la fel”.( George W. Bush, fost preşedinte al SUA, a facut aceasta declaraţie  in anul 2004).

 

 

 

“Nu sunt un comunist, iar mişcarea revoluţionară nu e nici ea comunistă”  a declarat Fidel Castro, dictatorul  Cubei,  adaugand ca: “Sunt marxist-leninist şi voi fi până în ultima zi a vieţii mele” !

 

 Fidel Castro

 

 

 

 

Prim-ministrul thailandez Banharn Silpa-archa, vorbind despre  regina Angliei, a numit-o“Regina Elizabeth Taylor.”

 

 

 

Banharn Silpa-archa

 

 

“In Iran nu avem homosexuali, ca  în ţara dumneavoastră.” – O spusa a presedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad, in timpul unei vizite in  Statele Unite ale Americii, la  intalnirea publica de la Columbia University.

 

 

 

Mahmoud Ahmadinejad

 

 

 

 

“Eu n-as aborda o femeie cu pieptul mic.” – a spus preşedintele Clinton, negând că a hărţuit-o sexual pe Kathleen Willey.

 

 

 

Bill Clinton

 

 

 

“Viaţa a devenit mai bună, viaţa a devenit mai distractiva!”, a spus dictatorul comunist al URSS, Iosif Stalin.

 

 

Ironia acestei fraze este că  declaratia a fost facuta  la apogeul represiunilor în masă, organizate de el la sfârşitul anilor 1930 in URSS.

 

 

 

“Aceasta este o zi mare pentru Franţa!” – declara preşedintele Richard Nixon, la inmormantarea preşedintelui francez  Charles de Gaulle.

 

 

 

Richard Nixon

 

 

 

 

“Noi  nu suntem fără realizari. Am reuşit să distribuim în mod egal sărăcia “.

 

 

 

Declaratia apartine  ministrului vietnamez de externe – Nguen Co Thatch.

 

 

 

 

 Senatorul american John McCain în  timpul campaniei  prezidenţiale : “Am fost în Germania in  week-end şi preşedintele Putin al  Germaniei a tinut unul dintre vechile discursuri ale  Războiului Rece, atunci  cand s-a adresat Conferinţei .”

 

 

 

 

John McCain

 

 

 

 

O intrebare  pusa de un jurnalist domnului Mircea Geoana, lider al P.S.D. la acea data  si candidat la presedentia Romaniei :

– ”Credeti ca sunt prea multi ofiteri de informatii in Romania?”

 

 

 

 

 

Iar Mircică al nostru a raspuns cu aplomb : “Nici nu stim câti ofiteri de informatii suntem !”

 

 

 

Invitat  să jure cu mâna pe Biblie că nu l-a lovit pe copilul de la Ploiești, Băsescu a jurat în fața întregii Țări la dezbaterea televizata pentru prezidentialele din 2009  : „Jur că nu l-am lovit pe copil cu pumnul!”

 

 

 

 

 

 

 

Traian Băsescu a fost întrebat de moderatorul Robert Turcescu dacă este dispus să jure că nu a lovit un minor în campania din 2004, la un miting electoral.

„Acum, aici, în faţa acestei audienţe şi a milioanele de telespectatori, aţi fi dispus să juraţi că la mitingul electoral la care aţi participat în anul 2004 nu l-aţi lovit pe minorul Bogdan Istrăţoiu?”, a întrebat moderatorul.
„Nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul în faţă”, a răspuns Băsescu.

R. Turcescu: Domnule TraianBăsescu, acum şi aici sunteţi dispus să juraţi că, la mitingul de la Ploieşti din 2004, nu l-aţi lovit pe acel copil?
T. Băsescu: Jur că nu l-am lovit nici în plex, nici cu pumnul.

Răspunsul său, „jur că nu l-am lovit cu pumnul!”, ar fi trebuit să stârnească replica cea mai firească, a moderatorului lui Robert Turcescu sau măcar a contracandidatului  Mircea Geoană :

Cu ce l-ați lovit dacă spuneți că nu l-ați lovit cu pumnul?! Dacă nu cu pumnul, cu ce l-ați lovit?

Chiar asa, cu ce l-o fi  lovit, domnul Băsescu pe acel copil?! Cu cotul? Cu genunchiul? Cu dosul palmei? Cu „un dos de labă”?, cum se zice în port?… Cu un cap în gură? Cu un zvast? Cu… cu o floare?

Și așa, cu ajutorul lui Geoană și al manipulatorilor de profesie  din unele  televiziuni românești, prostimea a fost și a rămas convinsă că Băsescu a jurat pe Biblie cum că nu l-a lovit pe copil…

Păi asta e dovada supremă de nevinovăție. …Ce om bun! Ce-au cu el nenorociții care îl atacă seară de seară la Antene?!…

 

 

 

 

 

 

 

Presedintele Camerei Deputatilor din Parlamentul Romaniei, Valeriu Zgonea,  a declarat recent plin de aplomb :

„Eu sunt din oraşul lui Mihai Viteazu, dacă ei vor sa ridice acolo steagul cu care au plecat cu colegul meu Mihai Viteazu acum câteva sute de ani să cucereasca nişte drepturi împotriva ungurilor, n-am nicio problemă”.

 

 

 

 

 

 

 

Surse: rt.com/politics/  REALITATEA.NET.ro  si  hotnews.ro

 

 

 

 

VIDEO:TALIBANII FOLOSESC IN AFGANISTAN MAIMUTE – LUPTATORI CAPABILE SA TRAGA CU ARMA?

Purtatori de cuvant ai Al-Qaeda din Afganistan au anuntat ca dispun de noi efective de luptatori  care vor semana moartea  in randul trupelor  NATO, si care nu sunt altceva decat…maimute  invatate sa arunce grenade, sa poarte incarcaturi explozive si chiar sa traga cu mitraliere Kalashnikov.

Conform   acestei stiri, aparuta in  mass-media chineza , maimuţele pot utiliza  acum  automate Kalashnikov si  mitraliere , şi au capacitatea de a identifica şi ataca  soldatii americani pe baza aspectului  uniformelor lor.

Fotografia de mai jos a fost larg distribuita pe Internet.

Foto:news.discovery.com/

Raportul indică faptul ca talibanii  au fost inspirati  de nimeni altcineva …decat de C.I.A ,care se pare  că a folosit  în Vietnam  in antrenarea acestor animale  pentru a deveni soldati-maimuta, arahide si banane”, .

 Această informaţie a fost , la rândul său,atribuită unei surse  ” britanice ” luna trecuta,sursa care spunea ca: „O înalta sursă militară a SUA a confirmat existenţa  soldaţilor maimuţe  antrenati de talibani” ,

S-ar parea ca  avem o poveste neverificabila, o poveste care citeaza  o sursă mass-media de origine necunoscută.

 

Purtătorul de cuvânt al NATO, locotenent-colonelul Todd Breasseale Schogol -a spus ca: „Nu avem  absolut nimic care sa  ne faca sa credem ca aceasta poveste ar putea fi ,chiar de la distanţă, bazata in realitate. „

Christopher Coe , director al Harlow Centrul de Psihologie biologică,este de  asemenea  citat  spunând : „Daca  aţi putea antrena o maimuţă pentru a trage cu un pistol , cu siguranţă ca nimeni nu  ar mai vrea să iasa  oriunde într-un  cartier după aceea.În plus , nivelul de zgomot ar speria cu siguranţă majoritatea animalelor si le-ar  opri.”

Coe a adăugat că el ar auzit zvonuri despre maimuţe, înainte de atacul cu grenade care a fost savarsit  atunci când India şi Pakistanul au fost in război, dar nimeni nu a  putut să dovedească că, de fapt asa ceva  sa întâmplase.

 Foto:english.peopledaily.com.

Conform unei anchete derulate de serviciile secrete chineze, maimutele sunt atat de bine dresate, incat pot trage cu un Kalashnikov sau chiar cu o mitraliera usoara de tip Bren.

CNN face un reporaj complet privind  maimutele talinani ,sa cum se vede in acest video pe care il puteţi urmări aici .

Sursa: People’s Daily Online